Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Rusu Maria
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror.
Pe rol, judecarea recursului declarat de părțile civile și, domiciliați în comuna de, județul S, împotriva deciziei penale nr. 24 din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat avocat, pentru părțile civile - recurente lipsă și și avocat din oficiu, care substituie pe avocat, pentru inculpatul - intimat lipsă, lipsă fiind și reprezentantul asiguratorului SC - Asigurări Transilvania CN.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru părțile civile - recurente lipsă, precizează că recursul vizează doar latura civilă a cauzei. Prima instanță nu a pus în discuția părților motivul pentru care a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de, sub acest aspect impunându-se trimiterea cauzei la prima instanță. Instanța a interpretat declarația părții civile ca o renunțare a acestuia la pretențiile civile materiale rezultate în urma accidentului rutier, considerând că este un act juridic irevocabil prin care s-a stins obligația civilă de despăgubire. Dacă instanța ar fi pus în discuție această declarație dată la notar, partea civilă ar fi avut posibilitatea de a face apărări pe fond. La constituirea de parte civilă nu s-a indicat cât se cuvine lui și cât lui, precizându-se doar suma totală. Instanța trebuia să aibă în vedere și faptul că a fost cea mai afectată de producerea evenimentului, ea fiind ultima care l-a văzut pe minor în viață, copilul decedând în brațele ei. În urma acestei traume starea de sănătate a părții civile s-a agravat, aceasta suferind o depresie, pentru tratarea căreia are nevoie de o medicamentație specială. Având în vedere că viața unui copil nu poate fi evaluată în bani, instanța trebuie să aibă în vedere că prin declarația dată partea civilă a înțeles să recunoască că a primit suma de 3.000 euro de la inculpat, dar nu și faptul că nu mai are alte pretenții de la acesta. Instanța a interpretat de asemenea că daunele materiale sunt bun comun iar daunele morale sunt bun propriu al fiecăruia dintre soți. În acest condiții declarația dată de, fiind un act de dispoziție prin care se vatămă interesele celuilalt soț, este nulă. Solicită cheltuieli judiciare și depune chitanța cu care face dovada plății onorariului de avocat.
Avocat, pentru inculpatul intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică. Instanța, în mod corect a avut în vedere la pronunțarea deciziei declarația dată de partea civilă la notariat. Având în vedere că viața nu poate fi evaluată în bani și nici durerea suferită de una dintre părți nu poate fi așezată pe o scară de valori, apreciindu-se că unul suferă mai mult decât celălalt, instanța a stabilit în mod corect cuantumul daunelor acordate, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de și respingerea recursului declarat de, acesta exprimându-și poziția cu privire la daunele acordate.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate pe sistem audio conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
CURTEA,
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea pentru data de 5 martie 2009.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.14
Ședința publică din data de 5 martie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de părțile civile și, domiciliați în comuna de, județul S, împotriva deciziei penale nr. 24 din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 4 martie 2009, susținetile părților fiind consemnate în încheiarea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 5 martie 2009.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri care au fost înregistrate pe sistem audio conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința penală nr.752 din 29 octombrie 2008 Judecătoriei Rădăuți inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.1,2 cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art.71 cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal.
În baza art.81 cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 cod penal.
În baza art.71 alin.5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 alin.1 cod penal.
În baza art.346 alin.1 și art.14 cod procedură penală rap.la art.999 cod civil, art.49,50 și 55 din Legea nr.136/1995, a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul - Asigurări Transilvania SA, să plătească părții civile suma de 14.000 lei reprezentând daune morale, respingându-se celelalte pretenții civile.
S-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În temeiul art.191 alin.1 cod penal, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar părții civile suma de 150 lei cu același titlu, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, la data de 2 iunie 2007, în jurul orelor 18,30, inculpatul a condus pe raza orașului de, pe DJ 209, autoturismul marca 1300 cu număr de înmatriculare -, în autoturism aflându-se și alți patru tineri. Înainte de km 3 + 500 și în timp ce rula cu viteza de 86 km/, acesta s-a angajat în depășirea vehiculelor aflate în staționare pe partea carosabilă a drumului dar, lipsit de experiență, s-a apropiat prea mult de vehicule, astfel că pentru a depăși, a făcut un viraj brusc spre stânga. Datorită vitezei mari cu care circula și a lățimii mici a drumului - 6 - mașina a ajuns la marginea din stânga a carosabilului și pentru a nu ieși în afara acestuia, inculpatul a virat brusc spre dreapta și a frânat violent, până la blocarea roților.
Manevrele bruște de virare și frânare violentă efectuate simultan, la o viteză mare, au dus la pierderea controlului direcției, astfel că mașina s-a deplasat necontrolat spre dreapta, acroșând cu partea din față victima care se deplasa pe acostamentul din dreapta drumului.
Autovehiculul a proiectat victima lateral, printr-un gard, la o distanță de 8 metri, după care a lovit gardul unei locuințe pe care l-a rupt, autoturismul răsturnându-se pe cupolă și oprindu-se la o distanță de 26,5 metri de locul unde a părăsit carosabilul.
În urma accidentului victima a decedat la scurt timp, moartea copilului fiind violentă, cu consecința fracturării cominutive de craniană cu iradieri la baza craniului, disjuncției și fracturii craneo-spinale cu secțiune totală medulară, edemului masiv cerebral și zonelor de dilacerare cerebrală.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege, individualizată în raport de criteriile generale prev. de art.72 cod penal și constatând îndeplinite și celelalte condiții prev. de art.81 și urm. cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză se poate realiza prin această modalitate de executare.
Referitor la latura civilă a cauzei, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă și a obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul, să plătească acesteia daune morale și întrucât partea civilă a declarat că nu mai are alte pretenții de la inculpat, acțiunea promovată de acesta a fost respinsă în totalitate.
Apelurile declarate de părțile civile au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr.24 din 19 ianuarie 2009 Tribunalului Suceava.
În motivarea deciziei s-a reținut că prima instanță a apreciat corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptei, dând o justă interpretare probatoriului administrat.
În ce privește latura civilă s-a reținut că părțile civile au solicitat suma de 50.000 lei din care 21.876 lei cu titlu de daune materiale și suma de 28.124 lei cu titlu de daune morale.
Prin declarație autentificată la Biroul Notarului Public din 12 iunie 2007, a declarat că a primit de la suma de 3000 euro, echivalentul a 9880 lei, cu titlu de despăgubiri urmare a accidentului rutier produs la 2 iunie 2007, autor fiind inculpatul, accident soldat cu decesul lui.
Partea civilă a declarat că nu mai are nici o pretenție față de și de fiul acestuia, inculpatul în legătură cu evenimentul rutier menționat.
De asemenea, la 4 aprilie 2008, partea civilă a declarat că a primit de la și, părinții inculpatului, suma de 1000 euro cu titlu de cheltuieli pentru parastasul de 1 an al victimei decedate.
Având în vedere manifestarea de voință a părții civile, Tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a apreciat că aceasta a renunțat la pretențiile civile materiale, manifestarea de voință a unuia dintre soți fiind suficientă pentru a reține valabilitatea efectelor sale juridice.
Referitor la daunele materiale s-a reținut că prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă reprezintă o creanță ce constituie bun propriu, așa încât în mod corect inculpatul a fost obligat în solidar cu asiguratorul la plata acestui prejudiciu.
Împotriva deciziei au declarat recurs părțile civile, fără a indica motivele.
La termenul din 4 martie 2009 apărătorul părților civile a arătat că prima instanță nu a pus în discuția părților motivul pentru care a respins cererea părții civile, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea nu a indicat ce sumă se cuvine fiecărei părți civile și nu a avut în vedere faptul că a fost cea mai afectată de decesul minorului așa încât se justifică majorarea sumei acordate acesteia cu titlu de despăgubiri civile.
Motivele invocate se încadrează în dispozițiile art.385/9 alin.1 pct.14 cod procedură penală având în vedere aliniatul 2 al aceluiași text de lege și decizia nr.28 din 2 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii,
Recursul declarat de partea civilă este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Partea civilă a declarat la 12 iunie 2007 că nu mai are nici o pretenție de la inculpat, de nici o natură în legătură cu evenimentul rutier în urma căruia a decedat fiul său, declarația fiind autentificată sub nr.1371/12 iunie 2007 (fila 22 urmărire penală).
Așa fiind, în mod corect s-a reținut că această renunțare are ca efect stingerea obligației civile delictuale, cu precizarea că vizează atât daunele materiale cât și cele morale.
De altfel, prima instanță a apreciat că daunele morale se cuvin a fi acordate doar părții civile, declarând că nu mai are pretenții.
Față de cele arătate, recursul declarat de partea civilă urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b cod procedură penală.
Este întemeiat însă recursul părții civile pentru considerentele următoare:
Părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei totale de 50.000 lei din care 28124 lei daune morale.
Probatoriul administrat în cauză a confirmat că părinții victimei au efectuat cheltuieli cu înmormântarea și comemorările ulterioare potrivit tradiției religioase a locului, care evident se află în legătură de cauzalitate cu fapta săvârșită de inculpat și al căror cuantum se încadrează în limita sumei de 19.065 lei.
Astfel, înscrisurile depuse la dosar (filele 94,95,96,97, 201) și declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond (filele 128, 129, 196) confirmă efectuarea cheltuielilor pentru alimente, pregătirea praznicelor, transportul victimei, sicriu și accesorii, serviciile funerare, amenajarea mormântului.
Având în vedere că inculpatul a achitat o parte din bani respectiv 4000 euro (fila 22 urmărire penală, fila 128,192) și 1000 lei (fila 128) aceștia urmează a fi scăzuți din suma menționată, justificându-se o diferență de 5000 lei la plata căreia va fi obligat inculpatul către partea civilă.
Potrivit art.14 cod procedură penală și art.998 cod civil, despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor. Aprecierea că manifestarea de voință a părții civile a privit un bun comun și că este suficientă pentru a reține valabilitatea efectelor sale juridice, nu-și are justificarea în condițiile în care nu poate fi stabilit un procent pentru fiecare soț, partea fiecăruia din bunurile comune nefiind determinată.
Legea prevede existența unui mandat tacit reciproc potrivit căruia oricare dintre soți, exercitând singur drepturile de administrare, folosință și dispoziție asupra bunurilor comune este prezumat că are și consimțământul celuilalt (art.35 alin.2 codul familiei). Această prezumție are însă caracter relativ iar în speță este evidentă opoziția recurentei care, în mod constant a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor. Așa fiind, declarația părții civile îl vizează doar pe acesta, consecința fiind imposibilitatea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile către el.
În ce privește daunele morale nu se poate reține că acestea constituie bun propriu al fiecărei părți civile. Renunțarea părții civile nu justifică înlăturarea obligației de plată a inculpatului pentru J din suma solicitată.
Este real că drepturile și obligațiile personale, nepatrimoniale ale persoanei nu fac parte din patrimoniul său. Dar încălcarea acestora atrage dreptul la reparație, la despăgubire ori acesta face parte din patrimoniu.
În înțelesul art.31lit.e codul familiei, nu sunt bunuri comune ci proprii, indemnizația de asigurare sau despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei soțului. Textul vizează însă situația vătămării sănătății sau integrității corporale a soțului fiind strâns legată de persoana acestuia, ori în speță, consecința accidentului fiind decesul fiului părților, acest text nu este aplicabil. De altfel, cei doi soți s-au constituit părți civile împreună și au solicitat obligarea inculpatului la plata unei sume globale. Suma stabilită cu titlu de daune morale de prima instanță este prea mică având în vedere suferința cauzată părții civile prin moartea fiului, cu consecințe de durată și cu repercusiuni asupra sănătății sale așa cum rezultă din documentația depusă la dosar.
Față de cele arătate, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d rap.la art.385/9 pct.14 cod procedură penală recursul părții civile va fi admis și suma stabilită cu titlu de despăgubiri civile majorată atât sub aspectul daunelor materiale cât și a celor morale.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 24 din 19 ianuarie 2009 Tribunalului Suceava - secția penală (dosar nr-).
Admite recursul declarat de partea civilă, împotriva aceleiași decizii.
Casează în parte decizia penală -menționată precum și sentința penală nr.752 din 29 octombrie 2008 Judecătoriei Rădăuți (dosar nr-) și în consecință:
În baza art. 346 alin. 1 și art.14 Cod procedură penală rap. la art.999 cod civil și art.49,50 și 51 din Legea nr. 136/1995, obligă inculpatul, în solidar cu asiguratorul - Asigurări Transilvania SA C N, să plătească părții civile suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 lei (în loc de 14.000 lei ), reprezentând daune morale și înlătură dispoziția de respingere a celorlalte pretenții civile.
Înlătură dispoziția de obligare a părții civile, la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă partea civilă recurentă să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpat se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare suportate de stat, ocazionate de judecarea apelului și recursului declarat de partea civilă rămân în sarcina acestuia.
Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel și recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 23.03.2009
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Rusu MariaJudecători:Rusu Maria, Maierean Ana, Frunză Sanda
