Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 207/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6553/2/2009
1694/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 207
Ședința publică din data de 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat și de INSURANCE împotriva deciziei penale nr. 406/A din data de 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.02.2010 astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.594/13.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în baza art.178 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 al.1 lit.a Cod penal și art.76 al.1 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni ce curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.71 al.5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate în speță.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 al.3 lit.b și art.346 al.1 Cod procedură penală, raportat la art.998 și art.1000 al.3 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚA "SF." și, în consecință a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către această parte civilă a sumei de 451,83 lei și dobânda legală aferentă de la data de 28.04.2006 până la data plătii efective, cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art.14 al.3 lit.b și al.5 și art.346 al.1 Cod procedură penală raportat la art.998 și art.1000 al.3 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către această parte civilă a sumei de 1.138 lei, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale și 8.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale. S-au respins restul pretențiilor, ca nefondate.
În baza art.191 al.1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 25.04.2006, în jurul orei 1200, în timp ce conducea autoturismul marca cu numărul de înmatriculare B-44-, pe B-dul - -, dinspre B-dul - -, înspre - -, inculpatul l-a accidentat - în zona unei treceri de pietoni - pe numitul, care se angajase în traversarea străzii, acesta fiind internat în urma accidentului la Spitalul Clinic de Urgență "Sf." în perioada 25.04.2006 - 28.04.2006, dată la care a intervenit decesul victimei.
Din declarațiile inculpatului (26, 28, 30, 31 dup și 24 dosar instanță) și ale martorului (32, 33 dup și 27 dosar instanță), coroborate cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului (6 dup) și cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară (96 dup), a rezultat că la data de 25.04.2006, în jurul orei 1200, inculpatul conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare B-44- pe B-dul - -, dinspre B-dul - - înspre - -, fiind însoțit de martorul, ce ocupa scaunul din dreapta față. Cei doi erau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind angajați la, inculpatul în funcția de conducător auto transport valori (conform adresei de la 108 dup emise de societatea angajatoare prin care confirmă că inculpatul era angajat și se afla în timpul serviciului, fișei postului de la 112 dup și graficului de serviciu de la 113 dup).
La momentul respectiv, circulația în zonă se desfășura la lumina zilei, pe un carosabil din asfalt și panouri de beton, în stare uscată, traficul fiind aglomerat.
Potrivit declarațiilor inculpatului și ale martorului, autoturismul condus de inculpat se deplasa pe a doua, în spatele unui camion, întâi fiind ocupată de autovehicule parcate. La un moment dat, în timp ce se apropia de trecerea de pietoni situată pe B-dul - -, în apropierea capătului liniei de autobuz 335, inculpatul s-a angajat în depășirea camionului prin partea, pe linia de tramvai, rulând cu o viteză de circa 101 km/ (aspect ce rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, dar și din declarațiile martorului, inculpatul însuși apreciind că rula cu o viteză de aproximativ 70 km/, pentru ca în alte declarații să susțină că vitezometrul nu funcționa, astfel încât nu poate preciza viteza de deplasare).
În acel moment, inculpatul, potrivit propriilor declarații, confirmate de cele a martorului, a observat o persoană angajată în trecerea străzii, în alergare, pe care o văzuse încă de când era pe trotuar, pregătindu-se să traverseze, astfel încât a acționat frâna și a claxonat, dar persoana respectivă, identificată ulterior ca fiind numitul, nu a avut nicio reacție, continuând traversarea în alergare. a fost lovit frontal și preluat pe, a lovit parbrizul, care s-a spart, apoi a intrat în contact cu plafonul autoturismului și, în final, a fost proiectat pe carosabil. Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, victima a fost găsită la nivelul bordurii din dreapta, în sensul de deplasare a autoturismului, de la sfârșitul urmelor de frânare până la locul în care a fost găsită victima, fiind măsurată o distanță de 11 metri. Expertiza tehnică judiciară a stabilit că pietonul se deplasa pe o traiectorie de la dreapta la stânga în raport de direcția de înaintare a autoturismului, pe trecerea de pietoni, cu o viteză de circa 8,7 km/, corespunzătoare, potrivit mediilor statistice, unui cu vârsta de peste 70 de ani ce se deplasează în fugă rapidă, precizându-se totodată că valoarea adoptată în cadrul expertizei reprezintă media maximă pentru categoria de vârstă a victimei, fiind favorabilă conducătorului auto la studiul evitabilității evenimentului rutier.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară, coroborat cu declarațiile inculpatului și ale martorului, precum și cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului, a rezultat că impactul dintre autoturism și victimă s-a produs la trecerea de pietoni situată pe B-dul - -, în apropierea capătului liniei de autobuz 335, aproximativ pe axul imaginar al drumului, trecerea de pietoni fiind semnalizată prin indicator și marcaj pietonal în lățime de 5 metri. Pe sensul de mers al autoturismului erau instalate indicatoarele "Limitare de viteză 40 km/" și "Copii". Pe același sens existau marcaje longitudinale discontinue care delimitau două benzi pe rutieră și linia de tramvai. În apropierea trecerii de pietoni, marcajele longitudinale deveneau continue, atât între benzile pistei rutiere, cât și între acestea și linia de tramvai. Pe sensul opus celui de rulare a autoturismului se afla stația "- -" pentru troleibuze și autobuze, așa cum reiese din procesul-verbal de cercetare la fața locului. Din locul producerii impactului, astfel cum a fost indicat de inculpat cu ocazia cercetării la fața locului, s-a măsurat o distanță de 0,8 metri până la nivelul marcajului trecerii de pietoni. De asemenea, la locul producerii accidentului s-au identificat două urme de frânare pe o lungime de 58,30 metri, respectiv 63,00 metri.
Din buletinul de analiză toxicologică (35 dup), a rezultat că inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului.
Victima, identificată ca fiind, s-a angajat în traversarea regulamentară a străzii, pe trecerea de pietoni, semnalizată prin indicatoare, în condițiile în care autoturismele care circulau în zonă opriseră pentru a-i acorda prioritate, astfel încât nu avea cum să prevadă că autoturismul marca, care circula cu viteză excesivă pe linia de tramvai, nu va opri, aspecte ce rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului și ale martorului.
Din procesul-verbal de constatare a stării tehnice a autoturismului marca cu numărul de înmatriculare B-44- ( 17 dup), întocmit de de Poliție Rutieră - Biroul Control Tehnic Auto, a rezultat că autoturismul se afla într-o stare tehnică corespunzătoare, prezentând ca urmare a producerii accidentului mai multe avarii: protecție față spartă, farul dreapta față și semnalizator dreapta față sparte, motor îndoită, parbriz spart, plafon îndoit, aripa dreapta spate îndoită, panou grilă față îndoit, oglinda retrovizoare lipită pe parbriz a căzut în momentul impactului. Ca urmare a verificării sistemului de frânare, s-a stabilit că eficacitatea frânei de serviciu este de 54% (față de un minim admis de 50%), iar a frânei de ajutor este de 19% (față de un minim de 18%), sistemul de frânare, fiind așadar funcțional. De asemenea, s-a mai constatat că autoturismul a mai fost implicat într-un eveniment rutier fără victime, la data de 13.04.2006, în urma căruia s-au produs mai multe avarii la aripa dreapta față, față, far dreapta, semnalizator dreapta, spoiler față, conform procesului-verbal seria - nr.-.
În urma accidentului, numitul a fost internat la Spitalul Clinic de Urgență "Sf.", cu diagnosticul, consemnat în foaia de observație clinică generală (39 dup): politraumatism prin accident rutier; fractură deschisă tip II, cominutivă 1/3 medie gambă; fractură cominutivă metafiză-diafizară superioară ambele oase gamba dreaptă; traumatism cranio-cerebral închis; hematom retroperitoneal gigant; șoc traumatic; stop cardio-respirator; plagă vertex; traumatism cranio-facial; plagă pleoapă superioară stânga și regiune mentonieră; contuzie mână bilateral cu plăgi escoriate.
Victima a fost internată în spital în perioada 25.04.2006 - 28.04.2006, dată la care a intervenit decesul acesteia. Din raportul medico-legal de necropsie (84 dup), a rezultat că moartea numitului a fost violentă, fiind datorată bronhopneumoniei, complicație infecțioasă survenită în evoluția unui politraumatism cu fracturi costale bilateral cu hemotorax, fracturi corpi vertebrali TT-T8 și TI 1- cu hemoragie meningee medulară și edem medular subiacent, hematon; perirenal drept și ruptură rinichi de la nivelul hilului și fractură ambe oase gamba, dreaptă, iar leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în condițiile unui accident de circulație, având legătură indirectă, de cauzalitate cu decesul.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară, coroborate cu restul probelor administrate în cauză, vina pentru producerea accidentului aparține în exclusivitate inculpatului, care a creat starea de pericol, prin faptul că a circulat cu o viteză exagerat de mare față de limita maximă admisă în localități, iar la trecerea de pietoni nu a reușit să oprească în siguranță autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere victimei angajate în traversare regulamentar. Din momentul apariției stării de pericol pentru conducătorul auto și până la momentul producerii impactului, autoturismul a parcurs o distanță de circa 100 metri, iar victima o distanță de circa 10 metri. Inculpatul avea posibilitatea prevenirii accidentului dacă circula cu viteză ce se încadra în limita maximă admisă în localități, iar la trecerea pietoni reducea sau chiar autoturismul pentru a acorda prioritate pietonului angajat în traversare regulamentară, respectând astfel dispozițiile art.154, art.158 lit.l și m și art.180 pct.7 din Regulamentul pentru aplicarea nr.OUG195/2002, respectiv dispozițiile art.48 din nr.OUG 195/2002 rep.și modif. și art.123 lit.h și i, art.135 lit.h din Regulamentul pentru aplicarea OUG195/2002, modificat și completat prin HG nr. 1391/2006. autoturismului de la care accidentul putea fi evitat prin frânare era de circa 63 km/.
A concluzionat instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului - constând în aceea că, la data de 25.04.2006, în jurul orei 1200, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca cu numărul de înmatriculare B-44-, pe B-dul - -, dinspre B-dul - - către - -, a accidentat în zona unei treceri de pietoni pe numitul, accident în urma căruia victima a decedat la data de 28.04.2006 - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.2 Cod penal.
Elementul material al infracțiunii constă în accidentarea numitului, la data de 25.04.2006, în zona unei treceri de pietoni, de autoturismul condus de inculpat, iar urmarea imediată constă în decesul victimei, la data de 28.04.2006. de cauzalitate între fapta inculpatului și urmarea produsă există, deși este una indirectă, așa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie, decesul fiind datorat unei complicații infecțioase survenite în evoluția leziunilor cauzate în mod direct de accidentul rutier. Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu vinovăție în forma culpei cu prevedere, având în vedere că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea producerii unui accident rutier soldat cu decesul unei persoane, rezultat pe care nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce. Săvârșirea faptei de către inculpat, în calitate de conducător auto, fiind angajat în această funcție la, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, astfel cum au fost anterior prezentate, au condus la reținerea agravantei legale speciale prevăzute de art.178 al.2 Cod penal. Instanța a reținut totodată culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate de art.178 al.2 Cod penal (închisoarea de la 2 la 7 ani), gradul de pericol social concret, dedus din împrejurările comiterii faptei, respectiv din aceea că inculpatul a avut o conduită imprudentă, încălcând mai multe reguli de circulație, dar și faptul că circula cu viteză excesivă pentru a se încadra în graficul de serviciu, având în vedere totodată urmarea ireparabilă produsă, decesul unei persoane. De asemenea, instanța a ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită bună anterior săvârșirii faptei, fiind angajat în muncă, împrejurări ce justifică reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 al.1 lit.a Cod penal, în raport de toate aceste elemente de individualizare, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea coborâtă sub minimul special, conform art.76 al.1 lit.d Cod penal, aptă a asigura atingerea scopului pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în raport de criteriile anterior menționate, având în vedere în principal circumstanțele personale ale inculpatului și forma de vinovăție în săvârșirea faptei, prima instanță apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus în temeiul art.81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani, la care a fost adăugată durata pedepsei, termen stabilit în condițiile art.82 al.1 Cod penal.
În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a constatat că Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 451,83 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a numitului și dobânda legală de la data de 28.04.2006 până la data achitării debitului. De asemenea, numitul, cumnatul victimei, s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.138 lei pentru daunele materiale cauzate, respectiv cheltuieli de înmormântare a cumnatului și a surorii sale, și, și 200.000 lei pentru daunele morale cauzate de decesul victimei celor doi.
În faza de urmărire penală, a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, societatea la care era angajat inculpatul, iar în faza de judecată, la solicitarea părții responsabile civilmente, a fost introdus în cauză asigurătorul de răspundere civilă, Asigurare-Reasigurare
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de Spitalul Clinic de Urgență "Sf. ", instanța a apreciat că acestea sunt în întregime întemeiate, partea civilă suferind un prejudiciu în cuantum de 451,83 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare a numitului aferente perioadei 25.04.2006 -28.04.2006, prejudiciu cauzat prin fapta ilicită a inculpatului, vinovat de producerea accidentului rutier, astfel încât, fiind îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului și a părții responsabile civilmente, în calitate de comitent chemat a răspunde pentru fapta săvârșită de prepusul său în exercitarea atribuțiilor de serviciu încredințate, în baza art. 14 al. 3 lit. b și art. 346 al. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 998-999 și art. 1000 al. 3 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " și în consecință, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către această parte civilă a sumei de 451,83 lei și a dobânzii legale aferente, de la data de 28.04.2006 până la data plății efective, cu titlul de despăgubiri civile.
În ceea ce privește acțiunea civilă promovată de partea civilă, instanța a reținut că acesta făcut dovada, prin actele de stare civilă depuse în copie la dosar, că este cumnatul numitului, fiind fratele soției victimei accidentului rutier, numita. Partea civilă a susținut în cuprinsul declarațiilor date în fața instanței că sora sa, a fost puternic afectată la aflarea veștii că soțul său a suferit un accident rutier și ca urmare a decesului acestuia, starea sa psihică și de sănătate deteriorându-se în mod constant și culminând cu producerea unui accident vascular cerebral la data de 21.05.2006, soldat cu paralizia părții stângi a corpului și a corzilor vocale, în urma căruia a fost internată, pe acest fond decedând, la data de 18.06.2006 (potrivit certificatului de deces și certificatului de îmbălsămare depuse în copie la 19, 20 di). Partea civilă a apreciat așadar că decesul surorii sale a survenit ca urmare a decesului soțului acesteia, inculpatul fiind astfel răspunzător de ambele decese.
Sub aspectul daunelor materiale invocate, instanța a reținut că, prin facturile fiscale depuse la dosar, partea civilă a făcut dovada suportării unor cheltuieli în cuantum de 412,46 lei pentru înmormântarea cumnatului său, (factura fiscală nr.-/04.05.2006 de la 21 dosar fond) și a unor cheltuieli în cuantum de 725,76 lei pentru înmormântarea surorii sale, (facturile fiscale nr. -/21.06.2006 și -/20.06.2006 de la 22, 23 dosar fond). Instanța a constatat așadar că patrimoniul părții civile a fost prejudiciat cu suma totală de 1138,22 lei, reprezentând cheltuieli aferente celor două înmormântări.
De asemenea, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit o faptă ilicită constând în producerea unui accident rutier ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, acționând cu vinovăție în forma culpei cu prevedere, legătura de cauzalitate dintre fapta sa și decesul victimei fiind evidentă, astfel cum s-a reținut cu ocazia analizării laturii penale a cauzei.
Referitor la decesul soției victimei, având în vedere intervalul scurt de timp scurs între cele două decese (mai puțin de două luni), faptul că acest al doilea deces a survenit ca urmare a unui accident vascular cerebral produs la data de 21.05.2006, respectiv în ziua de Sf. și, aniversarea onomasticii soțului defunct, văzând și declarațiile părții civile potrivit cărora sora sa a fost extrem de afectată în urma decesului soțului său, atât în ceea ce privește starea sa psihică, cât și sub aspectul stării generale de sănătate, ținând seama totodată de vârsta înaintată a celor doi defuncți ( avea la momentul decesului 71 de ani, iar soția sa 84 de ani), de faptul că aceștia erau căsătoriți de 41 de ani, din căsătoria lor nerezultând copii, instanța a apreciat că între cele două decese există în mod cert legătură de cauzalitate, astfel încât, implicit, legătura de cauzalitate indirectă există și între fapta ilicită a inculpatului, vinovat de producerea accidentului rutier în urma căruia a decedat numitul, și decesul soției supraviețuitoare a acestuia, lanțul cauzal nefiind întrerupt. Astfel, chiar dacă la producerea decesului numitei au concurat și alte împrejurări, în absența faptei ilicite a inculpatului, acest rezultat nu s-ar fi produs în aceeași configurație, având în vedere în special cauza și momentul decesului.
În consecință, instanța a reținut existența legăturii indirecte de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul material suportat de partea civilă, reprezentat de cheltuielile efectuate de acesta pentru înmormântarea cumnatului și a surorii sale, în cuantum total de 1138,22 lei, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar, astfel încât, fapta fiind săvârșită cu vinovăție, a constatat îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului și a părții responsabile civilmente.
Sub aspectul daunelor morale pretinse de parte civilă, instanța a apreciat că, în mod neechivoc, decesul celor două rude apropiate, soră și cumnat, a determinat suferințe psihice ce se circumscriu noțiunii de prejudiciu moral patrimonial, astfel încât, fiind îndeplinite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, astfel cum au fost anterior analizate, se justifică pe deplin acordarea unor despăgubiri morale, în compensarea acestor traume sufletești. Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce au fost acordate cu acest titlu, instanța a avut în vedere intensitatea legăturii afective dintre partea civilă și cei doi defuncți, dedusă atât prin raportare la gradul de rudenie/afinitate, cât și din împrejurările ce caracterizau relațiile părții civile cu defuncții, respectiv vârsta înaintată, absența altor rude în localitatea de domiciliu, partea civilă, potrivit propriilor declarații, fiind văduv din anul 1974 și având un singur fiu care locuiește la C, astfel încât decesul surorii și al cumnatului, acesta din urmă violent, este de natură a-i accentua sentimentul de singurătate. Pentru toate aceste considerente, instanța a admis pretențiile formulate cu titlul de daune morale doar în parte, considerând că, deși evaluarea bănească a suferinței psihice provocate de decesul unor persoane apropiate nu poate fi decât una aproximativă, întemeiată în principal pe considerente de echitate, suma solicitată, 200.000 lei, este exagerată față de împrejurările cauzei, iar despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator.
Pentru aceste considerente, instanța fondului a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către această parte civilă a sumei de 1.138 lei - despăgubiri civile pentru daune morale (câte 4.000 lei pentru fiecare defunct, având în vedere concomitent, atât legătura afectivă a părții civile cu defuncții, cât și caracteristicile raportului de cauzalitate dintre fapta inculpatului și cele două decese), respingând, ca nefondate restul pretențiilor formulate cu acest titlu.
S-a menționat că hotărârea este opozabilă asigurătorului de răspundere civilă Asigurare-Reasigurare, în privința efectelor hotărârii judecătorești asupra asigurătorului de răspundere civilă, instanța reținând că răspunderea asigurătorului este o răspundere civilă contractuală, rezultând din contractul încheiat, în temeiul Legii nr. 136/1995, între partea responsabilă civilmente, deținător al autoturismului și societatea de asigurări (constatat prin polița de asigurare de la 120 dup). în temeiul art. 55 din Legea nr. 136/1995, partea civilă are un drept la acțiune direct împotriva asigurătorului sau un drept la acțiune împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente, în temeiul dreptului comun (art. 999, 1003. civ.). Partea civilă nu poate cumula aceste drepturi la acțiune, deoarece s-ar ajunge la dubla reparare a prejudiciului, având în vedere că între asigurător, pe de o parte, și inculpat, pe de altă parte, nu există solidaritate, aceasta nefiind prevăzută în mod expres în contractul de asigurare. Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că obligarea în solidar la plata despăgubirilor civile a inculpatului, a părții responsabile civilmente și a asigurătorului reprezintă o soluție greșită din punct de vedere juridic, ce nu ține seama de faptul că natura juridică a obligației asumate de societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia reglementată de art. 1000 al. 1. civ. precum și de răspunderea comitentului la care se referă al. 3 al aceluiași articol. în ceea ce privește obligarea directă a asigurătorului la plata despăgubirilor civile, desigur în limita plafonului instituit de lege, instanța apreciază că o asemenea soluție ar putea fi adoptată în cadrul procesului penal exclusiv la cererea părții civile, dreptul de opțiune între acțiunea civilă de drept comun îndreptată împotriva celui vinovat de producerea accidentului și acțiunea reglementată de Legea nr. 136/1995 îndreptată direct împotriva asigurătorului fiind recunoscut de lege în favoarea persoanei păgubite și neputând fi exercitat din oficiu în numele acesteia în lipsa unei prevederi legale exprese. Or, în cauza de față, niciuna dintre cele două părți civile, Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " și, nu a solicitat obligarea directă a asigurătorului la plata despăgubirilor civile, o asemenea opțiune neputând fi făcută, în locul părților civile, de partea responsabilă civilmente sau de instanță din oficiu.
În ce privește solicitarea formulată de partea responsabilă civilmente în cuprinsul dezbaterilor de obligare directă a asigurătorului la plata despăgubirilor civile, pentru considerentele mai sus expuse, instanța a considerat că o asemenea cerere nu poate fi primită, astfel încât, față de poziția exprimată de părțile civile, care nu au înțeles să exercite acțiunea civilă în cadrul procesului penal direct împotriva asigurătorului, în temeiul art.55 din Legea nr. 136/1995, hotărârea fiind doar opozabilă societății de asigurări.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, pe latură penală și pe latură civilă (apreciind că nu există legătură de cauzalitate între acțiunea ilicită a inculpatului și moartea soției victimei).
Prin decizia penală nr.728/A/12.12.2008 Tribunalul București Secția I-a Penală a respins apelul inculpatului ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul.
Prin decizia penală nr.242/16.02.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală a admis recursul inculpatului, a casat sentința penală numai pe latură civilă și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, pe latură civilă, la Tribunalul București.
În motivarea acestei decizii, instanța de recurs a arătat că există contradicție între considerente și dispozitivul hotărârii pronunțate în apel, sub aspectul laturii civile, astfel că se impune rejudecarea cauzei, doar pe latură civilă.
În rejudecare, Tribunalul București - Secția I-a Penală, prin decizia penală nr.406/A/26 iunie 2009, admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.594/13.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr-, pe care a desființat-o, în parte, pe latură civilă și a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 412,46 lei - daune materiale și 4000 lei daune morale (ambele sume ocazionate de decesul numitului ); au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a arătat că partea civilă este îndreptățit să primească daune materiale și morale ca urmare a decesului victimei (cumnatul său).
Daunele materiale (cheltuielile de înmormântare) au fost dovedite cu facturile fiscale ( 21 dosar fond), iar daunele morale (4000 lei) au fost acordate într-un cuantum rezonabil (cuantumul acestora putând să fie chiar mai ridicat).
Instanța de fond a apreciat însă greșit că ar exista legătură de cauzalitate indirectă între fapta inculpatului și moartea soției victimei (deși aceasta a decedat la două luni după săvârșirea faptei de către inculpat, în condițiile vârstei înaintate - 84 de ani și a unor afecțiuni preexistente).
Prin urmare, în mod greșit, prima instanță a acordat daune materiale și morale și pentru decesul soției victimei (4000 lei daune morale și 725,76 lei daune materiale, cheltuieli de înmormântare).
Nemulțumiți și de această hotărâre, în termen legal, au promovat recurs inculpatul și Insurance, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Inculpatul personal și prin mandatar critică hotărârea sub aspectul greșitei condamnări, solicitând achitarea întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv vinovăția, iar pe latură civilă, apreciază că despăgubirile acordate nu au fost dovedite.
Recurenta Insurance arată, prin motivele scrise, că se impune înlăturarea obligației la plata sumei privind cuantumul daunelor acordate părți civile.
Examinând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și din oficiu - sub toate aspectele de fapt și de drept - conform art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Astfel, se constată că, în cauză, instanțele au făcut o analiză temeinică, critică și prin prisma tuturor dovezilor administrate, atât a situației de fapt și de drept, dar și a tuturor apărărilor inculpatului, stabilind întemeiat împrejurările comiterii infracțiunii, activitatea inculpatului recurent, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului.
Cât privește cererea de achitare a inculpatului, formulată de apărătorul acestuia, această cerere este privită ca inadmisibilă în condițiile în care latura penală a fost judecată definitiv, prin decizia penală nr.242/16 februarie 2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI admițând recursul inculpatului, a casat decizia și a dispus "rejudecarea cauzei numai cu privire la latura civilă", așa încât nici motivele invocate de mandatarul inculpatului - sub acest aspect - nu pot fi primite; de altfel, motivele vizând elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul Gap rimit o condamnare definitivă, puteau fi și au fost invocate cu prilejul traversării primului ciclu procesual finalizat, prin decizia Curții de APEL BUCUREȘTI, menționată mai sus.
O singură critică vizează latura civilă, aceasta fiind avansată de inculpatul însuși, care a arătat că aceasta "este nedovedită".
Astfel cum a reținut și instanța de apel, Curtea constată că prima instanță în mod corect a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale și materiale suferite de partea civilă, ca urmare a decesului rudei sale (victima accidentului de circulație provocat de inculpat), numitul.
Astfel, din cuprinsul facturilor fiscale anexate la dosar, rezultă cuantumul cheltuielilor de înmormântare a victimei, iar sub aspectul daunelor morale, corect s-a apreciat că acestea sunt menite să compenseze traumele sufletești prilejuite de decesul victimei, de care partea civilă, care era legată din punct de vedere afectiv.
Cât privește recursul promovat de INSURANCE, Curtea urmează a-l respinge, având în vedere că asigurătorul nu a contestat - pe calea apelului - cuantumul despăgubirilor acordate părții civile, ci a solicitat doar înlăturarea obligării sale la plata acestor despăgubiri.
Având în vedere această împrejurare, este de observat că asigurătorul nu a fost obligat direct la plata despăgubirilor civile, întrucât părțile civile - Spitalul Clinic de Urgență "Sf." și - nu au înțeles să exercite acțiune în cadrul procesului penal. Astfel, în mod corect, instanțele anterioare - în temeiul art.55 din Legea nr.136/1995, au statuat că hotărârea va fi doar opozabilă societății de asigurări, așa încât recursul promovat de aceasta urmează a fi respins, ca atare.
Pentru toate aceste argumente, Curtea, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în speță.
Reținând culpa procesuală a recurenților, Curtea - în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală - îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și Insurance împotriva deciziei penale nr.406 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurenta Insurance la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.Sect.3
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
