Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 227/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 227/
Ședința publică din 28 februarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Milan Danilov
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul G împotriva deciziei penale nr. 1263/R/06.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de apărător din oficiu, avocat, din cadrul Baroului T
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, s-a luat declarație contestatorului, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosar. Nemaifiind alte probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea contestației întrucât în cauză nu au fost citate toate părțile.
Procurorul pune concluzii de respingere în principiu a contestației în anulare. Arată că, Casa de Asigurări de Sănătate nu avea calitate procesuală, iar inculpatul a fost prezent și asistate de avocat ales.
R A
Deliberând asupra contestației constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 97 din 13 iunie 2006, Judecătoria Lipova, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.la C.P.P. art. 10 lit. d a C.P.P. fost achitat inculpatul G, fiul lui și, născut la 16 iunie 1967, în localitatea, jud. N, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 12 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Iuli SRL B, să plătească părții civile CAS A, suma de 1.471,42 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, și s-a dispus ca această sumă să fie plătită către partea civilă de către asiguratorul Sc " asigurare Reasigurare Astra " SA - Sucursala B conform poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr. - din data de 31.12.2004.
În baza art. 137 alin.2 a fost respinsă excepția lipsei calității de asigurator ridicată de Asigurări SA - Sucursala A și pretențiile civile ridicate de aceasta pe cale de excepție a lipsei calității procesuale active, neavând calitate de parte civilă, ci cea de asigurator, în baza Legii nr. 136/1995. modificată.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. c C.P.P. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Iuli SRL B, să plătească statului 900 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 464,40 RON Serviciului Județean de Medicină legală A, în contul IBAN ROMÂN-Z-XXX-, deschis la Trezoreria
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 5/6 iunie 2006, inculpatul Gac ondus din -Italia, microbuzul marca Mercedes cu nr. - și remorca -, având drept pasageri pe martorii, care a ocupat locul din dreapta față, care era întinsă pe prima banchetă din spate și Victima, întinsă pe a doua banchetă din spate a microbuzului.
Din Italia până în România, microbuzul a oprit de mai multe ori, având o defecțiune la catalizator, mergând încet, neavând demaraj, iar în România microbuzul a circulat foarte încet.
Inculpatul s-a culcat, după care și-a continuat drumul. Înainte de a intra în România, inculpatul s-a mai odihnit o dată, iar la data de 7.06. 2006, în jurul orelor 2,00 au intrat în România și au continuat drumul spre Martorul care a ocupat locul din dreapta față, a arătat că pe traseu inculpatul a atras atenția pasagerilor de mai multe ori, să-și pună centurile de siguranță, martorul a avut centura, celelalte persoane nu au avut centurile de siguranță puse.
La un moment dat, pe raza localității, jud, A, inculpatul a frânat puternic, după care a intrat cu microbuzul într-un autocar marca VOLVO cu nr. de înmatriculare -, condus de, care a oprit în spatele unui autotrailer care transporta mașini marca Volvo FM 12 cu nr. 3A 80139 condus de cetățeanul ceh, care a executat un viraj la stânga pe un drum lateral și care a acordat prioritate autovehiculelor care veneau din sens opus.
Impactul dintre cele două autovehicule nu a fost puternic, zgomotul fiind puternic, autocarul deplasându-se unu-doi metri, impactul având loc în momentul în care autocarul era pe punctul de plecare.
În urma impactului dintre microbuzul condus de inculpat și autocarul condus de martorul, a fost dislocat, portbagajul suplimentar cu care era dotat autocarul și care a rămas pe microbuzului condus de inculpat. Tot în urma impactului a decedat, iar a fost accidentată, având nevoie de 50-55 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Aceasta a precizat pe timpul cercetărilor că nu solicită trimiterea în judecată a inculpatului pentru vătămarea sa corporală și că nu are nici un fel de pretenții civile.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova, solicitând desființarea sentinței ca fiind nelegală sub aspectul achitării inculpatului, rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatului la o pedeapsă temeinică și legală.
Prin decizia penală nr. 46/A din 30 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6031/A/2006 s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova împotriva sentinței penale nr. 97 din 13 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr. 243/2006, inculpat.
A desființat sentința și în rejudecarea laturii penale: în baza art. 178 alin. 1,2 Cod penal a condamnat pe inculpatul G, fiul lui G și, născut la 26 iunie 1967 în, jud. N la 2 ani închisoare.
Pe perioada și în condițiile art. 71.p, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,c Cod penal.
În baza art. 81,82.Cod Penal a suspendat condiționat executarea pedepsei și a fixat termen de încercare de 4 ani
A atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a motivat soluția de achitare a inculpatului cu aceea că din probele administrate a rezultat doar incertitudine și relativitate care sunt compatibile cu o hotărâre judecătorească, că inculpatul a condus microbuzul foarte încet iar impactul cu autocarul a fost minor și că victimele accidentului au avut o culpă esențială la producerea rezultatului prin nepunerea centurilor de siguranță, deși inculpatul l-a cerut acest lucru.
Analizând expertizele tehnice auto efectuate în cauză, s-a reținut că accidentul în care a fost implicat microbuzul condus de inculpat, și care s-a soldat cu moartea unei persoane, putea fi evitat dacă inculpatul ar fi apreciat corect distanța de siguranță necesară față de vehiculul care îl preceda în trafic pentru a putea evita o coliziune în cazul când conducătorul acestuia reduce brusc viteza sau oprește în mod neașteptat și că în cazul în care victima ar fi purtat centura de siguranță nu s-ar fi produs căderea acesteia între scaune, cădere care a cauzat moartea victimei ca urmare a fracturii de stern și ruptură de cord posibilă la lovirea de elementele de fixare a scaunelor.
Întrucât în conformitate cu disp. art. 51 din OUG 185/2002 se instituie obligația conducătorului auto, care circula în spatele altui autovehicul de a păstra o distanță suficientă față de acesta pentru evitarea coliziunii ceea ce inculpatul nu a făcut, neținând seama de diferența de mase dintre autocarul cu care a intrat în coliziune și microbuzul pe care l-a condus și de faptul că autocarul având sistem dublu de frânare s-a apreciat că prima instanță în mod nelegal a apreciat că acesta nu are nici o culpă în producerea accidentului și că vina aparține în exclusivitate victimei care nu putea centura de siguranță.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât hotărârea este nelegală, în principal sub aspectul interpretării probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză fără a se lua în considerare suplimentul la raportul de expertiză întocmit și care a analizat comportarea remorcii și modul în care a influențat producerea accidentului iar în subsidiar decizia este netemeinică sub aspectul greșitei condamnări fără a se face aplicarea art.10 lit.e pr.pen.
S-a arătat în motivare că nu a putut prevedea comportamentul autovehiculului în momentul frânării violente dinaintea coliziunii, că în semiremorca s-a încărcat o cantitate foarte mare de piese metalice amplasate sub bagaje, neavând cunoștință despre existența acestora deoarece se odihnea în momentul încărcării semiremorcii, fiind posibil ca un angajat al societății să fi ascuns piesele metalice pentru a scăpa de formalitățile vamale.
S-a mai arătat în motivele de recurs că este posibil ca supraîncărcarea remorcii pe partea din față să fi împiedicat funcționarea sistemului de frânare al acesteia.
Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia penală nr.416/R din 23 aprilie 2007, pronunțată în dosar nr-, în. art. 38515punct. 2 lit. c) admis recursul declarat de inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 26 iunie 1967 în, jud. N, fără antecedente penale, CNP - împotriva deciziei penale nr. 46/A din 30.01.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 6031/A/2006.
A casat decizia penală recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 alin. 3 cheltuielile C.P.P. judiciare avansate de stat în recurs au rămân în sarcina acestuia.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs a apreciat că hotărârea este nelegală sub aspectul nerespectării dispozițiilor legale referitoare la obligativitatea ascultării inculpatului conform art.378 al.2 pr.pen.
Astfel, întrucât inculpatul a fost achitat de către prima instanță cu privire la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 pen. în temeiul art.10 lit.d pr.pen, instanța de apel avea obligația de a face demersuri în vederea asigurării prezenței inculpatului în fața instanței de apel pentru a-l asculta pe acesta, față de soluția dată de prima instanță și în vederea respectării dispozițiilor art.378 al.2 pr.pen.
Instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă fără a-i da acestuia posibilitatea de a-și formula apărări în fața instanței de apel, care este o instanță cu plenitudine de jurisdicție, prin audierea inculpatului în mod nemijlocit de către instanță. Cum, potrivit dispozițiilor legale, procedura în fața instanței de apel urmează aceleași reguli ca și cea în fața primei instanțe, instanța de apel avea competența de a se pronunța asupra chestiunilor de fapt, cât și asupra celor de drept, această instanță poate fie să mențină achitarea inculpatului, fie să-l condamne după administrarea de probe, inclusiv audierea inculpatului, potrivit principiului nemijlocirii.
În maniera în care a pronunțat instanța de apel hotărârea este nelegală, inculpatul fiind privat de dreptul la apărare consacrat atât de dispozițiile procedurale interne reglementate de art.6 pr.pen cât și de dispozițiile CEDO în art.6, nefăcându-se dovada că instanța de judecată a făcut eforturi rezonabile pentru a-l găsi pe inculpat și a-l cita conform procedurii interne - în speța art.177 și art.183 pr.pen care dă instanței posibilitatea citării cu mandat de aducere cu executare efectivă- pentru a-i da posibilitatea de a compărea în persoană( cauza Brozicek contra Italia).
Același principiu, al dreptului de a compărea în persoană care rezultă din obiectul și scopul art.6 din CEDO se regăsește și în cauza escu contra România în care s-a statuat instanța are obligația, din oficiu, de a proceda la audierea inculpatului achitat de instanța inferioară. Curtea a statuat că dacă a avut loc o dezbatere publică în prima instanță, lipsa acesteia într-o cale de atac poate fi justificată prin particularitățile procedurii în cauză, avându-se în vedere natura sistemului intern de atac, limitele competențelor atribuite instanței de control judiciar, modul în care drepturile reclamantului au fost expuse și apărate efectiv și în special natura chestiunilor care trebuie soluționate. O asemenea audiere se impunea cu atât mai mult cu cât, urmare a modificărilor procedurale dispuse prin legea 356/2006, actul procesual amintit este prevăzut de lege și vine ca o completare la stabilirea atribuțiilor instanței de apel, apelul ca și cale ordinară de atac producând o nouă judecată în fond a cauzei cu respectare principiilor ce guvernează judecata în fond, deci inclusiv obligativitatea audierii inculpatului( a se vedea și cauza Botten contra Norvegia). Mai mult, instanța de apel era chemată să tranșeze problema vinovăției inculpatului în comiterea faptei cu privire la care a fost sesizată instanța de judecată și deci interesul audierii nemijlocite a inculpatului era evident în soluționarea corectă a cauzei.
Tribunalul Arad după casarea cu trimitere spre rejudecare, prin decizia penală nr. 299 din 11 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr-, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova împotriva sentinței penale nr. 97/13.06.2007 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosar nr. 243/2006.
Pentru a decide astfel, tribunalul constatat că prima instanță a administrat un probatoriu complet și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând lipsa laturii subiective.
Într-adevăr, examinând raportul de expertiză tehnică auto și suplimentul la această expertiză, a reținut că inculpatul nu a păstrat o distanță suficientă între microbus și autovehiculul din față care să- permită frânarea în caz de nevoie. Această concluzie trebuie coroborată cu declarația martorului care a arătat că inculpatul, pe traseu atenționat victimele să folosească centurile de siguranță.
Ca o dovadă a purtării centurilor de siguranță, martorul și inculpatul, ambii fiind în față nu au pățit nimic. Evaluând conținutul expertizei s-a observat ce cele două victime dacă ar fi purtat centurile de siguranță nu ar fi suferit nici un fel de leziuni. S-a mai observat o culpă majoră din partea lor, care deși nu purtau centurile de siguranță și dormeau pe bancheta din spate. Mai trebuia avut în vedere și faptul că impactul nu a fost mare datorită vitezei mici cu care circula inculpatul. O chestiune și mai importantă care trebuia avută în vedere este neexpertizarea remorcii tractate de microbus.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă deoarece în mod eronat s-a apreciat că inculpatul nu are nici o culpă în producerea accidentului rutier atâta vreme cât a încălcat dispozițiile OUG 195/2002 și regulamentul de aplicare a acestei ordonanțe.
S-a arătat în motivarea recursului că inculpatul a încălcat obligația impusă de regulament de a păstra o distanță suficientă față de conducătorul autovehiculului ce rulează în față pentru a evita o coliziune, astfel încât consecințele coliziunii provocate sunt imputabile, cu titlu de culpă conducătorului auto, în speță inculpatului care nu a respectat normele rutiere menționate.
Prin decizia penală nr. 1263/R din 06 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în temeiul art.38515pct.2 lit.d p Cod Penal s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr.299/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
S-a casat decizia penală recurată integral și sentința penală nr.97 din 13.06.2006 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr.243/2006 în latura penală și în rejudecare în temeiul art.178 alin.1,2 pac ondamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ucidere din culpă".
Pe perioada și în condițiile prev. art.71 p s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a Teza a II - - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit.b și c
Cod PenalÎn temeiul art.81 p s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și fixat termen de încercare de 4 ani conform art.82
Cod PenalS-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83
Cod PenalAu fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.97/13.06.2006 pronunțată de Judecătoria Lipova.
Pentru a decide astfel,instanța de recurs, analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. a apreciat că recursul declarat de parchet este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi arătate:
În data de 7.06.2005, în jurul orelor 4,45 inculpatul G, conducând microbuzul Mercedes cu nr. de înmatriculare -, ce tracta remorca - pe DN 7, în sensul A-D, în localitatea a izbit violent partea posterioară a autocarului Volvo, cu nr. de înmatriculare -, condus de, ce rula în fața lui, vehicul aflat în proces de reducere semnificativă a vitezei datorită opririi autotrenului care circula înaintea acestuia, în scopul unei manevre de virare stânga corect pre- semnalizată, coliziune soldată cu moartea victimei și accidentarea gravă a persoanei vătămate, ambele pasagere transportate de microbuzul condus de inculpat.
Potrivit art.35 din OUG 195/2002 și art.1 teza a doua din regulamentul de aplicare a acesteia, texte normative în vigoare la momentul producerii evenimentului rutier, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluența și siguranța circulației rutiere și, totodată, să nu constituie un pericol sau un obstacol pentru desfășurarea ei.
De asemenea, conform art.49 din OUG 195/2002, conducătorul unui autovehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii în cazul reducerii bruște a vitezei sau al opririi neașteptate.
Pe de altă parte, în conformitate cu art.157 al.2 din 195/2002, conducătorul unui autovehicul este obligat, în funcție de viteza cu care circulă, să păstreze o distanță de siguranță față de vehiculul ce-l precedă, pentru a putea evita o coliziune în cazul când conducătorul acestuia reduce brusc viteza sau oprește în mod neașteptat.
Din textele normative mai sus amintite reiese că, conducătorul auto trebuie să păstreze o distanță corespunzătoare pentru a putea evita lovirea autovehiculului din față dacă acesta încetinește viteza sau oprește brusc. Cele două expertizele tehnice întocmite concluzionează că, în condițiile în care autocarul ce rula în fața microbuzului condus de inculpat a redus relativ brusc viteza, acesta nu a mai putut evita impactul datorită distanței insuficiente dintre cele două vehicule, conduită ce a înfrânt obligația imperativă instituită în sarcina conducătorilor auto de dispozițiile art.49 din OUG 195/2002 și art.157 al.2 din regulamentul de aplicare a acesteia.
Consecințele coliziunii provocate de nerespectarea art.44 pct.24 din regulament sunt imputabile, cu titlu de culpă, conducătorului auto care nu a păstrat distanța de oprire. Inculpatul a acționat cu întârziere asupra frânelor deoarece conducătorul autovehiculului tamponat a încetinit viteza ori a oprit brusc fără să semnalizeze, fiind astfel în prezența unui concurs de culpe, culpa pe de o parte a celui care, nepăstrând distanța de siguranță, în orice caz n-ar fi putut opri, chiar în condițiile unei semnalizări corecte, pe de altă parte culpa celui care, nesemnalizând la timp, a făcut ca urmările dăunătoare ale tamponării să se amplifice, datorită reducerii vitezei de către conducătorul autovehiculului din spate.
În egală măsură, rulând la o distanță mai mică decât cea de siguranță față de vehiculul din față, inculpatul a dovedit și un comportament necorespunzător care a pus într-un real pericol traficul rutier, încălcând astfel, deopotrivă și obligația generală înscrisă în art.35 din OUG 195/2002 și art.1 teza a doua din regulamentul de aplicare a acesteia, de a conduce cu prudență și maximă atenție autovehiculul pentru a evita sau măcar stânjeni circulația rutieră.
Deci, indiferent de situație, conducătorul auto care nu menține o distanță adecvată față de vehiculul din față are o contribuție decisivă la producerea accidentului rutier, culpa lui concretizându-se în încălcarea normelor rutiere menționate. Faptul că cele două victime, pasagere ale microbuzului condus de inculpat nu au purtat centuri de siguranță și de aceea s-a produs evenimentul rutier, în opinia inculpatului prezentată ca apărare, justifică reținerea unei culpe în producerea accidentului care nu înlătură culpa inculpatului. Împrejurarea că victimele nu au purtat centuri de siguranță nu a constituit o cauză a provocării accidentului rutier ci o condiție care a contribuit la o urmare imediată atât de gravă.
Apărarea inculpatului în sensul constatării unor defecțiuni la remorcă ceea ce-l împiedica să ruleze cu o viteză mare nu duce la înlăturarea vinovăției deoarece, în temeiul aceleiași conduite preventive pe care trebuie să o aibă conducătorii auto ar fi trebuit să aleagă calea cea mai sigură pentru a preveni posibilitatea producerii unui accident, sens în care avea obligația de a se opri la un service auto pentru a repara eventualele defecțiuni. Împrejurarea că remorca tractată a dus la producerea acestei urmări grave deoarece viteza de frânare este în legătură directă cu cea a greutății autovehiculului nu îl exonerează de răspundere penală, ci confirmă diligența și prudența suplimentară de care trebuie să dea dovadă conducătorul auto aflat în trafic și care rulează în condiții speciale. Mai mult, în calitatea de conducător auto care poartă responsabilitatea cu privire la integritatea bunurilor și persoanelor aflate în autoturism, în situația constatării unor defecțiuni trebuia să se deplaseze la un service auto pentru a asigura deplasarea în condiții de siguranță.
Prin urmare, inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, sens în care în temeiul art.38515pct.2 lit.d C.P.P. s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr.299/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-; s-a casat decizia penală recurată integral și sentința penală nr.97 din 13.06.2006 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr.243/2006 în latura penală și în rejudecare în temeiul art.178 alin.1,2 Cod Penal a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ucidere din culpă".
Pe perioada și în condițiile prev. art.71 Cod Penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a Teza a II - - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit.b și c
Cod PenalÎn temeiul art.81 p dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și fixat termen de încercare de 4 ani conform art.82
Cod PenalS-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83
Cod PenalAu fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.97/13.06.2006 pronunțată de Judecătoria Lipova.
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 1689/59 din 18.12.2007 inculpatul Gas olicitat anularea deciziei penale nr. 1263/R/06.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În motivarea contestației, inculpatul Gai nvocat dispozițiile art. 386 lit. a C.P.P. susținând că la termenul la care s-a dezbătut recursul nu au fost citate toate părțile care figurau în citativ.
Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art. 386 lit. a instanța C.P.P. urmează aor espinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a împotriva C.P.P. hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare în cazul în care procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Cazul de contestație sus menționat este incident numai în situația în care pentru partea interesată, în speță inculpatul, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii. În acest sens, trebuie reținut că potrivit dispozițiile art. 197 alin. 1.C.P.P. încălcarea dispozițiilor care reglementează desfășurarea procesului penal, inclusiv a celor care privesc citarea părților, atrage nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare părții și această vătămare nu poate fi înlăturată în alt mod. Fiind un caz de nulitate relativă, nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea părților nu poate fi invocată decât de cel care nu a fost citat în cauză, nu și de celelalte părți. Aceasta este și rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea de a formula contestația în anulare reglementată de art. 386 lit. a numai C.P.P. de către cel care nu a fost legal citat, neputând fi invocată de celelalte părți.
Din cuprinsul deciziei penale nr. 1263/R/06.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA rezultă că inculpatul contestator a fost prezent la termenul la care a fost soluționat recursul, fiind asistat de avocatul ales și fiind audiat în cauză. Prin urmare, față de acesta nu sunt incidente dispozițiile art. 386 lit. a câtă C.P.P. vreme a fost prezent la judecarea recursului. Pe de altă parte, susținerea inculpatului că nu ar fi fost citate toate părțile în proces nu este fondată, în locul Casei de Asigurări de Sănătate A subrogându-se în drepturi Spitalul Clinic Județean de Urgență A, conform art. 313 din legea nr. 95/2006 modificată prin nr.OUG 72/2006.
Prin urmare, în temeiul art. 386.C.P.P. instanța va respinge contestația în anularea formulată de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 1263/R/06.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga contestatorul la plata sumei de 80 lei, cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 386 Cod procedură penală, respinge contestația în anulare formulată de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 1263/R/06.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 40 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LB /10.03.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/12.03.2008
Prima instanță:
Instanță apel:,
Instanță recurs:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 227/
În temeiul art. 386 Cod procedură penală, respinge contestația în anulare formulată de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 1263/R/06.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 40 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Milan DanilovJudecători:Milan Danilov, Anca Nacu, Laura Bogdan
