Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 178/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2775/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 178R
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată- - -
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea supra recursurilor declarate de către inculpatul, partea responsabila civilmente SC " ELECTRIC" SRL si partile civile si, împotriva deciziei penale nr.606 din 06.11.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- si sentintei penale nr. 1144/05.06.2009, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.01.2010, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului-inculpat să depună note scrise, a amânat pronunțarea de la data de 18.01.2010 și ulterior având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.01.2010 și după aceea la data de 29 ianuarie 2010, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.1144/05.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 B, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.334 proc.pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infr. prev. de art. 178 alin. 2, 4 Cod penal și art. 38 alin.1, 2, 4 din Legea nr. 319/2006 cu aplic. art.13 Cod penal ambele cu aplic. art.33 lit. a Cod penal în infr. prev. de art.178 alin.1, 2 Cod penal și art.40 rap. la art.38 din Legea nr. 90/1996 cu aplic. art.13 Cod penal totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art.178 alin. 1, 2 Cod penal cu aplic. art.74 alin.1 lit. a Cod penal și art.76 alin.1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.40 rap. la art. 38 din Legea nr. 90/1996 cu aplic. art.13 Cod penal, art.74 alin.1 lit. a Cod penal și art.76 alin.1 lit. e Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 200 lei amendă penală.
În baza art.33 lit. a și art. 34 alin.1 lit. d Cod penal s-au contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal, privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
1. În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.proc.pen. cu referire la art. 999 și 1000 alin. 3.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, împotriva inculpatului și în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente SC Electric SRL.
A fost obligatul inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Electric SRL la plata către partea civilă a sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata de către inculpat a unei pensii de întreținere lunare către partea civilă.
2. În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.proc.pen. cu referire la art. 999 și 1000 alin. 3.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, prin reprezentant legal împotriva inculpatului și în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente SC Electric SRL.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Electric SRL la plata către partea civilă a sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale și la plata unei pensii lunare în cuantum de 200 lei de la data producerii accidentului (18.01.2006) și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minora (ns. la data de 22.03.2002).
3. În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 proc.pen. cu referire la art. 999 și art. 1000 alin. 3.civ. văzând și dispozițiile art.313 din Titlul VIII al Legii nr.95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Urgență B în sensul că a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Electric SRL la plata către partea civilă Spitalul de Urgență Bas umei de 650,36 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea tratamentului medical acordat victimei.
HGÎn baza art. 191 alin. 3.proc.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5.800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 16.01.2006 în jurul orelor 12.00 inculpatul în calitate de maistru a efectuat mai multe probe în cadrul laboratorului părții responsabile civilmente SC Electric SRL, folosind o stație de înaltă tensiune. După acea numitul l HG-a întrebat pe inculpat dacă poate strânge cablurile de la stație, inculpatul dându-și acordul, însă imediat auzindu-se o bubuitură, iar căzând HG pe jos. Deși a fost dus la spital de urgență numitul a HG decedat două zile mai târziu la spital.
Instanța fondului a analizat condițiile concrete în care a survenit decesul victimei prin HG analizarea tuturor declarațiile date în cauză, a celorlalte înscrisuri existente și a celor două expertize efectuate în cauză.
În legătură cu cauza decesului numitului s HG-a reținut că inculpatul și partea responsabilă civilmente susțin că probele s-au făcut în curent alternativ și astfel nu avea cum să intervină decesul victimei, acesta putându-se datora unor altor cauze naturale.
Cu privire la acest aspect instanța fondului a reținut că și expertul desemnat în specialitatea electrotehnică că partea responsabilă civilmente a încercat să împiedice aflarea adevărului în cauză prin punerea la dispoziție a unei alte stații la încercările efectuate în data de 04.02.2009.
Astfel din fotografiile efectuate în cauză de către expertul desemnat și din procesul verbal încheiat la data de 18.01.2006 a rezultat că la acele probe din data de 16.01.2006 a fost folosită stația 4,4 - 88822, stație de încercări în curent continuu și nu stația 4,435 - 6/45 care este într-adevăr o stație de încercări atât în curent alternativ cât și în curent continuu conform instrucțiunilor. Că este vorba despre două stații diferite rezultă și din tabelul existent la fila 158 verso și în care există la nr. 30 un pupitru de comandă cu număr de inventar 762 și un alt pupitru de comandă cu nr. de inventar 88822, aspect ce dovedește așa cum a arătat și expertul desemnat în cauză că stația de încercări folosită la expertiză a fost alta decât cea folosită în ziua accidentului. De altfel, expertul desemnat a arătat că în ziua experimentului nici nu s-a putut efectua proba în curent continuu cu stația 4,4/35 - 6/45 deoarece în realitate stația funcționează numai în curent alternativ. Mai mult decât atât reprezentanții părții responsabile civilmente au schimbat și numărul de inventar al stației 4,435 - 6/45 în data de 04.02.2009 în 88822, deși în fotografiile efectuate la data de 22.12.2008 a rezultat că stația avea număr de inventar 762 așa cum rezultă și din tabelul existent la fila 158 verso.
Față de aceste precizări instanța fondului a apreciat din tot materialul probator administrat că în acea zi a fost folosită o stație de încercări în curent continuu și anume 4,4 - 88822, încercări ce trebuiau efectuate în alt mod decât cele în curent alternativ și care după fiecare fază presupuneau descărcarea cu ajutorul prăjinei electroizolante și legarea la pământ prin montarea scurt circuitorului electric.
Instanța fondului a reținut din declarațiile martorului G faptul că în ziua accidentului nu s-a folosit prăjina electroizolantă, lucru confirmat și de către inculpat.
Inculpatul a susținut că nu trebuia o asemenea prăjină deoarece probele s-au făcut în curent alternativ și nu continuu și că personal a pus mâinile pe acele fire și le-a pus pe pupitru fără a se curenta. Cu privire la aceste aspecte s-a avut în vedere faptul că în cauză s-a făcut dovada că în acea zi s-a folosit o stație de încercări în curent continuu, menționată și în procesul verbal din data de 18.01.2006, condiții în care așa cum a arătat și expertul în electrotehnică pe bornele transformatorului rămânea o tensiune remanentă de 5,4 kV, suficientă pentru electrocutarea victimei în cazul atingerii acestora.
Totodată, inculpatul a mai susținut că dacă s-ar fi produs electrocutarea victimei ar fi trebuit să existe 2 mărci specifice pe corpul victimei, aspect nevalabil în cauza de față, deoarece așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală pe corpul victimei s-a constatat o singură marcă electrică pe piciorul drept. În legătură cu aceste susțineri instanța fondului a reținut din fișa de observație clinică generală (fila 47 ) că în data de 16.01.2006 cu ocazia internării în spital a victimei a rezultat că acesta prezenta o marcă electrică de intrare la nivelul palmei drepte și de ieșire pe piciorul drept. De asemenea instanța fondului a mai reținut că în același raport de constatare se menționează faptul că, cauza morții victimei a fost electrocutarea, existând legătură de cauzalitate directă între electrocutare și deces.
S-a mai menționat de asemenea că nici inculpatul și nici martorul G nu fac referire dacă în acea zi vreunul din ei a atins bornele transformatorului și că erau cu spatele când s-a produs accidentul cu victima, fără a putea vedea ce a făcut acesta în concret.
Așadar din probele administrate în cauză a rezultat că nu poate fi primită varianta inculpatului că acesta a efectuat probe în curent alternativ, ci din contră probele au dovedit că s-a folosit curent continuu, probe ce trebuiau fi făcute de către inculpat după alte procedee și în special trebuie descărcată sarcina cu ajutorul acelei prăjini electroizolante, lucru ce nu s-a întâmplat în realitate.
De asemenea, probele administrate în cauză au mai arătat că în acea zi inculpatul a luat la probe persoane ce nu erau în subordinea sa și nu erau instruite pentru astfel de probe. S-a mai demonstrat că victima nu purta echipament de protecție specific în acea zi și că inculpatul i-a permis victimei accesul în interiorul zonei testărilor (la înfășurarea acelor cabluri) deși probele nu se terminaseră efectiv deoarece se continua cu un autotransformator.
Toate susținerile expertului parte desemnat inculpatului nu au putut fi primite atâta timp cât ele pornesc de la ideea nedemonstrată în cauză că la acele probe s-a folosit stația 6/45, deși în realitate s-au folosit o stație de curent continuu astfel cum s-a demonstrat mai sus. Astfel, s-a putut observa că victima a prezentat cele două mărci specifice electrocuției așa cum a rezultat din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei.
De asemenea instanța fondului a mai reținut că potrivit art. 390 alin. 2 din - TD - EE comutarea pe alte faze trebuie să se facă, după ce, în prealabil, faza pe care s-a aplicat tensiunea a fost descărcată de sarcina capacitativă și legată la pământ. de sarcină capacitativă se face prin remontarea fazelor scurt circuitorului numai cu ajutorul prăjinei electroizolante.
S-a reținut că potrivit art. 394 alin. 3 din aceleași norme în timpul operațiilor de ardere - încercare, personalul nu va sta la priza de legare la pământ sau lângă conductoarele legate la acestea.
În legătură cu cauza decesului victimei inculpatul folosește ipoteze nedovedite, mai ales că din actele medicale a rezultat că victima a prezentat cele două mărci specifice electrocuției, aceasta din urmă fiind și cauza stabilită a decesului și nu eventuale maladii congenitale care ar rezulta din faptul că fiica victimei ar prezenta unele boli la acest moment.
Din probele administrate a rezultat în mod evident intenția de a se disimula aflarea adevărului, prin punerea pe piste false, piste ce au fost însă înlăturate, stabilindu-se că în acea zi s-a folosit în realitate curent continuu, că sarcina rămasă nu a fost descărcată corect și astfel s-a produs electrocutarea victimei în momentul atingerii bornelor transformatorului pe care era rămasă o tensiune suficientă pentru a produce decesul unei persoane.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor date prin rechizitoriu reprezentantul Ministerului Publica solicitat schimbarea lor din infr. prev. de art. 178 alin. 2, 4. pen. și art. 38 alin. 1, 2, 4 din Legea nr. 319/2006 cu aplic. art. 13. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a pen. în infr. prev. de art. 178 alin. 1, 2. pen. și art. 40 rap. la art. 38 din Legea nr. 90/1996 cu aplic. art. 13. pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a pen.
Față de această solicitare instanța fondului a reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatul s-ar fi aflat în acea zi în stare de ebrietate la serviciu, iar reținerea formei agravante prev. la alin. 2 presupune în mod automat reținerea și a formei de bază, respectiv alin. 1 al art. 178. pen. De asemenea analizând prevederile Legilor nr. 319/2006 și nr. 90/1996 instanța fondului a reținut că Legea nr. 90/1996 conține dispoziții mai favorabile în special în ceea ce privește cuantumul pedepsei, motiv pentru care s-au reținut dispozițiile din legea mai favorabilă de la momentul producerii incidentului.
Pentru aceste motive instanța fondului a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infr. prev. de art. 178 alin. 2, 4. pen. și art. 38 alin. 1, 2, 4 din Legea nr. 319/2006 cu aplic. art. 13. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a pen. în infr. prev. de art. 178 alin. 1, 2. pen. și art. 40 rap. la art. 38 din Legea nr. 90/1996 cu aplic. art. 13. pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a pen.
În drept, fapta inculpatului de a nu respecta dispozițiile legale și măsurile de prevedere la testările efectuate în data de 16.01.2006 lucruri ce au determinat decesul victimei prin HG electrocuție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2. pen.
Așa cum s-a arătat mai sus inculpatul la data de 16.01.2006 nu a luat toate măsurile corespunzătoare cu ocazia testărilor efectuate, nu a descărcat de sarcină transformatorul cu ajutorul prăjinei electroizolante deși efectuase probe în curent continuu, aspect ce a dus la decesul victimei în HG momentul în care acesta a atins bornele transformatorului, în care se mai găsea curent, activitate permisă în prealabil tot de către inculpat.
În drept, fapta inculpatului de a nu respecta din culpă măsurile stabilite cu privire la protecția muncii, creând prin acest aspect posibilitatea producerii unui accident de muncă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de art. 40 rap. la art. 38 din Legea nr. 90/1996 cu aplic. art. 13. pen.
Din raportul ITM și din expertiza în protecția muncii efectuată în cauză a rezultat că inculpatul nu a respectat dispozițiile art. 19 lit. b din Legea nr. 90/1996 care prevedeau că persoanele angajate trebuie să desfășoare activitatea în așa fel încât să nu expună la pericol de accidentare atât persoana proprie cât și alte persoane și de asemenea dispozițiile art. 390 alin. 2 din - TD - EE. S-a putut observa că inculpatul a primit la probe în acea zi o persoană ce nu era instruită în protecție muncii în sectorul în care lucra inculpatul și nu era echipată cu echipament de protecție pentru activitatea de încercare cu tensiune mărită. De asemenea deși inculpatul știa că victima nu era în subordinea sa totuși i-a permis acesteia să o ajute efectiv la probe și chiar să pătrundă în zona de probe deși acestea nu era finalizate și chiar să pună mâinile pe cabluri pe care ulterior să le înfășoare pe bornele transformatorului.
Instanța fondului a reținut că, culpa în producerea accidentului nu a aparținut în totalitate inculpatului, ci a existat și o vină a victimei ce HG a fost dovedită din raportul ITM și din expertiza în protecția muncii efectuată în cauză; apreciindu-se că a existat o culpă 75 % din partea inculpatului și o culpă 25 % din partea victimei în HG producerea accidentului din acea zi.
La individualizarea pedepselor pentru infracțiunile săvârșite, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 pen. gradul de pericol social al infracțiunilor, raportat la împrejurările concrete ale comiterii acestora, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, culpa parțială a victimei în producerea accidentului, persoana și conduita inculpatei care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Conform art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune în cauză aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Pe de altă parte, instanța fondului a reținut ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului (art. 74 alin. 1 lit. a pen.) faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale fiind la prima încălcare a legii penale.
Cu privire la acțiunile civile formulate s-a constatat în speță îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu produs părților civile, cauzat de suferința fizică și psihică produsă ca urmare a accidentului produs de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului ca atitudine psihică față de fapte și urmările acestora.
De asemenea, s-au apreciat îndeplinite în cauză cerințele art. 1000 alin. 3 cod civil în sensul că faptele inculpatului au fost săvârșite în exercițiul atribuțiilor de serviciu desemnate de către firma la care lucra cu contract legal și în timpul de lucru.
Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă instanța fondului a considerat ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice ale părții civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, și ca orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial.
De asemenea instanța fondului a ținut cont și de culpa victimei în producerea accidentului astfel cum s-a arătat mai sus, culpă ce a condus la micșorarea proporțională cu culpa a daunelor ce s-au acordat.
Instanța fondului a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata de către inculpat a unei pensii de întreținere lunare către partea civilă având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune acest lucru atâta timp cât partea civilă are păstrată capacitatea de muncă fiind îngrijitorul personal al fiicei sale, lucru dorit de către aceasta pentru a beneficia de acea indemnizație.
Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă prin reprezentant legal instanța fondului a considerat ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice ale părții civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, și ca orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial.
Instanța fondului a apreciat că sunt evidente suferințele la care a fost expusă partea civilă ca urmare a decesului tatălui acesteia, că acest deces i-a afectat cursul normal al vieții, privând-o de un sprijin material și moral în creștere și educare, mai ales în condițiile în care aceasta prezintă probleme medicale deosebit de grave.
De asemenea instanța fondului a ținut cont și de culpa victimei în producerea accidentului astfel cum s-a arătat mai sus, culpă de natură să determine micșorarea proporțională cu culpa a daunelor ce s-au acordat.
De asemenea, prima instanță a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Electric SRL la plata unei pensii lunare în cuantum de 200 lei de la data producerii accidentului (18.01.2006) și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minora (ns. la data de 22.03.2002), pensie calculată raportat la veniturile victimei de la data decesului, ale inculpatului, la faptul că minora beneficiază de pensie de urmaș și ținând cont și de culpa victimei în producerea accidentului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile și, inculpatul și partea responsabila civilmente SC Electric SRL.
Părțile civile în apelurile declarate au criticat sentința penală pentru netemeinicie dar și nelegalitate, pe latură penală solicitând aplicarea unei sancțiuni proporționale cu fapta săvârșită iar pe latură civilă apreciind că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt neîndestulătoare. De asemenea, partea civilă apreciază că în mod nelegal i s-a respins cererea de acordare a unei prestații lunare în condițiile în care nu poate lucra având copilul bolnav în îngrijire.
Inculpatul în apelul declarat critică atât latura penală apreciind că în mod greșit instanța de fond a stabilit ca și cauză a decesului electrocuția, sens în care solicită achitarea sa pentru că faptele săvârșite de el nu există, dar și latura civilă prin raportare la soluția de achitare pe care o solicită.
Partea responsabilă civilmente în apelul declarat solicită să se constate că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor și că în realitate faptele reținute în sarcina inculpatului nu există.
Prin decizia penală nr.606/A din 6.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, s-a admis apelurile formulate de părțile civile și, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând:
1. În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.proc.pen. cu referire la art. 999 și 1000 alin. 3.civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Electric SRL la plata către partea civilă a sumei de 35.000 lei reprezentând daune morale.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata de către inculpat a unei pensii de întreținere lunare către partea civilă.
2. În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1. proc. pen. cu referire la art. 999 și 1000 alin. 3. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, prin reprezentant legal și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Electric SRL la plata către partea civilă a sumei de 45.000 lei reprezentând daune morale și la plata unei pensii lunare în cuantum de 500 lei de la data producerii accidentului (18.01.2006) și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minora (ns. la data de 22.03.2002).
3. În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 proc. pen. cu referire la art. 999 și art. 1000 alin.3 civ. văzând și dispozițiile art. 313 din Titlul VIII al Legii nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Urgență B și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă la plata către aceasta a sumei de 650,36 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea tratamentului medical acordat victimei.
HGAu fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente Electric SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul, reevaluând întreg materialul probator existent la dosarul cauzei Tribunalul a constatat că prima instanță în mod corect a administrat probatoriile pe baza cărora a stabilit o situație de fapt și a pronunțat soluția ce face obiectul acestor apeluri.
În esență, pe baza tuturor probelor existente la dosar instanța de fond a stabilit că inculpatul nerespectând dispozițiile legale și măsurile de prevedere la testările efectuate în data de 16.01.2006, a determinat decesul victimei HG, prin electrocuție, săvârșind infracțiunea de ucidere din culpă. De asemenea, s-a stabilit că fapta aceluiași inculpat de a nu respecta din culpă măsurile stabilite cu privire la protecția muncii, creând astfel posibilitatea producerii unui accident de muncă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.40 raportat la art.38 din Legea 90/1996 cu aplic. art.13 Cod penal.
S-a constatat că urmărirea penală completată cu faza cercetării judecătorești au evidențiat această situație de fapt care s-a bazat nu numai pe depozițiile părții vătămate, ale martorilor, dar și pe raportul ITM, expertiză în protecția muncii, precum și expertiză tehnică de specialitate.
Pe întreg parcursul procesului penal atât inculpatul cât și partea responsabilă civilmente au încercat a se apăra prin aceea că victima nu a putut să aibă ca și cauză a morții electrocuția, fiindcă în realitate s-a lucrat cu un apărat în curent alternativ și nu în curent continuu, așa încât nu putea avea loc acest fenomen de electrocuție.
Față de aceste apărări instanța de control judiciar a observat că judecătorul fondului, prin coroborarea tuturor probelor a stabilit faptul că în realitate s-a folosit o stație în curent continuu așa încât prin neluarea și nerespectarea măsurilor de prevedere de către inculpat conform normelor de protecție muncii s-a produs acest accident.
Fără a mai relua raționamentul judecătorului fondului vis-a-vis de încercările de disimulare a aflării adevărului instanța de control judiciar va evidenția un aspect care se situează ca și valoare probatorie dincolo de orice apărare formulată de cei doi apelanți și anume, cauza decesului victimei stabilită științific.
Astfel, la dosarul de urmărire penală există la fila 45 din foaia de observație clinică generală a victimei, din timpul spitalizării acestuia, care stabilește că, urmare examenului clinic general, s-a evidențiat o marcă electrică de intrare la nivelul palmei drepte și una de ieșire la nivelul piciorului drept.
De asemenea, la fila 44 din, Institutul de Medicină Legală Minovici concluzionează că moartea numitului a HG fost violentă, s-a datorat electrocutării iar între electrocutare și deces există o legătură de cauzalitate directă.
Analizând aceste înscrisuri medicale ale căror concluzii nu au fost infirmate prin alte acte medicale, Tribunalul a constatat că moartea victimei s-a datorat electrocuției, iar toate încercările apărării inculpatului și părții responsabile civilmente cu privire la stația ce a fost folosită, la forma de curent în care funcționa nu au nicio justificare prin raportare la cauza decesului.
Chiar dacă am admite, așa cum susțin cei doi apelanți că judecătorul fondului a analizat greșit probele (apărare pe care nu ne-o însușim), vis-a-vis de stația folosită Tribunalul va constata că este irelevant la acest moment dacă aparatul folosit funcționa în ambele faze de curent sau numai în curent continuu (varianta curentului alternativ fiind exclusă), în condițiile în care s-a stabilit cu certitudine că victima a murit electrocutată.
Din această perspectivă apărările pe latură penală ale celor două părți nu sunt susținute de probele existente la dosar iar soluția de achitare pentru că fapta nu există nu este justificată.
Cât privește pedepsele aplicată inculpatului, Tribunalul va constata că instanța de fond a analizat în mod judicios criteriile de individualizare a pedepsei prev.de art.72 Cod penal, evidențiind limitele speciale de pedeapsă, existența concursului de infracțiuni, circumstanțele reale și personale exemplificate prin lipsa antecedentelor penale, ceea ce a justificat reținerea circumstanțelor atenuante, și, corelativ coborârea pedepsei sub minimul special.
Și sub aspectul modalității de executare a pedepsei Tribunalul a constatat că aceasta este justificată și motivată și că i-a corespunde scopului pedepsei în accepțiunea prev. de art.52 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei se constată că instanța fondului în mod corect a stabilit existența răspunderii delictuale civile dar și existența raportului de solidaritate dintre inculpat și partea responsabilă civilmente, angajatorul acestuia.
În ceea ce privește daunele morale acordate celor două părți civile, analiză făcută atât din oficiu cât și din perspectiva criticilor formulate de toți apelanții Tribunalul a apreciat că sunt admisibile și sunt de natură să reducă, să atenueze suferințele cauzate celor două părți civile, ca urmare a intervenirii decesului soțului respectiv tatălui acestuia, să complinească lipsa acestuia din mediul familial dar și ca întreținător al acestei familii în care copilul victimei are grave probleme de sănătate iar soția acestuia nu poate să lucreze dat fiind faptul că este imperios necesar să se ocupe de îngrijirea fiicei ce reclamă permanență din această perspectivă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor acordate instanța de fond a pornit în analiză de la sumele de constituire a părților civile, respectiv câte 100.000 lei, dar și prin raportare la culpa concurentă a victimei și inculpatului cum a fost reținută și motivată judicios.
Totuși, s-a apreciat că aceste daune pot fi majorate la suma de 35.000 lei pentru partea civilă, respectiv la 45.000 lei pentru, pe de o parte având în vedere criteriile ce au fost analizate mai sus dar și faptul că minora suferă de afecțiuni grave iar starea de sănătate a acesteia era influențată pozitiv de suportul moral al victimei dar și de eforturile materiale pe care acesta le depunea (demonstrate prin actele depuse la dosar), pentru a-i asigura acesteia și mamei sale cele necesare pentru urmarea tratamentului în condiții optime și asigurarea traiului necesar.
La majorarea acestor sume s-a avut în vedere însă și limita până la care se pot majora prin raportare la culpa concurentă existentă.
Referitor la cererea de acordare a unei pensii lunare către partea civilă, Tribunalul a împărtășit opinia instanței de fond potrivit căreia în cazul acesteia nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi acordată, întrucât partea civilă are capacitatea de muncă păstrată și a avut opțiunea de a deveni îngrijitorul personal al fiicei sale pentru care beneficiază de o indemnizație.
Referitor la pensia de întreținere lunară către partea civilă, Tribunalul a constatat că în mod corect instanța fondului a apreciat că în cauză sunt întrunite toate elementele pentru ca aceasta să beneficieze de o astfel de pensie, însă referitor la cuantumul stabilit apreciem că acesta este mult prea mic față de necesitățile părții.
Este adevărat că la calculul pensiei se vor avea în vedere veniturile victimei de la data decesului, faptul că minora beneficiază de pensie de urmaș, culpa concurentă a victimei în producerea accidentului, însă în cazul unei astfel de pensii raportarea cuantumului până la care se poate obliga inculpatul nu este aceeași ca în cazul pensiei de întreținere datorată de părinții copiilor ca urmare a divorțului (cum a calculat instanța de fond); doctrina de specialitate a stabilit că o astfel de pensie lunară, trebuie să se raporteze, sigur, și la posibilitățile inculpatului dar, cu precădere, să se constituie într-o modalitate rezonabilă de menținere a posibilităților de creștere și întreținere ce în trecut erau asigurate de victimă.
În atare situație, Tribunalul a apreciat că o pensie lunară în cuantum de 500 lei, de la data producerii accidentului, 18.01.2006 și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minoră corespunde criteriilor de acordare și este rezonabilă și în ceea ce privește necesitățile părții civile.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal au formulat recurs părțile civile și, inculpatul și partea responsabilă civilmente.
Părțile civile și-au motivat recursul în scris, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 38510alin. 2.proc.pen. criticând soluțiile sub aspectul cuantumului daunelor morale stabilit de către cele două instanțe, dar și în ceea ce privește daunele materiale. Cu privire la acest din urmă aspect, partea civilă a învederat faptul că prin neacordarea unei prestații periodice nu s-a efectuat o reparare integrală a prejudiciului, întrucât după decesul soțului său aceasta a fost lipsită de veniturile constante ale acestuia. S-a solicita acordarea unei pensii sau prestații periodice viagere, în cuantum de 1.500 lei lunar.
Partea civilă a criticat atât cuantumul sumei stabilită cu titlu de pensie, solicitând majorarea acesteia la suma de 1.500 lei lunar, precum și împrejurarea că această pensie a fost limitată în timp până la împlinirea vârstei de 18 ani, arătând că situația de nevoie în care se află nu încetează odată cu vârsta majoratului.
Părțile civile și-au încadrat criticile în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 9.proc.pen.
În ceea ce-i privește pe inculpat și partea responsabilă civilmente, aceștia au formulat critici comune, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18.proc.pen.
În susținerea acestui caz de casare s-a invocat faptul că cele două instanțe au comis o gravă eroare de fapt atunci când au stabilit faptul că la data producerii accidentului proba motorului s-ar fi efectuat în curent continuu, din restul probatoriul administrat rezultând faptul că verificările au fost făcute cu curent alternativ, aceasta fiind, de altfel, singura posibilitate din punct de vedere tehnico- științific de a se efectua proba respectivă. S-a susținut că stabilirea cu exactitate a modului în care s-a efectuat proba la data accidentului, respectiv în curent continuu sau alternativ are o înrâurire hotărâtoare asupra fondului cauzei, pentru a se stabili dacă cauza decesului victimei a fost electrocutarea sau o altă cauză. S-a solicitat achitarea inculpatului, acesta nefiind vinovat de producerea accidentului.
Inculpatul și partea responsabilă civilmente nu și-au motivat recursul în termenul prevăzut de lege, cazul de casare invocat, putând fi luat însă în considerare și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. 2.proc.pen.
Analizând hotărârile recurate, atât prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de către inculpat și partea responsabilă civilmente
Astfel cum s-a arătat anterior, în susținerea recursului s-a invocat, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18.proc.pen. faptul că instanțele ar fi comis o gravă eroare de fapt ce a condus la pronunțarea unei soluții de condamnare față de inculpat, stabilind că la data producerii accidentului proba motorului s-a efectuat în curent continuu.
Potrivit art. 3859pct. 18 din Codul d e procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Curtea constată că problema ridicată în cauză de către cei doi recurenți (eroarea comisă de către instanțe în stabilirea faptului că probele aparatului s-au efectuat în curent continuu), chiar și pentru ipoteza în care ar fi întemeiată, nu este nicidecum de natură a conduce la pronunțarea unei soluții contrare în cauză, respectiv a unei soluții de achitare a inculpatului. Aceasta întrucât,culpa inculpatuluireținută de către prima instanța și de cea de apelnu se rezumă numai la faptul că acesta nu a descărcat de sarcină transformatorul cu ajutorul prăjinii electoizolante,ci constă și în aceea că aprimit la probe în acea zi o persoană ce nu era instruită în protecția muncii în sectorul respectiv și nu era echipată cu echipament de protecție pentru activitatea de încercare cu tensiune mărită. De asemenea, deși inculpatul știa că victima nu era în subordinea sa, totuși,i-a permis acesteia să îl ajute, să pătrundă în zona de probe în condițiile în care acestea nu era finalizateși să pună mâinile pe cabluri pe care ulterior să le înfășoare pe bornele transformatorului.
Pe de altă parte, chiar și pentru ipoteza în care culpa inculpatului ar fi fost limitată la împrejurarea că nu a descărcat de sarcină transformatorul cu ajutorul prăjinii electroizolante, criticile ar fi fost neîntemeiate.
S-a invocat de către cei doi recurenți faptul că, în cauză verificările au fost făcute de către inculpat în curent alternativ, și nu în curent continuu, situația de fapt stabilită de către instanțe fiind contrară legilor fizicii, precum și întregului material probator administrat în cauză.
Instanța de recurs reține însă că în apel s-a analizat și varianta funcționării aparatului în ambele faze de curent, atât curent continuu cât și curent alternativ, tribunalul apreciind, în raport de întregul material probator administrat, că această împrejurare este total lipsită de relevanță, în condițiile în care s-a stabilit cu certitudine că victima a murit electrocutată.
Curtea constată că în cauză nu a avut loc o denaturare a probatoriului administrat, starea de fapt reținută de către cele două instanțe nefiind contrară probelor existente la dosar.
Astfel, concluzia că decesul victimei a intervenit în urma electrocutării acestei (și nu a altor cauze astfel cum susțin recurenții), este în totală concordanță cu actele dosarului, respectiv foaia de observație clinică a victimei ce stabilește că, la examenul clinic general, s-a evidențiat o marcă electrică de intrare la nivelul palmei drepte și una de ieșire la nivelul piciorului drept (fila 47 ), concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit după efectuarea autopsiei nr. A- care arată că moartea numitului a HG fost violentă, s-a datorat electrocutării iar între electrocutare și deces există o legătură de cauzalitate directă (fila 44 ).
De asemenea, raportul de expertiză tehnică judiciară stabilește că victima se putea accidenta numai dacă exista tensiune la bornele transformatorului de înaltă tensiune, tensiune ce putea să existe în următoarele două condiții: când nu s-au efectuat toate comenzile de reducere a tensiunii la zero și decuplarea stației, situație în care în transformatorul de înaltă tensiune putea să rămână o sarcină electrică, care, prin atingerea bornei transformatorului să fi produs electrocutarea victimei, sau când a fost folosită o altă stație sau un la care să nu existe posibilitatea de descărcare automată a sarcinii capacitive și operatorul să nu fi folosit prăjina electroizolantă de descărcare.
Instanța de fond și cea de apel, în raport de restul probatoriului administrat, au concluzionat că stația pusă la dispoziție de către parte civilă pentru efectuarea expertizei nu este cea care a fost folosită la momentul producerii accidentului, îmbrățișând astfel cea de-a doua variantă în care putea avea loc electrocutarea victimei.
Această variantă este susținută și de procesul verbal de cercetare întocmit de Inspectoratul teritorial d e muncă al Municipiului B (ale cărui concluzii sunt invocate de inculpat în recurs) care a stabilit că nu a respectat dispozițiile art. 390 alin. 2 din -TD-EE, care prevăd că comutarea pe alte faze trebuie să se facă, după ce, în prealabil, faza pe care s-a aplicat tensiunea a fost descărcată de sarcina capacitivă și legată la pământ, descărcarea făcându-se numai cu ajutorul prăjinei electroizolante.
Pe de altă parte, și în ipoteza în care instanțele ar fi stabilit că probele ar fi fost efectuate în condițiile invocate de către inculpat și partea responsabilă civilmente, această împrejurare nu ar fi condus la stabilirea nevinovăției acestuia, întrucât, față de împrejurarea incontestabilă că decesul victimei a intervenit în condițiile electrocutării, singura variantă posibilă ar fi fost aceea că inculpatul nu ar fi efectuat toate comenzile de reducere a tensiunii la zero și de decuplarea a stației (prima variantă a raportului de expertiză).
Nu în ultimul rând este de accentuat și faptul că, culpa inculpatului nu se rezumă la aspectele analizate anterior, aceasta fiind reținută și în raport de împrejurarea că acceptat prezența la probe a unei persoane ce nu era instruită în protecția muncii în sectorul respectiv și nu era echipată cu echipament de protecție pentru activitatea de încercare cu tensiune mărită.
În raport de toate aceste considerente, Curtea constată neîntemeiate criticile formulate de inculpat și partea responsabilă civilmente, soluția de condamnare a inculpatului nefiind consecința unei denaturări a probelor, ci a aprecierii lor în urma unei analize coroborate a acestora.
Asupra recursurilor formulate de către părțile civile și
Părțile civile și-au încadrat criticile formulate, legate de neacordarea daunelor morale în cuantumul solicitat, neacordarea unei prestații periodice - precum și cuantumul scăzut al sumei stabilită cu titlu de prestație periodică în favoarea minorei, precum și limitarea acestei prestații până la împlinirea vârstei de 18 ani, în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 9.proc.pen.
Cazul de casare invocat este incident în condițiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.
Curtea constată că prin motivele de recurs părțile civile nu au criticat nemotivarea hotărârii sau contradicția dintre aceasta și dispozitiv, ci au solicitat practic majorarea cuantumului daunelor morale și materiale, critici ce, în mod evident nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare invocat, care, de altfel atrage trimiterea cauzei spre rejudecare și nicidecum soluția solicitată de către recurente.
În ceea ce privește cererea de majorare a cuantumului daunelor morale stabilite, Curtea constată că o reapreciere a acestora nu este posibilă în calea de atac a recursului care, fiind eminamente devolutivă asupra chestiunilor de drept, nu permite cenzurarea elementelor stabilite de instanțele inferioare în urma unui proces de interpretare a probelor administrate. Or, daunele morale se raportează, în esență, la un prejudiciu de ordin afectiv, nesusceptibil de determinări obiective pe baza unor criterii preexistente, ci supus unor aprecieri esențial subiective ale instanțelor de judecată.
Reindividualizarea cuantumului daunelor morale nu este posibilă în recurs din perspectiva niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1.proc.pen. inclusiv a celui prevăzut de art. 3859pct. 18. proc. pen. Aceasta deoarece stabilirea daunelor morale într-un cuantum superior celui solicitat este rezultatul exclusiv al unui proces de apreciere a probelor administrate, iar nu al unei erori grave de fapt, rezultată în urma unei contrarietăți evidente și de necontestat între situația reținută de instanță și aspectele ce rezultă din actele dosarului.
Ca atare, sub acest aspect Curtea constată că hotărârea nu poate fi cenzurată de către instanța de recurs.
În ceea ce privește daunele materiale, având în vedere că se invocă neacoperirea integrală a prejudiciului cauzat de către inculpat, deci încălcarea dispozițiilor art. 998. civ. dar și nelegalități în soluționarea cererilor de acordare a pensiei de întreținere, Curtea va analiza aceste critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 171.proc.pen. Este de precizat faptul că, urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 783 din 12 mai 2009, publicată în Of. nr. 404 din 15 iunie 2009, de constatare a neconstituționalității art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006, care abroga art. 3859alin. (1) pct. 171. proc. pen. această din urmă dispoziție redevine aplicabilă. Singura condiție pentru a ca instanța de recurs să poată analiza hotărârile din perspectiva acestui caz de casare este invocarea sa în termenul prevăzut de art. 38510alin. 2.proc.pen. întrucât decizia Curții Constituționale nu produce efecte și asupra dispozițiilor art. 3859alin. 2.proc.pen. care prevăd cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu. În cauză, recursul a fost motivat în termenul revăzut de lege, și, chiar dacă recurentele nu au făcut o corectă încadrare în drept a criticilor formulate, această împrejurare este lipsită de relevanță, instanța putându-le analiza și din perspectiva altui caz de casare decât cel invocat expres.
În ceea ce o privește pe partea civilă, din hotărârile recurate Curtea reține că instanțele au obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către aceasta a unei pensii lunare în cuantum de 500 lei de la data producerii accidentului (18.01.2006) și până la împlinirea vârstei de 18 ani. Această dispoziție este criticată în recurs, arătându-se starea sănătății părții civile nu se va remedia, astfel că limitarea pensiei până la data împlinirii vârstei de 18 ani este nelegală, întrucât victima i-ar fi acordat îngrijire toată viața.
În mod evident, fapta ilicită a inculpatului, care a atras angajarea răspunderii sale penale, a condus la cauzarea unei prejudiciu material pentru partea civilă minoră, prejudiciu reprezentat de încălcarea dreptului său la întreținerea pe care o presta victima. Instanțele au constatat existența acestuia prejudiciu și au dispus acoperirea lui până la împlinirea vârstei de 18 ani. Sub acest aspect, în raport și de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că, prin limitarea pensiei de întreținere până la vârsta de 18 ani, instanțele nu au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.86 fam, punând-o pe partea civilă în situația de a promova o nouă acțiune după această perioadă.
Astfel, potrivit textului, obligația de întreținere a părintelui față de copil există indiferent dacă aceasta este minor sau major. minor are drept la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care el se află, pe când descendentul major are drept la întreținere dacă se află în nevoie, neavând putința unui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci.
Din probele administrate rezultă că minora, în prezent în vârstă de aproximativ 8 ani, prezintă grave probleme de sănătate (diagnosticate încă de la vârsta de 3 săptămâni), respectiv cardiomiopatie dilatativă, insuficiență cardiacă compensată clasa funcțională III/IV, retard psihic, sindrom cu insuficiență respiratorie restrictivă, întârziere psihică QI 60 și de limbaj 3 ani și 6 luni; dislalie polimorfă; pareză facială; sindrom cefalic persistent; maladie congenitală de cord; talasemie minoră, miopie gravă cu astigmatism, boli care au condus la încadrarea acesteia în categoria de persoane cu handicap grav, ce necesită asistent personal permanent.
Așadar datele existente în cauză, cel puțin așa cum se conturează la acest moment, permiteau instanțelor să concluzioneze că aceasta se va afla permanent în stare de nevoie, astfel că limita în timp a obligației de a presta o pensie de întreținere trebuia raportată doar deîncetarea stării de nevoie în care se află partea civilă, dar nu mai devreme de împlinirea vârstei de 18 ani, când legiuitorul prezumă absolut că aceasta se află în nevoie. că, după ce partea civilă devine majoră, inculpatul va putea promova o acțiune de sistare a pensiei, în condițiile în care, urmare a inerent în domeniul medical, starea sănătății acesteia se va ameliora și astfel nu se va mai afla nevoie.
Referitor la cuantumul sumei de 500 lei lunar, Cutea constată că aceasta a fost în mod corect stabilit, avându-se în vedere, pe de o parte veniturile cu caracter constant ale victimei la data producerii accidentului, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă depus la dosar, împrejurarea că minora beneficiază de pensie de urmaș, dar, pe de altă parte, și culpa victimei în producerea accidentului de muncă, reținută de către instanțe în cuantum de 25%. Ca atare, prin raportare la aceste aspecte, Curtea constată că prin suma stabilită de către instanța de apel d e 500 lei lunar datorată de la momentul săvârșirii faptei ilicite, s-a făcut o corectă aplicare a principiului aplicabil în această materie, respectiv acela a reparării integrale a prejudiciului.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de către partea civilă civile, legate de neacordarea unei prestații periodice lunare, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 86 alin. 1.fam. obligația de întreținere există între soți, aceasta urmând a fi acordată doar în condițiile alin. 2 ale art. 86.fam. respectiv celui care se află în nevoie, neavând putința unui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci.
Instanța de fond și cea de apel au constatat că această cerință nu este îndeplinită, partea civilă având capacitatea de muncă păstrată, fiind îngrijitorul personal al fiicei sale, activitate pe care singură și-a ales-o și pentru care beneficiază de o indemnizație.
Se constată însă că cele două instanțe s-au limitat verifica dacă partea civilă se află sau nu în imposibilitate fizică de a munci, restrângând practic sfera noțiunii de incapacitate de a munci la acest aspect. că în marea majoritate a cazurilor incidența dispozițiilor art. 86 alin. 2 din Codul familiei este atrasă de incapacitatea fizică, însă modul de redactare a textului nu reduce problema "incapacității de a munci" la acest aspect. Există situații în care, pentru protejarea unor interese superioare, se impune a se constata că o persoană, care, deși nu se află în incapacitate fizică de a munci, totuși anumite circumstanțe o conduc spre o incapacitate morală de a munci.
Aceasta este și situația din prezenta cauză, unde gravele probleme de sănătate ale minorei (ns. la 22.03.2002), care nu are care nu are o dezvoltarea psihică corespunzătoare unui copil de vârsta sa biologică (întârzierea fiind corespunzătoare unei vârste medii de 3 ani și 6 luni) constituie pentru mamă o situație cu totul și cu totul specială, care o pune practic în imposibilitate morală de a presta o altă activitate care să îi asigure veniturile necesare întreținerii sale și a minorei. Astfel, Cutea reține că (ns. la 22.03.2002) suferă de numeroase boli, depistate încă de la vârsta de trei săptămâni (cardiomiopatie dilatativă, insuficiență cardiacă compensată clasa funcțională III/IV, retard psihic, sindrom cu insuficiență respiratorie restrictivă, întârziere psihică QI 60 și de limbaj; dislalie polimorfă; pareză facială; sindrom cefalic persistent; maladie congenitală de cord; talasemie minoră, miopie gravă cu astigmatism) și care au condus la încadrarea sa în categoria de persoanelor cu handicap ce a evoluat de la gradul moderat (2004) la grav (2008), necesitând asistent personal permanent. Calitatea de asistent personal permanent a avut-o și o are și în prezent mama minorei, respectiv partea civilă, victima, anterior decesului, fiind singurul întreținător al familiei.
Este total nerezonabil să i se pretindă părții civile să renunțe să fie asistent personal permanent,dar și în contra interesului superior al minorei,care în prezenta cauză, este dat de necesitatea asigurării prezenței permanente a mamei, datorită totalei dependențe a minorei față de aceasta, copilul având o dezvoltare psihică corespunzătoare vârstei de 3 ani și 6 luni.
Ca atare, în raport de aceste considerente, din punctul de vedere al instanței de recurs, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 alin. 2.fam. partea civilă aflându-se în nevoie, din cauza incapacității morale de a munci.
Pe de altă parte, chiar dacă nu s-ar recunoaște incapacitatea morală de a munci, deci s-ar fi considera că prejudiciul cauzat părții civile nu este rezultatul încălcării unui drept subiectiv, aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală, impune verificarea dacă acesta nu este rezultatul încălcării unui simplu interes, care a fost vătămat prin săvârșirea faptei ilicite. Astfel, Curtea reține că, în mod constant atât practica judiciară, cât și doctrina au admis obligarea autorului faptei ilicite la acoperirea prejudiciului și în situația în care pierderea suferită era consecința încălcării unui simplu interes, care nu alcătuia un drept subiectiv, spre exemplu situația în care victima presta în fapt întreținere fără a exista o obligație legală în acest sens, deci fără îndeplinirea cerințelor prevăzute de codul familiei. Singura condiție este aceea ca prestarea întreținerii să aibă o permanență îndestulătoare, un caracter de stabilitate care justifică presupunerea că ar fi fost acordată și în viitor, obligarea la plată fiind admisă chiar și pentru situația în care cel care primea întreținere avea unele venituri personale din muncă, pensie etc.
Or, aceasta este și situația în cauză, când, de la nașterea minorei, victima a HG fost singurul întreținător al familiei, prestând în fapt întreținere și pentru soția sa, întrucât problemele medicale ale copilului împiedicau pe mamă să muncească. În mod evident, urmare a faptei ilicite a inculpatului, veniturile familiei s-au diminuat drastic, partea civilă fiind lipsită de întreținerea pe care o primea în fapt de la soțul său și care, în mod evident, ar fi continuat în ipoteza în care acesta nu ar fi decedat.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că partea civilă este îndreptățită la plata unor despăgubiri cu titlu de prestație periodică lunară, fie că se apreciază că prin fapta ilicită a fost încălcat un drept subiectiv, respectiv dreptul la întreținere datorată în condițiile art. 86 alin. 2. fam, fie că se apreciază că prejudiciul este rezultatul încălcării unui simplu interes. Ca atare, soluția instanței de fond, menținută în apel, de respingere ca neîntemeiată a acestei cereri este rezultatul unei greșite aplicări a legii civile, fie din perspectiva art. 86 alin. 2.fam. fie din perspectiva dispozițiilor art. 998.civ. care obligă la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, împrejurare ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171.proc.pen.
Așadar, sub acest aspect, ambele hotărâri vor fi casate și rejudecând, Curtea va obliga inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei prestații periodice lunare, începând cu data săvârșirii faptei ilicite, respectiv data producerii accidentului, 18.08.2006.
În ceea ce privește cuantumul prestației, având în vedere veniturile cu caracter constant ale victimei, de peste 2.100 lei lunar, proporția culpei inculpatului în producerea accidentului, reținută de către instanțe la 75%, precum și principiul aplicabil în această materie, acela ca despăgubirea să constituie o modalitate rezonabilă de menținere a întreținerii ce în trecut era asigurată de victimă, Curtea va stabili suma de 500 lei, care corespunde acestor criteriilor de acordare și este rezonabilă și în ceea ce privește necesitățile părții civile.
Referitor la întinderea în timp a acestei obligații, în raport de considerentele anterioare privind motivele pentru care partea civilă se află în imposibilitate de a munci, aceasta nu poate fi decât limitată la perioada în care partea civilă are calitatea de asistent personal al numitei.
Ca atare, pentru motivele mai sus expuse, Curtea urmează a admite recursurile formulate de părțile civile și, va casa în parte sentința și decizia recurată și rejudecând: va obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Electric SRL la plata către partea civilă a unei prestații periodice lunare în cuantum de 500 lei, începând cu data producerii accidentului (18.08.2006) pe toată perioada în care aceasta are calitatea de asistent personal al numitei și totodată la plata către partea civilă a unei pensii lunare în cuantum de 500 lei de la data producerii accidentului (18.01.2006) și până la încetarea stării de nevoie a acesteia, dar nu mai devreme de împlinirea vârstei de 18 ani de către minora (născută la 22.03.2002).
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și decizii recurate.
Vor fi respinse ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente Electric SRL, soluție în raport de care aceștia vor fi obligați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat fiecare, inculpatul în solidar și cu partea responsabilă civilmente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de părțile civile și împotriva deciziei penale nr.606/A din 6.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală și a sentinței penale nr.1144 din 5.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
Casează în parte sentința și decizia recurată și rejudecând:
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Electric SRL la plata către partea civilă a unei prestații periodice lunare în cuantum de 500 lei, începând cu data producerii accidentului (18.08.2006) pe toată perioada în care aceasta are calitatea de asistent personal al numitei.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, Electric SRL la plata către partea civilă a unei pensii lunare în cuantum de 500 lei de la data producerii accidentului (18.01.2006) și până la încetarea stării de nevoie a acesteia, dar nu mai devreme de împlinirea vârstei de 18 ani de către minora (născută la 22.03.2002).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și decizii recurate.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente Electric SRL.
Obligă inculpatul și partea responsabilă civilmente la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat fiecare, inculpatul în solidar și cu partea responsabilă civilmente.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. 2.03.2010
Dact. 2 ex./8.02.2010
- I - jud.:;
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
