Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 23/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 23/2007
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul - și asiguratorul B, sucursala jud. împotriva deciziei penale nr. 353/A/15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat cu delegație de apărător ales al asiguratorului recurent, avocat cu delegație de apărător ales al inculpatului recurent și partea civilă intimată asistat de, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se avocatul inculpatului și avocatul asiguratului recurent au depus la dosar motive de recurs.
Instanța constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în temeiul art. 385/15 alin.1 pct.2 lit.d pr.penală coroborat cu art. 337 raportat la art. 336 alin.1 lit.b pr.penală a se dispune restituirea cauzei la procuror în vederea extinderii urmăririi penale și cu privire la alte persoane.
În subsidiar solicită ca admiterea recursului în temeiul art. 385/15 alin.1 pct.2 lit.d pr.penală pentru motivele prev. de art. 385/9 pct. 14 și 15 pr.penală, casarea hotărârilor atacate și rejudecând în urma reținerii circumstanțelor atenuante cauzale și persoane a se aplica inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege și a se face aplicarea art. 81 cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei solicită înlăturarea obligației la plata despăgubirilor către partea civilă și reducerea cuantumului despăgubirilor acordate părții civile .
Arată că în cauză s-a reținut încălcarea regulilor de circulație de către ambii conducători auto dar vinovăția nu s-a stabilit în raport de probele dosarului precizând că procesul verbal de cercetare la fața locului care este însoțit de o serie de fotografii care atestă existența gropii în carosabil astfel că ambii conducători auto au încălcat aceleași reguli - au depășit viteza legală și nu au circulat pe partea dreaptă a drumului, iar răspunderea penală și civilă s-a stabilit doar în sarcina inculpatului recurent.
Culpa părții civile este evidentă astfel că inculpatul nu poate fi obligat la plata daunelor morale către acesta câtă vreme chiar partea civilă are culpă.
Avocat solicită admiterea recursului casarea hotărârilor atacate și în principal a se face aplicarea disp. art. 337 raportat l art. 336.pr.penală și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru procesului penal cu privire la numitul.
În subsidiar solicită reținerea culpei comune a inculpatului și a părții civile și pe cale de consecință a se înlătura obligația inculpatului recurent la plata despăgubirilor civile către partea civilă. Precizează că instanța nu a ținut seama de probatoriul administrat în sensul că s-au descoperit fapte cu privire la culpa pății civile care a fost evidențiată prin raportul de expertiză auto. Ori dacă, culpa este comună, inculpatului nu-i pot fi imputate despăgubirile către partea civilă și în totalitate către partea civilă.
Avocata părții civile intimate solicită respingerea recursurilor ca fiind total nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că în ce privește existența gropii în carosabil este o afirmație nesinceră și nesusținută de probele dosarului deoarece lucrările de reparație a carosabilului s-au efectuat anterior evenimentului rutier.
Solicită acordarea de cheltuieli judiciare justificate cu înscrisuri.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că fotografiile judiciare au stabilit că nu exista nici un obstacol în carosabil iar viteza celuilalt autoturism nu se află în raport de cauzalitate cu rezultatul produs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 259/2006 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Brad a condamnat pe inculpatul la:
-2 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al. 1,2 Cod penal;
-1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al. 2.4 Cod penal față de partea vătămată ;
-6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al.2,4 Cod penal față de partea vătămată.
În baza art. 33 lit. b Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penala suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul acesteia la care a adăugat un interval de timp de 2 ani.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.
A obligat inculpatul la plata sumei de 8000 lei daune morale și 4535 lei daune materiale către partea civilă.
A obligat inculpatul la plata sumei de 9900 lei despăgubiri globale pe perioada 04 noiembrie 2004-20 noiembrie 2006 iar în continuare până la încetarea stării de nevoie, suma de 400 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, în favoarea părții civile.
A obligat inculpatul la plata sumei de 6000 lei daune morale și 1951 lei daune materiale către partea civilă.
A obligat pe inculpatul să plătească părții civile suma de 4950 lei despăgubiri globale pentru perioada 04 noiembrie 2004-20 noiembrie 2006 iar în continuare până la încetarea stării de nevoie suma de 200 lei lunar, cu titlu de prestație periodică.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A obligat inculpatul la plata sumelor de 6506,82 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean D și 682,25 lei despăgubiri părții civile Serviciul Județean de Ambulanță
A constatat că nu deține calitate procesuală de parte civilă în cauză Casa de Asigurări de Sănătate a Județului
A constatat că autoturismul marca Renault 25 cu nr. de
înmatriculare - condus de inculpat la data de 04 noiembrie 2004, deține asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, conform poliței seria - nr. - din 24 decembrie 2003, eliberată de asigurătorul - - Centrul Zonal
În baza art. 193 al. 1 Cod proc. penală a obligat inculpatul la plata către părțile civile și, fiecăruia în parte, a sumei de 800 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 al. 1 Cod proc. penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 576,20 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 276,20 lei costul lucrărilor medico legale întocmite de IML T, sumă ce va fi plătită în contul acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 04 noiembrie 2004, în jurul orei 06.00, inculpatul se deplasa pe DN 76 pe sensul de mers D - B, călătorind dinspre A, la volanul autoturismului proprietatea sa marca Renault înmatriculat sub nr. -, având ca pasager pe scaunul din dreapta pe cumnata sa, .
Pe raza localității de, la km. 26 + 800. într-o curbă la dreapta în sensul său de mers, pe un tronson prevăzut cu marcaj longitudinal discontinuu pentru separarea celor două sensuri de circulație, fără indicatoare rutiere de obligare sau restricție, pe un carosabil uscat, inculpatul a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens și a intrat în; impact frontal cu autoturismul 10, înmatriculat sub nr. -, condus de partea vătămată și care îl avea ca pasager, pe scaunul din dreapta față, pe partea vătămată.
În momentul în care a sesizat prezența autoturismului Renault pe sa de mers și ca atare, iminența producerii impactului, partea vătămată a întreprins o manevră de viraj stânga pentru a pătrunde pe D - B, pentru a crea astfel culoar liber celuilalt autoturism, dar timpul de reacție și distanța dintre autoturisme au fost insuficiente, manevra neinspirată, astfel că impactul autoturismelor s-a produs în apropierea axei mediane a șoselei, la aproximativ 0,3- 0,5 metri față de axă, pe de circulație B-D, coliziunea având loc între părțile frontale dreapta ale celor două autovehicule.
Atât prima cât și noua expertiză tehnică judiciară auro au reținut valori apropiate ale vitezei cu care rulau cele două autoturisme, 70 km./oră, respectiv 71 km./oră autoturismul Renault, 62 km./oră, respectiv 67 km./oră autoturismul 10.
În urma coliziunii, a suferit un politraumatism cu rupturi de viscere abdominale și fracturi ale membrelor inferioare, generatoare de șoc hemoragie și traumatic, datorită cărora victima a decedat la scurt timp, iar partea vătămată a suferit un traumatism soldat cu fractură cominutivă 1/3 proximală diafiză la ambele oase ale gambei drepte, fractură bitubirozitară externă proximală tibială dreapta cu mică deplasare, fractură transversală perete posterior cotii drept cu mică deplasare, care au necesitat pentru vindecare intervenție chirurgicală și tratament de durată, leziunile fiind vindecabile într-un interval de timp de 140-150 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată a prezentat un traumatism constând în fractură a rotulei stângi, fractură maleolă tibială stânga și fractură a arcului costal IV stâng, care au impus intervenție chirurgicală pe parcursul a două internări, pentru vindecarea tuturor leziunilor fiind necesare 85-90 zile de îngrijiri medicale.
Fapta inculpatului care pierzând controlul autoturismului la volanul căruia se afla, a pătruns pe contrasens, a intrat în coliziune frontală cu autovehiculul condus de partea vătămată și a determinat moartea victimei și vătămarea corporală gravă a părților vătămate și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al.1,2 Cod penal, și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, ambele prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal.
S-a reținut în acest sens că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 35, 41 și 48 al. 1 din OUG nr. 195/2002, privind circulație pe drumurile publice și pe cele ale art. 124, 129, 135 al. 2 și art. 155 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
S-a mai reținut că și partea vătămată a încălcat dispozițiile art. 41 și 48al. 1 din OUG nr. 195/2002, pe cele ale art. 124, 129, 135 al. 1 și 155 al. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, referitoare la conducerea vehiculelor cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile și la respectarea vitezei maxime admise pe tronsonul de drum pe care circula, însă în raport cu toate detaliile stării de fapt, s-a apreciat că doar manevrele auto ale inculpatului se află în raport de cauzalitate cu decesul victimei și cu vătămarea corporală a părților vătămate, atitudinea în trafic a inculpatului fiind cauza primordială generatoare de leziuni corporale și de pierderea unei vieți.
Nu i se poate imputa părții vătămate că nu a întreprins astfel de măsuri încât să înlăture producerea riscului creat de culpă a inculpatului.
S-a mai menționat că atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu îi incumbă nici o culpă în producerea evenimentului de trafic rutier, ci culpa aparține părții vătămate, afirmând fie că, pasageră pe scaunul din dreapta față al autoturismului său și care, de altfel, avea scaunul rabatat pentru a se putea odihni, sesizând că autovehiculul pe care îl conducea a pătruns pe contrasens, a întins mâna și a tras volanul spre dreapta, determinând pe inculpat pentru redresare, să acționeze asupra volanului spre stânga, fie că partea vătămată a pătruns în D - B, ocolind o groapă aflată în partea dreaptă a carosabilului pe sensul său de mers.
În legătură cu aceste critici, s-a precizat că potrivit concluziilor experților tehnici judiciari care au întocmit noua expertiză tehnică judiciară auto, susținerea inculpatului referitoare la intervenția cumnatei sale care dormea pe scaunul din dreapta față, rabatat la poziția orizontală, nu are suport tehnic, având în vedere înălțimea victimei ( 1,65 metri) și poziția sa orizontală pe scaun; aceasta întinzând mâna, nu ar fi putut să ajungă la volan, ci doar la mâna dreaptă a conducătorului auto; admițând totuși ipotetic această variantă, traiectoria autoturismului Renault 25 pe șosea trebuia să fie sinuoasă, autoturismul ar fi intrat cu fața pe contrasens într-un unghi de 70-90 grade, impactul ar fi suportat alte coordonate, iar avariile autoturismului Renault 25 nu ar mai fi fost în partea frontală, ci în partea laterală dreapta.
În ce privește ipoteza că partea vătămată ar fi efectuat o manevră de ocolire prin stânga a unei gropi, aflată în dreapta carosabilului, pe sensul său de mers, s-a apreciat că aceasta este o simplă afirmație a inculpatului, preluată ca atare în noua expertiză tehnică auto și nesusținută de probațiunea administrată, în contextul în care înscrisurile întocmite de organele de poliție în momentul cercetării la fața locului și planșa foto aferentă nu atestă prezența vreunei gropi în îmbrăcămintea asfaltică, martorul, a cărui locuință este situată în imediata apropiere a locului Impactului învederând instanței că gropile din asfalt au fost plombate anterior producerii accidentului și de fapt, singura groapă plombată se afla pe acostament, lângă un podeț care trecea pe sub șosea, iar adresa nr. 2616 din 25 august 2006 emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri T - Secția de drumuri naționale D, a consemnat că lucrările de reparații și întreținere a părții carosabile pe DN 76 B, km.0+000-29+100 au fost executate în perioada 12 august 2004-08 octombrie 2004.
Singura ipoteză plauzibilă a pierderii controlului asupra volanului de către inculpat este ațipirea sa la volan, în condițiile în care potrivit propriilor declarații, a urcat la volan în seara precedentă, în jurul orei 22.00, în A, cu destinația B, iar pe traseu a oprit de câteva ori pentru a dormi sau pentru a se liniști, întrucât avea presimțiri că ceva nu va fi în regulă pe traseu.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză s-au constituit părți civile părțile vătămate, cu sumele de 30.000 lei daune morale, 20.000 lei daune materiale și 400 lei despăgubiri periodice lunare și, cu sumele de 10.000 lei daune morale, 3000 lei daune materiale și 200 lei despăgubiri periodice lunare.
Referitor la daunele morale pretinse de părțile civile, s-a apreciat că acestea sunt întemeiate.
Suportarea mediului spitalicesc și a unui tratament medical agresiv, au creat părților vătămate și o suferință psihică însemnată, care presupune o compensație sub forma daunelor morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, însă cuantumul daunelor morale s-a apreciat ca fiind echitabil pentru sumele de 8000 lei părții civile și 6000 lei părții civile, raportat la natura leziunilor suferite, la consecințele acestor leziuni și la intervalul de timp necesar vindecării lor.
S-a reținut că probațiunea testimonială administrată în cauză a confirmat că părțile civile au încercat și un prejudiciu patrimonial. Astfel, martorul -, a învederat instanței că a asigurat, cu mașina sa, deplasarea soției părții vătămate la Spitalul Județean D, pe perioada spitalizării, de 10.-15 ori în perioada noiembrie-decembrie 2004 și de 5 lei în perioada ianuarie-februarie 2005, plătindu-i-se de fiecare dată suma de 20 lei pentru carburant, că de fiecare dată părții civile i se ducea hrană de către soția sa, în valoare de 20.25 de lei, iar după externare, tratamentul medicamentos necesar părții civile a costat 50 lei lunar.
Luând în calcul un nr. de 18 deplasări la Spitalul Județean D, o media de 22,50 lei pentru prețul hranei, precum și celelalte valori pecuniare precizate de martor, tratamentul lunar fiind raportat la durata de îngrijiri medicale, s-a însumat un prejudiciu de 4535 lei, pentru patrimoniul părții civile. Martorul a precizat că a asigurat transportul soției părții vătămate la același spital, cu autoturismul său, în 5-6 rânduri. încasând pentru fiecare deplasare suma de 30 lei drept preț aș carburantului, că de fiecare dată hrana care i se aducea valora 30-35 de lei, iar când soția acestuia se deplasa cu mijloacele de transport în comun, cheltuielile totale se cifrau la 50 lei de fiecare dată. Coroborând aceste date cu cele oferite de martorul, care a menționat că soția părții civile s-a deplasat zilnic la D, în perioada spitalizării soțului, cheltuind de fiecare dată suma de 30 lei, iar după externare partea civilă a urmat un tratament pentru redobândirea mobilității piciorului pe parcursul a trei săptămâni, zilnic, prețul procedurilor fiind de 6 lei pe zi, raportându-se la perioada efectivă de spitalizare a părții civile, instanța de fond a stabilit o sumă totală de 1951 lei, reprezentând prejudiciul patrimonial suferit de partea civilă.
S-a apreciat ca întemeiată și cererea părților civile de obligare a inculpatului la plata unor despăgubiri periodice în cuantum lunar de 400 lei, respectiv 200 lei, cu următoarele argumente: partea civilă a suferit o diminuare a capacității de muncă cu 50%, corespunzătoare gradului II de invaliditate, iar partea civilă prezintă consecutiv consecințelor leziunilor suferite, o diminuare a capacității de muncă de 30%, nefiind încadrabil în vreun grad de invaliditate, conform concluziilor expertizei medico legale de la filele 109 verso, 111 verso dosar fond.
Având în vedere că starea de invaliditate a părții civile și diminuarea capacității de muncă a ambilor impun efectuarea unor cheltuieli cu caracter periodic și îi privează de posibilitatea de a desfășura orice muncă, limitându-le opțiunile la efectuarea unor activități în care s-ar putea descurca, s-a apreciat că sumele pretinse de părțile civile în ritm lunar, cu titlu de prestație periodică, sunt pe deplin justificate, astfel că în temeiul textelor de lege invocate, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 9900 lei despăgubiri globale pentru perioada 04 noiembrie 2004-20 noiembrie 2006 ( 24 luni calendaristice x 400 lei lunar + 3 săptămâni x 100 lei), iar în continuare până la încetarea stării de nevoie, suma de 400 lei lunar, cu titlu de prestație periodică.
S-a dispus ca inculpatul să plătească părții civile suma de 4950 lei despăgubiri globale pentru aceeași perioadă ( 24 luni calendaristice x 200 lei lunar + 3 săptămâni x 50 lei), iar în continuare până la încetarea stării de nevoie, suma de 200 lei lunar, cu titlu de prestație periodică.
S-au stabilit în sarcina inculpatului și în favoarea părților civile
Spitalul Județean D și Serviciul Județean de Ambulanță
sumele de 6506,82 lei respectiv 682,25 lei reprezentând cheltuieli de
spitalizare, respectiv despăgubiri civile.
mpotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, asigurătorul - - B - Centrul Zonal A, reprezentat de Sucursala D și inculpatul.
În motivarea apelului (filele 41-44), asigurătorul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Brad, susținându-se că hotărârea atacată este lovită de nulitate confirm art. 197 al. 1 Cod proc. penală, ca urmare a faptului că și partea vătămată și civilă se face vinovată de producerea accidentului de circulație și se impune ca instanța de fond să extindă procesul penal cu privire la alte persoane, în conformitate cu dispozițiile art. 337 al. 1 Cod proc. penală.
S-a arătat că urmare a nereținerii culpei părții vătămate și civile în producerea accidentului de circulație, astfel cum ar rezulta din probele administrate în caută, inculpatul a fost obligat să îi plătească acesteia despăgubiri civile în mod nelegal, în condițiile în care această obligație se răsfrânge și asupra asigurătorului de răspundere civilă. Se consideră că despăgubirile ar trebui suportate în mod egal de inculpat și de partea civilă, în condițiile în care ar fi tras la răspundere penală în condițiile reținerii culpei acestuia în producerea accidentului de circulație.
S-a solicitat respingerea constituirii de parte civilă formulată de partea civilă.
În motivarea apelului (filele 27-31), inculpatul a solicitat în
principal desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la
instanța de fond în vederea extinderii procesului penal cu privire la alte
persoane, în conformitate cu prevederile art. 337 al. 1 Cod proc, penală,
întrucât din expertiza tehnică auto efectuată în cauză rezultă culpa comună
a inculpatului și a părții vătămate și civile în producerea
accidentului de circulație.
S-a criticat obligarea inculpatului la plata integrală a daunelor morale solicitate de părțile civile și, fără a se ține cont de culpa comună, impunându-se tragerea la răspundere penală a lui și obligarea acestuia la despăgubirile civile în raport de gradul de culpă reținut.
În subsidiar, s-a solicitat desființarea sentinței atacate și redozarea pedepsei, cu aplicarea art. 81 Cod penal, reținând circumstanțele prevăzute de art. 74, 76 Cod penal.
S-a susținut că din probele testimoniale administrate în cauză și din expertizele tehnice auto efectuate în cauză se evidențiază culpa comună a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului de circulație.
S-a solicitat ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a criticat obligarea integrală a inculpatului la despăgubiri civile în condițiile în care acesta ar avea o culpă egală cu a părții civile.
S- criticat de asemenea gradul de invaliditate reținut de instanța de fond, de 50% și respectiv 30% în condițiile în care se susține că din actele medicale rezultă un grad de invaliditate de 35%, respectiv de 15%.
Asigurătorul ă^depus precizări de motivele de apel, solicitând desființarea sentinței atacate, procesului penal cu privire la numitul și respingerea daunelor materiale și morale acordate părții civile invocând din nou culpa comună și egală a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului d circulație (filele 71-73).
În fața instanței de apel s-au administrat probe noi.
Astfel, Comisia superioară de medicină legală din cadrul Institutului de Medicină Legală Minovici B și-a dat avizul aprobând raportul de expertiză medico legală nr. 365 din 28 februarie 2006 efectuat de IML T, aprobat și de Comisia de avizare și control de pe lângă IML T prin avizul nr. 365 din 01 martie 2006 (fila 68).
S-au efectuat 27 de fotografii de pe negativul înaintat de Politia B cuprinzând toate imaginile făcute imediat după producerea accidentului de circulație, filmul fotografic cuprinzând 36 de poziții, din care pozițiile 1-27 cuprind aspecte de cercetare la fața locului (filele 97 și 112).
S-au depus la dosar înscrisuri noi respectiv copia deciziei asupra capacității de muncă nr. 2199/2007, copia deciziei nr. -/2007, privind acordarea pensiei de invaliditate, copia certificatului-decizie medicală nr. 7880/2007, copie scrisoare medicală și copie bilet de ieșire din spitale, toate înscrisurile referindu-se la partea civilă (filele 105-109).
Prin decizia penală nr. 353/A/15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosarul penal nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de asiguratorul - - B - centrul zonal A și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 259/2006 a Judecătoriei Brad.
Apelanții au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele deciziei, Tribunalul adus următoarele argumente: Prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina acestuia pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod penal.
S-a făcut o încadrare juridică legală a faptelor.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate, avându-se în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, urmarea acestora, datele care caracterizează persoana și conduita inculpatului.
Criticile aduse sentinței atacate prin motivele de apel formulate în cauză sunt neîntemeiate.
Astfel, solicitarea apelanților de desființare a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond ca urmare a faptului că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate, conform art. 197 al. 1 Cod proc. penală, este nelegală.
Potrivit disp. art. 379 pct. 2 lit. b Cod proc. penală, desființarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei de către instanța a cărei, hotărâre a fost desființată se poate dispune dacă judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.
Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se mai poate dispune atunci când există vreunul din cazurile de nulitate prev. de art. 197 al. 2 Cod proc. penală, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.
În cauză nu există nici unul din temeiurile care să justifice desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar eventualele încălcări ale dispozițiilor legale prev. de art. 197 al. 1 Cod proc. penală nu atrag o astfel de soluție.
procesului penal cu privire la alte persoane constituie, potrivit disp. art. 337 al. 1 Cod proc. penală, atributul exclusiv al procurorului.
În cursul judecății la instanța de fond s-a pus în discuție procesului penal potrivit disp. art. 337 al. 1 Cod proc, penală, iar procurorul nu a solicitat procesului penal cu privire la partea vătămată și civilă.
În ceea ce privește solicitarea apelanților de a se reține o culpă comună a inculpatului și părții vătămate și civile în producerea accidentului de circulație, se constată că este neîntemeiată, deoarece din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatului îi revine culpa exclusivă.
Instanța de fond a reținut în mod just că și partea vătămată a încălcat dispozițiile OUG nr. 195/2002 și ale Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, referitoare la conducerea autovehiculelor cât mai aproape de marginea dreaptă a părții carosabile și respectarea vitezei maxime pe tronsonul de drum pe care circula, însă aceste încălcări nu s-au aflat în raport de cauzalitate cu producerea accidentului^ decesul victimei și vătămarea corporală a părților vătămate, manevrele auto greșite ale inculpatului determinând producerea accidentului cu consecințele menționare.
Prima instanță a analizat în detaliu dinamica producerii accidentului pe baza tuturor probelor administrate în cauză;care relevă, în urma aprecierii fiecărei probe în parte, culpa exclusivă a inculpatului.
Analiza tuturor fotografiilor cuprinzând imaginile de la locul accidentului ( fila 112) - 27 de fotografii - demonstrează că pe șosea, pe direcția de mers a părții vătămate și civile, nu exista nici o groapă în carosabil, astfel încât ipoteza unei manevre de ocolire prin stânga a unei gropi nu poate fi susținută astfel cum se precizează și în considerentele sentinței atacate.
Prin urmare, în lipsa culpei părții civile în producerea accidentului de circulație, în mod justificat s-au stabilit despăgubiri civile în favoarea acesteia într-un cuantum justificat de dovezile existente la dosarul cauzei și motivat în detaliu în hotărârea atacată.
În condițiile aprobării raportului de expertiză medico legală efectuat de IML T prin avizul emis de Comisia superioară de medicină legală din cadrul INML Minovici B (fila 68) și având în vedere actele medicale depuse la dosar în apel ( filele 105-109), este corectă stabilirea unei despăgubiri periodice în favoarea părții civile și a părții civile, în cuantumul reținut de prima instanță, corespunzător unei diminuări a capacității de muncă de 50% pentru partea civilă și de 30% pentru partea civilă.
Având în vedere împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, consecințele acestora, datele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, anterior și după comiterea infracțiunilor, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia și nici redozarea pedepselor aplicate, în condițiile în care pentru două infracțiuni din cele trei săvârșite de inculpat s-au aplicat pedepse situate la limita minimă prevăzută de lege.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal statuat de art. 385/3 pr.penală inculpatul și - -, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
inculpatul:
- în mod nelegal instanța nu a trimis cauza organului de urmărire penală pentru procesului penal și cu privire la alte persoane;
- în cauză, instanța fondului greșit nu reținut culpa comună a inculpatului și a părții civile, aspecte probate cu lucrările științifice de la dosar (expertize tehnice auto);
- sancțiunea penală aplicată este prea severă iar circumstanțele cauzei impun o reducere a pedepsei.
- în cauză nu se justifică obligarea inculpatului l suportarea integrală despăgubirilor civile atâta timp cât partea civilă a avut o culpă substanțială în producerea prejudiciului.
II. asiguratorul - -:
- instanța a realizat o evaluare greșită a probelor din dosar și care conformă existența culpei comune la producerea accidentului de circulație;
- despăgubirile civile au fost greșit stabilite de instanța de fond și menținute de apel, ignorându-se culpa victimei (partea civilă) la producerea accidentului de circulație.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu în limitele stabilite de art. 385/9 alin.3 pr.penală Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1. Instanța fondului a realizat o evaluare judicioasă a ansamblului probelor de la dosar și a dat o interpretare obiectivă rapoartelor de expertiză tehnică, pe care le-a coroborat cu celelalte probe stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului.
Este de subliniat faptul că încălcarea unor norme de circulație de către partea civilă nu poate atrage automat răspunderea penală a acestuia atâta timp cât din probele de la dosar nu reiese indubitabil că în speță manevrele efectuate nu au o legătură de cauzalitate cu rezultatul produs.
Critica adusă interpretării concluziilor raportului de expertiză tehnică este vădit nefondată, analiza acestor probe reliefând faptul că autoturismul condus de inculpat se deplasa în momentul impactului pe contrasens (70).
Faptul că partea civilă a rulat în aproape de axa drumului nu reprezintă o condiție determinantă a impactului ci eventual un factor favorizator în condițiile în care inculpatul nu ar fi depășit axa mediană a drumului, impactul nu s-ar fi produs.
În aceste circumstanțe, Curtea apreciază că instanța de fond și apel au stabilit corect culpa exclusivă a inculpatului.
2. critica asupra respingerii cererii de extindere a procesului penal, Curtea face precizarea că în cauză nu există temei legal care să justifice reținerea de către instanță a acestei proceduri, fără solicitarea procurorului conform art. 337.pr.penală.
3. Aspectele de netemeinicie invocate de către inculpat sunt nefondate. Pedepsele stabilite de către instanța de fond corespund pe deplin exigențelor instituite de art. 72 cod penal, fiind în concordanță cu gradul de pericol social concret al fiecărei fapte comise, cât și cu elementele ce au conturat pozitiv profilul socio moral al inculpatului.
Astfel, se poate observa că pedepsele au fost orientate spre min imul special prevăzut de lege iar instanța a apreciat că scopul instituit de art. 52 cod penal poate fi atins și fără executarea efectivă a acestora.
O atenuare a răspunderii penale a inculpatului în circumstanțele date(urmările produse, numărul infracțiunilor comise) ar priva pedeapsa de atingerea scopului sus arătat și nu ar corespunde unei posibilități reale de reeducare a inculpatului.
4. aspectele critice invocate de inculpat și - referitoare la latura civilă a cauzei, Curtea reține că acestea sunt vădit nefondate prin prisma soluționării date laturii penale a cauzei.
Atâta timp cât s-a stabilit asupra culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului de circulație și implicit a prejudiciilor materiale și morale probate în cauză, cererea de angajare a răspunderii civile delictuale a părții civile apare fără temei, neexistând legătură de cauzalitate între fapta acestuia și urmările produse.
Referitor la cuantumul daunelor materiale și morale, Curtea apreciază că acesta a fost stabilit în conformitate cu actele dosarului și reprezintă o satisfacție echitabilă acordată părții civile.
Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondate recursurile inculpatului și al - - cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul - și asiguratorul - B - sucursala D împotriva deciziei penale nr. 353/A/15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe fiecare recurent să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
În baza art. 193.pr.penală obligă pe fiecare recurent să plătească părții civile suma de câte 553,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. VV 2 ex/06.02.2008
DI,
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
