Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 198/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 198/R/2009

Ședința publică din data de 2 aprilie 2009

Instanța constituit din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător

JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Valentin Chitidean Ioana Cristina

- -

GREFIER:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinarerecursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 8 din data de 20 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița N pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 2.penal, art. 37 coroborat cu art. 40 din Legea 90/1996, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b penal.

La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul, partea civilă I și părțile responsabile civilmente SC SA și SC SA prin administrator judiciar Consul Management UV -

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că în cauză s-au depus la dosar prin serviciul registratură motivele de recurs formulate de către inculpatul prin avocat ales. În aceste condiții, în vederea prezentării apărătorului ales al inculpatului, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul, partea civilă I și părțile responsabile civilmente SC SA și SC SA prin administrator judiciar Consul Management UV -

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d pr.pen. Având în vedere starea de fapt reținută în cauză, apreciază că atât inculpatul cât și victima aveau făcut instructajul de protecție a muncii și că din motive necunoscute victima s-a sprijinit de roțile utilajului, chiar dacă anterior a fost avertizată. Consideră că, culpa s-a datorat absolut victimei, care nu a respectat protecția muncii și astfel s-a ajuns la producerea accidentului. Cu onorariu din.

Reprezentantul Parchetului apreciază că este vorba de o tragedie atât pentru victimă cât și pentru inculpat, însă și pentru familiile acestora, mai ales că între victimă și inculpat erau relații foarte apropiate și lucrau de mult timp împreună. Cu toate acestea, inevitabilul s-a produs exclusiv din culpa inculpatului. Consideră că dacă acel tablou de siguranță era bine poziționat sau ar fi fost poziționat într-un loc cu o vizibilitate mai bună urmările ar fi fost altele. Cert este că inculpatul, fără să se asigure că victima își desfășoară activitatea în apropierea roților, a apăsat butonul de pornire și astfel victima a fost strivită. Inculpatul și-a recunoscut vinovăția, existând în acest sens și procesul verbal de constatare întocmit de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă B-N, rezultând fără niciun dubiu vinovăția inculpatului, cu mențiunea că la data producerii accidentului în incinta morii erau trei persoane, inculpatul, victima și o persoană aflată în tranzit. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat, soluția pronunțată de instanța de apel fiind legală și temeinică.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 1665 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 74 lit."a" Cod penal rap. la art. 76 lit."d" Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut în data de 13.02.1949, în loc., județul B-N, CNP--, cetățean român, domiciliat în B, str. - -,. 53,. E,. 79, județul B-N, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la 1 an închisoare.

În baza art. 37 rap. la art. 40 din Legea nr. 90/1996 (preluat de art. 38 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă ) cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 74 lit. "a" Cod penal rap. la art. 76 lit."e" Cod penal,același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea din culpă a măsurilor stabilite cu privire la protecția muncii, la 300 lei amendă penală.

În baza art. 33 lit. "b" Cod penal s-a constatat că faptele au fost comise în concurs ideal, iar în temeiul art. 34 lit."d" Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilindu-se, potrivit art.82 Cod penal,un termen de încercare de 3 ani.

S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 2 Cod penal rap. la art. 64 lit."a,b" Cod Penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a luat act că părțile vătămate, domiciliat în comuna, nr. 411, jud. B-N și, domiciliată în B, str. - -,. 6,.A,. 30, județul B-N, nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 998 Cod Civil, art. 1000 alin. 3 Cod Civil, 1003 Cod Civil, rap. la art. 14 și 346 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească,în solidar cu partea responsabilă civilmente " " B - prin administrator judiciar "CONSULT MANAGEMENT UV", cu sediul în B, Cartier, nr. 383, jud. B-N - în favoarea părții civile I, domiciliată în comuna, nr. 177, jud. B-N, suma de 11.953,56 lei despăgubiri civile, din care 10.000 lei daune morale, 1.953,56 lei reprezentând cuantumul rentei lunare calculată pentru perioada 5 octombrie 2005 (data producerii accidentului) - 20 decembrie 2007 (data pronunțării prezentei sentințe), iar de la această dată suma de 95,55 lei lunar, cu titlul de rentă de întreținere până la terminarea facultății, însă nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate de partea civilă, ca neîntemeiate.

În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească, în favoarea statului, suma de 950 lei cheltuieli judiciare ( din care 794,60 lei reprezintă costul constatării medico-legale).

Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul era angajat la." " B din data de 20.09.2005, îndeplinind funcția de maistru, iar era angajatul aceleiași societăți, în calitate de mecanic, de la aceeași dată.

Societatea comercială a căror angajați erau cei doi, achiziționase în urmă cu câteva luni o moară tubulară cu bile pentru măcinat nisip, ce urma a fi folosit ca materie primă la fabricarea betonului celular autoclavizat (BCA). Anterior datei de 1.10.2005, au început lucrările de reparații și montaj a utilajului, acesta nefiind nou.

În dimineața zilei de 05.10.2005, o echipă de muncitori formată din inculpatul, fratele său și, au trecut la efectuarea probelor de etanșare și remediere a unor deficiențe ale utilajului, sub supravegherea și îndrumarea inginerului.

În urma operațiunilor efectuate până la acea dată s-a constatat că în timpul funcționării de probă a utilajului, pe la șuruburile de prindere ale coroanei existau scurgeri de nisip și de apă, astfel că inculpatul și cei doi muncitorii au îndepărtat apărătoarea de protecție, vopsită în galben, pentru a avea acces la șuruburile de fixare a coroanei de angrenare a morii și la cele de fixare a capacului.

În dimineața zilei respective, muncitorii au început lucrul la ora 7,30, luând o pauză de masă de o J de oră, la ora 10,30. În jurul orei 11,00 inginerul a fost nevoit să plece de la locul de muncă pentru a rezolva anumite probleme de serviciu, astfel că l-a lăsat în locul său pe inculpatul.

Acesta din urmă l-a trimis pe fratele său în spatele morii pentru a remedia unele defecțiuni ale de transfer, iar el împreună cu colegul său au rămas în partea din față a utilajului la cele două roți dințate ( pinion și coroană) pentru a continua remedierea defecțiunilor apărute la șuruburi.

de comandă al utilajului se afla la o distanță de câțiva metri de cele două roți dințate, în spatele ui funcționând, cu intermitențe, un compresor de aer, ce producea un zgomot puternic.

La un moment dat, inculpatul s-a deplasat la de comandă al utilajului dorind să pornească angrenajul morii pentru ca numitul să poată lucra dintr-o poziție mai bună la șuruburile la care existau scurgeri.

Acesta i-a strigat lui că va porni utilajul, după care, din cauza poziționării ui de comandă, s-a întors cu spatele la colegul său, acționând butonul de pornire al morii. În secundele imediat următoare a auzit un urlet, motiv pentru care a acționat butonul de oprire al utilajului și s-a întors, văzându-l pe colegul său sfârtecat, având corpul strivit între roțile dințate, rămânând doar capul și o parte din membrele inferioare.

Prin raportul de constatare medico-legală nr. 2357/III/414/06.12.2005 al Serviciului de Medicină Legală BNs -a stabilit că decesul numitului a fost violent, datând din 5.10.2005, fiind produs printr-o zdrobire a trunchiului cu transsecțiunea acestuia, leziunile tanatogeneratoare putându-se produce prin comprimarea între două roți dințate, în cursul unui accident de muncă.

S-a reținut de prima instanță că în hala respectivă, în afara celor trei muncitori, în acel moment, nu mai existau alte persoane, accidentul având loc în timpul pauzei de masă, iar fratele inculpatului se afla în spatele morii, în partea opusă locului în care s-a produs accidentul, neavând câmp de vizibilitate.

Potrivit declarației inculpatului și fotografiei de la fila 13 efectuată cu ocazia reconstituirii, victima, în imediat anterioară acționării butonului de pornire, nu era aplecată spre angrenajul morii, ci se afla lângă pinion și coroană, cu piciorul ridicat pe unul din pilonii din beton ce susțineau motorul electric și reductorul.

Este evident că inculpatul a avertizat-o verbal pe victimă că urmează să pună în funcțiune moara, nu s-a putut însă proba dacă în momentul când inculpatul a atenționat-o, compresorul de aer cu funcționare intermitentă, aflat în imediata sa apropiere, era sau nu oprit automat, pentru a se stabili dacă victima putea să audă avertizarea inculpatului.

Presupunând că acesta funcționa, pe fondul zgomotului produs, exista posibilitatea ca victima să nu fi auzit atenționarea inculpatului, ori chiar dacă ar fi auzit-o, să fi socotit fără temei, că avea timp și loc corespunzător pentru a se apleca să ridice cheia, până să se fi pus în mișcare moara. Pe de altă parte, intenția inculpatului a fost de a foarte puțin roțile pentru ca să-și poată desfășura lucrul dintr-o poziție mai bună, aspect probabil cunoscut de victimă. Aceasta rezultă din faptul că inculpatul a fost nevoit să se întoarcă cu spatele spre victimă, deoarece trebuia să acționeze la foarte scurt timp butonul de oprire, după acționarea celui de pornire, pentru a stopa funcționarea morii.

Având în vedere condițiile în care s-a produs accidentul mortal, în conformitate cu legislația în vigoare, acesta a format obiectul anchetei conduse de procuror, cu participarea specialiștilor din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă B-N, prin procesul-verbal de cercetare nr. 446/16.11.2005, inspectorii de muncă stabilind că în conformitate cu disp. art. 24 și 25 lit. c din Legea protecției muncii nr. 90/1996 ( atunci în vigoare), evenimentul a cărui victimă a fost, constituie accident mortal de muncă, constatându-se următoarele:

1.Accidentul de muncă a avut drept cauză minimalizarea pericolului de accidentare de către muncitorul care s-a expus pericolului prin sprijinirea pe agrenaj, încălcând prevederile art. 19 lit. "b" din actul normativ mai sus menționat, ce prevede că "salariații sunt obligați să-și desfășoare în așa fel activitatea încât să nu se expună la pericolul de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât pe propria persoană cât și pe celelalte persoane participante la procesul de muncă", precum și prev. art. 19 lit. a din lege, unde se prevede că salariați sunt obligați "să-și însușească și să respecte normele de protecție a muncii și măsurile aplicate acestora";

2. Inculpatul a încălcat aceleași prevederi ale art. 19 lit. b din Legea nr. 90/1996;

3. Angajatorul nu a luat toate măsurile necesare de siguranță pentru montarea utilajelor tehnologice încălcând astfel Normele specifice de protecție a muncii () pentru lucrările de montaj, utilaj tehnologic și construcții metalice unde se stipulează că "montarea utilajelor tehnologice și a construcțiilor metalice trebuie să se facă după un proiect tehnologic care va conține și măsurile specifice în protecția muncii" (art. 58) și că "conținutul proiectului tehnologic și al fișelor tehnologice de montaj trebuie prelucrat cu toți lucrătorii ce desfășoară activități de montare" (art. 59);

4. S-au mai constatat și alte deficiențe, în concret fiind vorba de încălcarea prev. art. 100 și 105 din NGPM (norme generale de protecție a muncii) ce prevăd că după terminarea perioadei de instructaj introductiv general, personalul instruit va fi supus verificării cunoștințelor de protecția muncii, neputând fi angajați cei ce nu și-au însușit respectivele cunoștințe, iar admiterea definitivă la lucru a celui instruit se va face numai după ce s-a verificat că persoana respectivă și-a însușit cunoștințele de protecția muncii.

Prin același proces-verbal de cercetare a accidentului mortal de muncă s-au aplicat sancțiuni contravenționale inculpatului în conformitate cu art. 41 al. 6 din legea nr. 90/1996, acesta fiind vinovat pentru cele reținute la pct. 2, "" B pentru încălcarea art. 41 alin. 4 lit."d" din Legea nr. 90/1996, aceasta fiind răspunzătoare pentru cele reținute la pct. 3, precum și numiților (tehnician cu atribuții în compartimentul protecția muncii) și respectiv (inginer conducător al punctului de lucru), pentru încălcarea prev. art. 41 al. 7 lit. din același act normativ mai sus menționat, inspectorii de muncă reținând că aceștia sunt vinovați pentru constatările reținute la pct. 4.

Așadar, inculpatul se face vinovat pentru că nu s-a asigurat temeinic, cu certitudine, că avertizarea sa a fost însușită de victimă, dar aceasta nu exclude o parte a culpei victimei care, trebuia să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea și îndepărtarea oricărui potențial pericol de accidentare, prin respectarea normelor de protecția muncii, aceasta încălcând dispozițiile art. 19 lit. a și b din Legea 90/1996.

Pentru aceste considerente s-a apreciat de prima instanță că inculpatul este culpabil de producerea accidentului, urmat de decesul victimei, în proporție de 80%.

În latura civilă a cauzei s-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.

Constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și ale răspunderii comitenților pentru prejudiciile cauzate prin faptelor prepușilor prev. de art. 998 cod civil și art. 1000 alin. 3 Cod Civil, instanța de fond, în baza art. 1003 Cod Civil rap. la art. 14 și 346 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente " " B, prin administrator judiciar "CONSULT MANAGEMENT UV",părții civile I, suma de 11.953,56 lei despăgubiri civile, din care 10.000 lei daune morale, 1.953,56 lei reprezentând cuantumul rentei lunare calculată pentru perioada 5 octombrie 2005 ( data producerii accidentului) - 20 decembrie 2007 ( data pronunțării prezentei sentințe), iar de la această dată suma de 95,55 lei lunar, cu titlul de rentă de întreținere până la terminarea facultății, însă nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, respingându-se celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, prima instanță a avut în vedere importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală cărora li s-a adus atingere prin faptele inculpatului, intensitatea suferințelor psihice ale părții vătămate urmare a pierderii părintelui său care o ajuta, o susținea, față de care nutrea sentimente puternice de afecțiune, a suferit chiar o traumă psihică, astfel cum rezultă din declarația martorei.

De asemenea, s-a ținut seama și de procentul de culpă stabilit în sarcina inculpatului.

În privința rentei lunare stabilite, s-au avut în vedere dispozițiile Sentinței civile nr. 866/2003 a Judecătoriei Beclean, care au obligat-o pe victimă la plata pensiei de întreținere în favoarea părții civile I în sumă de 955.480 lei ROL lunar, începând cu data de 18.09.2003 și până la majorat, precum și veniturile nete realizate de inculpat ( 388 lei/lună, - acesta încetând activitatea la data de 6.11.2006 la "" B, astfel cum rezultă din adeverința de la fila 174) și de veniturile pe care le-ar fi realizat victima, aceasta fiind angajată, potrivit contractului individual de muncă de la fila 187, cu suma de 500 lei.

Astfel, pentru perioada 05.10.2005-20.12.2007, respectiv 26 luni, s-a calculat o rentă globală de 2.394,30 lei ( 95,55 lei/lună x 26 luni), la care s-a aplicat procentul de 80%, rezultând suma de 1.953,56 lei, urmând ca pe viitor inculpatul să plătească părții civile cu titlul de rentă lunară suma de 95,55 lei până la terminarea facultății (aceasta fiind studentă în anul II la Facultatea de Litere din cadrul Universității de Nord din B M), însă nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, inculpatul și partea civilă

Prin apelul inculpatului s-a solicitat admiterea acestuia, în latura penală, desființarea hotărârii atacate și achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa, în temeiul disp.art.10 lit."d" Cod procedură penală.

În motivarea apelului s-a relevat că în sarcina inculpatului nu se poate reține existența unei culpe penale prev.de art.19 alin.2 Cod penal (nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă).

În concret s-a arătat că inculpatul a anunțat victima despre faptul că vrea să pună în funcțiune moara cu bile, moment la care aceasta se afla la aprox.1 m distanță de utilaj, după care, pentru a acționa asupra butonului de pornire, inculpatul a fost nevoit să se întoarcă cu spatele, interval de timp în care victima - în încercarea de a-și recupera cheia de pe postamentul de lângă dințată - a intrat în raza de acțiune a acesteia, fiind prinsă și strivită. Ca urmare, s-a apreciat că accidentul soldat cu decesul victimei s-a datorat culpei exclusive a acesteia.

Pe de altă parte, s-a menționat că acuzarea nu a demonstrat vinovăția inculpatului, martorii audiați în cauză nefiind în măsură să ofere relații cu privire la condițiile și împrejurările în care s- produs accidentul, întrucât nu au fost de față, situație în care trebuie să se aprecieze că există un dubiu care îi profită apelantului.

În fine, s-a precizat că prezumția de nevinovăție trebuie să opereze în favoarea celui cercetat până la momentul la care, probe certe și neechivoce o răstoarnă, prezumțiile de vinovăție nefiind suficiente pentru condamnarea unei persoane deoarece acestea "nu fac parte din schema probatorie".

În consecință, s-a solicitat ca, printr-o apreciere obiectivă a probelor administrate în cauză și printr-o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente, să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății.

Pe de altă parte, prin apelul său, partea civilă Ias olicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate în latura civilă și rejudecând în aceste limite să se dispună obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantumul pretins la fondul cauzei, apreciind că, în raport de suferința creată prin decesul tatălui său, acestea sunt justificate.

Prin decizia penală nr.8 din 20 februarie 2009 a Tribunalului Bistrița N, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1665 din 20.12.2007, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr-.

Inculpatul apelant a fost obligat la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în apel, în favoarea statului.

S-a admis apelul declarat de partea civilă -, împotriva sentinței penale nr. 1665/20.12.2007, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr-, desființându-se în parte hotărârea atacată, în latura civilă și rejudecând în aceste limite, s-au majorat despăgubirile civile acordate părții civile cu titlul de daune morale, de la suma de 10.000 lei la suma de 20.000 lei.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare în apelul părții civile au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul, în cursul judecății apelurilor, a constatat că sumele reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei au fost suportate de partea responsabilă civilmente, în calitate de angajator, în cea mai M parte, sume nesemnificative, potrivit propriilor aprecieri, fiind avansate și de aparținătorii defunctului, (soră) și (cumnat).

Ca urmare, tribunalul a dispus citarea acestor părți în vederea stabilirii poziției personale a acestora.

Numitul, prezent în instanță la termenul din data de 13.01.2009 a relevat, în numele său și în cel al soției sale, că nu emite pretenții civile în cauză și nu a solicitat să participe în proces în calitate de părți vătămate (77 dos.tribunal).

Pe de altă parte, angajatorul "" B, prin societatea de insolvență "Consult Management " B, a comunicat instanței de control judiciar că nu se constituie parte civilă, fără a solicita introducerea în cauză în calitate de partea vătămată (adresa nr.156/2.02.2009-85).

În aceste condiții, tribunalul a apreciat că nu se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, o atare măsură fiind prea formală.

Procedând la analizarea apelurilor declarate în cauză s-a constatat că cel declarat de inculpat este nefondat.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate în apelul inculpatului, tribunalul a apreciat că, în baza materialului probator administrat, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, a dat încadrări juridice corespunzătoare faptelor deduse judecății, a aplicat pedepse în limite legale și just individualizate, statuând în mod legal și temeinic asupra culpei comune (inculpat și victimă) în producerea rezultatului periculos.

De remarcat este faptul că prima instanță a reținut susținerile inculpatului, pe baza cărora a și conturat starea de fapt, în acest sens, declarația inculpatului coroborându-se cu celelalte probe ale cauzei, fie directe fie indirecte.

În concret, chiar dacă se poate reține că inculpatul a avertizat victima asupra intenției sale de a pune în mișcare utilajul, este evident că acesta nu s-a asigurat temeinic că numitul și-a însușit această avertizare.

Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât, este posibil ca la acel moment, un alt utilaj aflat în apropiere - compresorul de aer - să fi fost în funcțiune, împrejurare ce reducea semnificativ posibilitățile ca victima să fi realizat adevăratele intenții ale inculpatului.

Pe de altă parte, în același context, este de reținut și faptul că cei doi - inculpat și victimă - erau colegi de doar 2 săptămâni și deci nu formau un "colectiv sudat" în care, fiecare membru să fie familiarizat cu modul de lucru al celorlalți, astfel încât să se fi instituit între aceștia un "tipar comportamental" care să excludă reacții imprevizibile.

Și această din urmă împrejurare trebuia să-l determine pe inculpat să ia toate măsurile necesare în vederea evitării riscului de accidentare.

Procedând în maniera descrisă în hotărârea de condamnare - manieră stabilită pe baza declarațiilor inculpatului - acesta a minimalizat pericolul de accidentare, neprevăzând rezultatul faptelor sale deși trebuia și putea să-l prevadă.

Pe de altă parte însă, este de notat faptul că apelul inculpatului a vizat strict latura penală a cauzei, acesta criticând hotărârea atacată doar sub aspectul elementelor constitutive ale celor două infracțiuni reținute în sarcina sa prin sentința de condamnare.

Cât privește apelul părții civile tribunalul a constatat că acesta este întemeiat.

Este neîndoios că, prin pierderea tatălui său în circumstanțele cunoscute, care o sprijinea material și afectiv, partea civilă a suferit o traumă deosebit de puternică, traumă ce a marcat-o profund.

Chiar dacă părinții săi erau despărțiți, partea civilă era în permanentă legătură cu tatăl său - fiind unicul său copil - legătura afectivă dintre aceștia fiind deosebit de strânsă, astfel cum a relevat și martora (126).

Potrivit relatărilor martorei, tragicul eveniment - produs înaintea examenului de bacalaureat - a lăsat urme adânci în psihicul tinerei, aceasta înregistrând regrese la învățătură, devenind abătută și necomunicativă.

Împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului, ultima pusă la dispoziția părților, de către inculpat.

În scris, fără prezență personală, se reiterează practic motivele de apel, respectiv că, culpa exclusivă în producerea accidentului aparține victimei, nu există raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și moartea victimei, probele nu sunt certe, la o analiză obiectivă a acestora, soluția procedurală este accea a achitării de sub învinuirile aduse.

Curtea reține următoarele:

Analizând hotărârea de condamnare pronunțată, menținută în apel, prin prisma motivelor invocate în apelul inculpatului, tribunalul a apreciat corect că, în baza materialului probator administrat, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, a dat încadrări juridice corespunzătoare faptelor deduse judecății, a aplicat pedepse în limite legale și just individualizate, statuând în mod legal și temeinic asupra culpei comune (inculpat și victimă) în producerea rezultatului periculos. De altfel, declarația inculpatului se coroborează cu celelalte probe ale cauzei, fie directe fie indirecte.

justificate s-au realizat în ceea ce privește modul de soluționare al laturii civile, așa încât nu sunt de făcut altfel de completări.

Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge recursul formulat.

Văzând și disp. art. 192 al.2 proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în B, str. - -,. 53,. E,. 79, județul B-N, împotriva deciziei penale nr. 8 din 2 0februarie 2009 a Tribunalului Bistrița N.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Valentin Chitidean Ioana Cristina

- - - - - -

GREFIER

RED.SM/MR

10.04.09/2 EX.

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Valentin Chitidean Ioana Cristina

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 198/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 198/2009. Curtea de Apel Cluj