Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 269/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 269/R/2008
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de părțile civile și,amândoi. în O,-, - 18,. 14, jud. B și de inculpatul,. în M C,-,. 12,. 41, jud. H, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 58/A din 25 februarie 2008 Tribunalului Bihor, prin care s-a modificat sentința penală nr. 1648 din 23 noiembrie 2008 Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat părțile civile recurente și personal și asistate de apărătorul lor ales, av. și inculpatul recurent personal și asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după car:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul părților civile a solicitat admiterea recursului declarat de părțile civile, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește despăgubirile civile la care a fost obligat inculpat în favoarea acestora, apreciind că sumele stabilite de prima instanță sunt corecte, ținând seama de legătura personală puternică existentă între aceștia și tatăl lor. A apreciat că diferența dintre sumele acordate de cele două instanțe nu este mare și a precizat că, de altminteri, inculpatul a achiesat la suma solicitată de părțile civile în fața primei instanțe și că, în materie civilă sunt aplicabile principiile disponibilității.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se dispune, în baza art. 11 pct. 1 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea inculpatului, iar în subsidiar a solicitat ca, în urma admiterii recursului să se caseze hotărârile în sensul de a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. ași c Cod penal, ținându-se seama de conduita bună a inculpatului, de faptul că acesta nu s-a sustras de la urmărire și cercetare, nu are antecedente penale și a încercat să-i ajute pe moștenitorii victimei. Prin alte două cereri subsidiare, a solicitat ca, în urma admiterii recursului declarat de inculpat să se dispună executarea pedepsei ce i-a fost aplicată acestuia la locul de muncă, sau să se dispună suspendarea condiționată a executării acesteia. Cu privire la latura civilă a cauzei a arătat că se impune introducerea în cauză a societății de asigurare și că în mod cert inculpatul nu se va opune la admiterea recursului declarat de părțile civile. A precizat că a detaliat în scris motivele de recurs dar a precizat, sub aspectul cererii principale, că inculpatul nu era angajat în depășirea ciclomotorului în momentul producerii accidentului, circulând regulamentar pe lui de deplasare, în fața sa mergând o autoutilitară, care a obturat vizibilitatea inculpatului care, la un moment dar, fără a semnaliza, a intrat în depășirea mopedului și a unui alt autoturism, aflat în fața mopedului, moment în care a produs un puternic curent de aer, care a dus la dezechilibrarea ciclomotrului, care circula, în mod nelegal, pe de circulație și nu pe acostament și, mai mult de atât, avea pe ghidon o plasă cu legume.
Apărătorul părților civile recurente a arătat că se opune la admiterea recursului declarat de inculpat sub aspectul laturii principale, respectiv achitării acestuia câtă vreme, chiar dacă expertizele efectuate în cauză au creat o confuzie, acestea trebuie coroborate cu celelalte probe și a precizat că toate duc la concluzia culpei exclusive a inculpatului, care nu a păstrat distanța regulamentară. A arătat că, în principiu, nu se opune la admiterea recursului în sensul de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și a solicitat să se ia act de poziția inculpatului recurent de achiesare la pretențiile părților civile.
Procurorul a solicitat să se respingă ca nefondat recursul inculpatului, arătând că și în situația în care s-ar reține o oarecare culpă a victimei, nu aceasta a fost determinantă în producerea accidentului, iar cu privire la recursul părților civile a solicitat admiterea lui, ținând seama și de poziția inculpatului recurent.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a arătat că nu este vinovat, a solicitat să nu fie condamnat la o pedeapsă cu închisoare, deoarece are un copil de trei ani și a arătat că, sub aspectul laturii civile a cauzei, solicită să se mențină hotărârea instanței de apel, prin care s-a redus cuantumul despăgubirilor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1648 din 23.11.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 178 alin. 2.pen. a fost condamnat inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art.86/1 pen. art.71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 pen.
În baza art. 359 pr.pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 pen. privind revocarea suspendării.
În baza art.86/3 alin. 1 lit. a) pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) pen. măsuri pe care le-a impus inculpatului.
În baza art. 14,15 și 346 rap.C.P.P. la art. 998, 999 civ. a fost obligat inculpatul, alături de Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, să plătească părților civile și, descendenți de gradul I ai defunctului, suma de 1.900 lei cu titlu de despăgubiri materiale precum și sumele de câte 43.000 lei, pentru fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de părțile civile și.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin nr.OUG 72/2006, a fost obligat inculpatul alături de Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean O, suma de 6.837 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizarea și majorări de întârziere.
În baza art 193 C.P.P. a fost obligat inculpatul alături de Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii să plătească părților civile și suma de 595 lei reprezentând cheltuieli judiciare, iar asigurătorului de răspundere civilă Insurance, prin societatea corespondentă în România Asigurări, suma de 1.900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. 1 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 600 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului B, conform deleg. nr.4571/23.08.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 2.09.2005, inculpatul a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare -307, pe DN 1-E 60, pe direcția O- C- În jurul orelor 17.00, pe raza localității, jud. B, la km 614+300, inculpatul a decis să se angajeze în efectuarea depășirii unui ciclomotor pe care se deplasa victima, în vârstă de 51 de ani. Datorită faptului că a fost neatent, pe fondul oboselii acumulate cu ocazia deplasării din Belgia, inculpatul nu a respectat regulile de efectuare a depășirii, nu a păstrat distanța laterală suficientă față de ciclomotor, astfel că a acroșat ciclomotorul, cu partea dreaptă față a autoturismului, provocând căderea și vătămarea gravă a victimei.
Victima a fost spitalizată la scurt timp după accident, dar agravarea progresivă a stării de sănătate, în condițiile în care starea de comă a persistat, a provocat decesul acesteia la data de 17.09.2005.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.2930/III/320 din 18.09.2005 întocmit de B moartea numitului a fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute la o persoană cu traumatism vertebro-medular produs prin cădere de la înălțime, moartea datând din 17.09.2005.
S-a reținut de către prima instanță că cele două autovehicule implicate în accident au corespuns din punct de vedere tehnic pentru a se deplasa pe drumurile publice, iar pe de altă parte, conducătorii acestora nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Accidentul rutier a avut loc pe un sector de drum cu două benzi de circulație, câte una pentru fiecare sens de deplasare, drumul are o lățime de 8,10, iar sensurile de deplasare sunt despărțite de marcaj longitudinal discontinuu. Porțiunea de drum în care a avut loc accidentul are un acostament de circa 1,10 metri, este în aliniament, în ușoară rampă, cu vizibilitate foarte bună, fără declivități, acoperit cu covor asfaltic în stare bună, iar la momentul producerii accidentului condițiile meteo erau favorabile, iar carosabilul era uscat.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, prima instanță a reținut că accidentul rutier, produs în condițiile descrise mai sus, s-a datorat culpei exclusive a inculpatului. Acesta a încălcat obligația prevăzută de art.150 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002. Potrivit acestui text legal, conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat: să se asigure că cel care îl urmează sau îl precede nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus; să semnalizeze intenția de efectuare a depășirii; să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit și să reintre pe de circulație inițială după ce s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic.
În raport de aceste obligații care îi reveneau inculpatului în momentul efectuării manevrei de depășire, instanța de fond a constatat că accidentul s-a produs în principal datorită nerespectării de către inculpat a obligației de a păstra în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de ciclomotorul condus de victima, astfel încât să nu pună în pericol circulația și pe ceilalți participanți la traficul rutier.
Apărarea inculpatului, în sensul că ciclomotorul condus de victimă ar fi intrat brusc în fața sa în momentul efectuării manevrei de depășire, ca urmarea a dezechilibrării produse de curentul de aer provocat de autoturismul ce rula în fața, nu a putut fi primită și a fost înlăturată de prima instanță. În acest sens este de observat că declarația inculpatului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză. Martorul, cumnatul inculpatului, conducea în momentul accidentului un alt autoturism, la cca. 100 metri în spatele autoturismului condus de inculpat și declară că nu a văzut momentul impactului. În aceeași situație este și martorul -, care declară că nu a văzut modul în care s-a comis accidentul, ci alte aspecte, ulterioare accidentului, care însă nu confirmă varianta inculpatului.
Cu privire la raportul de expertiză tehnică auto, realizat în cauză, s-a reținut că acesta este întocmit, în principal pe declarația conducătorului auto, adică a inculpatului. Expertul indică mai multe variante de stabilire a mecanismului și dinamicii producerii accidentului,( filele 6-7 din raport) iar varianta a III- a, considerată de expert cea mai probabilă, redă starea de fapt susținută de inculpat. Concluziile expertului cu privire la cauza determinantă în producerea accidentului și cu privire la posibilitățile de evitare a acestuia de către inculpat, care exclud orice culpă a inculpatului, vor fi înlăturate, pe considerentul că au la bază tot declarațiile și explicațiile inculpatului, care, după cum s-a arătat mai sus, nu au nici o susținere în materialul probator.
În drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în forma prevăzută de art.178 al.2
Cod PenalConstatând vinovăția inculpatului, instanța de fond, în baza art. 178 alin. 2.pen. l-a condamnat pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) pen. pe durata executării pedepsei.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, acesta fiind fără antecedente penale (reabilitat de drept) și cu posibilități reale de reintegrare socială, în condițiile unei supravegheri din partea organelor specializate ale statului, instanța, în baza art.86/1 pen. art.71 alin. 5.pen. prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 pen.
În baza art. 359 pr.pen. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 pen. privind revocarea suspendării.
În baza art.86/3 alin. 1 lit. a) pen. prima instanță a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin.1 lit. b)-d) pen. măsuri pe care le impune inculpatului.
La individualizarea pedepsei aplicate în cauză, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 pen., pericolul social concret al faptei și împrejurările în care a fost comisă, persoana inculpatului, cunoscut fără antecedente penale, recunoașterea numai parțială a faptei, în condițiile în care a încercat să acrediteze ideea că și victima ar fi avut o contribuție la producerea accidentului, aplicându-se astfel o pedeapsă la minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a reținut că părțile civile și, în calitate de descendenți de gradul I ai defunctului, s-au constituit părți civile în cauză cu suma totală de 201.900.lei, din care, 1.000 lei reprezintă contravaloarea ciclomotorului distrus în accidentul din 02.09.2005, iar 900 lei reprezintă diferența la cheltuielile de înmormântare ale tatălui părților civile, întrucât cheltuielile totale au fost 1.500 RON, dar inculpatul le-a plătit suma de 600 RON pentru înmormântare. Diferența de bani o reprezintă daune morale, respectiv câte 100.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile. Acestea au mai solicitat obligarea inculpatului la plata unei rente viagere de 200 lei în favoarea minorului până la împlinirea vârstei de 25 ani, în condițiile în care este elev în clasa a XI-a la un liceu și intenționează să urmeze o facultate.
Pe de altă parte, B s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.837 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate bolnavului în perioada 02-17.09.2005, precum și majorări de întârziere. Ulterior a fost introdus în cauză Spitalul Clinic Județean O, ca parte civilă, întrucât acesta s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale B, conform OUG nr.72/2006.
Tot în interesul soluționării laturii civile a cauzei, au fost făcute demersuri pentru a se introduce în cauză asigurătorul de răspundere civilă, având în vedere că autoturismul implicat în accident, potrivit susținerilor inculpatului, era asigurat în sistem "carte ", la Societatea Insurance.
Inițial Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a comunicat instanței numele corespondentului societății asigurătoare, respectiv International Ulterior, la solicitarea aceluiași birou s-a introdus în cauză în calitate de asigurător de răspundere civilă societatea Asigurări SA. În cele din urmă, comunică instanței faptul că polița,carte, nu mai era valabilă la data producerii accidentului de circulație, justificându-se introducerea în cauză a Asociației Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, fond constituit și administrat de
Prin adresa nr. 2591/13.09.2007, Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a depus la dosar un memoriu prin care arată că va garanta plata despăgubirilor cuvenite părților vătămate, urmând ca ulterior să recupereze aceste sume conform legii.
În consecință, instanța de fond a introdus în cauză această asociație, pentru soluționarea laturii civile a cauzei.
În speță, inculpatul nu a putut face dovada existenței unei polițe de asigurare obligatorie de răspundere civilă, valabilă pe teritoriul României la data producerii accidentului.
Cu privire la asigurarea tip, Carte, invocată de inculpat, instanța constată că aceasta nu era valabilă la data producerii accidentului de circulație, adică la 02.09.2005. În acest sens, este de observat că în Regulamentul general al sistemului de carte, Secțiunea II, Reguli specifice ce guvernează relațiile contractuale dintre birouri bazate pe carte, la art. 9 alin. 2 se prevede:, Cu toate acestea, garanția Biroului nu se aplică acolo unde cartea se referă la un vehicul care nu este înmatriculat legal în țara acelui birou,.
Astfel, a fost emisă de asigurătorul Insurance din Belgia polița de asigurare carte pe perioada 09.02.2005- 08.03.2006, pentru autoturismul VW Passat, cu număr de înmatriculare belgian 307, proprietar fiind la acea dată de MV. Acest autoturism a suferit o daună- avarie totală și Insurance, în calitate de asigurător CASCO a despăgubit pe proprietar, preluând și epava. La data de 05.08.2005, conform adresei Serviciului Rutier- Director General Rutier și Siguranță, Direcția Rutieră Belgia, numărul de înmatriculare 307 a fost radiat din Registrul autovehiculelor.
În continuare, asigurătorul Insurance a vândut epava către, din Belgia, care era specializat pe reparații auto și vânzări auto rulate iar după reparația autoturismului, la data de 30.08.2005 acesta îl vinde inculpatului, conform facturii de la fila 139 dosar. De reținut este faptul că autoturismul vândut a fost identificat numai după model și șasiu, nu și după nr. de înmatriculare.
În concluzie, instanța de fond a reținut că de la data de 05.08.2005 autoturismul VW Passat era radiat din circulație (filele 132-133 dosar fond) iar numerele au fost anulate, prin urmare asigurarea tip carte și-a încetat valabilitatea începând cu acea dată. În această situație nu mai operează răspunderea emitentului cărții verzi, Insurance, prin societatea corespondentă în România Asigurări, care nu are astfel calitate procesuală în cauză.
Pentru soluționarea laturii civile a cauzei și dovedirea pretențiilor civile au fost administrate probe cu martori și cu înscrisuri.
Din coroborarea declarațiilor martorilor și, instanța de fond a reținut că valoarea ciclomotorului distrus în accident a fost de 10.000.000 lei vechi iar cheltuielile ocazionate de înmormântarea tatălui părților civile au fost de 15.000.000 lei vechi. În legătură cu înmormântarea, s-a reținut că inculpatul le-a plătit părților civile suma de 600 lei RON, aspect ce rezultă din declarația autentificată depusă la fila 26 dos.. Prin urmare cheltuielile de înmormântare neplătite sunt de 900 lei.
Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, instanța de fond le-a admis în parte. Astfel, la stabilirea cuantumului acestora, s-a avut în vedere prejudiciul moral suferit de părțile civile, vârsta acestora, legăturile de natură sufletească avute cu tatăl lor și suferința pricinuită de moartea neașteptată și violentă a acestuia.
Referitor la problema rentei viagere de 200 lei lunar, solicitată de minorul, la data accidentului elev în clasa XI-a, până la împlinirea vârstei de 25 de ani, instanța de fond a constatat, potrivit adeverinței emisă de Liceul Teologic Romano- O( fila nr. 53) că acesta a fost elev în clasa a XII-a în anul școlar 2006-2007.Aceasta înseamnă că la data pronunțării prezentei hotărâri, partea civilă jr. era deja absolvent de liceu( nu s-a dovedit contrariul), deci nu mai urma cursurile unei unități de învățământ mediu iar o dovadă că ar urma cursurile unei facultăți la cursuri de zi nu există la dosar. Prin urmare, prima instanță a apreciat că nu se impune acordarea unei rente viagere acestei părți civile.
Față de cele reținute mai sus, instanța de fond, în baza art. 14,15 și 346 rap.C.P.P. la art. 998, 999 civ. art. 61 din Legea nr. 136/1995, a obligat inculpatul, alături de Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, să plătească părților civile și, descendenți de gradul I ai defunctului, conform actelor de stare civilă de la dosar, suma de 1.900 lei cu titlu de despăgubiri materiale precum și sumele de câte 43.000 lei, pentru fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale.
A respins restul pretențiilor civile formulate de părțile civile și, ca neîntemeiate.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin nr.OUG 72/2006, instanța de fond a obligat inculpatul alături de Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean O, suma de 6.837 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizarea și majorări de întârziere, conform deconturilor de la dosar.
Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 58/A din 25 februarie 2008 respins ca nefondat apelul penal declarat de Fondul de Protecția a Victimelor Străzii și a admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale mai sus arătate, pe care a desființat-o, în sensul că a redus daunele morale acordate părților civile și de la suma de 43.000 lei pentru fiecare la suma de 30.000 lei pentru fiecare și a menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
În motivarea deciziei s-a reținut, sub aspectul despăgubirilor că daunele materiale au fost just acordate, fiind probate, prin depoziții de martori, însă în ceea ce privește daunele morale acordate, instanța a apreciat că se impune reducerea acestora până la suma de 30.000 lei pentru fiecare parte civilă, având în vedere că părțile civile au atins vârsta majoratului, astfel încât trauma psihică e mai ușor de tolerat și implicit suferința morală este mai redusă.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate au formulat recurs părțile civile și, precum și inculpatul, solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor recurate și modificarea acestora după cum urmează:
Părțile civile și au solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul în favoarea acestora, datorită legăturii personale puternice existente între aceștia și tatăl lor.
Inculpatul a solicitat casarea hotărârilor penale pronunțate în cauză și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, iar în subsidiar a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a șic Cod penal, având în vedere conduita bună a inculpatului, care nu s-a sustras de la urmărire și cercetare, nu are antecedente penale și a încercat să-i ajute pe moștenitorii victimei; a solicitat inculpatul și modificarea modalității de executare a pedepsei în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege, instanța de recurs va reține următoarele:
În mod corect a fost stabilită de către instanțe starea de fapt dedusă judecății, din probele administrate în cauză rezultând că, la data de 2.09.2005, inculpatul a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare -307 pe DN 1, în direcția O-C-N, iar pe raza localității s-a angajat în depășirea unui ciclomotor pe care se deplasa victima; întrucât inculpatul nu a păstrat distanța laterală suficientă față de ciclomotor, l-a acroșat cu partea dreaptă față a autoturismului, provocând căderea și vătămarea gravă a victimei.
La data de 17.09.2005, victima a decedat, din raportul de constatare medico-legală întocmit rezultând că moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute la o persoană cu traumatism vertobro-medular, produs prin cădere de la înălțime.
În ceea ce privește susținerea inculpatului potrivit căreia accidentul nu s-a produs din culpa exclusivă a lui, aceasta este neîntemeiată, inculpatul încălcând obligația prev. de art. 150 din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care reglementează obligațiile ce-i revin conducătorului auto în momentul efectuării unei manevre de depășire.
Recursul inculpatului este fondat însă cu privire la modificarea modalității de executare a pedepsei, Curtea constatând că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia în condițiile prev. de art. 81 Cod penal este suficientă pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, având în vedere atitudinea inculpatului, care a fost sincer, a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, motive pentru care va admite recursul acestuia în sensul că va înlătura dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, iar în baza art. 81 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
Instanța va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
Referitor la recursul declarat de părțile civile și, curtea consideră că acesta este nefondat, în mod corect fiind stabilite daunele materiale acordate, iar cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de apel părților civile este îndestulător pentru a compensa suferința morală a părților civile; pentru aceste motive, curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de părțile civile, iar în baza art. 192 Cod procedură penală, le va obliga pe acestea la plata a câte 25 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 58 din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 1648 din 23 noiembrei 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și modifică în sensul că:
Înlătură dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, prev. de art. 86/1 Cod penal, art. 71 alin. 5 Cod penal, art. 86/4 Cod penal și art. 86/3 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 81 Cod penale dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de părțile civile și împotriva aceleași decizii.
Obligă părțile civile recurente la plata a câte 25 lei fiecare, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie în concept - 13.05.2008
jud. apel -
jud. fond
dact. 2 ex. 19.05.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
