Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 243/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 111/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 243
Ședința publică de la 16 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pengă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, judecarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSUL declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, fiind intimata - parte civilă Spitalul Universitar de Urgență
Se prezintă avocat, desemnat pentru a asigura asistență juridică obligatorie inculpatului.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, desemnat pentru a asigura asistență juridică obligatorie inculpatului la termenul anterior, solicită instanței să ia act că delegația sa a încetat, av nd în vedere că inculpatul este asistat la acest termen de apărător ales.
Se legitimează recurentul - inculpat cu seria - nr. - (CNP -).
Apărătorul ales al recurentului - inculpat indică cazurile de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9 și 14 Cpp.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuv ntul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat critică hotăr rea instanței de apel, solicit nd instanței să constate că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotăr rii, sau acesta nu se înțelege (art. 385 ind. 9 pct. 9 Cpp). Așa cum se arată și în practică, obligația impusă de lege instanțelor, de a-și motiva hotăr rile, permite instanțelor de control judiciar de a le verifica și de aceea, în cazul lipsei, insuficienței ori obscurității motivelor, instanța de recurs anulează hotăr rea întruc t, în aceste condiții, obligația de a controla hotăr rea instanței de apel, devine imposibil de realizat.
Solicită instanței de recurs să constate că, în dispozitivul hotăr rii atacate, se motivează că nu sunt îndeplinite prevederile art. 18 ind. 1 Cpp, în sensul că fapta nu prezintă pericol social, în condițiile în care nu s-a cerut niciodată acest lucru. La data judecării cauzei în apel, a solicitat aplicarea prevederilor art. 81 Cp, în sensul suspendării executării pedepsei, iar instanța, în motivare, apreciază că nu sunt aplicabile disp. art. 18 ind. 1 Cpp, pe acest considerent întemeindu-și și hotăr rea de respingere a cererii.
Față de aceste considerente,în principal, solicită casarea hotăr rii și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de apel.
În subsidiar, solicită instanței să constate că inculpatul a fost trimis în judecată, și condamnat, pentru infracțiunea de ucidere din culpă; în analiza situației existente, solicită instanței să aibă în vedere mai multe aspecte, ce duc la aplicarea prevederilor art. 81 Cp.
Astfel, solicită să se aibă în vedere locul săv rșirii infracțiunii; în procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, se menționează: "locul unde s-a înt mplat accidentul este un drum, cu o lățime de 3. iar de o parte și de alta a acestui drum, sunt lăstari care nu permit vizibilitate". De reținut este faptul că inculpatul era conducătorul unei căruțe cu cai, iar victima, așa cum s-a descris și în rechizitoriu, și cum susțin și martorii, nu auzea, avea o vedere slabă, era în rsta de 80 ani, și avea o statură măruntă, ce nu putea fi observată de dincolo de lăstari.
Aceleași caracteristici sunt reliefate și de către martorii și; țin nd seama de aceste aspecte, victima era ajutată de către săteni, printre care și acești martori, să traverseze șoseaua, pentru a nu ieși în fața autoturismelor ce se aflau în trafic.
La producerea accidentului, martorii din lucrări declară că victima a ieșit din lăstăriș, la circa 1. de căruță, iar inculpatul a încercat să oprească căruța, însă a acroșat cu o ulucă victima, aceasta cazând la păm nt; inculpatul nu a putut oprii caii înhămați la căruță dec t după 5- 6.
Nu s-a pus nici un moment problema nevinovăției inculpatului, insă cele mai sus menționate sunt condițiile în care s-a produs acest eveniment.
Circumstanțele personale ale inculpatului, de asemenea, sunt elemente ce trebuie avute în vedere că către instanță; astfel, inculpatul a achitat în întregime toate cheltuielile de înmorm ntare ale victimei, iar fiica victimei l-a iertat pe inculpat, declar nd că nu se constituie parte civilă întruc t își dă seama de condițiile în care s-a produs accidentul. Față de aceste considerente solicită instanței să constate că sunt îndeplinite cerințele legii pentru a se putea aplica inculpatului art. 81 Cp. De reținut sunt și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta prezent ndu-se de bună voie în fața autorităților, a avut o comportare bună în timpul procesului penal, este încadrat în muncă ca încărcător, la dosar exist nd de la locul de muncă al acestuia o caracterizare în termeni foarte buni; de asemenea, inculpatul este căsătorit, are un copil minor în întreținere, iar mama acestuia este grav bolnavă, fiind imobilizată în ghips, și nedeplasabilă.
Pentru aceste motive, în aplicarea prevederilor art. 385 ind. 9 pct. 14 Cpp, solicită admiterea recursului, iar cu privire la individualizarea pedepsei, aplicarea prevederilor art. 81 Cp, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei ce i-a fost aplicată.
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului, respectiv art. 178 alin. 2 Cp, solicită instanței schimbarea acesteia în alin. 1 al art. 178 Cp.
Reprezentantul Ministrului Public apreciază că este incident cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 17 Cpp, cu privire la încadrarea juridică, întruc t, din actele dosarului, rezultă împrejurarea că fapta a avut loc pe un drum agricol, or disp. art. 178 alin. 2 Cpp nu sunt incidente în cauză, întruc t uciderea din culpă, față de locul unde s-a săv rșit fapta, nu are nici o legătură cu respectarea vreunor dispoziții legale ori măsuri de prevedere, pentru exercițiul unei profesii, ori meserii, ori pentru efectuarea unui anume activități. Inculpatul se afla cu un atelaj pe un drum agricol, și acolo a accidentat-o pe victimă, aceasta deced nd.
Apreciază că alin. 2 al art. 178 Cpp nu are nici o legătură cu situația de fapt reținută în sarcina inculpatului în prezenta cauză, astfel înc t, solicită înlăturarea alin. 2 și reținerea disp. art. 178 alin. 1 Cp, cu menținerea circumstanțelor atenuante aplicate de instanța de fond, urm nd ca, urmare a menținerii acestor circumstanțe, să se aplice inculpatului o pedeapsă sub minimul special de 1 an, prevăzut de lege pentru infracțiunea săv rșită.
De asemenea, apreciază că, urmare acestui fapt, în cauză, în mod greșit s-a aplicat și pedeapsa accesorie, prev. de art. 64 lit. c) Cp, întruc t, pedeapsa accesorie aplicată, nu are nici o legătură cu fapta săv rșită de către inculpat, sens în care se impune înlăturarea acesteia.
În ceea ce privește cazul prevăzut de pct. 9 al art. 385 ind. 9 Cpp, arată că în fața instanței de apel s-a criticat nereținerea dispozițiilor art. 81 Cp. In cuprinsul hotăr rii instanța de apel a motiv at de ce nu reține dispozițiile art. 81 Cp, rezultând în mod clar din considerentele hotăr rii instanței de apel și, mai mult dec t at t, este deja al doilea termen la care se invocă acest caz de casare, în condițiile în care, la termenul anterior, inculpatul fost prezent.
În ceea ce privește acest caz de casare, solicită instanței să constate că a fost depășit și termenul prevăzut de lege.
În opinia acuzării, în cauză, din punct de vedere legal, nu pot fi reținute dispozițiile art. 81 Cp, întruc t, pentru fi reținute aceste dispoziții legale, trebuie întrunite, cumulativ, toate condițiile prevăzute la art. 81 alin. 1 lit. a), b) și c) Cp ori, în prezenta cauză, inculpatul nu întrunește condiția prevăzută la lit. b) întruc t, legiuitorul prevede ca, pentru a se putea dispune suspendarea, inculpatul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul nd condamnarea intră în unul din cazurile prev. în art. 38 Cp. de reținut este faptul că condamnarea anterioară, din examinarea fișei de cazier judiciar, rezultă că a fost aplicată pentru fapte săv rșite cu intenție, și este vorba despre fapte prin care au fost încălcate dispozițiile Decretului 328/66, infracțiuni prevăzute de art. 36 alin. 1 din decret, art. 35 alin, 1, respectiv art. 37 alin. 1 din același decret, iar pentru respectivele fapte, inculpatul fost condamnat la pedepse mai mari de 6 luni, respectiv la 8 luni, 1 an și 2 luni, av nd o pedeapsă rezultantă de 1 an și 2 luni.
În consecință, din punct de vedere legal, condiția prev. la art. 81 lit. b) Cp, nu este întrunită, împrejurarea că cea de- doua faptă este din culpa ( fapta din prezenta cauză) nu are nici o relevanță, în raport de disp. art. 81 lit. b) Cp.
Întruc t, din punct de vedere legal nu pot fi aplicate dispozițiile art. 81 Cp, apreciază că susținerile inculpatului sunt nefondate în raport de aceste dispoziții legale.
De asemenea, apreciază că sub aspectul modalității de executare, soluțiile instanțelor de fond și de apel, sunt legale, astfel înc t solicită admiterea recursului declarat de către inculpat, casarea hotăr rii instanței de apel, și în parte hotăr rii instanței de fond, sub aspectul încadrării juridice și al înlăturării pedepsei accesorii, prev. de art. 64 lit. c) Cp.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat,în replică,precizează că, aplic nd disp. art. 74 - 76 Cp,în raport de noua încadrarea juridică, și având în vedere că este un drept câștigat, se impune aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea, solicită să se aibă în vedere că "infracțiune din culpă" nu este nici măcar un termen al vreunei recidive.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că, într-adevăr, infracțiunea din culpă nu atrage reținerea stării de recidivă, insă art. 81 lit. b) Cp, se referă la prima condamnare, și la cea de-a doua, care este faptă din culpă; așa cum se poate constata, prima condamnare pentru aplicată pentru infracțiuni săv rșite cu intenție.
Recurentul - inculpat, av nd cuv ntul, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.531/20.03.2008 Judecătoria Giurgiu în baza art.178 alin. 1 și 2 pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b și c pen.rap. Ia art. 76 lit. d pen.a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.71 alin.1 pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art.64 lit. a teza a II-a,. b și c pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.14 și art.346 rap.Ia C.P.P. art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 modif. prin nr.OUG 72/2006 a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B și a obligat în consecință inculpatul la plata către aceasta a sumei de 12739,07 lei plus dobândă legală calculată până la achitarea integrală a debitului, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Conform art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință,din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut că pe data de14.08.2006, în jurul orelor 1630- 1700, inculpatul, în timp ce se deplasa cu atelajul proprietate personală pe un drum agricol de pe raza comunei, județul G, a acroșat pe numita, care a căzut la pământ, iar căruța a trecut peste aceasta, inculpatul reușind să oprească atelajul la o distanță de aproximativ 5-6 m de locul accidentului. La fața locului au venit martorul, care a observat modul de producere a accidentului, precum și alte persoane alertate de către acesta și de către inculpat. Ulterior, partea vătămată care acuza dureri a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgență B unde a suferit multiple intervenții chirurgicale, iar pe data de 20.08.2006 a decedat.
În cauză a fost efectuată constatarea medico-legală a cauzelor morții de către INML Minovici și potrivit raportului medico-legală nr. A- moartea numitei s-a datorat șocului traumatico-hemoragic suferit în urma unui traumatism cu multiple fracturi, constatându-se că între leziunile traumatice și deces există o legătură de cauzalitate directă condiționată de patologia cardio-vasculară și viscerală preexistentă.
Instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma culpei simple, neglijenței, deduse din aceea că nu a avut o reprezentare mentală rezultatului, constând în moartea unei persoane, ignorând în mod nepermis un asemenea rezultat.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile enumerate în art. 72 pen. respectiv: circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorii sociale încălcate, urmarea produsă și circumstanțele personale, sub acest ultim aspect urmând a se reține că inculpatul a avut o atitudine sinceră, dar dovedește perseverență infracțională, respectiv faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală. Astfel, din analiza fișei de cazier judiciar rezultă că acesta a mai fost condamnat tot pentru săvârșirea de infracțiuni privitoare la regimul circulației pe drumurile publice la pedepse cu închisoarea mai mari de 6 luni, astfel încât instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Instanța a reținut existența circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. b și c pen. respectiv stăruința depusă de inculpat pentru a repara paguba de natură pricinuită și atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului.
La stabilirea și aplicarea pedepsei principale au fost avute în vedere și probele în circumstanțiere administrate, din care rezultă că începând cu data de 26.03.2007 inculpatul este angajatul SC SA în funcția de încărcător descărcător, și că în toată această perioadă nu a absentat nemotivat de la serviciu și nu a fost sancționat disciplinar, a respectat programul de lucru, iar în relația lui cu colegii a dat dovadă de cinste și respect, și având relații direct cu clienții nu au fost înregistrate reclamații la adresa acestuia.
Instanța a apreciat că o pedeapsă orientată sub minimul prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenție este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii, fiind o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 pen.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe penale a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.66/6.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția Penală, inculpatul fiind obligat la 70 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin motivele de apel depuse în scris (fila 4) dar susținute și oral la dezbateri (22) inculpatul a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul suspendării condiționate a acesteia potrivit art.81 Cod penal.
În schimb instanța de apel, reține în considerentele deciziei, atunci când examinează apelul inculpatului, că acesta a solicitat în principal suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în subsidiar reținerea incidenței art.181Cod penal.
Instanța de apel a reținut că apelantul inculpat a dat dovadă de perseverență infracțională, acesta deși nu este recidivist, este cunoscut cu antecedente penale, suferind anterior două condamnări tot pentru aceleași gen de infracțiuni, respectiv la regimul circulației rutiere, fapt ce denotă o adevărată specializare a acestuia în săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, perseverență infracțională ce denotă neînțelegerea de către apelantul inculpat a clemenței manifestată față de el de organele judiciare în condițiile în care se făcuse aplicarea prevederilor art. 81-82 Cod penal. Tribunalul apreciat că scopul pedepsei la care face referire art. 52 Cod penal, nu poate fi atins prin aplicarea prevederilor art.81 - 82 Cod penal, instanța putând dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art. 81 alin.1 lit. c pen, numai atunci când se apreciază că scopul acesteia poate fi atins și fără ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa aplicată.
Este adevărat că inculpatul prestează o muncă, fiind angajat la SC" "SA în funcția de încărcător - descărcător din data de 26.03.2007, perioadă în care a avut o comportare foarte bună la locul de muncă și a contribuit la cheltuielile de înmormântare a victimei, însă aceste elemente au fost avute în vedere de instanța de fond cu ocazia individualizării pedepsei aplicate apelantului inculpat, ca efect a reținerii acestora pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
În apel, inculpatul a invocat ca element de circumstanțiere în favoarea sa, starea sănătății victimei, solicitând audierea a doi martori cu care să facă dovada stării precare a sănătății acesteia, respectiv numiții și, martori ce au învederat că victima nu prea auzea și nici nu vedea bine, însă este de reținut că afirmațiile martorilor nu sunt susținute de acte medicale care să facă dovada clară a afecțiunilor grave de care aceasta suferea, cele relatate de martori fiind doar rezultatul unor observații și nu a unor constatări științifice.
În cauză nu se poate face aplicarea nici a prevederilor art.18/1 pen. întrucât atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege, în acest caz viața persoanei, este maximă.
Potrivit art.18/1 alin 1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă atingerea minimă adusă unei din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art.18/1 alin 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijlocele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Examinând cauza, tribunalul a reținut că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericolul social al unei infracțiuni având în vedere urmarea pe care a avut-o infracțiunea soldându-se cu decesul unei persoane, dreptul la viață fiind unul dintre drepturile fundamentale ființei umane. La aprecierea gradului de pericol nu se poate face abstracție de persoana inculpatului care deși nu este recidivist, figurează cu antecedente penale, acesta specializându-se în comiterea unui anumit gen de infracțiuni, respectiv la regimul circulației rutiere.
Numai comportarea bună a inculpatului după comiterea faptei, concretizată în ajutarea fiicelor victimei, acesta contribuind la cheltuielile de înmormântare ale lui și recunoașterea comiterii faptei nu sunt de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social al faptei săvârșite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazurile de casare prev. de art.3859pct.9 și 14 Cod procedură penală.
Critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art.3859pct.9 Cod procedură penală se referă la faptul că instanța de apel a reținut greșit că inculpatul a solicitat aplicarea disp.art.181Cod penal și a motivat nereținerea acestui text de lege, deși în apel inculpatul a solicitat numai suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art.3859pct.14 Cod procedură penală se referă la greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare solicitând suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art.81 Cod penal.
Inculpatul susține că această modalitate de executare a pedepsei este justificată de împrejurările comiterii faptei (inculpatul conducea o căruță și victima nu s-a putut feri din calea acesteia pentru că nu auzea, avea vederea slabă și era în vârstă de 80 de ani); circumstanțele personale ale inculpatului (a achitat integral cheltuielile de înmormântare, s-a prezentat de bună voie la poliție, este angajat, a avut o comportare bună anterior comiterii faptei și pe parcursul procesului penal, este căsătorit și are 1 copil minor în întreținere), dar și de îndeplinirea cerințelor art.81 Cod penal.
O altă critică invocată se referă la încadrarea juridică a faptei fiind incident cazul de casare prev. de art.3859pct.17 Cod procedură penală, încadrarea juridică corectă fiind cea prev. de art.178 alin.1 Cod penal.
Curtea examinând potrivit art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, dar și din oficiu, actele și lucrările dosarului, criticile formulate și cazurile de casare menționate, constată că recursul inculpatului este întemeiat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 Cod penal constând în aceea că la data de 14.08.2006,în jurul orei 1630-1730,în timp ce se deplasa cu atelajul proprietate personală pe un drum agricol de pe raza comunei, Județul Gaa croșat pe victima care a căzut la pământ, iar căruța a trecut peste aceasta inculpatul reușind să oprească atelajul la o distanță de aproximativ 5-6 m de locul accidentului. Ulterior, la 20.08.2006, victima a decedat din cauza traumatismelor suferite, deși a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale. Aceste împrejurări faptice au fost stabilite temeinic de către ambele instanțe, avându-se în vedere coroborarea probelor administrate cu recunoașterile constante ale inculpatului, care nici un moment nu a negat comiterea faptei și, nici nu a criticat reținerea situației de fapt.
Prima critică din recurs a inculpatului, deși reală și întemeiată nu poate avea drept efect casarea, pentru acest motiv a deciziei instanței de apel.
Adevărat, în apel inculpatul nu a solicitat aplicarea art.181Cod penal, ci doar suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art.81 Cod penal, astfel că acele considerații din decizie cu privire la faptul că nu pot fi aplicate disp.art.181Cod penal, nu-și găseau o justificare determinată de solicitarea părții.
Instanța însă a făcut o analiză prin prisma solicitării de a i se crea o situație favorabilă inculpatului prin declararea apelului, având în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac potrivit art.371 Cod procedură penală, aceste considerente neafectând legalitatea sentinței, din acest punct de vedere, cazul de casare invocat, nefiind incident.
În ce privește a doua critică a recursului, se constată că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța s-a orientat la o pedeapsă de 9 luni închisoare, sub minimul special prevăzut, reținând justificat circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.b și c Cod penal.
Modalitatea de executare stabilită, respectiv regimul de detenție, a fost determinată nu doar de neîndeplinirea cerinței art.81 lit.c Cod penal (atingerea scopului pedepsei fără executarea acesteia), cât mai ales - în reținerea instanței de recurs - neîndeplinirii cerinței prev. de art.81 lit. b Cod penal (inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prev. de art.38 Cod penal). Ori din fișa de cazier judiciar (13.dup) aflată la dosar rezultă că inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere pe drumurile publice, pedepsele aplicate fiind de 6 luni închisoare (sentința penală nr.1642/1997) și de 1 an și 8 luni închisoare ( sentința penală nr.528/2002).
Chiar dacă aceste fapte nu atrag starea de recidivă, relevă că inculpatul a dovedit perseverență infracțională, dar face să nu fie îndeplinită nici cerința obligatorie a art.81 lit.b Cod penal, împrejurare care face imposibilă stabilirea unei alte modalități de executare, decât cea în regim de detenție.
Susținerea apărătorului inculpatului în sensul că noua infracțiune (din speță) este o faptă comisă din culpă, ceea ce ar face să fie incidente disp.art.38 Cod penal, nu poate fi primită, pentru că art.81 lit.b Cod penal când trimite la art.38 Cod penal are în vedere circumscrierea faptei comise anterior în vreunul dintre cazurile prev. de art.38 Cod penal. Astfel că, solicitarea inculpatului de schimbare a modalității de executare a pedepsei nu poate fi primită.
În schimb, se constată că hotărârile criticate sunt nelegale sub două aspecte, al încadrării juridice a faptei și respectiv al aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.71 rap. la art.64 lit. c Cod penal.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă în forma agravantă prev. de art.178 alin.2 Cod penal care reglementează săvârșirea faptei, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități.
Această formă agravantă a infracțiunii sancționează lipsa de prudență pentru cei ce exercită profesii sau meserii ori desfășoară anumite activități pentru care există dispoziții legale ori măsuri de prevedere, profesii, meserii sau activități în cazul cărora orice neatenție poate produce consecințe grave.
În cauză inculpatul a comis infracțiune, în timp ce conducea atelajul proprietate personală pe un drum de exploatare agricolă, această activitate nereprezentând o profesie ori meserie reglementată prin norme legale și pentru desfășurarea căreia să fie stabilit un cadru normativ a cărui nerespectare să producă urmările faptei. În această situație reținerea formei agravante a infracțiunii prev. de art.178 alin.2 Cod penal nu este justificată, încadrarea juridică legală ce trebuie reținută este cea prev.de art.178 alin.1 Cod penal, latura subiectivă a infracțiunii îmbrăcând forma culpei simple (neglijență), cum, de altfel, a reținut și instanța de fond. Așa fiind, urmează a face aplicarea art.334 Cod procedură penală și a dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii în sensul celor arătate.
Chiar dacă s-a dispus această schimbare a încadrării juridice și art.178 alin.1 Cod penal prevede alte limite de pedeapsă, instanța de recurs apreciază că pedeapsa aplicată deja, de 9 luni închisoare este proporțională cu împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului care a mai fost anterior condamnat pentru fapte comise prin nerespectarea regulilor de circulație rutieră pe drumurile publice.
În privința modalității de executare a pedepsei, deși s-a solicitat aplicarea art.81 Cod penal, pentru considerentele expuse la examinarea acestei cereri nu poate fi suspendată condiționat executarea pedepsei chiar dacă s-a schimbat încadrarea juridică a faptei.
Al doilea motiv de nelegalitate a hotărârilor îl reprezintă aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.c Cod penal rap. la art.71 Cod penal,conținutul acestor drepturi fiind indisolubil legat de comiterea infracțiunii prin folosirea unei funcții sau exercitarea unei profesii ori activități, pentru care, inculpatul prin comiterea infracțiunii nu mai este demn să le ocupe ori exercite.
În cauză, așa cum s-a mai arătat, inculpatul nu a comis infracțiunea în exercitarea unei profesii, meserii, ori activități reglementate, ci acesta a săvârșit fapta conducând o căruță pe un drum de exploatare agricolă, fapta comisă nefăcându-l nedemn în sensul legii penale, să mai conducă atelajul proprietatea sa.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală să fie admis recursul inculpatului, să fie casată integral decizia și doar parțial sentința penală, respectiv în limitele ce preced, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
Urmează a face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală, a art.69 din Legea 51/1995 și a art.3 din protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România privind suportarea onorariului parțial al avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.66 din data 06 octombrie 2008,pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală,în dosarul nr-.
Casează, în întregime decizia penală susmenționată și,în parte sentința nr.531/20.03.2008 a Judecătoriei Giurgiu și,în fond rejudecând:
În temeiul art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prev.de art.178 alin.1 și 2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.178 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.178 alin.1 Cod penal cu aplic.art.74 alin.1 lit.b,c Cod penal rap.la art.76 lit.d Cod penal condamnă pe inculpatul la 9 luni închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Înlătură aplicarea art.71 alin.1 rap.la art.64 lit.c Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.NS
Dact.IE
2ex./6.03.2009
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
