Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 324/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 324/
Ședința publică din data de 03 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Diaconu dr. G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Marius Andreescu dr. - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în Sibiu, str. -, - A,. 1, apartament 10, județul Sibiu, împotriva deciziei penale nr. 69/A din data de 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul numărul -.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: avocat, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat A, conform delegației avocațiale nr. 2139/2008, depusă la dosar, lipsă fiind recurentul inculpat A, intimatele părți civile și intimata parte responsabilă civilmente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință după care:
Reprezentantul parchetului solicită amânarea cauzei pentru a se cita inculpatul cu mandat de aducere susținând că, atât declarația de recurs cât și motivele de recurs sunt semnate numai de avocat, iar din actele dosarului rezultă că acesta nu se mai află în țară.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat arată că nu a luat legătura cu acesta și nu cunoaște detalii referitoare la domiciliul actual.
Curtea, consideră că domiciliul la care a fost citat recurentul inculpat este acela pe care acesta l-a indicat.
Avocat, desemnat din oficiu pentru recurent arată că nu mai are cereri.
Reprezentantul parchetului, de asemenea, arată că nu mai are cereri.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, în sensul achitării inculpatului.
Susține că atât sentința primei instanțe cât și decizia pronunțată în apel sunt contrare legii, făcându-se o aplicare greșită a legislației în materie, stabilind culpa comună a ambelor părți.
Arată că, ambele instanțe nu au ținut cont de prevederile art. 72 din OUG195/2002, redând acest text de lege.
Precizează că din interpretarea articolelor menționate reiese fără posibilitate de tăgadă că întreaga responsabilitate cade în sarcina pietonului care a traversat printr-un loc nepermis, inculpatul fiind exonerat total de răspundere.
Mai susține și că, ambele instanțe nu au ținut cont de lipsa unor elemente constitutive ale infracțiunii și anume lipsa vinovăției inculpatului.
Arată că, din moment ce legislația în vigoare prevede în mod expres că în situația creată, întreaga răspundere în sarcina pietonului, rezultă că inculpatul este exonerat de răspundere cu privire la fapta săvârșită.
Precizează că, din expertizele și rapoartele depuse la dosar nu rezultă în mod clar cauza decesului, consideră că instanța de fond ar fi trebuit să facă anumite cercetări cu privire la tratamentul recomandat victimei, cu privire la măsurile în care acest tratament a fost administrat, cu privire la starea de sănătate a victimei anterior producerii accidentului. Numai astfel putea fi stabilit în mod concret gradul de pericol social al faptei respective și dacă aceasta există sau nu, conducând la existența unei infracțiuni.
Un alt motiv de recurs este acela că atât prima instanță cât și cea de apel au comis o eroare gravă de fapt, precizând că în mod greșit s-a stabilit culpa comună a ambelor părți.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor cu consecința achitării inculpatului.
Reprezentantul parchetului precizează că situația de fapt a fost corect stabilită și reținută de instanțele de fond și apel.
Referitor la culpă susține că aceasta este comună motivat de
prevederile art. 165 pct. 2 și 3 din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002.
CURTEA:
Din actele dosarului, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.20 din 8 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Brezoi, în dosarul nr.-, în baza art.178 alin.2 Cod penal, a fost condamnat la 2 ani închisoare inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 10 iunie 1976 în municipiul Rm.V, județul V, cu domiciliul în municipiul Sibiu, str.-, -.3,.A,.1,.10, județul Sibiu, CNP--.
Potrivit art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.
Potrivit art.14 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC Du- SRL Sibiu, cu sediul în municipiul Sibiu,-, județul Sibiu, la 3146, 45 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean de Urgență
În baza art.191 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente la 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în ziua de 19 aprilie 2006, autoutilitara cu nr.de înmatriculare - condusă de inculpat se afla în satul pentru a livra marfă.
După ce a predat marfa către PF, inculpatul s-a urcat la volan, cu intenția de a manevra autoutilitara spre înapoi pentru aoî ntoarce. Fără a fi dirijat din exterior și asigurându-se doar în oglinzile retrovizoare, inculpatul a început manevra de deplasare spre înapoi și, astfel, a lovit pe victima, care circula pe lângă autoutilitară și s-a angajat în traversarea străzii prin spatele acesteia.
În urma loviturii, victima a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100-120 zile timp de îngrijiri medicale, iar ulterior printr-o evoluție nefavorabilă a stării de sănătate la data de 31 august 2006 decedat.
Mai reține instanța că din raportul de expertiză medico-legală rezultă că între accidentul de circulație și decesul victimei există legătură de cauzalitate, fiind exclusă o culpă medicală.
Pe baza probatoriului administrat instanța a reținut că producerea accidentului se datorează culpei comune a victimei care s-a angajat în traversarea drumului fără să se asigure și prin loc nepermis încălcând astfel prevederile art.205 pct.3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și a inculpatului, care la manevra de mers înspre înapoi nu s-a asigurat și nu
fost dirijat de o altă persoană din afara autoutilitarei, încălcând astfel disp.art.160 alin.1 și 165 pct.2 și 3 din același regulament.
Ținând seama de culpa comună a inculpatului și victimei, în producerea accidentului, instanța a apreciat că pentru infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită de inculpat se poate aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Pe latură civilă, în calitate de parte responsabilă civilmente a fost introdusă SC Du- SRL Sibiu, iar Spitalul Județean Vas olicitat despăgubiri, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cheltuieli la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat prin apărător apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu precizarea că motivele de apel le va expune ulterior.
La dosarul cauzei inculpatul a depus o cerere în care arată că apelul a fost declarat de avocat cu știrea și încuviințarea sa, fiind angajat personal.
A specificat, de asemenea, că nu se poate prezenta la proces, întrucât este plecat din țară.
La dosarul cauzei, apelantul nu a depus în scris motivele pentru care consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală sau netemeinică, însă în fața tribunalului, apărătorul acestuia a arătat criticile pentru care consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită.
Acestea vizează greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă, întrucât vinovată de producerea accidentului este victima care a traversat printr-un loc nepermis, așa cum este prevăzut în art.72 pct.1 și 2 din Codul rutier.
Prin decizia penală nr.69/A din 16 aprilie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A, domiciliat în Sibiu, str. -, -.A,.1,. 10, județul Sibiu, împotriva sentinței penale nr. 20 din 08 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosar nr-.
A fost obligat apelantul la 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerului d e Justiție.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel apreciază corectă reținerea culpei comune la producerea accidentului de circulație, ce aparține atât inculpatului, cât și părții vătămate.
Rezultă fără dubiu din probe că inculpatul, în momentul efectuării manevrei de mers înspre înapoi, nu a fost dirijat din exterior și s-a orientat exclusiv cu ajutorul celor două oglinzi laterale, autoutilitara neavând vizibilitate prin ușile din spate.
În același timp, și victima are o culpă la acest accident, întrucât s-a angajat în traversarea străzii prin spatele autoutilitarei, în momentul în care deja începuse mersul înapoi necesar întoarcerii.
Cauza producerii accidentului de circulație o constituie angajarea în traversarea drumului a victimei, precum și împrejurarea că în mișcarea de mers înapoi, inculpatul nu s-a asigurat și nu a fost dirijat de o altă persoană din afara autoutilitarei.
Dispozițiile art.72 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002 invocate de apelant stabilesc modalitățile în care se face deplasarea pietonilor, texte de lege care, într-adevăr, au fost încălcate de către victimă.
În același timp, însă, același text de lege la alin.4 arată că pietonii surprinși și accidentați, ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
Probele dosarului confirmă pe de o parte că victima s-a angajat în traversarea drumului prin loc nepermis, dar și că inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi fără să se asigure și fără să fie dirijat de o persoană din exterior.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând corect situația de fapt, precum și încălcarea normelor legale de către fiecare parte implicată în accidentul rutier.
Împotriva deciziei apelate a declarat recurs inculpatul A, care, prin apărător, a solicitat achitarea inculpatului.
Inculpatul adus aceleași critici pe care le-a formulat și în fața instanței de apel, referitoare la greșita reținere a culpei concurente, în raport cu dispozițiile art.72 din OUG nr.195/2002, potrivit căruia în opinia inculpatului singurul vinovat de producerea acestui accident este partea vătămată.
În altă ordine de idei, arată recurentul că nu s-a stabilit cu certitudine dacă moartea victimei a fost determinată de accidentul rutier, iar instanța nu a întreprins în acest sens nici o măsură pentru a clarifica chestiunea în discuție.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
În acest sens, curtea reține din probele administrate în cauză, că producerea accidentului se datorează culpei concurente a victimei, care s-a angajat în traversarea străzii în condițiile lipsei oricăror măsuri de asigurare și prin loc nepermis încălcând astfel dispozițiile art.205 pct.3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, dar și a inculpatului, deoarece inițiind manevra de mers înapoi avea la rândul său obligația să se asigure că aceasta se poate realiza în condiții optime de securitate, solicitând ajutorul unei alte persoane care să îi dirijeze mersul înapoi.
Neprocedând astfel, inculpatul a încălcat dispozițiile art.160 alin.1 și art.165 pct.2 și 3 din același regulament precizat mai sus.
În ce privesc dispozițiile art.72 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002 invocate de inculpat în susținerea privind lipsa laturii subiective a infracțiunii reținute în sarcina sa, curtea arată că într-adevăr, pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, sub condiția însă ca șoferul autovehiculului implicat în accident să fi respectat la rândul său prevederile legale privind circulația prin acel sector.
Nu există în opinia curții nici o îndoială în ceea ce privește preciziunea reglementărilor legale incidente în cauză, ceea ce nu lasă loc nici unei interpretări, nici măcar a celei avansate de inculpat, care este în mod evident netemeinică din această perspectivă.
Sub aspectul moții victimei și a legăturii de cauzalitate dintre acest rezultat și accidentul rutier, și această împrejurare este deplin elucidată de raportul de expertiză medico-legală efectuată în cauză ( 103-110), unde se concluzionează că decesul numitului este consecința directă a leziunilor traumatice pe care acesta le-a suferit în evenimentul rutier din data de 18.04.2006.
Curtea precizează că morfologia lezională ( cu potențial infectant ridicat încă de la început), vârsta înaintată a pacientului și afecțiunile cronice cardiorespiratorii preexistente nu determină din punct de vedere a încadrării juridice a faptei și a existenței răspunderii penale, nici un fel de consecințe juridice câtă vreme rezultatul cerut de textul incriminator, adică moartea victimei, s-a produs, ca urmare a atitudinii culpabile a inculpatului.
Curtea observă în continuare, că instanța de fond și cea de apel, au stabilit în mod corect existența faptelor, a culpei concurente, atât a victimei cât și a inculpatului, realizând o justă încadrare juridică și individualizare judiciară a pedepsei aplicate acestuia, astfel încât recursul său este lipsit de orice fundament.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va dispune respingerea recursului, obligându-l pe inculpat conform art.192 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A, domiciliat în Sibiu, str. -, - A,. 1, apartament 10, județul Sibiu, împotriva deciziei penale nr. 69/A din data de 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul numărul -.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2008, la Curtea de
APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
20.06.2008.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius Andreescu
