Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 368/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 368/
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 250 din 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2009 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 20.05.2009, 25.05.2009 și respectiv 27.05.2009.
După deliberare;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1093/7.07.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Brăila, n baza dispozițiilor art. 178 al. 2 si 5 Cod penal, a condamnat pe inculpații G și la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
S-a aplicat celor doi inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 literele "a" teza a II-a si lit. "b" Cod penal pe întreaga durată prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza dispozițiilor art.81 și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii aplicate celor doi inculpați pe întreaga perioada prevăzuta de art.82 Cod penal - termen de încercare 4 ani.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 1 si următoarele din Legea nr. 543/2002 modificata prin OUG18/2003, s-a constatat a fi grațiate în întregime pedepsele cu închisoarea aplicate inculpaților.
În baza dispozițiilor art.120 alineat 2 Cod penal, s-a dispus reducerea termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate de la 4 ani la 2 ani pentru fiecare din inculpați.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii pedepselor.
În baza dispozițiilor art.11 punctul 2 litera "b" Cod procedura penala combinat cu art.1o litera "g" Cod procedura penala, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților G si, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporala din culpa in modalitățile prevăzute de art.184 alineatele 1 si 3 Cod penal (o faptă, inculpat G, parte vătămată ); art.184 alineatele 2 si 4 Cod penal (două fapte, inculpat G, părți vătămate si ) si art.184 alineatele 2 si 4 Cod penal (două fapte, inculpat, părți vătămate si ), constatând că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.
În baza art.346 Cod procedura penala s-au respins ca nefondate acțiunile civile pentru suma de 3oo lei solicitata de partea civila, suma de 25o lei solicitata de partea civila și suma de 1ooo lei solicitata de partea civila.
S-au admis in parte pretențiile civile solicitate de partea civila sensul ca au fost obligați in solidar inculpații G și, iar inculpatul G in solidar cu partea responsabila civilmente SRL G si asiguratorul SA G sa-i plătească părții civile suma de 2.5oo lei despăgubiri civile din care suma de 5oo lei reprezintă daune materiale iar 2.ooo lei reprezintă daune morale, sume ce se vor actualiza în raport cu rata inflației la data plății efective.
S-au admis pretențiile civile solicitate de partea civila in sensul ca au fost obligați in solidar inculpații G si, iar inculpatul G in solidar cu partea responsabila civilmente SRL G si asiguratorul SA G să-i plătească părții civile suma de 1o.ooo lei despăgubiri civile din care suma de 5.395 lei reprezintă daune materiale iar 5.ooo lei reprezintă daune morale sume ce se vor actualiza in raport cu rata inflației la data plății efective.
În baza art. 106 din OUG150/2002, art. 346 Cod procedură penală si art. 1000 al. 3 Cod civil, au fost obligați in solidar inculpatul G si, iar inculpatul G in solidar cu partea responsabila civilmente SRL G si asiguratorul SA G sa plătească părții civile SPITALUL JUDETEAN SF. G suma de 3.928 lei despăgubiri civile sume ce se vor actualiza in raport cu rata inflației la data plății efective.
A mai fost obligat inculpatul G in solidar cu partea responsabila civilmente SRL G si asiguratorul SA G sa plătească părții civile SPITALUL JUDETEAN B suma de 2.234.830 lei cu titlu de despăgubiri civile sume ce se vor actualiza in raport cu rata inflației la data plății efective.
Inculpatul Gaf ost obligat in solidar cu partea responsabila civilmente SRL G la plata sumei de 6oo lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul la plata sumei de 1ooo lei cu același titlu.
În baza art. 193 al. 2 Cod procedură penală, cei doi inculpați au fost obligați în solidar și cu partea responsabilă civilmente și asigurătorul de răspundere civilă să plătească părții civile suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17.12.1997 societatea SRL Gao rganizat transportul de persoane care doreau sa cumpere mărfuri de la depozitele en-gross din B, scop in care a pus la dispoziția celor interesați autocarul marca "Mercedes" cu număr de înmatriculare - ce a fost condus de victima.
La întoarcerea de la B, victima conducător auto al autocarului, a constatat ca are defecțiune la sistemul de frânare iar autocarul nu se poate pune în mișcare, motiv pentru care a telefonat patronului firmei - martorul.
Auzind cele întâmplate martorul i-a telefonat inculpatului G angajat al firmei pe baza de convenție, in calitatea de conducător auto si astfel cei doi au plecat către B în jurul orelor 15,00.
În aceeași zi, victima pe la orele 17,00 reușit să remedieze defecțiunea de la autocar după care s-a deplasat către municipiul
În apropiere de localitatea U, județul I, autocarul s-a întâlnit cu patronul firmei, si la solicitarea pasagerilor, cel care a condus autocarul mai departe a fost inculpatul.
rezervata ghidului care avea doua scaune, a fost ocupata de șoferul care a condus pana atunci, victima și victima.
În jurul orelor 19,00 in timp ce se afla pe raza satului, com., jud. B inculpatul G s-a intersectat cu un camion care circula cu faza de întâlnire în funcționare și care a atenționat de câteva ori cu faza de drum ceea ce l-a determinat pe inculpat sa calce pedala de frână, fără însă a frâna efectiv.
În continuare inculpatul G s-a intersectat cu un al doilea camion moment in care a observat ca în fața sa pe același sens de mers la 10-15 se afla un obstacol.
Întrucât urma sa se intersecteze cu un al treilea camion inculpatul a luat hotărârea de a intra în depășirea obstacolului nemaiavând timp să frâneze și sperând în același timp ca poate trece cu autocarul in momentul critic respectiv în mijlocul dintre obstacol si cel de-al treilea camion.
Inculpatul a intrat în depășire insa aceasta manevra nu a reușit și în aceste condiții s-a tamponat cu partea din fata dreapta a autocarului de partea a autocamionului staționat din cauza unei defecțiuni la motor.
În urma producerii accidentului au decedat si care se aflau in autocar și și care se aflau lângă camionul staționat.
Tot in urma producerii accidentului părțile vătămate, și au suferit leziuni corporale.
, inculpatul Gar ecunoscut săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa prin actul de sesizare cu mențiunea ca se deplasa intre localitățile și cu o viteza de 58 km/ iar mașina staționata fata de care a intrat in coliziune nu era semnalizata observând-o la o distanta de 15 metri in fata sa.
Din depozițiile martorilor și rezulta ca autocamionul staționat nu era semnalizat nu avea plăcuțe reflectorizante ce erau obligatorii in situația unei defecțiuni la mașina.
Chiar șoferul autocamionului staționat recunoaște ca nu avea în dotare plăcuțe reflectorizante în situația unei defecțiuni la mașina afirmând ca la data respectiva erau aprinse luminile de poziție.
Expertiza tehnica efectuata in dosarul nr. 3001/2000 a concluzionat ca autocamionul R 31 BZ 1537 staționat pe carosabil era semnalizat necorespunzător iar in situația unei semnalizări corespunzătoare inculpatul G ar fi acționat sistemul de frânare si s-ar fi evitat impactul la data de 17.12.1997 dintre cele doua autovehicule.
Concluziile expertului coroborate cu depozițiile martorilor au condus la solicitarea procurorului în ședința din 2.04.2001 de a se extinde procesul penal cu privire la punându-se în mișcare acțiunea penala împotriva acestuia in calitate de inculpat iar instanța a încuviințat cererea pentru săvârșirea de către inculpatul a infracțiunilor prevăzute de art 178 al 2 si 5 Cp și art 184 al 2 si 4 Cp cu aplicarea art 33 lit b Cp (dosar nr 3001/2000).
, in calitate de inculpat a declarat in fata instanței (fila 170 dosar) ca nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpa și vătămare corporala din culpa întrucât staționa cu autovehiculul regulamentar pe carosabil având pozițiile aprinse ca semnal luminos, respectiv luminile de poziție. Inculpatul a recunoscut faptul ca nu deținea triunghiuri reflectorizante menționând ca acestea erau necesare în situația in care rămânea fără luminile de poziție.
În cauza trimisă spre rejudecare s-au reaudiat părțile, martorii si s-a efectuat o expertiza tehnica de specialitate de către Institutul Național de Expertize Criminalistice
Probatoriul administrat în cauza evidențiază că inculpatul G conducătorul autocarului putea preveni producerea accidentului daca ar fi adaptat viteza de deplasare a autovehiculului cu spațiul de vizibilitate frontala de care a dispus reducând-o la valoarea de cca 25 km/.
De asemenea prezenta unui obstacol nesemnalizat pe suprafața carosabila putea fi prevăzută de conducătorul auto daca ar fi ținut cont de diminuarea acuității vizuale la intersectarea cu autovehiculele ce rulau din sens opus si ar fi redus viteza de deplasare astfel încât să poată opri autovehiculul în limita sau vizual disponibil către înainte.
Ori potrivit declarației inculpatului G acesta se deplasa cu viteza de 58 km/ între localitățile și și a observat autocamionul staționat la o distanta de 15 metri in fata sa.
Cu toate ca din sens opus se apropia un alt autovehicul, inculpatul conducătorul autocarului a apreciat ca poate trece printre cele doua autovehicule (autocamionul staționat condus de inculpatul pe sensul sau de mers si autovehiculul ce rula din sens opus) si-a continuat deplasarea condiție in care s-a produs impactul dintre partea dreapta a frontalei autocarului si partea stânga a autocamionului staționat marca condus de inculpatul.
Pe de alta parte si inculpatul se face vinovat pentru nesemnalizarea prezentei autocamionului staționat pe partea carosabila si putea preveni producerea accidentului rutier prin aprinderea luminilor de poziție si a lămpilor de culoare roșie de la partea din spate a camionului sau prin amplasarea de triunghiuri reflectorizante.
Afirmațiile făcute de inculpatul pe parcursul procesului penal ca in cursul staționării autocamionului avea luminile de poziție aprinse și suplimentar a aprins si semnalul intermitent de culoare galbena sunt infirmate de depozițiile martorilor, și.
martori au declarat ca autocamionul staționat nu a fost semnalizat corespunzător regulamentului in sensul aprinderii luminilor de poziție iar după producerea impactului in zona era bezna fiind stinse si farurile autocarului ca urmare a socului.
De altfel inculpatul avea o defecțiune la motor si încerca sa o remedieze ajutându-se de o lanterna fapt recunoscut de acesta.
Din cercetările efectuate și mijloacele de proba adminJ. instanța și-a format convingerea ca inculpații G si au o culpa concurenta în săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpa și vătămare corporala din culpa.
S-a reținut că fapta inculpatului G de a produce in noaptea de 17.12.1997 un accident de circulație ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a masurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii, accident în urma căreia au decedat, și a fost calificată ca fiind infracțiunea de ucidere din culpa prevăzută de art 178 al 2 si 5 Cod penal.
Fapta inculpatului G de a produce in noaptea de 17.12.1997 un accident de circulație ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a masurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii, accident in urma căruia părțile vătămate și au suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare peste 60 zile timp de îngrijiri medicale, a fost calificată ca fiind infracțiunea de văămare corporala din culpa prevăzută de art 184 al 2 si 4 Cod penal.
Fapta inculpatului G de a produce in noaptea de 17.12.1997 un accident de circulație ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale si a masurilor de prevedere accident în urma căruia partea vătămată suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile timp de îngrijiri medicale a fost calificată ca fiind infracțiunea de vătămare corporala din culpa in modalitatea prevăzută de art 184 al 1 si 3 Cod penal.
Întrucât inculpatul prin aceeași conduita de nerespectare a dispozițiilor legale și a masurilor de prevedere a săvârșit mai multe infracțiunii au fost aplicate și dispozițiile art 33 lit b Cod penal (concursul ideal de infracțiuni).
Fapta inculpatului care in noaptea de 17.12.1997 a lăsat pe carosabil un autocamion nesemnalizat corespunzător urmare căreia s-a produs un accident de circulație in care au decedat, și a fost calificată ca fiind infracțiunea de ucidere din culpa prevăzută de art 178 al 2 si 5 Cod penal.
Fapta inculpatului care in noaptea de 17.12.1997 a lăsat pe carosabil un autocamion nesemnalizat corespunzător, urmare căreia s- produs un accident de circulație în care părțile vătămate si au suferit leziuni corporale pentru a căror vindecate au fost necesare peste 60 zile timp de îngrijiri medicale, a fost calificată ca fiind infracțiunea de vătămare corporala din culpa in modalitatea prevăzută de art 184 al 2 si 4 Cod penal.
Întrucât inculpatul prin aceeași conduita de nerespectare a dispozițiilor legale (nesemnalizare corespunzătoare a autocamionului staționat) a săvârșit mai multe infracțiuni au fost aplicate dispozițiile art 33 lit b Cod penal (concursul ideal de infracțiuni).
În stabilirea răspunderii penale ce revine inculpaților instanța de fond a analizat împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele corelat cu gradul lor de pericol social concret; dispozițiile părții generale a codului penal; limitele de pedeapsa fixate de norma incriminatoare; cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penala precum si aspectele privind persoana inculpaților.
Sub aspectul circumstanțelor reale instanța de fond a apreciat gravitatea faptelor săvârșite de inculpați prin consecințele produse in urma accidentului respectiv 4(patru) decedați si mai multe persoane vătămate corporal aspect ce evidențiază gradul de pericol social sporit al faptelor.
Referitor la circumstanțele personale instanța a reținut ca inculpatul G are studii școala profesionala, căsătorit, ocupația conducător auto, fără antecedente penale iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sincera.
Celalalt inculpat are studii 8 clase si 6 luni școala profesionala, căsătorit, ocupația șofer, are antecedente penale iar pe parcursul procesului penal a negat ca are vreo vina in producerea accidentului arătând ca autocamionul staționat avea luminile de poziție aprinse la data coliziunii.
În fata instanței de judecata inculpații au dat dovada de atitudini parțial sincere, încercând sa minimalizeze culpa ce le revine in producerea accidentului rutier.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații G și.
Inculpatul nu și-a motivat apelul și nici nu s-a prezentat pentru a-l susține, iar tribunalul a desemnat un apărător din oficiu pentru a asigura apărarea acestuia. Avocatul desemnat din oficiu a susținut apelul și a cerut tribunalului achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit. c Cod procedură penală apreciind că accidentul de circulație a fost urmarea culpei exclusive a inculpatului G, iar instanța de fond a interpretat greșit probele dosarului. În acest sens, s-a susținut că sunt dovezi adminJ. în timpul urmăririi penale care demonstrează că a respectat toate dispozițiile legale în cazul staționării autovehiculului pe carosabil pe timp de noapte. Astfel, se susține că după intervenirea defecțiunii la camionul pe care-l conducea, inculpatul a lăsat în funcțiune luminile de poziție și lampa poziționată pe cabina șoferului. Normele în vigoare la data producerii accidentului nu prevedeau și alte măsuri de avertizare, iar în aceste condiții se impune achitarea inculpatului.
Inculpatul apelant Gas olicitat la rândul său achitarea în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, apreciind că accidentul de circulație s-a produs din vina exclusivă a inculpatului care nu a semnalizat corespunzător staționarea autocamionului pe carosabil.
Faptul că inculpatul a lăsat în funcțiune luminile de poziție și lampa de pe cabina șoferului nu reprezintă o semnalizare a existenței unui autovehicul staționat ci dimpotrivă creează ideea prezenței unui autovehicul în deplasare. Aceasta a fost situația în care s-a aflat și apelantul, iar în momentul în care a realizat că autovehiculul din fața nu se deplasa ci staționa nu mai era timpul necesar pentru frânare, fapt ce l-a determinat să încerce manevra de ocolire ( depășire a obstacolului ) în condițiile în care din sens opus venea un alt autovehicul, sperând că spațiul rămas îi va permite să realizeze această manevră fără riscuri.
A mai susținut apelantul că la producerea evenimentului au mai concurat și alți factori specifici circulației pe timp de noapte și anume luminile de drum ale autovehiculelor ce circulau din sens opus ce au avut ca efect reducerea acuității sale vizuale. În acest sens au fost evocate declarațiile martorilor pasageri în autocar care au declarat că înainte de impact au observat multe lumini puternice din sensul opus.
Apelantul a recunoscut că circula cu viteză peste limita legală, dar susține că această depășire este mică și nu a concurat în nici un fel la producerea accidentului.
În consecință, cei doi inculpați au solicitat desființarea sentinței atacate și în rejudecare să se dispună achitarea lor.
Tribunalul, verificând sentința atacată, potrivit dispozițiilor art.371 Cod procedură penală a constatat că motivele de apel invocate de inculpați sunt nefondate.
Potrivit ultimului raport de expertiză tehnică efectuat de Institutul de expertize criminalistice de pe lângă Ministerul Justiției rezultă că ambii inculpați sunt culpabili de producerea accidentului rutier ce a atras trimiterea lor în judecată pentru infracțiunile ce formează obiectul prezentului dosar.
În ce privește pe inculpatul G, rezultă că acesta a condus autocarul cu o viteză peste limita legală, fapt ce nu i-a permis să poată efectua în timp util o manevră care să asigure evitarea producerii accidentului.
De altfel, doar în apel inculpatul G susține această variantă, pentru că la judecata în fond a susținut că după ce a observat camionul staționat a încercat să frâneze și pentru că sistemul de funcționare nu a răspuns comenzii a încercat depășirea. Cum expertiza tehnică auto a constatat că sistemul de frânare era funcțional, în apel s-a încercat o altă apărare.
Nici susținerile inculpatului nu au fost primite deoarece rezultă chiar din propriile declarații că staționarea autocamionului nu era semnalizată cu lumini intermitente așa cum prevedea regulamentul.
De altfel tribunalul nici nu mai poate analiza motive de apel invocate de acest inculpat cu privire la latura penală decât în măsura în care acestea ar privi mărimea pedepsei în raport de pedepsele aplicate prin sentința penală nr.2398/11.11.2001 a Judecătoriei Brăila prin care inculpatul a fost condamnat și împotriva căreia nu a declarat apel. Sentința a fost desființată doar pentru motive ce privesc latura civilă.
În ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat din oficiu că despăgubirile acordate de instanță nu depășesc limitele plafoanelor legale pentru asigurările de răspundere civilă ce se acordă direct păgubiților de către asigurător. În această situație în mod greșit instanța de fond a obligat și pe inculpați în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile.
Pentru aceste motive, prin decizia penală nr. 250 din 28.11.2008 a Tribunalului Brăilas -au admis apelurile inculpaților, s-a desființat în parte sentința penală atacată, dar în ce privește latura civilă și în rejudecare, în baza art. 14, art.346 Cod procedură civilă, art.998 cod civil și art. 50 - 51 din Legea nr.136/1996 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă SA B - Sucursala G să plătească acesteia suma de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri, din care 500 lei pentru daune materiale și 2.000 lei pentru daune morale.
Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile și și a obligat asigurătorul de răspundere civilă SA B - Sucursala G să plătească fiecăreia câte 2.000 lei reactualizat la data efectuării plății cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă SA B - Sucursala G să plătească părții civile suma de 6.000 lei, reactualizată la data plății, cu titlu de despăgubiri civile din care 1.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune morale și 5.000 lei despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 106 din OUG nr.150/2002, art.346 Cod procedură penală și art.50 - 51 din Legea nr.136/1995 a obligat asigurătorul de răspundere civilă SA B - Sucursala G să plătească părții civile Spitalul Județean Sf. G suma de 366 lei, iar Spitalului Județean de Urgență B suma de 222,7 lei - reactualizate la data plății - cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate părților vătămate.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței iar cheltuielile judiciare în apel s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
De asemenea s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brăilaa sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru asistența judiciară a apelantului inculpat ( av. ).
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și inculpatul G, fără ca acesta din urmă să formuleze motive scrise conform dispozițiilor art. 38510alin.1 și 2 Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Parchetul a susținut că în mod greșit instanța de apel a dispus obligarea la plata despăgubirilor civile doar a asiguratorului de răspundere civilă SA. Instanța trebuia să aibă în vedere că dintre cei doi inculpați numai inculpatul G era asigurat nu și inculpatul. Potrivit normelor asigurătorul trebuie să acopere prejudiciul într-o anumită limită, în mod corect instanța trebuia să dispună obligarea asigurătorului numai pentru inculpatul asigurat G și numai până la concurența sumei de 4000 lei.
Totodată inculpatul nu trebuia să fie obligat să plătească în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă SA întrucât acesta din urmă este obligat a plăti doar pentru asiguratul său, respectiv
Pentru sumele ce depășesc plafonul de 4000 lei instanța trebuia să dispună obligarea inculpaților în solidar iar inculpatul G în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC SRL
Cu privire la cheltuielile judiciare instanța trebuia să dispună obligarea inculpaților în solidar iar inculpatul G în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC SRL G la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă.
Cu privire la cheltuielile judiciare datorate statului instanța trebuia să dispună obligarea fiecărui inculpat la plata acestora iar inculpatul G în solidar și cu partea responsabilă civilmente nu și cu asigurătorul.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și în rejudecare să se aibă în vedere motivele invocate.
Oral, prin apărătorul ales, precum și prin notele scrise, inculpatul a criticat soluțiile date în fond cât și în apel, atât pentru nelegalitate cât și pentru netemeinicie.
S-a susținut că hotărârile sunt nelegale întrucât nu cuprind motivele pe care se sprijină, invocându-se astfel cazul de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct. 9 Cod pr.penală.
De asemenea s-a susținut că hotărârile sunt netemeinice întrucât:
- inculpatul - recurent nu a încălcat vreo prevedere a Regulamentului de aplicare a Decretului nr. 328/1966;
- nu putea să prevadă coliziunea atât timp cât nu putea și nici nu trebuia să prevadă prezența camionului nescos în afara drumului și nesemnalizat corespunzător, astfel că singurul care a încălcat norma legală este inculpatul.
Cum aceste susțineri au fost făcute în fața ambelor instanțe care nu au motivat punctul de vedere contrar dispunând însă condamnarea și înlăturând, fără argumente, apărarea, s-a concluzionat că ambele hotărâri sunt de fapt nemotivate.
S-a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării.
Recursurile sunt întemeiate dar pentru considerentele ce se vor arăta.
Cu probatoriul administrat s-a demonstrat că inculpații G și au o culpă concurentă la săvârșirea, în noaptea de 17.12.1997, a infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 178 alin.2 și 5 Cod penal, art. 184 alin.1 și 3 Cod penal și art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, ambii inculpați încălcând regulile privind circulația pe drumurile publice.
Prin nesemnalizarea prezenței autocamionului staționat pe partea carosabilă, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 41 alin.1 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 (în vigoare la acea dată) potrivit cărora oricărui vehicul care staționează pe timp de noapte pe partea carosabilă a unui drum public trebuie să i se semnalizeze prezența prin aprinderea lanternelor de poziție, cât și prin lumina roșie din spate, dacă locul de staționare este neiluminat, precum și cele ale art. 78 alin. 5 din același regulament potrivit cărora dacă sistemul de iluminat nu funcționează, autovehiculele nu vor circula în timpul nopții sau pe ceață, poziția lor fiind semnalizată prin instalarea în față și în spate a câte unui triunghi reflectorizant.
Inculpatul Gaf ost avertizat, cu faza de drum, asupra faptului că pe sensul său de deplasare se află un obstacol, de către conducătorul auto de pe primul camion din coloana de trei camioane care se deplasau din sens opus, moment în care inculpatul a călcat frâna fără să frâneze efectiv, semn că a înțeles că pe drum ar putea exista un vehicul sau autovehicul nesemnalizat, sau orice alt obstacol.
Posibilitățile pe care le avea la îndemână inculpatul pentru a evita impactul trebuie raportate la limitele generale omenești ale posibilității de prevedere și avertizat fiind, varianta cea mai simplă, în condițiile concrete de trafic, era manevra de frânare până la oprire.
Chiar dacă viteza de deplasare a autocarului era sub limita prevăzută de lege ( aproximativ 55 km./h) aceasta nu putea să conducă la evitarea accidentului rutier în condițiile în care circula pe timp de noapte, când câmpul vizual era asigurat de fascicolul luminos al farurilor numai pe o distanță de 30. autovehiculul circulând pe faza de întâlnire la care se adaugă și fenomenul de orbire temporară produs de farurile camioanelor care veneau din sens opus.
Manevra de ocolire era eficientă în cazul în care starea de pericol putea fi sesizată la o distanță mai mare decât spațiul parcurs în cazul întârzierilor involuntare, fiind recomandată când oprirea nu este posibilă până la locul de impact și când din sens opus nu circulă un alt autovehicul.
Or inculpatul a apelat la această manevră deși în raport de lățimea benzii pe sens ( de aproximativ 4. ) și de lățimea autocarului ( de circa 2,5.), depășirea nu putea avea loc decât cu pătrunderea cu roțile din stânga pe de contrasens pe care se deplasa cel de-al treilea camion, încălcând astfel dispozițiile art. 32 lit. k din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966, potrivit cărora depășirea este interzisă în situația în care se apropie din sens opus un alt vehicul și când pentru realizarea depășirii ar fi necesar să se treacă peste axa care desparte cele două sensuri de circulație ale drumului.
Se constată așadar că motivele de recurs invocate de inculpatul G sunt nefondate.
În ce privește motivele invocate de Parchet, Curtea, conform dispozițiilor art. 3851alin. 4 Cod pr. penală, va avea în vedere doar modificările aduse în apel soluției din sentința penală nr. 1093/7.07.2008 a Judecătoriei Brăila, parchetul nefolosind calea apelului.
Așa fiind, Curtea constată că soluția instanței de apel prin care doar asigurătorul a fost obligat la plata despăgubirilor civile stabilite în cauză apare ca nelegală, pe de o parte pentru că inculpatul, nefiind asigurat, ar fi exonerat în mod nejustificat de la plata acestor despăgubiri, pe de altă parte pentru că asigurătorul răspunde pentru riscul asigurat alături de inculpatul G și de partea responsabilă civilmente și nu în exclusivitate.
Așadar se constată că prima instanță a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 14 alin.3 lit. b Cod pr.penală, art. 346 Cod pr.penală, art. 998 Cod civil și art. 1000 alin.3 Cod civil în soluționarea laturii civile.
Cu toate acestea prima instanță a stabilit în mod greșit cuantumul daunelor morale (5.000 lei ) acordate părții civile, raportat la suma totală acordată cu titlu de despăgubiri civile (10.000 lei ) și daunele materiale dovedite în sumă de 5.395 lei, nefiind exclusă o eroare de calcul.
Pentru toate aceste considerente recursurile de față vor fi admise conform dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d Cod pr.penală.
Pe cale de consecință se va casa în întregime decizia penală nr. 250/28.11.2008 a Tribunalului Brăila și în parte sentința penală nr. 1093/7.07.2008 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare se va modifica dispoziția de acordare a despăgubirilor civile către partea civilă în sensul că din totalul sumei acordate de 10.000 lei ( despăgubiri civile ), suma de 5.395 lei reprezintă daune materiale și suma de 4.605 lei reprezintă daune morale.
Restul dispozițiilor sentinței penale nr. 1093/7.07.2008 a Judecătoriei Brăila vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA și inculpatul OG (fiul lui G și, născut la data de 28.06.1960 în com., jud.V, CNP - -) domiciliat în G,-,. 10 D,. 14, jud.G, împotriva deciziei penale nr. 250/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila ( sentința penală nr. 1093 din 7.07.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila ).
Casează în întregime decizia penală nr. 250/28.11.2008 a Tribunalului Brăila și în parte sentința penală nr. 1093/07.07.2008 a Judecătoriei Brăila, doar în ceea ce privește latura civilă a cauzei și în rejudecare:
Modifică dispoziția de acordare a despăgubirilor civile către partea civilă, domiciliată în G, str.- -, 19, - 1,. 28, jud.G, în sensul că obligă în solidar pe inculpații G și (fiul lui și, născut la 09.09.1955, CNP - -) domiciliat în com., str.- -, jud.B, pe inculpatul G și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL G, cu sediul în G,-, jud.G și asigurătorul SA - sucursala G, să plătească părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile din care suma de 5.395 lei cu titlu de daune materiale și suma de 4.605 lei cu titlu de daune morale, sume ce se vor actualiza în raport cu rata inflației la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul- inculpat, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./17.06.23009
Tehnored./24.06.2009/21 ex.
Jud.fond:
Jud.apel: - -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
