Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 196/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 196/
Ședința publică din 11 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de asiguratorul SOCIETATEA DE asigurare - REASIGURARE SA - SUCURSALA, cu sediul în G,- bis, județul G, împotriva deciziei penale nr. 161/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, privind pe inculpații ( fiul lui și, ns.la 20.11.1983, în G, domiciliat în G,-, Bl.2 D,. 36, județul G, CNP -) și ( zis "", fiul lui și, ns. la 19.05.1932, în comuna, județul G, domiciliat în comuna, sat, județul G, CNP -), trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns av. - apărătorul inculpatului intimat lipsă, în baza împuternicirii avocațiale din 22.10.2008 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual și avocat - apărătorul inculpatului intimat, lipsă, în baza delegației nr. 4629/13.10.2006 eliberată din oficiu de Baroul Galați, lipsă fiind recurentul asigurator SOCIETATEA DE ASIGURARE -REASIGURARE SA - SUCURSALA G, intimatul parte civilă, intimata parte responsabilă civilmente - SC SRL - PRIN ADM. ȘI -, intimat asigurator SC SA -SUCURSALA G.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului intimat, în legătură cu recursul asigurătorului, arată că acesta este întemeiat, atât în ce privește latură penală, cât și în ce privește latura civilă a cauzei.
În ce privește latura penală, apreciază că ambele instanțe, atât cea de fond cât și cea de apel au pronunțat hotărâri mai mult lăsându-se impresionate de gravitatea acestui accident, luând niște soluții mai mult cu inima decât cu o logică a magistratului, pentru că și ea, când a văzut prima dată dosarul a rămas impresionată de fotografiile ce care au redat ce s-a petrecut acolo și de urmările extrem de tragice.
Ambele instanțe când au pronunțat soluția, în expunere nu au respectat prevederile art.356 pct. c din Codul d e pr.penală, în sensul că nu au analizat toate probatoriile - se referă la raportul de expertiză, la concluziile expertului și mai mult, nu au arătat motivele pentru care le-a înlăturat ca probe, astfel cu se arată că textul de lege menționat.
Este clar, conform raportului de expertiză, la capitolul II pct.2,3,2 cu privire la mecanismul și dinamica accidentului se trag concluziile următoare:; producerea accidentului a constat în pătrunderea atelajului pe DN 25 pe raza localității, fără o asigurare temeinică și surprinderea conducătorului auto la o distanță foarte mică, fără a mai avea posibilitatea evitării accidentului. Urmarea tragică a acestui accident nu s-ar fi produs dacă conducătorul atelajului s-ar fi asigurat la pătrunderea pe drumul DN 25.
Aceasta înseamnă că inculpatul care conducea autoturismul înmatriculat sub nr.GL-02. nu ar fi putut preveni impactul cu atelajul și nici să oprească iminența impactului, chiar dacă ar fi circulat cu viteza regulamentară de 50 km la oră și nu 58 km cum a fost înregistrat în momentul producerii accidentului.
S- a tras concluzia de către expert că și la această viteză de 68 km la oră nu s-ar fi produs accidentul dacă nu ar fi pătruns conducătorul atelajului hipo fără să se asigure, deci inculpatul nu se face efectiv vinovat de producerea acestui accident. Oricare dintre noi, dacă ne aflam în situația inculpatului, am fi suportat aceleași consecințe, era inevitabil, iar instanța nu a analizat concluziile raportului de expertiză, efectiv le-a ignorat, le-a îndepărtat, dar fără a-și motiva concret de ce au fost îndepărtate sau să le înlocuiască cu altceva.
S-a arătat că inculpatul nu a respectat Regulamentul d circulație pe drumurile publice, în sensul că aflându-se în localitate a depășit viteza de 50 km la oră. Conform Regulamentului, această încălcare ar fi atras o sancțiune contravențională, în nici un caz conform raportului de expertiză viteza acea de 68 km la oră nu ar fi produs accidentul.
În acest sens, chiar și literatura juridică de specialitate - Drept penal -partea specială- - va lăsa o copie la dosar - arată că ar fi greșit a se considera că prevederile art.50 din Regulamentul de circulație pe drumurile publice care obligă la reducerea vitezei de circulație până la limita evitării oricărui pericol ar consacra o răspundere obiectivă a conducătorului auto.
În realitate, acesta nu poate fi tras la răspundere decât dacă există o culpă în modul în care a circulat pe drumurile publice, ori el circula regulamentar.
Realitatea evidențiază situații când conducătorul auto, ținând seama de periculozitatea locului unde trebuia redusă viteza, de starea de psihoză, de starea tehnică a drumului, de condițiile atmosferice, vizibilitate, intensitatea traficului, starea tehnică și încărcătura autovehiculului nu ar fi putut evita accidentul, chiar dacă reducea viteza. Solicită admiterea recursului și a se face aplicarea art.11 pct.2 lit.a Cod pr. penală în ref. la art.10 (1) lit. Cod pr.penală și a se dispune achitarea inculpatului, cu consecințe asupra laturii civile, deci exonerarea de răspundere. Depune concluziile cu privire la susținerea recursului și extras din literatura de specialitate la care a făcut referire.
Apărătorul inculpatului intimat, în ce privește recursul asigurătorului, califică recursul ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, cu menținerea soluției anterioare.
Un prim motiv vizează faptul că ar trebui să se rețină o culpă exclusivă a lui și nu culpă comună cu, fiind conducătorul atelajului.
Fără îndoială că este vorba de o culpă comună, pe de o parte căruțașul nu a acordat prioritate la ieșirea în drumul național, pe de altă parte, nici conducătorul autoturismului nu a circulat cu viteza legală și din moment ce este o depășire a vitezei legale, crede că e nu posibil să se rămână fără culpă. Este adevărat că ceea ce afirmă d-na avocat că accidentul nu ar fi putut fi evitat chiar la limita superioară, acea de 5o km a vitezei, dar arată tot aceeași expertiză că la 35 km/oră, deci o viteză legală și plus prudență, accidentul putea fi evitat.
Pentru aceste considerente, fără să mai insiste, consideră că este vorba de culpă comună.
Cu privire la cel de al doilea motiv al acestui recurs arată că, chiar dacă instanța ar fi reținut culpă comună, trebuia să arate în ce procentaj, este vina împărțită între cei doi, iar în lipsa unor astfel de considerente, dacă se aprecia că era vorba de o culpă împărțită egal de J -J, în același mod ar fi trebuit împărțite prejudiciile.
Rațiunea pentru care acest recurs este promovat este una singură: numai conducătorul auto beneficiază de această asigurare și -ul nu dorește să plătească, pe când căruțașul nu are o astfel de asigurare și consideră că argumentele sunt străine pricinii și fără suport în probatoriu.
Un al treilea motiv al recursului se referă la faptul că prejudiciul nu a fost dovedit, se referă la cheltuielile de înmormântare care au fost majorate fără a se face probe în acest sens. Acest ultim motiv de recurs nu are suport în probatoriu. De altfel, instanța anterioară face și un comentariu în acest sens, trimițând la probe.
În aceste condiții, solicită respingerea recursului promovat de ca fiind nefondat, cu plasta onorariului din fondurile
Reprezentanta Ministerului Public, în ce privește recursul promovat de Societatea de Asigurare - Reasigurare, consideră că acesta este fondat doar în ce privește al doilea motiv invocat. În ce privește primul motiv, consideră că în mod corect instanțele au reținut vinovăția ambilor inculpați și soluția de condamnare a acestora și s-a apreciat că producerea accidentului este urmarea culpei comune a celor doi inculpați care nu au respectat regulile de circulație pe drumurile publice, inculpatul conducând autovehiculul cu o viteză peste limita maximă admisă în localitate, fiind astfel în culpă și ar fi putut să fi evitat accidentul, în condițiile în care ar fi redus corespunzător viteza, iar inculpatul nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului.
În ce privește punctul trei, consideră că prejudiciul este dovedit, având în vedere declarațiile martorilor, -, și rezultând cheltuielile în cuantum de 27.400 lei. în ce privește daunele materiale.
În ce privește al doilea motiv invocat, având în vedere că s-a reținut culpa comună a inculpaților, iar asiguratorul răspunde în mod corect doar pentru asiguratul său și anume, inculpatul, ar fi trebuit să se soluționeze latura civilă obligând inculpații în solidar pentru toată suma, iar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul doar la J din sumă, respectiv 13.700 lei daune materiale și 10.000 daune morale.
Astfel, doar pentru acest motiv solicită admiterea recursului declarat de asigurator, casarea în parte a sentinței și deciziei în ce privește latura civilă și în rejudecare, să se soluționeze corect latura civilă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.206/23.10.2007 pronunțată a Judecătoriei L, au fost condamnați inculpații și la o pedeapsă de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 și 5 pen. cu aplicarea art. 74 lit. "a" raportat la art. 76 lit. "d" pen. -
În baza art. 81 - 82 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată pentru fiecare, în total pe o durată de câte 3 ani și 6 luni.
În baza disp. art. 14 pr.pen. raportat la art. 998 civ.au fost obligați inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL G -și asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE să plătească părții civile suma de 27.400 lei - despăgubiri civile și 20.000 lei - daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în municipiul G, este posesorul permisului de conducere pentru categoriile B, C din anul 2001 iar în luna octombrie 2005 lucra ca șofer la SC SRL G pe autoutilitara furgon-marca "R 10215" nr. GL - 02 -, iar inculpatul locuiește în comuna, sat, județul G și este proprietarul unui atelaj format din căruță cu doi cai.
Victimele și - - mamă și fiu în vârstă de 10 luni, locuiau în comuna, județul
La data de 02.10.2005, inculpatul a plecat de la locuința sa cu atelajul în râului, pentru a pescui și cosi fân,iar inculpatul a plecat din G cu autocamionul pe care lucra, în jurul orei 3.00, în zona Târgu S, însoțit de cetățeanul, pentru a efectua un transport de cartofi.
După ce a încărcat în autovehicul cantitatea de 5750 kg cartofi pentru societatea la care lucra, inculpatul și însoțitorul său au plecat spre G, iar în jurul orei 16.00 se deplasa pe DN 25, pe raza comunei, județul G, cu direcția de mers spre
În momentul în care se apropia de intersecția cu drumul care face legătura cu - Unitatea 310, inculpatul a constatat că de pe ulița laterală, din partea dreaptă, fără a-i acorda prioritate, a ieșit în carosabil, atelajul condus de inculpatul, care a virat spre stânga, pentru a se deplasa spre localitatea de domiciliu.
În aceste condiții, inculpatul a încercat să evite coliziunea cu atelajul condus de inculpatul, virând spre dreapta, a lovit ușor spre stânga a căruței, dar a părăsit partea carosabilă, intrând pe acostamentul din partea dreaptă a sensului de mers și în șanț, autocamionul intrând în impact frontal și cu un copac ornamental, după care s-a răsturnat pe partea dreaptă, pe trotuar.
În acel moment și în locul în care s-a răsturnat autocamionul condus de inculpatul se afla victima, care avea în cărucior pe minorul -, amândoi fiind prinși sub oblonul autocamionului și au decedat pe loc, iar inculpatul și-a continuat drumul spre domiciliul său, fără a opri la locul accidentului.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșa fotografică, rezultă poziția autocamionului condus de inculpatul după ce s-a răsturnat, precum și faptul că pe partea carosabilă ori pe acostament nu au fost identificate urme de frânare, iar după ce autocamionul a fost ridicat pe roți, acestea au revenit pe acostament și trotuar, cuprinzând șanțul.
Pe timpul cercetărilor la fața locului a fost identificat și inculpatul, atelajul fiind găsit la domiciliul său, prilej cu care s-a constatat și fotografiat locul de impact între autocamionul condus de inculpatul și stânga spate a căruței, pe care se observau avarii pe metalică.
Din rapoartele de constatare medico-legală nr. 456/C și nr. 457/C/2005 ale Serviciului de Medicină Legală G, rezultă că morțile victimelor de 33 ani și - de 10 luni, au fost violente și s-au datorat asfixiei mecanice prin comprimare toraco-abdominală între planuri dure.
Cei doi inculpați au fost testați cu alcooltest și li s-au recoltat probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, rezultatul fiind negativ.
Cei doi inculpați au confirmat dinamica producerii accidentului, dar fiecare dintre ei consideră că celălalt este vinovat de producerea accidentului soldat cu moartea celor două persoane.
În cauză s-a efectuat și o expertiză tehnică auto, iar din raportul de expertiză nr. 508/2006 rezultă că inculpatul circula cu o viteză de circa 68 km/, accidentul fiind cauzat de pătrunderea pe drum cu prioritate a atelajului condus de inculpatul de pe uliță laterală, fără a acorda prioritate de trecere autocamionului condus de inculpatul, accidentul putând fi evitat doar în contextul în care conducătorul hipo ar fi respectat dispozițiile legale cu privire la circulația pe drumurile publice.
Instanța a considerat că în cauză există culpă comună în producerea accidentului care face obiectul prezentului dosar, având în vedere că ambii inculpați au încălcat dispozițiile legale menționate mai sus, ignorând în mod vădit regulile de circulație a vehiculelor pe drumurile publice și considerând, cu ușurință, că efectele faptelor sale nu pot cauza victime.
Analizând întregul material probator de la dosar rezultă că, la data de 02.10.2005, inculpații și prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația vehiculelor pe drumurile publice și nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercitarea profesiilor de conducător auto și de atelaj, au provocat accidentul de circulație soldat cu moartea victimelor și -.
Instanța, a apreciat că producerea accidentului este urmarea culpei comune a celor doi inculpați, care nu au respectat regulile de circulație pe drumurile publice.
Inculpatul a condus autovehiculul cu viteza peste limita maxim admisă în localitate iar inculpatul, nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului.
Vinovăția inculpaților a fost dovedită cu următoarele acte de urmărire penală: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșa fotografică, proces-verbal constatare avarie la căruța inculpatului, proces-verbal de ridicare și diagrama "" a autocamionului -; declarațiile părții vătămate; rapoartele de constatare medico-legale nr. 456/C și 457/C/2005 ale Serviciului de Medicină Legală G; buletinele " Printer"; procesele-verbale de prelevare de probe biologice și buletinele de examinare clinică, respectiv buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3358/3359 și 3356/3357 din 03.10.2005; proces-verbal de constatare a stării tehnice; copie după factura fiscală nr. -/02.10.2005; declarațiile martorilor -, -, și și raportul de expertiză tehnică auto.
Cu privire la latura civilă s-a constatat că partea vătămată, s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei daune civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimelor și - și cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale și anume, suferința fizică și trauma psihică suferite ca urmare a decesului soției și copilului său.
Inculpații au arătat că despăgubirea solicitată este prea mare.
Având în vedere că inculpatul, la data producerii accidentului, lucra ca șofer angajat la SC SRL G, aceasta a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.
Partea responsabilă civilmente, a arătat că autovehiculul - autoutilitară-furgon, marca R 10215 cu număr de înmatriculare nr. - a fost implicat în evenimentul rutier din 02.10.2005, era asigurat la SC SA și SA și a depus polița de asigurare obligatorie seria - nr. - din data de 06.07.2005 emisă de SC SA, valabilă până la data de 08.01.2006, precum și contractul de asigurare facultativă seria - nr. -/2004 încheiat cu SC SA, valabil până la data de 05.11.2004.
Față de această situație, au fost introduse în cauză, în calitate de asigurator cele două societăți de asigurare-reasigurare.
La termenul din 29.03.2007, SC SA și-a exprimat punctul de vedere, arătând că, așa cum rezultă din contractul seria - nr. - din 06.11.2004, cu valabilitate numai până la data de 05.11.2005, autovehiculului cu număr de înmatriculare - nu a avut la data accidentului încheiată asigurare de răspundere civilă auto, motiv pentru care solicită să se constate că nu are calitatea de asigurator de răspundere civilă obligatorie.
A mai arătat că, autovehiculul a avut asigurarea facultativă (CASCO), că dovadă că, în baza dosarului de daună nr. 14443/05.10.2005 i-a achitat părții responsabile civilmente o despăgubire de 10364 lei iar pentru vătămarea numitului, aflat în autovehicul la data accidentului și care a suferit vătămări corporale, i-a achitat o despăgubire de 4437 lei.
-, având în vedere că din Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria L s-a reținut culpa comună a celor doi inculpați, s-a constituit parte civilă, solicitând să fie obligat inculpatul să-i achite suma de 5182 lei, reprezentând din despăgubirea acordată pentru avarierea autovehiculului cu nr. - și 2218,87 lei, reprezentând din despăgubirea acordată pentru vătămarea corporală a numitului.
În dovedirea pretențiilor ca parte civilă, au depus în copie conform cu originalul de pe dosarul de daună nr. 14443/05.10.2005.
SC SA a depus precizările prin care arată că, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, singurul vinovat de producerea accidentului, este inculpatul și ca atare, în baza art. 22 alin. 1 lit. c din Ordinul CSA nr. 3108/2004, pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, asiguratorul RCA nu acordă despăgubiri în cazul în care accidentul a fost produs din culpa exclusivă a unei terțe persoane.
În concluzie,a solicitat a fi obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 06.06.2007, s-a respins cererea SA - SA privind introducerea sa în cauză ca parte civilă, aceasta având posibilitatea după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să formuleze acțiune în pretenții - despăgubiri civile.
Din probatoriul administrat și anume: declarațiile martorilor -, -, și, coroborate cu borderoul privind total cheltuieli efectuate pentru înmormântare a rezultat că partea vătămată pentru înmormântarea victimelor, a cheltuit suma de 27.400 lei.
În drept, fapta inculpaților, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 2 și 5.pen.
Din fișa de cazier judiciar,a rezultat că inculpații și, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Față de această situație, instanța a apreciat că se pot reține, în favoarea ambilor inculpați circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a pen. astfel ca prin raportarea la art. 76 lit. d pen. pedeapsa ce le-a fost aplicată a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, pentru fapta săvârșită.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, s-a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia prev. și ped. de art. 52 și 72.pen.
Având în vedere materialul probator administrat în cauza de față, pericolul social al faptei săvârșite, condițiile și conjunctura în care aceasta a fost comisă, persoana inculpaților, care au regretat sincer fapta săvârșită și comportarea lor pe tot parcursul cercetării judecătorești, au format convingerea instanței că, scopul educativ preventiv al pedepsei ce li se va aplica poate fi atins în cazul acestor inculpați și printr-o pedeapsă cu închisoare fără executare efectivă.
În baza art. 81 - 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată pentru fiecare.
În baza art. 369.pr.pen. s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei pe durata termenului de încercare.
Având în vedere urmarea tragică a acestui nefericit eveniment rutier, instanța, în baza art. 14.pr.pen. a obligat pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente și SC - SA să plătească părții civile, despăgubiri civile, constând în cheltuieli efectuate pentru înmormântarea fiului și soției sale și a pomenirilor ulterioare, după datina creștin-ortodoxă, în valoare de 27.400 lei.
Privind dauna morală ce s-ar cuveni unui părinte și soț, pentru pierderea suferită, instanța a apreciat că aceasta este incomensurabilă. Orice sumă i-ar fi acordată, nu poate acoperi suferința fizică, trauma psihică și pierderea suferită.
Doar pentru alinarea acestei suferințe, instanța a obligat inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente și societatea de asigurare la plata unei sume cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei soluții a declarat apel asiguratorul Societatea de Asigurare-Reasigurare SA- Sucursala G și apelanții-inculpați și.
În motivarea apelului declarat, inculpatul a arătat că instanța de fond a aplicat pedeapsă prea mare raportat la împrejurările concrete în care s-a comis fapta, motiv pentru care solicită a fi reținute, în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.c-76 pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.e din pr.pen. iar cu privire la latura civilă a cauzei, a lasă la aprecierea instanței.
În motivarea apelului declarat, asiguratorul Societatea de Asigurare-Reasigurare SA-Sucursala Gaî nvederat Tribunalului faptul că daunele materiale acordate de către instanța de fond nu au fost dovedite iar cele morale sunt exagerate. În cauză, fiind reținută vinovăția conducătorului de atelaj, conform art.22 din Ordinul nr.3108/2004, acesta trebuie să plătească despăgubirile și nu societatea de asigurare. Aceasta nu răspunde pentru paguba creată de o terță persoană. În cazul în care instanța va reține vinovăția ambilor inculpați, societatea va plăti despăgubiri numai pentru partea care a fost asigurată.
Prin decizia penală nr.161/18.03.2008 a Tribunalului Galați au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și asiguratorulSocietatea de Asigurare-Reasigurare SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Din conținutul ansamblului probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine că ambii inculpați, respectiv și se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 și 5 din pen. Instanța în mod corect a apreciat faptul că se impune a fi reținute în favoarea celor doi inculpați circumstanțele atenuante prev. de art.74-76 pen. coborând astfel pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În favoarea inculpatului, instanța de fond a reținut deja circumstanța atenuantă prev. de art.74-76 pen. astfel că o nouă redozare de pedeapsă nu se mai impune, motivul de apel invocat de inculpat în acest sens nu are suport probator.
Inculpatul, atât la instanța de fond cât și în apel a solicitat să fie achitat ( există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei-caz fortuit).În opinia inculpatului, fapta, deși comisă și recunoscută, nu constituie infracțiune.
Tribunalul, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, a constatat faptul că la data de 2.10.2005, inculpații și, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația vehiculelor pe drumurile publice și nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercitarea profesiilor de conducător auto și de atelaj, au provocat accidentul de circulație soldat cu moartea victimelor și -. Nici un moment, probatoriile administrate nu au scos la iveală faptul că pentru inculpatul a intervenit cazul fortuit.
În ceea ce privește apelul declarat de Societatea de Asigurare-Reasigurare SA-Sucursala G, privitor la despăgubirile la care aceasta a fost obligată, Tribunalul a apreciat că instanța de fond, în mod corect a reținut solidaritatea obligării de celelalte părți la plata de despăgubiri civile.
Urmare a probelor ce au fost administrate în cauză în cele două faze procesuale nu a fost reținută situația de fapt prezentată de societatea de asigurare, pentru ca astfel să fie absolvită de răspundere civilă. Despăgubirile ce au fost acordate sunt dovedite de partea civilă, atât cele materiale cât și cele morale, aprecierea fiind judicioase și proporționale cu cheltuielile făcute de partea civilă.
În apel, prin motivele invocate, nici inculpații și nici societatea de asigurare nu au prezentat probe ce nu au fost invocate de instanța de fond și cu care să-și mențină motivele de apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs asiguratorul SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE SA.
În susținerea recursului, asiguratorul a criticat hotărârea sub aspectul condamnării inculpatului și implicit sub aspectul reținerii calității sale de asigurator,cu consecința obligării la despăgubiri civile.
S-a mai arătat că în situația în care s-ar trece peste primul motiv de recurs, asiguratorul trebuie să fie obligat să plătească numai partea din pagubă produsă de asiguratul său, respectiv inculpatul.
Prin al treilea motiv de recurs s-a arătat că pretențiile solicitate de partea civilă, respectiv cele majorate ulterior, după solicitarea inițială de 20.000 lei, nu sunt dovedite.
Recursul este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu în limita cazurilor de casare prev. și ped. de art. 3859Cod pr.penală se constată următoarele:
Cu ocazia soluționării cauzei la Tribunalul Galați asiguratorul SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE SA - a înțeles să invoce trei motive de apel ( motive ce coincid cu cele invocate în recurs).
Tribunalul Galați, printr-o motivare succintă concluzionează că apelul asiguratorului este nefondat.
Se constată astfel că instanța de apel nu a răspuns argumentat tuturor apărărilor formulate de asigurator, sens în care motivarea nu întrunește cerințele de exigență necesare asigurării dreptului la un proces echitabil.
Respingerea apărărilor asiguratorului s-a realizat printr-o motivare generală și succintă, neindicând în fapt și în drept argumentele instanței care au stat la baza luării acelei soluții.
În acest sens considerăm că în speță este incident cazul de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 10 Cod pr.penală, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
În speță, deși asiguratorul invocă în primul motiv de apel că expertiza tehnică este efectuată în cauză, instanța nu înțelege să facă nici o referire la această probă.
De asemenea, deși se invocă că asiguratorul poate răspunde doar alături de asigurat la repararea pagubei, instanța nu analizează această situație, rezumându-se să precizeze că " instanța de fond, în mod corect a reținut solidaritatea obligării (asiguratorului) alături de celelalte părți la plata de despăgubiri civile".
De asemenea, instanța nu indică nici un text de lege în baza căruia asiguratorul Societatea de Asigurare - Reasigurare ar fi obligată la plata de despăgubiri atât alături de șoferul autoutilitarei - respectiv asiguratorul său, cât și alături de căruțașul atelajului hipo - inculpatul.
Considerăm că nici ultimul motiv de apel al asiguratorului nu a fost motivat.
Astfel, deși se susține împrejurarea că parte din despăgubirile materiale nu sunt dovedite, instanța precizează că " despăgubirile ce au fost acordate sunt dovedite de partea civilă, atât cele materiale cât și cele morale", fără însă a indica vreo probă prin care au fost dovedite acele despăgubiri.
Mai susține instanța de apel faptul că nici inculpații și nici societatea de asigurare nu au prezentat probe noi ce nu au fost invocate de instanța de fond și care să-și susțină motivele de apel.
Însă, conform art.378 alin.2 Cod pr.penală în vederea soluționării apelului, instanța poate da o nouă interpretare probelor administrate în fața primei instanțe, ori în susținerea apelului tocmai această situație a fost invocată de asigurator ( o nouă interpretare a expertizei tehnice, dar și lipsa unor probe în dovedirea pretențiilor civile, respectiv a despăgubirilor materiale).
Considerăm că în orice fază a procesului penal se impune motivarea în fapt și în drept a hotărârii pronunțată de instanță.
Respectarea dreptului oricărei părți la un proces echitabil - în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică și motivarea în fapt și în drept a hotărârii pronunțate, motivarea reprezentând un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
În acest sens s-a statuat și prin practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a se vedea cauza Boldea contra României în care se arătă că " judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la oricare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți ", precum și cauza Reiner și alții contra României.
Față de cele de mai sus, se va admite recursul declarat de asiguratorul Societatea de Asigurare - Reasigurare SA.
Se va casa decizia penală nr.161/2008 a Tribunalului Galați și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Se vor menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 22.02.2008.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În rejudecare, instanța va motiva în fapt și în drept hotărârea ce va fi pronunțată, va analiza motivele de apel invocate de asigurator, argumentând pe baza materialului probator și legislației în materie fie respingerea, fie admiterea acestor motive.
Se vor avea în vedere și celelalte motive invocate de recurent, vizând soluționarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de asiguratorul SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE SA - SUCURSALA, cu sediul în G,- bis, județul G, împotriva deciziei penale nr. 161/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, privind pe inculpații ( fiul lui și, ns.la 20.11.1983, în G, domiciliat în G,-, Bl.2 D,. 36, județul G, CNP -) și ( zis "", fiul lui și, ns. la 19.05.1932, în comuna, județul G, domiciliat în comuna, sat, județul G, CNP -).
Casează decizia penală nr. 161/18.03.2008 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din 22.02.2008.
În baza disp.art.192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu în recurs pentru inculpatul va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 11.12. 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.dec.jud./15.12.2008
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./16.12.2008
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Mariana
