Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 182/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 182/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Aurelia Munteanu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, părțile civile -, prin reprezentant legal și împotriva deciziei penale nr. 39/A din 12 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința din data de 11 martie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 17 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1268/30.09.2008 Judecătoria Brașova dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de patru ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art.178 al.2 și 5 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.86/1 Cod penal instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de încercare de 9 (nouă) ani, stabilind în sarcina inculpatului executarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86/3 Cod penal și a obligațiilor impuse de instanța de judecată, atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Totodată, instanța a interzis inculpatului în baza dispozițiilor art.71 alin.2 Cod penal exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, teza a II a, lit.b și c Cod penal și a dispus în temeiul art.71 alin.5 Cod penal suspendarea executării pedepsei accesorii pe toată durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a dispus obligarea societății de asigurare - Unita SA ca până la concurența sumei de 344.006,12 lei să plătească părții civile, prin reprezentanții săi legali - și, suma de 4.897,50 lei cu titlu de despăgubiri civile aferente perioadei 15.11.2006-30.09.2008 (data pronunțării sentinței) și o prestație periodică lunară în cuantum de 50% din salariul de bază minim brut pe țară, începând cu data pronunțării sentinței și până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la noi dispoziții ale instanței.
în baza art.346 al.1 Cod proc.civilă prima instanță a obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL să plătească în solidar părții civile, prin reprezentanții săi legali - și, despăgubirile mai sus stabilite ce depășesc plafonul de 344.006,12 lei până la care este obligată societatea de asigurare.
În continuare, prima instanță a constatat că părțile civile, și au renunțat la pretențiile civile formulate inițial în cauză și că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În considerentele sentinței pronunțate prima instanță a reținut în esență că inculpatul, în data de 15.11.2006, în timp ce conducea autobetoniera cu nr. de înmatriculare B-47- pe DN 73 din direcția către, datorită nerespectării din culpă a dispozițiilor ce reglementează circulația pe drumurile publice, a intrat în coliziune cu un alt autoturism, soldat cu decesul victimelor, (fostă ) și.
Din întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului prin nerespectarea prevederilor art.150 lit.a din HG nr.85/2003 potrivit cu care conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure că poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus, precum și cele ale art.152 al.1 lit.i din același act normativ, care interzic depășirea atunci când pentru efectuarea manevrei se trece efectiv peste marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculele circulă pe contrasens.
În ceea ce îl privește pe conducătorul auto, prima instanță a apreciat că acesta nu a avut nici o culpă în producerea accidentului. La ieșirea dintr-o curbă fără vizibilitate acesta a observat că pe sensul lui de mers se afla autobetoniera condusă de inculpat, aflată în depășirea unui autocamion, întreg carosabilul fiind deci ocupat. a ales să frâneze, manevră care s-a soldat cu pierderea controlului mașinii și pătrunderea pe contrasens, unde a avut loc și impactul.
Instanța a apreciat astfel că starea de pericol a fost creată în totalitate de către inculpat, prin efectuarea unei manevre interzise, iar victimei nu i s-a putut imputa faptul că a frânat în loc să încerce să ocolească autobetoniera prin dreapta, pe acostament.
În final, instanța a apreciat că opțiunea aleasă de victimă a fost pe deplin justificată de apariția bruscă a două autovehicule de mari dimensiuni ce se apropiau din față și nu a reprezentat vreo încălcare a regulilor de circulație.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate prima instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al concret al faptei săvârșite apreciat ca fiind unul ridicat prin raportare la valoarea socială căreia i s-a adus atingere ( viața omului), urmările produse, (decesul a cinci persoane ), împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și persoana infractorului care nu a mai fost condamnat anterior, a avut o poziție procesuală sinceră, a fost apreciat pozitiv la locul de muncă, este preocupat pentru reintegrarea sa socială și profesională și manifestă regret față de cele întâmplate.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpat chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 86/1 privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 9 ani.
În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a constatat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale și a stabilit dreptul părților civile la despăgubiri în cuantumul arătat mai sus, ca și dreptul părții civile minore - de a beneficia de o prestație totală de 4897,50 lei aferentă perioadei 15.11.2006 - 30.09.2008 și o prestație periodică lunară în cuantum de 50% din salariul de bază minim brut pe țară până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile, -, - și, partea responsabilă civilmente SC SRL, Societatea de Asigurare Unita SA B și inculpatul.
La primul termen de judecată în apel, respectiv în data de 11.12.2008, Societatea de Asigurare Unita SA Baf ormulat o cerere de retragere a apelului, astfel că instanța de apel a luat act de manifestarea de voință a acestei părți.
Prin apelul declarat de către părțile civile, -, - și, s-a solicitat în esență desființarea sentinței pronunțate de prima instanță numai în ceea ce privește latura penală a cauzei, solicitându-se ca în urma rejudecării cauzei instanța să procedeze la reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, urmând ca acesta să fie condamnat la o pedeapsă cu executare în regim de detenție. În continuare s-a susținut că modalitatea de executare a pedepsei aleasă de către prima instanță este netemeinică, având în vedere împrejurarea că prin fapta săvârșită de inculpat au decedat cinci persoane și că minora - a rămas fără părinți.
Prin apelul declarat, partea responsabilă civilmente SC SRL a criticat reținerea în sarcina inculpatului a unei prestații periodice în favoarea minorei - în cuantum de 50% din salariul de bază minim brut apreciind că această sumă este mult prea oneroasă.
Apelul inculpatului a avut în vedere individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, respectiv cuantumul acesteia, apreciind că pedeapsa este mare față de circumstanțele reale ale faptei și personale.
Prin decizia penală nr. 39/A din 12 decembrie 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov au fost respinse apelurile declarate de către părțile civile, partea responsabilă civilmente și inculpat, fiind menținută hotărârea primei instanțe și s-a luat act de retragerea apelului declarat de către Societatea de Asigurare Unita SA
În ceea ce privește apelul declarat de către societatea SC SRL, Tribunalul a constatat că acesta este nefondat întrucât suma de 50% din salariul de bază minim brut pe țară echivalentă prestației periodice pe care inculpatul urmează aop lăti părții vătămate - nu depășește Vi din venitul lunar net obținut de către inculpat, procent până la care aceasta poate să fie obligat pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere, conform art. 409 alin. 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul prima instanță a ținut seama, conform prevederilor art. 72 Cod penal, de dispozițiile părții generale din Codul penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de urmările produse, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, la cauzele care au determinat comportamentul infracțional al acestuia - respectiv nerespectarea prevederilor legale referitoare la efectuarea depășirilor - la faptul că modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului presupune supravegherea strictă a acestuia pe durata a 9 ani de zile, cu interdicția de a nu conduce orice vehicul, Tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de individualizare judiciară sunt legale și temeinice.
Împotriva acestei decizii au declarat în termen legal recurs părțile vătămate, -, -, - prin reprezentanți legali - și -, și -, care au criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, care privește greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, caz care - în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin.3 Cod procedură penală - se ia în considerare și din oficiu.
Totodată, hotărârile au fost atacate cu recurs și de către inculpatul, în baza aceluiași caz de casare, prevăzut de art. 3859pct.14 Cod procedură penală, susținând însă că pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând în consecință reducerea acesteia.
Recursurile sunt fondate și urmează să fie admise pentru următoarele considerente:
Fapta inculpatului prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social concret, prin raportare la valoarea socială căreia i s-a adus atingere - viața omului - la numărul persoanelor care au murit în accident, respectiv cinci victime, dintre care una era însărcinată, precum și la condițiile în care acesta a fost produs, inculpatul intrând în depășire prin încălcarea liniei continue și fără a se asigura corespunzător, lipsind de orice opțiune victima autoturismului -up, care a fost pusă în situația ca, după o curbă lipsită de vizibilitate, să constate că sensul său de mers era ocupat de autobetoniera condusă de inculpat, aflată în depășirea unui autocamion, întreg carosabilul fiind astfel ocupat de două autovehicule cu gabarit mare.
Fapta inculpatului a fost analizată de către instanțe și prin raportare la amploarea deosebită a acestor evenimente rutiere exprimată prin numărul îngrijorător de mare al accidentelor auto datorate nerespectării regulilor de circulație.
Deși au făcut vorbire în considerentele hotărârilor de pericolul social deosebit de ridicat al faptei săvârșite de către inculpat, precum și de amploarea deosebit de mare și îngrijorătoare a unor asemenea evenimente rutiere soldate cu pierderi importante de vieți omenești, instanțele nu au concretizat aceste considerații într-o pedeapsă care să corespundă în concret criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, astfel încât pedeapsa să reprezinte un important factor în realizarea prevenției speciale, dar mai ales generale.
Instanțele s-au limitat în a aprecia că o astfel de condamnare poate reprezenta doar un avertisment pentru inculpat, ridicând la modul cel mai serios problema de a afla în ce alte condiții pedeapsa trebuie să își îndeplinească și rolul său punitiv, dacă în situația de față, de culpă evidentă și exclusivă, cu consecințe dramatice - pierderea a 5 vieți omenești, aceste elemente nu au putut convinge instanțele că pedeapsa prevăzută de lege trebuie aplicată la modul efectiv.
Atitudinea inculpatului a fost una de sfidare a regulilor elementare de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, angajându-se într-o depășire a unui alt autovehicul cu gabarit sporit, blocând astfel ambele sensuri de circulație, într-o zonă cu vizibilitate deosebit de limitată, în condițiile în care linia continuă de demarcație între cele două sensuri de circulație era evidentă, iar semnificația acesteia de asemenea.
În fapt, atitudinea psihică a inculpatului a fost la limita de demarcație - foarte fină - dintre culpa cu previziune sau cu ușurință și intenția indirectă, inculpatul prevăzând că după curbă este posibil ca în orice moment să apară un alt autovehicul cu care să intre în coliziune, manifestând însă față de acest rezultat probabil o atitudine de nepăsare, de indiferență.
Numărul victimelor este deosebit de mare, una dintre acestea, respectiv victima - fiind și însărcinată (astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 417/ din 16.11.2006 întocmit de Serviciul Județean de Medicină-Legală
Față de aceste considerente, se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, întrucât numai o pedeapsă cu executare efectivă în regim de detenție poate corespunde consecințelor dramatice produse prin atitudinea manifestată de inculpat, de ignorare a oricăror reguli elementare privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul.
Vor fi avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este un tânăr de 24 de ani, ce provine dintr-o familie legal constituită, are o calificare și un loc de muncă constant în care este apreciat pentru atitudinea sa față de colegi și pentru faptul că este un bun profesionist ce își desfășoară cu conștiinciozitate activitatea, elemente care vor determina reducerea duratei pedepsei aplicate acestuia, ca urmare a admiterii recursului declarat în cauză de către inculpat.
În raport cu toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 3859pct.14 Cod procedură penală, vor fi admise recursurile declarate de către inculpatul și părțile vătămate, -, -, - prin reprezentanți legali - și -, și - împotriva deciziei penale nr. 39/A din 12 decembrie 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, care va fi casată în ceea ce privește latura penală, fiind desființată în aceleași limite și sentința penală nr. 1268 din 30.09.2008 a Judecătoriei Brașov.
În cadrul rejudecării în aceste limite, în baza art. 178 alin.2 și 5 Cod penal, se va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Îi va fi interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64alin.1 lit.a teza a-II-a, b și c Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal se va computa din durata pedepsei durata reținerii timp de 24 ore, pentru data de 15.11.2006.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
Văzând și dispozițiile art. 192 lin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către inculpatul și părțile vătămate, -, -, - prin reprezentanți legali - și -, și - împotriva deciziei penale nr. 39/A din 12 decembrie 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o casează în ceea ce privește latura penală, desființând în aceleași limite și sentința penală nr. 1268 din 30.09.2008 a Judecătoriei Brașov.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 178 alin.2 și 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64alin.1 lit.a teza a-II-a, b și c Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal compută din durata pedepsei durata reținerii timp de 24 ore, pentru data de 15.11.2006.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.MA/2.04.2009
Dact.BD/6.04.2009
Jud- fond
Jud. apel /
- 3 exemplare -
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Simona Franguloiu, Aurelia Munteanu
