Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 280/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA PE NALĂ NR. 280/R/MF
Ședința publică din data de 28 Aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe G-
Judecător: dr.
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC. SA, cu sediul în municipiul B,- - sector 1, prin Sucursala V, cu sediul în mun.Rm.V, str.G-, nr.18, - - parter, jud.V, împotriva deciziei penale numărul 49/A din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: intimatul - inculpat, personal și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale numărul 1641 din 21.04.2009 emisă de Baroul Argeș, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire numărul 16/2009, emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual, în locul d-nei avocat, pentru intimata - parte civilă - C, avocat, în baza împuternicirii avocațiale numărul 21 din 28.04.2009 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual, pentru intimatele - părți civile - și -, lipsind recurenta - parte responsabilă civilmente, celelalte intimate - părți civile și intimata - parte responsabilă civilmente SC" "SRL
Procedura este legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit
art.304 alin.1 cod procedură penală.
-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată că la dosar au fost depuse din partea recurentei - parte responsabilă civilmente, prin serviciul registratură, motive de recurs.
Intimatul - inculpat, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja avocat.
I-au fost aduse în vedere intimatului - inculpat dispozițiile referitoare la exercitarea dreptului la tăcere, iar acesta a precizat că nu dorește să declare nimic în fața instanței de recurs.
Avocat din oficiu, pentru intimatul - inculpat, avocat, pentru intimatele - părți civile și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru intimatele - părți civile - și -, arată că primul motiv de recurs formulat de partea responsabilă civilmente SC. SA, nu poate fi admis, întrucât apreciază că această societate poate fi obligată în solidar la plata despăgubirilor, ca parte civilă, motivat de faptul că există un contract în baza răspunderii contractuale. Este adevărat că solidaritatea este prevăzută în limita sumelor ca despăgubiri de Ordinul 3108/2004.
În ceea ce privește critica cuantumului despăgubirilor materiale acordate părților civile, solicită a se observa că instanța de fond le-a acordat în mod corect, pe baza unor probe administrate la instanță, în mod nemijlocit, apreciind că nici acest motiv nu poate fi admis.
Cu privire la daunele morale, solicită a se avea în vedere faptul că, urmare acestui accident tatăl celor două minore și soțul intimatei - parte civilă, a decedat, fiind decapitat sub ochii lor, în mașină. Suferința și trauma suferite de acestea nu poate fi reparată cu nici o sumă de bani. Instanța de fond a încercat să acorde o sumă, drept daune morale, pentru a compensa într-o oarecare măsură trauma suferită de aceste părți.
În ceea ce o privește pe partea civilă aceasta a suferit leziuni grave, la dosar existând fotografii, a necesitat foarte multe intervenții chirurgicale, urmează să efectueze și alte operații în vederea recuperării, brațul nici până în prezent nu este vindecat, nefiind funcțional.
Depune la dosar concluzii scrise pentru aceasta.
În consecință, solicită respingerea recursului declarat de partea responsabilă civilmente, ca nefondat, menținerea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse mai sus.
Avocat, pentru intimatul - inculpat -, pune concluzii de admitere în parte a recursului declarat de partea responsabilă civilmente, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor civile acordate părți civile, acestea fiind exagerate întrucât nu sunt dovedite.
În ceea ce privește ce-l de-al doilea motiv privind solidaritatea părții responsabile civilmente, cu inculpatul și cu societatea la care acesta era angajat, urmează a fi menținută această solidaritate așa cum a fost menținută de instanța de apel.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de partea responsabilă civilmente, ca nefondat, menținerea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la motivul de nelegalitate nu mai poate fi primit, deoarece nu mai constituie caz de casare, iar cu privire la o eventuală eroare de fapt care ar fi influențat asupra soluției date laturii civile a cauzei, nu este dovedit, pretențiile civile au fost acordate pe bază de probe.
Intimatul - inculpat -, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim Cod procedură penală, arată că recunoaște și regretă fapta. Este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 410 din 1 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în baza art. 334 Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei, din art. 178 alin. 1 Cod penal în art. 178 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art. 178 alin. 2 Cod penal, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22 februarie 1971 în O, județul B, domiciliat în aceeași localitate,-, bloc,.3,. 12, -, a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare, iar în baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare.
Potrivit art. 33 și art. 34 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor și s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicându-se, totodată, dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) și b) Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 86/1 și următoarele Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.
S-au instituit, pe durata termenului de încercare, măsurile de supraveghere prev.de art. 86/3 lit. a) și d) Cod penal, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra art. 86/4 Cod penal.
Au fost aplicate dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
S-a constatat că " Reasigurare " CNa re calitatea de asigurător de răspundere civilă, potrivit poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, nr.-/2005 și au fost admise acțiunile civile formulate de Spitalul Județean de Urgență V, Spitalul Clinic de Urgență B și Serviciul Județean de Ambulanță V, iar inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente " " O, cu sediul în O,-, județul B și SC Reasigurare SA, la plata sumei de 297,10 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean de Urgență V, la plata sumei de 8391,4 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență B și la plata sumei de 772, 52 lei către Serviciul Județean de Ambulanță
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, cu domiciliul în Rm.V,-, județul V, personal și în numele minorei,.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente " " și cu " Reasigurare ", la plata sumei globale de 112.400 lei, compusă din despăgubiri civile, în sumă de 12.400 lei, către (cheltuieli de înmormântare, parastase, monumentul funerar și despăgubiri pentru autoturismul avariat) și daune morale în sumă de 100.000 lei.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente " " și cu " Reasigurare " la plata despăgubirilor civile periodice lunare către minora, în sumă de 500 lei lunar, începând cu septembrie 2006 și până la majoratul acesteia și la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată minoră -, prin reprezentantul legal, iar inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asiguratorul la plata sumei globale de 55.000 lei, constituită din 5000 lei despăgubiri civile și 50.000 lei daune morale.
Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată C, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, iar inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu societatea asiguratoare la 40.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, și la 150.000 lei, cu titlu de daune morale către această parte civilă.
S-au respins acțiunile civile formulate de, și, toți cu domiciliul în Râmnicu V,-, județul
Potrivit art. 191 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente " " O la 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente la 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată și 1300 lei cu același titlu, către partea vătămată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 23 septembrie 2006, pe raza localității, județul V inculpatul, ce se deplasa cu ansamblul rutier compus dintr-un autotractor marca "Scania" cu număr de înmatriculare -87/02 de care era atașată o semiremorcă marca "", a produs un accident rutier, soldat cu victime.
Astfel, în condițiile unui carosabil umed, pe un sector de drum în ușoară și curbă deosebit de periculoasă, prevăzut cu indicatoare și marcaje de atenționare, limitare viteză, interzicere depășire, curbe deosebit de periculoase, inculpatul a condus ansamblul rutier cu o viteză peste limita legală admisă și, ajungând pe segmentul în și în curbă dreaptă, a fost nevoit să frâneze.
Virând strâns către dreapta, a indus autotrenului pe care îl conducea o stare de instabilitate pe traiectorie, prin deraparea roților semiremorcii către de contrasens, pe care se deplasa autoturismul marca, în interiorul căruia se aflau victimele.
În urma impactului, a rezultat decesul conducătorului auto, vătămarea corporală gravă a părții vătămate C, care a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 90 de zile îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus în primejdie viața, iar minora - a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 zile timp de îngrijiri medicale.
S-a constatat că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor: ucidere din culpă, vătămare corporală gravă din culpă, și vătămate corporală din culpă și, întrucât prin actul de sesizare în sarcina inculpatului s-a reținut infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 1 Cod penal, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, s-a schimbat încadrarea juridică dată acestei fapte, în art. 178 alin. 2 Cod penal, în conformitate cu art. 334 Cod de procedură penală.
Aplicând criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, instanța de fond a apreciat că reeducarea inculpatului se poate face prin condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în condițiile art. 86/1, 86/2, stabilind și măsurile prev.de art.86/3 lit.a-d Cod penal, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Referitor la pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că natura faptelor comise de inculpat, împrejurările și consecințele produse duc la existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, printre care și dreptul de a alege, astfel că i-a aplicat acestuia dispozițiile art.71 și art. 64 lit. a) și b) Cod penal, făcând, totodată, aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal.
A constatat instanța de fond că " Reasigurare " are calitatea de asigurator de răspundere civilă în cauză și, cum partea vătămată, soția victimei, s-a constituit parte civilă în cauză, pe baza probatoriului administrat pe latură civilă, prima instanță a reținut că părții civile i s-a produs un prejudiciu material cert în cuantum de 12.400 lei, în care se includ cheltuielile de înmormântare, parastase, monumentul funerar și despăgubiri pentru autoturismul avariat.
În ceea ce privește despăgubirile periodice solicitate, s-a constatat că minora, fiica victimei, este îndreptățită a primi suma de 500 lei lunar.
Părții vătămate -, care a necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale, fiind internată în perioada 23 septembrie - 2 octombrie 2006, i-au fost acordate despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor pentru însănătoșirea și recuperarea sănătății.
În raport cu împrejurările în care s-a produs accidentul de circulație, cu urmările acestuia, ținând seama și de raportul de rudenie dintre părțile vătămate și victime, de vârsta victimei decedate, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea unor reparații morale.
Astfel, partea vătămată Cas uferit intervenții chirurgicale complicate și a fost supusă unor investigații complexe, necesitând asistență permanentă din partea unui cadru medical și a membrilor familiei.
De aceea, cheltuielile materiale globale au fost evaluate la suma de 40.000 lei, iar daunele morale s-au calculat ținându-se seama de gravitatea leziunilor, de suferința fizică și psihică și de împrejurarea că în accident a decedat fratele acesteia.
Celelalte cereri de constituire de parte civilă au fost apreciate ca neîntemeiate, întrucât contractele încheiate au efect numai între părțile contractate, iar bunurile ce au făcut obiectul lor sunt în patrimoniul întreținătorilor.
Inculpatul a mai fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și societatea asiguratoare la cheltuieli de spitalizare, iar cu partea responsabilă civilmente, la cheltuieli judiciare către stat și către părțile vătămate și.
Sentința a fost atacată cu apel d e către inculpat și asigurător, iar prin decizia penală nr. 149/A din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Vâlceaa fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul care a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat și către părțile civile C, și -.
Această decizie a fost casată prin decizia nr. 9/R/MF din 6 ianuarie 2009 a Curții de APEL PITEȘTI, fiind trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, pentru a soluționa și de atac declarată de asigurător.
După rejudecare, tribunalul a pronunțat decizia penală nr. 49/A din 11.03.2009, prin care a respins ambele apeluri ca nefondate.
În considerentele deciziei, tribunalul răspunde criticilor formulate de apelanți, precizând că aprecierea probelor și pedeapsa aplicată inculpatului este corectă.
Au fost avute în vedere cauzele de atenuare invocate de către inculpat, astfel că nu se impune a fi reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, față de împrejurările în care a avut loc accidentul, numărul victimelor și modul în care starea de sănătate a acestora s-a alterat, în urma accidentului rutier.
Modalitatea de executare a pedepsei a fost apreciată, de asemenea, ca fiind corectă; nu rezultă din probe că ar fi existat alte motive la producerea accidentului de circulație, în afară de culpa victimei, care nu a respectat regulile de circulație.
Motivele de apel formulate de inculpat și de către asigurător pe latură civilă, care vizează reducerea daunelor materiale și morale acordate tuturor părților civile, s-a constatat a fi neîntemeiate.
S-a observat, în acest sens, că suma acordată părții civile cu titlu de despăgubiri materiale globale, în cuantum de 12.000 lei, este probată cu declarațiile martorilor, și -, din cuprinsul cărora rezultă că această parte civilă a efectuat cheltuieli cu înmormântarea soțului său, ce s-au ridicat la 65-70 milioane lei, cu parastasele ulterioare, în sumă de 6-7 milioane lei și că a fost efectuat pentru victimă un monument funerar.
Legea, la acordarea despăgubirilor materiale, nu distinge ca acestea să fie stabilite numai pe bază de documente justificative și nu prin audieri de martori.
Solicitarea asigurătorului, de a se reduce despăgubirile materiale acordate părții civile la valoarea autoturismului, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză, a fost privită ca neîntemeiată.
Și cuantumul daunelor morale acordate aceleiași părți vătămate este justificat, dată fiind pierderea în condiții tragice a soțului și, respectiv tatălui, ce a generat suferințe psihice.
Daunele morale acordate minorei - sunt de natură să acopere prejudiciul nepatrimonial produs ca urmare a vătămării integrității corporale a acesteia.
A rezultat din probe că aceasta a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 zile timp de îngrijiri medicale, că după accident a fost nevoită să suporte un regim de viață restrictiv, impus de condițiile de spitalizare și de recuperarea ulterioară, ce nu i-au permis frecventarea școlii și a cursurilor școlii de fotomodele unde fusese anterior selectată.
Este neîntemeiată, a constatat tribunalul, și critica ce se referă la cuantumul despăgubirilor periodice acordate.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză tribunalul a dedus că în mod frecvent victima decedată, după terminarea programului de lucru, efectua munci grele de tinichigerie, sudură, instalații electrice și sanitare, din care obținea venituri substanțiale, pornind de la 5 milioane lei la 3-4 zile, și ajungând până la 30 milioane lei pentru câte o lucrare.
Așadar, suma stabilită cu titlu de pensie de urmaș este neîndestulătoare și, în raport de veniturile pe care le realiza victima, aceasta putea aloca întreținerii fiicei sale câte 500 lei lunar.
În fine, referitor la despăgubirile acordate părții civile, în vârstă de 29 ani, ce suferit leziuni traumatice multiple, pentru a căror vindecare au fost necesare 90 zile timp de îngrijiri medicale și care, prin amploarea și severitatea lor, au pus în primejdie viața victimei și i-au produs infirmitate sunt probe la dosar, respectiv declarații de martori și acte, din care rezultă că această parte civilă, precum și familia sa, a efectuat împrumuturi pentru cheltuieli necesare vindecării și că împrumutul de 15.000 lei, solicitat în vederea construcției unei case, a fost folosit pentru recuperarea sa.
La dosarul cauzei sunt depuse chitanțe cu care se face dovada efectuării unor cheltuieli de transport și pentru cumpărarea medicamentelor, aceste acte coroborându-se cu declarațiile martorilor, care au arătat că partea vătămată trebuia să meargă periodic pentru a efectua controale de specialitate sau că pe perioada spitalizării familia acesteia mergea pentru aoî ngriji.
Este neîntemeiată, a apreciat tribunalul, și critica prin care se susține obligarea greșită a societății de asigurare în solidar cu inculpatul și societatea la care era angajat acesta invocând în acest sens Decizia în interesul Legii nr. 1/2005 a ICCJ.
Prin această decizie, s-a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal, în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Raporturile dintre societățile de asigurare și asigurat au la bază o solidaritate tacită stabilită prin convenție, respectiv prin polița de asigurare, care dă dreptul persoanelor păgubite să pretindă despăgubiri atât de la cei răspunzători de producerea accidentului, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă.
În baza acestei solidarități tacite, a fost obligată societatea asiguratoare la plata daunelor materiale și morale, precum și a despăgubirilor periodice față de părțile civile.
Societatea de asigurare nu a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente, ci cu inculpatul, în soluționarea laturii civile.
Verificându-se și din oficiu sentința, nu s-au constatat motive care să ducă la desființarea acesteia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs partea responsabilă civilmente " Reasigurare ", care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeincie și a solicitat casarea, pentru următoarele motive: greșita obligare în solidar cu inculpatul la despăgubiri civile, calculul eronat al despăgubirilor acordate, totalul daunelor fiind mai mare decât cheltuielile dovedite, daunele morale exagerate, ce constituie, în opinia recurentei, îmbogățire fără just temei.
A fost criticată și acordarea prestației periodice către partea civilă minoră, susținându-se că aceasta depășește chiar veniturile lunare obținute de victimă.
În fine, se mai susține că părții civile - C i-au fost acordate despăgubiri peste limita prevăzută de lege, aceea de 1.000.000 lei.
În ce privește latura penală, s-a subliniat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în autoturismul condus de partea vătămată decedată se aflau 6 persoane, așadar mai multe decât limita legală prevede.
Partea vătămată a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului pentru toate criticile invocate.
Curtea, examinând hotărârile recurate prin prisma susținerilor recurentei, cum și a cazurilor de casare la care obligă art. 385/9 alin. 2 și 3 din Codul d e procedură penală, constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Se constată, în primul rând, că niciunul dintre motivele de recurs formulate nu se încadrează în cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 385/9 alin. 1 pct. 1 - 12 din Codul d e procedură penală.
Este adevărat, prin decizia nr. 28 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 02.06.2009 s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 385/9 din Codul d e procedură penală, după abrogarea punctului 17/1 prin Legea nr. 356/2006, judecarea recursurilor declarate cu privire la latura civilă împotriva deciziilor pronunțate în apel se va face în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 alin. 2 din Codul d e procedură penală, cazurile de casare urmând a fi analizate în concret, în funcție de modul de rezolvare a laturii civile.
În speță nu este, însă, aplicabil niciunul dintre cazurile de casare la care am făcut mai sus referire, fapt ce atrage respingerea căii de atac promovate împotriva hotărârii supusă examinării.
Dincolo de aceasta, însă, curtea constată că nu sunt întemeiate criticile formulate, după cum se va arăta în continuare.
Calitatea de parte responsabilă civilmente a asigurătorului și obligarea acestuia în solidar cu persoana culpabilă de comiterea unui accident de circulație la plata de despăgubiri către victimele accidentului rutier este prevăzută de lege, cele două instanțe, de fond și de apel, procedând corect la citarea recurentei în această calitate în proces și obligarea ei la acoperirea prejudiciului cauzat părților civile.
Așa cum tribunalul menționează, printr-o altă decizie pronunțată în interesul legii, instanța noastră supremă a hotărât că, în aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. 4 și art. 57 din Legea privind asigurările și reasigurările în România, societatea de asigurare participă, în procesul penal, în calitate de asigurător de răspundere civilă.
În considerentele acesteia, se precizează că raporturile juridice dintre respectiva societate și asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în baza art. 57 din lege, despăgubiri atât direct celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă (decizia nr. 1/2005).
Nici critica referitoare la valoarea probatorie a depozițiilor date de martori nu poate fi primită; atâta vreme cât aceștia au relatat în mod amănunțit despre împrejurări despre care au putut să ia cunoștință în mod direct, declarațiile lor nu pot fi înlăturate și constituie, contrar afirmațiilor recurentei, probe concludente pe care instanțele erau obligate să le ia în considerare.
Veniturile obținute în mod efectiv de către victima decedată în fiecare lună nu constau doar în sumele de bani înscrise pe statul de plată eliberat de către angajatorul său, atâta vreme cât s-a făcut dovada că aceasta nu se limita a desfășura doar activitățile pentru care era remunerată în baza contractului de muncă, ci obținea câștiguri substanțiale prin prestarea și a altor activități.
Cum părțile civile au produs probe din care reiese și cuantumul acelor câștiguri ce aveau caracter permanent, iar nu sporadic, în mod judicios s-a ținut seama de ele la calculul prestației periodice acordate părții civile minore, fiica victimei.
Daunele morale nu pot fi nicidecum considerate exagerate, față de pierderile imense suferite de moștenitorii victimei și de către celelalte persoane, a căror sănătate a fost grav afectată de accidentul rutier ce a avut loc.
În final, curtea constată că limita legală a despăgubirilor nu a fost depășită, daunele acordate de către judecătorul fondului, prin sentința menținută în apel, încadrându-se în plafonul maxim prevăzut de legiuitor.
Pe cale de consecință, va fi pronunțată o hotărâre de respingere a recursului, în temeiul prevederilor legale la care am făcut deja referire, menținându-se decizia atacată, ca legală și temeinică.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC. SA B, cu sediul în municipiul B,- - sector 1, prin Sucursala V, cu sediul în municipiul Râmnicu V, str.G-, nr.18, -, parter, împotriva deciziei penale numărul 49/A din data de 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească părților civile - și - 2000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 28 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.Gh./18.05.2009
Tehnored./ex.3
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Teodora Gheorghe
