Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 311/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 311/2008
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. Din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 47/27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent asistat de avocat ales și partea civilă intimată asistat de avocat ales, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în scris, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecare, a se pronunța o hotărâre de achitarea a inculpatului având în vedere că nu există probe care să stabilească că viteza cu care circula inculpatul era mai mare decât cea admisă de lege, astfel că dacă nu s-a dovedit încălcarea vreunei norme de circulație atunci nu există nici faptă culpabilă.
Mai solicită a se avea în vedere modalitatea total nelegală în care instanțele au soluționat cauza față de împrejurarea că inculpatul a solicitat extinderea cercetărilor și cu privire la alte persoane - introducerea în cauză a administratorului drumului ca parte responsabilă civilmente - pentru faptul că după curbă, din cauză că înghețase apa pe carosabil iar administratorul drumului nu a semnalizat drumul corespunzător, iar instanțele au omis a se pronunța asupra acestei cereri.
Analizarea cauzei s-a făcut trunchiat, nu s-a ținut cont de probele directe (viteza de circulație pentru a cărei stabilire s-au efectuat 3 sau 4 expertize, iar în concluzia s-a stabilit că inculpatul circula cu o viteză de 47 - 48 km/), s-a înlăturat expertiza în care s-a reținut că lipsa centurii de siguranță a constituit una din cauzele decesului victimei, iar probele care nu au fost luate în considerare de instanța de fond și apel, se impune motivarea înlăturării lor.
Mai precizează că familia inculpatului a făcut demersurile necesare pentru a se ocupa de organizarea înmormântării victimei.
Avocata părții civile solicită respingerea recursului declarat de inculpatul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare precizând că, criticile expuse sunt netemeinice. Arată că, din definiția infracțiunii de ucidere din culpă rezultă normele care au fost încălcate și s-a dovedit prin expertiza tehnică întocmită de expertul că dacă inculpatul conducea cu viteza admisă de lege putea preveni producerea accidentului.
În ce privește nepurtarea centurii de siguranță de către victimă, nu există raport de cauzalitate între fapta inculpatului și nepurtarea centurii de siguranță.
Mai mult de atât pedeapsa aplicată inculpatului este cu suspendarea executării acesteia iar instanța trebuie să aibă convingerea că inculpatul regretă fapta comisă, dar din comportamentul lui nu rezultă acest regret.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică în raport cu probatoriul administrat, vinovăția inculpatului cert și corect stabilită.
Din probele administrate rezultă cu prisosință că inculpatul a condus mașina cu o viteză mare, este cert că, consecința s-a produs nu datorită apei de pe carosabil ci neadaptării vitezei la condițiile de trafic, nu este un caz fortuit întrucât astfel ce evenimente sunt previzibile, iar în cauză s-a reținut și o culpă a victimei de 30 %. Dacă se respectau normele de circulație nu ar fi avut loc impactul.
În replică, avocata inculpatului învederează că dacă s-ar acredita această idee, atunci s-ar goli de conținut obligația administratorului drumului.
Inculpatul având ultimul cuvânt susține că este nevinovat și precizează că nu era nici un semn de circulație.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 471/18 iulie 2007 Judecătoriei Sibiu, în baza art. 178 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art.71 al. 2 Cp. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c Cp.
În baza art. 81 al. 1 Cp. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cp.
În baza art. 71 al. 5 Cp. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cp.
În baza art. 14 și 346 al. 1 Cp.p. cu aplicarea art. 998-999. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumelor de:
- 33.611 cu titlu de despăgubiri materiale și
- 49.000 cu titlu de daune morale.
S-a constatat că SC. ASIGURĂRI SA - SUCURSALA DTS are calitate de asigurător în cauză.
În baza art. 193 al. 1 și 2 Cp.p., a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 al. 1 Cp.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că în data de 16.02.2003 în jurul orelor 22,30, inculpatul se deplasa pe str. - - din municipiul DTS, în timp ce conducea autoturismul marca "PEUGEOT 406", cu nr. de înmatriculare -, proprietate personală, circulând pe sensul de mers C - DTS, iar în autoturism pe locul din dreapta față avea ca pasager pe, prietena sa.
S-a reținut că autoturismul se deplasa pe a doua a sensului de mers C - D Tr. După ce a trecut de stația și înainte de tecerea pentru pietoni amenajată la intrarea în care conducea la SC. SA, pe un segment de drum, în curbă la stânga cu suprafața carosabilă acoperită cu apă, autoturismul a derapat și s-a lovit de bordura scuarului, determinându-se răsturnarea transversală a autoturismului, pe scuarul.
răsturnării, după pătrunderea pe scuar, autoturismul a intrat în impact la nivelul ei laterale drepte cu unul din stâlpii metalici de susținere a unui panou publicitar, panou care de altfel a și fost dărâmat, ambii suporți ai acestuia fiind găsiți îndoiți către nivelul solului.
Ca urmare a evenimentului rutier, a rezultat decesul pasagerei.
S-a arătat de instanța de fond că rezultatul s-a produs datorită pătrunderii pe acea porțiune de apă cu o viteză foarte mare și nu datorită simplei existențe a acelei poțiuni de apă, fie ea înghețată sau nu.
Sub un alt aspect al vitezei cu care se deplasa mașina condusă de către inculpat, instanța a constatat că cele două mașini au făcut o serie de depășiri reciproce, aspect ce denotă conducerea imprudentă axată în principal pe dorința de depășire a celeilalte mașini, iar expertizele tehnice întocmite în cauză susțin faptul că inculpatul conducea autoturismul în momentul pătrunderii pe porțiunea de apă cu o viteză ce o depășea cu mult pe cea legală. Se arată că toate aceste expertize rețin ca și cauză a accidentului nu prezența apei pe carosabil, ci conduita imprudentă a inculpatului și doar expertul propus de către inculpat a fost în mod constant de altă părere.
S-a concluzionat totodată, raportat la expertiza medico-legală efectuată în cauză, că victima accidentului nu purta la momentul impactului centura de siguranță, dar cu toate aceste nici accidentul nu s-a produs și nici victima nu a decedat ca urmare a nepurtării centurii de siguranță, ci datorită conduitei inculpatului, iar nepurtarea centurii a fost doar o împrejurare care a dus la rezultatul final.
Prin urmare, instanța a reținut că fapta inculpatului de a produce un accident de circulație ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale cu privire la circulația pe drumurile publice, accident soldat cu decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2.
C.P.P.S-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, în baza art. 81 alin. 1 Cp. pe o durată de 4 ani termen de încercare, este de natură a asigura scopul ei preventiv.
În baza art. 359 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cp.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 48.016 lei cu titlu de daune materiale și 100.000 lei cu titlu de daune morale. Instanța a considerat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, însă la rezultatul faptei inculpatului a contribuit și conștiința victimei care nu a purtat centura de siguranță, astfel că s-a reținut în sarcina victimei un grad de culpă de 30 %.
S-a apreciat că acordarea daunelor materiale se impune a fi făcută integral, de vreme ce cheltuielile efectuate au fost dovedite.
Acordarea daunelor morale într-un cuantum de 700.000 lei s-a considerat că reprezintă o acoperire integrală a prejudiciului nepatrimonial încercat de partea civilă.
Având în vedere că instanța a reținut în sarcina victimei o culpă de 30 %, aceste sume au fost diminuate conform gradului de culpă reținut.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel, s-a arătat în esență de către inculpat că prima instanță nu a luat în considerare toate cauzele care au stat la baza accidentului din 16.02.2003, nefiind administrate toate probele necesare stabilirii adevărului.
S-a arătat că în mod greșit instanța de fond prin încheierea din 22.03.2006 nu s-a pronunțat asupra cererii sale de extindere a cercetărilor cu privire la alte persoane responsabile de starea tehnică a drumului public.
Totodată, s-a susținut că instanța a făcut o confuzie între simplele împrejurări și cauzele care țin de raportul de cauzalitate specific infracțiunii ce face obiectul speței de față.
Sub aspectul criticilor formulate, s-a mai susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 47 Cp. reținând culpa inculpatului în contradicție cu probele administrate în cauză.
Cât privește viteza cu care inculpatul conducea autoturismul în momentul pătrunderii pe poțiunea de apă, s-a arătat că în totală contradicție cu concluziile expertizelor tehnice întocmite în cauză, instanța a reținut o viteză ce o depășea cu mult pe cea legală.
În concluzie, s-a solicitat de către inculpat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.e
C.P.P.Prin decizia penală nr. 47/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- Tribunalul Sibius -a respins apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 47/2007 a Judecătoriei Sibiu.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe penale.
În considerentele deciziei, Tribunalul Sibiua expus următoarele argumente:
Instanța de fond a făcut o atentă cercetare a împrejurărilor comiterii faptei, reținând în baza probelor administrate vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunii.
În raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert tehnic judiciar, se arată la punctul g) din concluzii că în situația în care autoturismul condus de inculpat circula cu viteza maximă permisă de lege, accidentul pute fi evitat (fila 47 ).
În raportul de expertiză criminalistică nr. 372/29.11.2004 întocmit de expert ing., se concluzionează că inculpatul putea preveni evenimentul rutier, dacă adapta viteza autoturismului pe care îl conducea corespunzător condițiilor de drum, astfel încât să fi putut efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Și în noul raport de expertiză criminalistică nr. 88/21.04.2005 efectuat de expert ing. jur. se opinează că în condițiile în care vizibilitatea a fost asigurată și de iluminatul public stradal, nu se pune problema ca inculpatul să fi observat cu întârziere modificarea stării căii de rulare și să nu fi dispus de spațiul și timpul necesar adaptării vitezei de deplasare la specificul acesteia. Aceasta, cu atât mai mult cu cât însuși inculpatul a susținut inițial că de la momentul observării schimbării condițiilor de drum până la pierderea controlului asupra vehiculului a parcurs câțiva zeci de metri.
Se concluzionează că pierderea stabilității traiectoriei autovehiculului s-a putut datora unor manevre ale conducătorului auto, asociate cu aderența scăzută la calea de rulare și cu deplasarea în curbă, iar conducătorul auto putea preveni producerea evenimentului rutier, prin adaptarea vitezei în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată tece în siguranță peste zona de carosabil cu aderență diminuată.
Expertul ing. a avut opinii separate la rapoartele de expertiză criminalistică, întrucât a calculat viteza de deplasare a autoturismului fără a avea în vedere componența pierdută prin impactul roților cu bordura.
Însuși inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că circula cu o viteză la aprox. 50 km/ ( 134 verso). De asemenea, martorii au relatat că în momentul producerii accidentului aveau o viteză de aprox. 80- 90 km/ și că mașina condusă de inculpat avea o viteză apropiată de vreme ce se deplasa în fața lor.
Față de aceste considerente, rezultă în mod indubitabil vinovăția inculpatului în producerea faptei, iar la stabilirea gradului de pericol social al infracțiunii și a pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 52 și art. 72 Cp.
La stabilirea despăgubirilor civile, s-a avut în vedere și culpa victimei în producerea rezultatului.
Neexistând nici un motiv de nelegalitate a sentinței apelate, care să poată fi invocat din oficiu, instanța a constatat că apelul inculpatului este nefondat, urmând să-1 respingă ca atare.
In instanță, la termenul din 11.02.2008, apelantul parte civilă a arătat personal că înțelege să-și retragă apelul formulat.
Prin urmare, în baza art. 369.C.P.P. instanța a luat act de retragerea apelului formulat de partea civilă împotriva aceleiași sentințe penale.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 385/3 pr.penală inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte (27-34).
1. Instanța de apel și fond nu s-au pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze decizia procesului, și anume, solicitarea de a se dispune extinderea procesului penal și față de alte persoane care, în opinia inculpatului se fac culpabile de producerea accidentului.
2. Instanța a dat o interpretare eronată probelor administrate în cauză comițând o eroare gravă de fapt și care circumscrie soluția cazului de casare prev. de art. 385/1 pct. 18.pr.penală
În acest sens, instanța omis să dea eficiență probelor care relevă faptul că inculpatul se deplasa cu o viteză sub limita maximă admisă de lege, iar datorită stării carosabilului nu putut prevedea și nici ocol, în mod real, producerea accidentului.
3. Instanța nu a expus considerentele pentru care a înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză de către expertul și din care reiese, fără dubiu, că inculpatul, în condițiile date, nu putea evita accidentul, situație ce reclamă reținerea cauzei de înlăturare a răspunderii penale și anume cazul fortuit.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele statornicite de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Instanța fondului, cât și Tribunalul au reținut o stare de fapt corectă, în mod obiectiv fundamentată pe multitudinea probelor de la dosar: procesul verbal de cercetare la fața locului, numeroasele expertize tehnice auto efectuate în cauză (nr.88/2005, 372/2004), depozițiile martorilor (12), (11), coroborate cu declarațiile inculpatului în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
În fața Curții, cu ocazia audierii sale, inculpatul și-a menținut constant poziția procesuală în sensul invocării cazului fortuit (37).
2. Judecătoria a realizat o evaluare judicioasă a probelor sus arătate, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 cod penal.
3. Procedând la examinarea criticilor aduse de inculpat, Curtea reține sub un prim aspect, că în cauză motivul de recurs invocat de către acesta, motiv ce vizează omisiunea instanțelor de a analiza și a se pronunța asupra extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, este vădit nefondat.
În acest sens, Curtea face precizarea că dispozițiile art. 337 alin.2 pr.penală sunt de strictă interpretare și conferă doar procurorului atributul de a cere extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
În cauza de față, Curtea reține că instanțele inferioare au analizat cererea formulată și nu au dat curs acesteia pentru considerentul că procurorul nu a solicitat extinderea conform art. 337 alin.2 pr.penală.
4. Vizând critica adusă aprecierii eronate a probelor, Curtea constată că aceasta este de asemenea, nefondată.
Argumentele care au stat la baza fundamentului înlăturării concluziilor raportului de expertiză invocat de către inculpat (lucrarea întocmită de expert ), deși, nu au fost expuse explicit de către instanță, se regăsesc în considerentele avute în vedere la acordarea valorii probante celorlalte lucrări de expertiză.
Curtea, va reține la rândul, că analiza obiectivă a lucrărilor sus arătate exclude posibilitatea reținerii în speță a incidenței art. 47 cod penal privind cazul fortuit.
Concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 88/21 aprilie 2005 și nr. 372/29 noiembrie 2004 coroborate cu depozițiile martorilor audiați și cu constatările de la fața locului relevă cu certitudine că inculpatul putea preveni evenimentul rutier, dacă adopta viteza corespunzător condițiilor de drum și care erau apte de a fi constatate în condițiile în care vizibilitatea a fost asigurată și de iluminatul public stradal.
Aspectele relevate mai sus se coroborează cu declarațiile inculpatului care a susținut că din momentul schimbării condițiilor de drum până la pierderea controlului asupra vehiculului a rulat pe o distanță de câteva zeci de metri.
Apărarea invocată de inculpat cu privire la concluziile expertului vizând viteza de deplasare în inferioară celei maxime admise nu își găsește corespondent în celelalte probe ale dosarului: declarațiile inculpatului în faza de urmărire penală și depozițiile martorilor care au apreciat în mod obiectiv acest cuantum de 80 - 90 km/ din moment ce inculpatul rula în fața lor.
Chiar dacă s-ar admite această concluzie, cu privire la viteza de deplasare, inculpatul nu era exonerat de obligația de a adopta viteza la condițiile reale de trafic și care au fost circumstanțiate de către recurent.
5. Apărările formulate de către inculpat vizând culpa concurentă a victimei care nu purta centura de siguranță au fost luate în considerare de către instanțele inferioare și care au stabilit în sarcina acesteia o culpă de 30 %.
Față de cele ce preced, Curtea va constata că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, ele fiind argumentate atât în fapt cât și în drept, nefiind susceptibile de critici prin prisma disp. art. 385/9 pr.penală.
Conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 47/27.02.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Concediu odihnă - semnează prim grefier
Red.
Tehnored. VV 2 ex/.01.07.2008
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Dana Ghițoaica, Maria Covaciu
