Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 372/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.372/R/2009
Ședința publică din 9.06.2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Delia Purice
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat prin PROCUROR -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursurile declarate de inculpata și părțile civile, prin și avocat, împotriva deciziei penale nr. 69/A din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal.
La apelul nominal se prezintă ul părților civile și, lipsă fiind inculpata, părțile civile și, Spitalul Clinic Județean de Urgență C, asiguratorul SC " asigurare Reasigurare"SA și partea responsabilă civilmente Fundația.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 1 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.847/2008 pronunțată în data de 13.11.2008 de către Judecătoria Cluj -N, în baza art.178 alin.1 și 2.pen. cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.d pen. s-a dispus condamnarea inculpatei:
- fiica lui si, născută la data de 27.12.1979 in C-N, fără antecedente penale, domiciliată în D,-, CNP -, la o pedeapsa de:
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, fapta din data de 24.10.2000.
În baza art.71 penal, i-a fost interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza 2, respectiv dreptul de a fi ales și lit.b penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.81 penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani, la care s-a adăugat cuantumul pedepsei aplicate de 1 an, termenul de încercare fiind de 3 ani, conform art.82 penal.
În baza art.71 alin.5 penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 pr.penală, i-a fost atrasă atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 si art.84 penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14, 346.pr.penală, art.998 civil a fost obligată inculpata sa plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C suma de 18,23 lei, cu majorări de întârziere conform Codului d e procedură fiscală, începând din prima zi următoare datei decesului victimei, suma stabilita in raport cu culpa comuna egala a victimei cu cea a inculpatei in producerea accidentului.
A fost admisă în parte constituirea de parte civilă formulată de, ul minorilor, născut la data de 5.09.1990 și, născut la data de 29.06.1996 si a fost obligată inculpata să plătească părții civile, în favoarea minorilor, sumele de cate 21.700 lei pentru fiecare minor în parte, reprezentând diferența dintre veniturile pe care le-ar fi realizat victima și cuantumul pensiei de urmaș stabilita acestora, calculata de la data accidentului si pana la data de 24.10.2008 si in continuare sumele lunare de cate 271,25 lei pentru fiecare minor, cu titlu de renta lunara, calculata pana la majoratului minorului, iar în cazul continuării studiilor de către acesta, pana la finalizarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 25 de ani, si pe toata durata studiilor dar nu mai târziu de 25 de ani pentru, sumele stabilite fiind in raport cu culpa comuna egala a victimei cu cea a inculpatei in producerea accidentului.
A fost obligată inculpata să plătească părților civile si sumele de cate 12.500 Euro sau echivalentul in lei la data plății, la care s-a adăugat dobânda legala calculata de la data rămânerii definitive a sentinței si pana la plata efectiva, cu titlu de daune morale, sumele stabilite fiind in raport cu culpa comuna egala a victimei cu cea a inculpatei in producerea accidentului.
A fost admisă în parte constituirea de parte civila formulata de, soția supraviețuitoare si a fost obligată inculpata să plătească acesteia suma de 7.500 Euro cu titlu de daune morale, suma stabilita fiind in raport cu culpa comuna egala a victimei cu cea a inculpatei in producerea accidentului.
S-a constatat că în cauza are calitatea de asigurator SC Asigurări SA Sucursala C, societate ce va răspunde pentru plata despăgubirilor civile conform contractului de asigurare.
S-a constatat lipsa calității procesuale pasive a Fundației D, in calitate de parte responsabila civilmente.
În baza art.191 pr.penală a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma in care s-a inclus și onorariul de avocat pentru apărător din oficiu de 100 lei, in favoarea av., si suma de 100 lei onorariu de avocat gratuit acordat lui ul părților civile in favoarea avocat, onorarii ce se vor avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 24.10.2000, inculpata se afla la volanul autoturismului marca Opel cu numărul de înmatriculare -, deplasându-se pe str. - din C-N, dinspre Centru spre str. -, pe de lângă axul drumului, unde înainte de o trecere de pietoni semnalizata corespunzător cu indicator si marcaj a surprins si lovit un pieton care s-a angajat in traversarea străzii prin loc nemarcat, impact in urma căruia victima a fost luata pe mașinii si proiectata pe caldarâm, suferind multiple leziuni, fiind internata de urgenta la Clinica chirurgie III cu diagnosticul major, coma gradul III, fractura coloana cervicala, fractura articulație radiocarp drept, victima decedând la data de 25.10.2000.
În urma efectuării autopsiei victimei de către IML C, s-a stabilit ca moartea acestuia a fost violenta si s-a datorat unei hemoragii si contuzii meningo-cerebrale cu fractura calotei si bazei craniului, leziuni ce pot provenii in urma unui accident rutier prin lovire si proiectare.
În autoturismul condus de inculpata se aflau martorii, unchiul inculpatei care stătea pe scaunul din fata dreapta, verișoara inculpatei si fratele acesteia, care ocupau locul pe bancheta din spate.
În urma probelor administrate in cauza in faza de urmărire penala si in fata instanței, avându-se in vedere si concluziile expertizelor criminalistice de specialitate s-a constatat faptul ca impactul cu victima a avut loc la o viteza de circa 52 km/, impactul producându-se la circa 7,4 anterior indicatorului de informare - trecere pentru pietoni, traversarea in care s-a angajat victima fiind in afara spațiului destinat traversării pietonale la circa 24,7 anterior limitei acestui spațiu.
Totodată a rezultat ca victima a traversat strada în pas grăbit fără a se asigura in prealabil, în loc nemarcat pentru trecere de pietoni, apărând brusc dintre mașinile ce se aflau parcate în zona pe marginea drumului.
Din depoziția martorului a rezultat ca victima a coborât din mașina condusa de el pe partea dreapta după care de pe trotuar, prin spatele autoturismului din care a coborât, a încercat sa traverseze drumul in loc nemarcat pentru trecerea de pietoni.
Acest martor a confirmat ca in zona mai erau parcate mașini pe partea dreapta a drumului in sensul de mers al inculpatei, dar ca in imediata apropiere a mașinii sale parcate, respectiv in spatele lui nu se aflau si alte mașini staționate, astfel ca inculpata trebuia sa aibă vizibilitate asupra momentului când victima s-a angajat in traversare.
Inculpata a susținut că nu a putut evita accidentul de circulație întrucât victima i-a apărut inopinat in fata mașinii la circa 1, motiv pentru care nu a putut frâna, efectuând doar o manevra de evitare printr-un viraj la stânga intrând pe contrasensul de circulație, având victima proiectata pe.
Expertizele tehnice nu au putut stabilii in lipsa urmelor de frânare viteza avuta de inculpata anterior impactului, stabilind doar ca impactului cu victima a avut loc la o viteza de circa 52 km/, fiind posibil ca anterior impactului mașina condusa de inculpata sa fi avut o viteza mai mare de 52 km/, viteza care să se fi redus ca urmare a acționarii sistemului de frânare.
S-a mai reținut ca inculpata trebuia sa observe victima care s-a angajat in traversare străzii de la o distanta de cel puțin 12 si să acționeze de urgenta sistemul de frânare si sa efectueze o virare brusca la stânga, manevre care ar fi condus fie la evitarea impactului sau la diminuarea efectelor accidentului de circulație.
Nu s-a dovedit susținerea inculpatei ca victima i-a apărut in fata mașinii la o distanta de circa 1, susținere ce nu este confirmata de nicio expertiza tehnica, varianta ce este imposibila din punct de vedere fizic, întrucât nu tine cont de timpul si distanta pe care trebuia sa o parcurgă victima in deplasarea sa pe carosabil pana la impactul cu mașina condusa de inculpata.
Astfel, instanța de fond considerat ca in condițiile in care inculpata circula pe a doua, aproape de axul drumului, acesta avea spațiu lateral suficient sa observe intenția de traversare a victimei chiar in ipoteza ocupării unei părți a benzii 1 de câteva autoturisme parcate in zona.
Autoturismele pretins parcate in zona accidentului nu puteau ocupa integral 1 de circulație ținând cont de lățimea celor doua benzi de circulație de 6, 1 având astfel lățimea de 3 astfel ca o mașina parcata lângă bordura nu poate ocupa decât parțial spațiul primei benzi de circulație.
Din expertiza si măsurătorile efectuate la fata locului a rezultat ca impactul cu victima a avut loc la o distanta de 5,25 de la bordura din partea dreapta, iar pietonul putea sa fie observat de conducătorul auto de la o distanta de circa 15,9.
În consecință, susținerea inculpatei ca a văzut victima la circa 1 înainte de impact, poate conduce la variantele fie ca susținerea inculpatei nu cuprinde adevărul, fie ca nu a fost suficient de atenta la trafic in zona respectiva nesesizând de la distanta cuprinsa intre 24,71 cât a stabilit prima expertiza si 15,9 cat a stabilit cea de a doua expertiza, apariția victimei pe carosabil.
Chiar martorul care ocupa locul din fata dreapta a susținut in declarația data la data de 21.12.2000 ca a văzut victima de la o distanta de 15-20 înainte de impact in momentul când acesta a traversat drumul.
În prima expertiza tehnica efectuata in cauza de Laboratorul de Expertize Criminalistice C s-a stabilit o stare de fapt asemănătoare cu cele cuprinse in cea de a doua expertiza efectuata de Institutul Național de Expertize Criminalistice, existând mici diferențe de apreciere a vitezei de impact si a unor distante privind reperele marcajului pietonal si locului lovirii victimei si a distantei de la care victima trebuia sa fie observata de inculpata, moment in care acesta trebuia sa ia masurile de evitare.
Astfel in prima expertiza s-a concluzionat ca accidentul s-a produs din culpa victimei si a conducătorului auto, victima prin angajarea in traversare in loc nepermis si fără asigurare a străzii, iar inculpata prin neluarea masurilor de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol prin acționarea sistemului de frânare, virarea brusca la stânga.
A doua expertiza tehnica a concluzionat ca accidentul de circulație nu putea fi evitat de inculpata, acesta circulând cu o viteza adaptata specificului zonei respective.
Instanța de fond la stabilirea gradului de culpa a inculpatei in producerea accidentului de circulație a avut in vedere concluziile celor doua expertize tehnice, depozițiile martorilor, cercetările efectuate de organele de politie, reținând ca inculpata nu poate fie exonerata total de culpa producerii accidentului de circulație mortal pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat s-a putut observa ca accidentul de circulație a avut loc in apropierea unei treceri de pietoni semnalizata corespunzător, observata de la distanta de inculpata si martori, astfel ca se impunea încă din momentul sesizării zonei trecerii de pietoni, inculpata sa fi luat preventiv toate masurile pentru evitarea oricărui incident rutier in care se include circulația cu o viteza adaptata condițiilor de trafic si apropierii de trecerea de pietoni.
Totodată s-a constatat ca accidentul de circulație mortal s-a produs la intrarea într-o intersecție a str. - si str. -, porțiune de drum in care potrivit prevederilor legale, inculpata trebuia sa reducă viteza si sa circule cu atenție sporita.
Deși inculpata a avut in momentul impactului o viteza de circa 52 km/, viteza care se înscrie in limita legala pentru circulația in localitate, instanța de fond a considerat ca aceasta nu a respectat prevederile legale de reducere a vitezei la un nivel care sa permită o evitare a oricărui incident in intersecție si in zona dinaintea unei treceri de pietoni, acceptând prin viteza avuta posibilitatea de a nu putea opri in siguranța in cazul unui eveniment rutier neașteptat.
Totodată inculpata nu a dat dovada de suficienta atenție in zona menționata mai sus, astfel ca nu a putut să observe cel puțin de la distanta stabilita in expertize de circa 20 apariția pe carosabil a victimei, acesta observând victima doar la iminenta impactului.
Din cercetările efectuate s-a susținut ca daca inculpata circula cu o viteza mai redusa, corespunzătoare sectorului de drum unde se afla, respectiv in apropierea unei intersecții si a unei treceri de pietoni si observa din timp apariția pietonului pe carosabil si acționa sistemul de frânare, aceasta putea sa evite accidentul sau urmările accidentului erau mai mici.
Cele doua expertize tehnice au descris cinetica producerii accidentului de circulație, ambele au arătat ca viteza impactului s-a produs la o viteza de circa 52 km/, ca victima trebuia sa fie perceputa de conducătoarea auto de la o distanta de circa 20, ca inculpata nu a acționat decât după impact frâna virând brusc spre stânga si punând frâna.
În cele doua expertize tehnice criminalistice nu exista contradicții majore, datele cuprinse in cele doua rapoarte fiind aproape identice, instanța de fond a reținut ca mai apropiata de realitate si de probele administrate varianta primei expertize tehnice din 22 iunie 2005 in care se retine culpa comuna a victimei si inculpatei in producerea accidentului mortal de circulație prin angajarea victimei in traversarea pe loc nepermis si fără asigurare si neluarea de către inculpata a masurilor de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol.
Reprezentantul parchetului a solicitat achitarea inculpatei conform dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a art. 10 lit.b Cod pr. penala, fapta nefiind prevăzuta de legea penala cu respingerea acțiunii civile părților civile.
Si inculpata si apărătorul acesteia au solicitat achitarea inculpatei conform dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a art.10 lit.d Cod pr. penala, faptei inculpatei lipsindu-i latura obiectiva si subiectiva, iar in subsidiar s-a solicitat achitarea inculpatei in baza prevederilor art.10 lit.a Cod pr. penala.
Cererea de achitare a inculpatei a fost argumentată prin faptul ca potrivit uneia din expertizele criminalistice efectuate s-a concluzionat ca inculpata nu putea sa evite producerea accidentului.
Totodată s-a susținut ca potrivit reglementarilor actuale cuprinse in dispozițiile art.72 alin.2 din OUG nr.195/2002, se prevede faptul ca: " surprinși si accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau prin nerespectarea altor obligații stabilite in normele rutiere poarta întreaga răspundere a accidentării lor, in condițiile in care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector", situație in care si prin aplicarea dispozițiilor art.13 Cod penal s-ar impune achitarea inculpatei in condițiile in care aceasta a circulat cu o viteze legala, victima i-a apărut in fata mașinii la o distanta de 1, inculpata neputând decât sa vireze spre stânga mașina.
Referitor la apărările invocate in scopul exonerării inculpatei de răspundere penala, instanța de fond a considerat că deși inculpata a circulat cu o viteza legala, acesta nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, respectiv nu a redus viteza in zona intersecției de străzi unde a avut loc accidentul si la vederea indicatorului de atenționare privind apropierea de un sector in care se afla o trecere de pietoni.
Astfel potrivit dispozițiilor art.49 lit.a din Regulamentul de aplicare a Decretul nr.328/1966 care era in vigoare la data accidentului se prevede obligația conducătorului auto de reduce viteza pana la limita evitării oricărui pericol, dispoziție ce s-a modificat prin apariția OUG nr.196/2002 care in art.56 stipulează ca "La apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept. "
Instanța de fond a considerat ca obligația de reducere a vitezei pana la limita opririi autovehiculului in siguranța se extinde pentru toate situațiile neprevăzute ce pot apărea in trafic in zona intersecției, inclusiv apariția unui obstacol sau pieton.
Totodată inculpata nu a avut o conduita preventiva, nefiind atenta la trafic in condițiile in care acesta trebuia sa observe victima care a apărut pe carosabil de la o distanta de circa 20, distanta care i-ar fi permis efectuarea in condiții de siguranța a unei manevre de evitare si de frânare, acțiuni care ar fi împiedicat lovirea victimei sau diminuarea efectelor impactului.
Instanța de fond, in baza probelor administrate in cauza si descrise mai sus a considerat ca inculpata a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpa, atât sub aspectul existentei laturii obiective cat si subiective, fapta având un caracter penal.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a reținut in sarcina inculpatei, vinovăția concurenta cu cea a victimei in producerea accidentului de circulație din seara de 24.10.2000 soldata cu moartea victimei, apreciind o culpa egală.
Fapta săvârșită de inculpata în condițiile descrie mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1, 2 Cod penal.
La dozarea pedepsei care i-a fost aplicata inculpatei, instanța de fond a avut in vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatei care nu are antecedente penale si are un comportament corespunzător in societate, astfel ca s-a făcut si aplicarea circumstanțelor atenuante cuprinse in dispozițiile art.74 lit.a, art. 76 lit.d Cod penal.
Astfel in baza prevederilor art. 178 alin.1 si 2.penal, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit. d penal, a dispus condamnarea inculpatei - fiica lui si, născută la data de 27.12.1979 in C-N, fără antecedente penale, domiciliata in D,-, CNP -, la o pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, fapta din data de 24.10.2000.
În baza art.71 penal, i-a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza 2, respectiv dreptul de a fi ales și lit.b penal, pe durata executării pedepsei.
Instanța de fond a considerat că inculpata poate fi reeducata si fără privarea ei de libertate, că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei își va atinge scopul sau educativ si preventiv fata de aceasta.
Astfel in baza art.81 penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicate de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani, la care s-a adăugat cuantumul pedepsei aplicate de 1 an, termenul de încercare fiind de 3 ani, conform art.82 penal.
În baza art.71 alin.5 penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat si executarea pedepsei accesorii.
Instanța de fond, în baza art.359 pr.penală, i-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 si art.84 penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a admis constituirea de parte civilă a Spitalul Clinic Județean de Urgență C, iar in baza art.14 și 346.pr.penala, art.998 civil a obligat inculpata sa plătească părții civile suma de 18,23 lei, cu majorări de întârziere conform Codului d e procedura fiscala, începând din prima zi următoare datei decesului victimei, suma stabilita in raport cu culpa comuna egala a victimei cu cea a inculpatei in producerea accidentului.
Instanța de fond admis in parte constituirile de părți civile formulate de partea civila, ul minorilor, născut la data de 5.09.1990 si, născut la data de 29.06.1996 si de partea civila, soția supraviețuitoare a victimei.
Referitor la pretențiile civile formulata de partea civila, acesta s-a constituit inițial parte civila in prezentul dosar fata de inculpata cu sumele de cate 25.000 euro pentru fiecare minor cu titlu de daune morale cu dobânda legala,12.000 lei daune materiale si stabilirea in favoarea celor doi minori a unei pensii de întreținere in cuantum egala cu pensia de urmaș acordata de stat minorilor la data respectiva acesta având cuantumul de 251 lei lunar, pensie ce urmează a fi plătită de inculpata pana la finalizarea studiilor.
Prin înscrisul intitulat precizări, partea civila si-a argumentat si precizat pretențiile civile materiale solicitate inițial arătând ca minorii beneficiază in prezent de suma lunara de cate 415 lei constând din 350 lei pensie de urmaș si 65 lei o pensie complementara de susținere.
S-a mai arătat ca victima accidentului de circulație ar fi beneficiat dacă trăia de la locul sau de munca SC de venituri lunare de 2.000 lei, suma din care ar fi alocat circa 75% din aceste venituri creșterii si educării celor doi copii, respectiv suma de 1500 lei.
În aceste condiții cei doi copii sunt privați de suma lunara de 1085 lei, suma ce constituie diferența dintre 1500 lei ce s-ar fi alocat de defunct si pensia primita.
În consecință, s-a solicitat obligarea inculpatei sa plătească celor doi minori cu titlu de despăgubiri civile pentru perioada de 80 luni calculata de la data decesului victimei si pana in prezent in suma totala de 86.000 lei, revenind fiecărui minor suma de 43.400 lei.
S-a mai solicitat si obligarea inculpatei sa plătească pe viitor lunar minorilor suma de cate 542 lei pana la data majoratului, respectiv pe perioada continuării studiilor, depunându-se doua adeverințe de școlarizare a celor doi copii din care rezulta ca minorul este elev in clasa a VI-a la Școala generala din C-N iar este elev in clasa a XII-a la Colegiul G din C-N, copiile certificatelor de naștere a acestora precum si alte acte considerate utile dovedirii pretențiilor civile formulate.
Asigurătorul, Societatea de asigurare-reasigurare SA, sucursala C si-a precizat poziția procesuala din prezentul proces și întinderea eventualei sale răspunderi civile materiale.
Partea responsabila civilmente Fundația Daa rătat ca inculpata in momentul producerii accidentului de circulație nu se afla in timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, depunând o copie a tichetului de asigurare a autoturismului implicat in evenimentul rutier, asigurarea fiind încheiata cu Societatea de asigurare-reasigurare SA, agenția D - 282.
Instanța de fond analizând cerea de despăgubire materiala solicitata de partea civila pentru cei doi copii in condițiile descrise mai sus, a constatat ca acestea sunt justificate întrucât minorii prin decesul tatălui lor au fost privați de un sprijin material substanțial din partea defunctului care și-ar fi alocat circa 75% din veniturile pe care acesta le-ar fi obținut daca trăia, pentru creșterea si educarea minorilor.
La stabilirea sumei efective la care a fost obligata inculpata s-a avut in vedere gradul de culpa comuna egala a victimei cu inculpata la producerea accidentului de circulație mortal.
Legat de daunele morale solicitate de cel doua părțile civile si cu sumele de cate 25.000 euro pentru fiecare minor cu dobânda legala, respectiv cu suma de 15.000 euro, instanța de fond a constatat ca aceste pretenții sunt justificate, sumele pretinse sunt acoperitoare pentru suferințele morale avute de cei doi copii legat de pierderea tatălui si a soției de cea a soțului, la fixarea sumelor efective la care a fost obligata inculpata s-a avut in vedere gradul de culpa comuna egala a victimei cu inculpata la producerea accidentului de circulație mortal.
Pentru motivele arătate, instanța de fond a admis in parte constituirea de parte civila formulata de, ul minorilor, născut la data de 5.09.1990 si, născut la data de 29.06.1996 si a obligat inculpata să plătească părții civile, in favoarea minorilor, sumele de cate 21.700 lei pentru fiecare minor in parte, reprezentând diferența dintre veniturile pe care le-ar fi realizat victima si cuantumul pensiei de urmaș stabilita acestora, calculata de la data accidentului si pana la data de 24.10.2008 si in continuare sumele lunare de cate 271,25 lei pentru fiecare minor, cu titlu de renta lunara, calculata pana la majoratului minorului -, iar in cazul continuării studiilor de către acesta, până la finalizarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 25 de ani, si pe toata durata studiilor dar nu mai târziu de 25 de ani pentru, sumele stabilite fiind in raport cu culpa comuna egala a victimei cu cea a inculpatei in producerea accidentului.
Instanța de fond a obligat inculpata sa plătească părților civile si sumele de cate 12.500 Euro sau echivalentul in lei la data plății, la care s-a adăugat dobânda legala calculata de la data rămânerii definitive a sentinței si pana la plata efectiva, cu titlu de daune morale, sumele stabilite fiind in raport cu culpa comuna egala a victimei cu cea a inculpatei in producerea accidentului.
Instanța de fond a admis in parte constituirea de parte civila formulata de, soția supraviețuitoare si a obligat inculpata sa plătească acesteia suma de 7.500 Euro cu titlu de daune morale, suma stabilita fiind in raport cu culpa comuna egala a victimei cu cea a inculpatei in producerea accidentului.
Instanța de fond a constatat ca în cauza are calitatea de asigurator SC Asigurări SA Sucursala C, societate ce va răspunde pentru plata despăgubirilor civile conform contractului de asigurare.
Întrucât accidentul de circulație soldat cu decesul victimei s-a produs in afara atribuțiilor de serviciu ale inculpatei față de Fundația D, aspect ce o exonerează de o eventuala răspundere civila solidară cu inculpata in calitate de prepusa a acesteia, instanța de fond a constatat lipsa calității procesuale pasive a Fundației D, în calitate de parte responsabilă civilmente.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpata și ul părților civile - și -, numitul.
Inculpata a criticat hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală atât în ceea ce privește latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei, solicitând pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.2 pen. (lipsind latura subiectivă și obiectivă a acesteia), respectiv în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.1 pen. (întrucât fapta nu există), precum și respingerea în totalitate, ca nedovedite, a daunelor materiale formulate de părțile civile, respectiv diminuarea cuantumului daunelor morale acordate acestora, întrucât sunt mult prea mari în raport cu circumstanțele în care s-a produs accidentul. În motivare, inculpata arată, în esență, că din întregul material probator administrat în cauză nu s-a dovedit în sarcina ei încălcarea vreunei norme care reglementează circulația rutieră, astfel că sub nici o formă nu i se poate reține vreo culpă în producerea evenimentului rutier soldat cu moartea victimei, câtă vreme ea a circulat cu o viteză regulamentară, inferioară celei de la care autoturismul putea fi oprit prin frânare până la nivelul marcajului pietonal, a făcut manevre de evitare a accidentului prin virare la stânga, în condițiile în care victima a sărit, din partea dreaptă, la 1 în fața mașinii sale, trecând strada prin loc nepermis și fără a-și vreo lua vreo măsură minimă de asigurare.
Părțile civile - și -, prin ul, au criticat sentința atacată ca fiind netemeinică sub aspectul laturii penale și civile, solicitând pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai mare inculpatei pentru infracțiunea săvârșită iar despăgubirile civile formulate să fie acordate în totalitate. În motivare, se arată că instanța de fond trebuia să rețină în sarcina inculpatei o culpă mai mare, în proporție de 75%, în producerea accidentului rutier, corespunzător normelor rutiere încălcate de aceasta (respectiv art.19 lit.a și art.44 pct.17 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966) și manierei nefericite în care a înțeles să abordeze situația de pericol apărută, pe când victima se face vinovată de încălcarea unei singure norme rutiere, și anume cea prev. de art.61 lit.e din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966.
Prin decizia penală nr.69 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 27.12.1979 în C-N, jud. C, împotriva sentinței penale nr.847/13.11.2008 a Judecătoriei Cluj -N, pe care o desființează în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la data de 27.12.1979 în C-N, jud. C,. în D,-, jud. C, fără antecedente penale, CNP -, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 și 2.pen.
În baza art.14 și 346.pr.pen. comb. cu art.998, art.999 civ. a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 36, 46 lei, plus majorări de întârziere, conform Codului d e procedură fiscală, începând cu data de 26.10.2000 și până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
În temeiul art.14 și 346.pr.pen. comb. cu art.998, art.999 civ. a fost obligată inculpata la plata despăgubirilor civile către părțile civile, după cum urmează: la plata sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă -, reprezentată prin, la plata sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă -, reprezentată prin și la plata sumei de 7000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.
S-a constatat că Societatea de Asigurare - Reasigurare - Sucursala C are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză.
S-a constatat că Fundația s, cu sediul în D,-, jud. C, nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză.
Conform art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu la fond (av. - - 100 lei și - - 100 lei), care s-a avansat din
În temeiul art.192 pct.1 lit.c pr.pen. a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond, în sumă de 3000 lei.
Conform art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 100 lei reprezentând onorariul (parțial) apărătorului din oficiu în apel (cuvenit av. - -), care s-a avansat din
Potrivit art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de inculpata au rămas în sarcina statului.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părțile civile - și -, prin, împotriva sentinței penale sus-menționate.
Au fost obligate părțile civile - și -, prin, la plata sumei de 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
În primul rând, referitor la excepțiile de inadmisibilitate și tardivitate formulate de apărătorul inculpatei, tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate și, în consecință, urmează să le respingă, având în vedere faptul că numitul le reprezintă în proces pe cele două părți civile, în calitate de, în baza dispoziției emise de primarul municipiului C-N (142 ), fiind astfel evident că acesta a formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe în această calitate de reprezentant al părților civile - și - (chiar dacă în declarația de apel aflată la fila 5 din dosarul instanței de apel nu se menționează în mod expres acest lucru), și nu în nume propriu, el neavând altă calitate în procesul penal (cum ar fi, spre exemplu, aceea de parte civilă). Așa fiind, apelul declarat de numitul la data de 20 noiembrie 2008 împotriva sentinței primei instanțe este atât admisibil, fiind declarat de ul părților civile - și -, cât și formulat în termen, respectiv în 10 zile de la pronunțare, conform dispozițiilor art.363 alin.3 pr.pen. (fiind lipsită astfel de relevanță declarația ulterioară de apel, formulată de ul, la data de 28 noiembrie 2008, aflată la fila nr.3 din dosarul instanței de apel).
În al doilea rând, pe fondul cauzei, în ceea ce privește latura penală a acesteia, tribunalul a apreciat că, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă cu certitudine culpa exclusivă a victimei în producerea accidentului rutier care face obiectul prezentului dosar, acesta încălcând dispozițiile art.61 lit.e din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966 referitoare la nerespectarea regulilor de traversare a drumului public de către pietoni, în sensul că s-a angajat în traversarea străzii, prin loc nepermis, în fugă, apărând brusc în fața autoturismului condus de inculpată, fără o minimă asigurare prealabilă că poate face acest lucru în condiții de siguranță, deși în imediata apropiere, la o distanță de aproximativ 25 înainte, exista o trecere pentru pietoni semnalizată cu indicatoare și marcaje rutiere.
De altfel, aceasta stare de fapt a fost reținută și de către instanța de fond și implicit culpa victimei în producerea accidentului rutier, însă s-a reținut totodată și culpa concurentă, în proporție de 50%, a inculpatei care, în opinia primei instanțe, nu a redus viteza în zona intersecției de străzi unde avut loc accidentul și la vederea indicatorului de atenționare privind apropierea de un sector în care se află o trecere de pietoni, respectiv nu a avut o conduită preventivă și nu a fost destul de atentă la trafic, neobservat victima de la o distanță de aproximativ 20, distanță care i-ar fi permis efectuarea în condiții de siguranță a unei manevre de evitare și de frânare, cu consecința evitării lovirii victimei sau a diminuării efectelor impactului.
Or, aceste susțineri ale instanței de fond, în sensul existenței culpei concurente a inculpatei la producerea accidentului rutier, sunt contrazise de probele administrate în cauză, mai întâi de concluziile raportului de expertiză criminalistică cu nr.107 din data de 29 mai 2006 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice din care rezultă că viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpată a fost de aproximativ 52 km/, aceasta fiind situată atât sub limita legală permisă circulației în localitate ( 60 km/ la data respectivă), cât și adaptată specificului sectorului de drum din speță, având în vedere faptul că autoturismul putea fi oprit, și chiar a fost oprit (13 ), prin frânare, înainte de marcajul pietonal. Mai rezultă, de asemenea că, în condițiile determinate, victima putea fi observată de către inculpată de la o distanță de circa 15,9, iar consecințele accidentului, posibil diminuate - în cazul rulării cu o viteză mai redusă, nu pot fi cuantificate, precizându-se totodată că inculpata nu putea evita producerea accidentului, singurul care ar fi putut preveni accidentarea sa fiind victima, dacă s-ar fi asigurat anterior angajării în traversarea carosabilului prin loc nepermis (63-72 ).
În același sens sunt și depozițiile martorilor oculari audiați în cauză, - G, -, - și -. Astfel, martorul - G, șoferul taximetrului în fața căruia s-a oprit mașina inculpatei, precizează că l-a văzut pe victimă cum a ieșit dintre mașinile parcate pe de lângă trotuar și angajându-se în traversarea străzii chiar prin fața autoturismului condus de inculpată, în momentul producerii impactului acest autoturism aflându-se la o distanță de aproximativ 20-25 de trecerea de pietoni. Mai arată martorul că autoturismul marca Opel condus de inculpata nu avea viteză mare, iar din modul în care s-a produs accidentul șoferul acestui autovehicul nu putea să-l evite, întrucât victima s-a angajat în traversarea străzii fără să se asigure (90-91 ). La fel, martorul -, pasager în taximetrul condus de martorul, care ocupa locul din dreapta-față, arată că victima s-a angajat brusc în traversarea străzii, fără să se asigure nici în stânga, nici în dreapta, cu pas grăbit și ținând capul între umeri, fiind lovit de autoturismul marca Opel, care circula cu viteză relativ redusă și se afla la o distanță foarte mică de victimă, astfel încât nu a mai apăsat pedala de frână ci doar a virat de volan în partea. Precizează, totodată, martorul că șoferul autoturismului nu putea să evite producerea accidentului de circulație, deoarece ieșirea victimei pe partea carosabilă a fost intempestivă, bruscă, iar mașina în acel moment se afla foarte aproape (97-98 și 353 dosar fond). Martorul -, persoană aflată în autoturismul condus de inculpată, pe locul din dreapta-față, arată că victima a țâșnit dintre două mașini ce se aflau parcate pe de lângă trotuar, în fața autoturismului condus de inculpată, care a mai apucat doar să vireze stânga brusc în încercarea de a evita impactul, însă nu a reușit, aceleași împrejurări rezultând și din declarația martorului -, fratele inculpatei, care se afla și el în autoturismul condus de inculpată, pe locul din dreapta-spate (82-83, 85-86 și 278-279 dosar fond).
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit la data de 23.03.2001 de către expertul rezultă imposibilitatea obiectivă de evitare a impactului din partea inculpatei, precum și faptul că aceasta nu a încălcat nici o regulă de circulație în vigoare la momentul producerii accidentului (21-24 ).
Singurul raport de expertiză întocmit în cauză, care reține și culpa concurentă a inculpatei în producerea accidentului rutier, constând în aceea că aceasta din urmă nu ar fi luat măsurile de evitare necesare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent, respectiv cel al angajării victimei în traversarea drumului, este raportul de expertiză criminalistică efectuat la Laboratorul Interjudețean C (34-49 ), pe ale cărui concluzii se și întemeiază de fapt soluția de condamnare a inculpatei adoptată de instanța de fond.
Tribunalul a înlăturat în parte concluziile acestui raport de expertiză, sub aspectul reținerii culpei concurente a inculpatei în producerea accidentului rutier, întrucât sunt fundamentate pe elemente de fapt reținute în mod eronat de către expert în urma analizei probelor testimoniale administrate în cauză, respectiv pe faptul că vizibilitatea conducătoarei auto nu a fost obstrucționată de alte vehicule staționate pe partea dreaptă a șoselei (.43 ), contrar susținerilor martorilor audiați în cauză (- G, -, - și -), care se coroborează cu declarațiile inculpatei, din care rezultă fără dubiu că pe I de mers, în sensul de deplasare al inculpatei, erau parcate și alte mașini iar victima a ieșit dintre două mașini, în fugă, pe carosabil, apărând brusc în fața autoturismului condus de inculpată, la o distanță foarte mică de acesta.
De altfel, chiar și instanța de fond, în încercarea de argumenta culpa victimei constând în faptul că nu a fost destul de atentă la trafic și nu a observat victima din timp (fapt care i-ar fi permis efectuarea unor manevre de evitare a impactului), face o confuzie esențială reținând că, chiar și martorul -, care ocupa locul din dreapta-față în autoturismul condus de inculpată a arătat în declarația dată la data de 21.12.2000 că a văzut victima de la o distanță de 15-20 înainte de impact, în momentul în care acesta a traversat drumul. Or, după cum rezultă în mod limpede din cuprinsul declarației martorului aflată la fila 81 din dosarul de urmărire penală, acesta arată că "a observat persoane care traversau strada la circa 15-20 mai în față, pe marcajul pietonal, însă victima a apărut brusc, în fugă și nu pe marcajul pietonal, neputând fi observată din timp".
Mai mult, în cauză nu s-a dovedit nici presupusa neatenție a inculpatei la trafic, în momentele premergătoare accidentului, din cauza implicării acesteia în diferite discuții cu ceilalți pasageri din mașină, după cum s-a susținut de către apărătorul părților civile în cuprinsul motivelor de apel. Astfel, potrivit depozițiilor concordante ale martorilor aflați în autoturismul condus de inculpată, -, - și -, pe parcursul deplasării de H la C-N au existat într-adevăr discuții între inculpată și martorul -, dar acestea s-au referit în principal la conducerea autoturismului de către inculpată, fiind menite tocmai să-i atragă atenția asupra regulilor de circulație și respectării lor, fără să rezulte din cuprinsul acestor depoziții împrejurarea că, în momentele premergătoare accidentului, atenția inculpatei ar fi fost distrasă de discuții de orice natură cu ceilalți pasageri.
În aceste condiții, este important de precizat faptul că orice discuții referitoare la posibile alte consecințe ale accidentului în situația în care inculpata ar fi circulat cu o viteză mai redusă ori ar fi avut o reacție mai rapidă sau mai inspirată sunt lipsite de relevanță juridică, câtă vreme inculpata avea obligația de a circula cu o viteză legală care să-i permită oprirea până la marcajul pietonal, lucru pe care l-a și făcut, iar lipsa unei reacții rapide și inspirate ține de abilitățile concrete ale fiecărui conducător auto, neavând semnificație penală câtă vreme normele rutiere în vigoare au fost respectate. Din acest punct de vedere este binecunoscut faptul că, între diverse persoane care desfășoară o anumită activitate, cum este în speță cea de conducere a unui autoturism, există diferențe naturale de abilitate și prezență de spirit, însă în condițiile în care inculpata este posesoarea legală a permisului de conducere și nu i se pot reține în sarcină încălcări exprese ale unor dispoziții din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr.328/1966, aceasta nu poate fi trasă la răspundere penală, deoarece dispozițiile care reglementează o anumită activitate sunt dispoziții generice destinate nu unei persoane concrete ci tuturor persoanelor care efectuează acea activitate, în condiții legale, indiferent de diferențele subiective de aptitudini dintre acestea, care nu pot fi luate în considerare de legiuitor la elaborarea unor norme legale cu caracter general.
Față de cele menționate mai sus, tribunalul a considerat că în sarcina inculpatei nu poate fi reținută nici o culpă în raport cu producerea și urmările evenimentului rutier dedus judecății, impactul cu victima și decesul ulterior al acesteia datorându-se exclusiv conduitei victimei care, prin angajarea în traversarea străzii în fugă, prin loc nepermis și fără a se asigura, a declanșat starea de pericol care a dus în final la accidentarea și decesul său.
În consecință, în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. tribunalul a admis apelul declarat de inculpata, împotriva sentinței penale nr.847/2008 a Judecătoriei Cluj -N, care a fost desființată în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. a achitat pe inculpata, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 și 2.pen. lipsind vinovăția acesteia, respectiv culpa în producerea accidentului rutier care a avut ca urmare moartea victimei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, raportat la soluția de achitare pronunțată cu privire la latura penală, respectiv la lipsa vinovăției inculpatei și, pe cale de consecință, la neîntrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998, art.999 civ. pentru ca aceasta să poată fi obligată la repararea prejudiciului cauzat, soluția care s-ar impune ar fi aceea de respingere ca neîntemeiate, în întregime, a pretențiilor civile formulate de părțile civile.
Cu toate acestea, este de menționat faptul că pe întreg parcursul procesului penal, inclusiv în cuprinsul motivelor de apel, inculpata a fost de acord cu acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale în favoarea părților civile, - și -, achiesând astfel, parțial, la plata unor asemenea daune, conform art.270 pr.civ.
La fel, în legătură cu cheltuielile de spitalizare solicitate de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C, inculpata nu s-a opus nici un moment la acordarea sumei de bani solicitate cu acest titlu, fiind vorba așadar de o achiesare totală, tacită, din partea acesteia.
Așa fiind, în temeiul art.14 și 346.pr.pen. comb. cu art.998, art.999 civ. tribunalul a obligat inculpata la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 36, 46 lei, plus majorări de întârziere, conform Codului d e procedură fiscală, începând cu data de 26.10.2000 și până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
De asemenea, în temeiul art.14 și 346.pr.pen. comb. cu art.998, art.999 civ. inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile către părțile civile, după cum urmează: la plata sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă -, reprezentată prin, la plata sumei de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă -, reprezentată prin și la plata sumei de 7000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă.
Totodată, au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de părțile civile, - și -.
Tribunalul a constatat că Societatea de Asigurare - Reasigurare - Sucursala C are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză.
De asemenea, a constatat că Fundația s, cu sediul în D,-, jud. C, nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză, inculpata neaflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu la data producerii accidentului rutier care face obiectul prezentului dosar.
Conform art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu la fond (av. - - 100 lei și - - 100 lei), care s-a avansat din
În temeiul art.192 pct.1 lit.c pr.pen. inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond, în sumă de 3000 lei.
Conform art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 100 lei reprezentând onorariul (parțial) apărătorului din oficiu în apel (cuvenit av. - -), care se va avansa din
Potrivit art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului formulat de inculpata au rămas în sarcina statului.
Pe de altă parte, pentru considerentele sus-expuse, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile - și -, prin, împotriva sentinței penale sus-menționate.
Conform art.192 alin.2 pr.pen. părțile civile - și -, prin, au fost obligate la plata sumei de 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs inculpata precum și părțile civile, și, prin.
În motivarea recursului său, inculpata a criticat hotărârea Tribunalului Cluj, doar cu privire la modul de soluționare a laturii civile, în sensul că, a fost obligată în mod greșit la plata unor daune morale, având în vedere faptul că nu a achiesat niciodată la plata unor despăgubiri către părțile civile.
În motivarea recursurilor lor părțile civile au criticat decizia pronunțată în cauză atât din punct de vedere a modului de soluționare a laturii civile cât și cu privire la latura civilă a cauzei.
Cu privire la latura penală a cauzei, s-a invocat faptul că, în cauză este evidentă culpa inculpatei, care a condus pe timp de noapte în mod neglijent, fără a adapta viteza condițiilor concrete de trafic, care s-a angajat în discuții de natură a-i perturba atenția și nu a acționat în mod corespunzător comenzile autovehiculului pe care îl conducea, în vederea evitării accidentului sau măcar a diminuării efectelor acestuia.
De asemenea s-a învederat faptul că inculpata nu depus diligențe în repararea prejudiciului cauzat, cu toate că în urma decesului victimei au rămas doi minori, care au suferit enorm.
Analizând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Sub aspectul stării de fapt, se constată, ca urmare a analizei probatoriului administrat în cauză, că la data de 24.10.2000, inculpata se afla la volanul autoturismului marca Opel, cu nr. de înmatriculare -, deplasându-se pe str. -, dinspre centru direcția fiind spre str.-, pe de lângă axul drumului, unde înainte de o trecere de pietoni semnalizată corespunzător a surprins și lovit un pieton care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nemarcat impact în urma căruia victima a suferit mai multe leziuni care au dus la decesul victimei.
Din probele administrate în cauză rezultă că impactul cu victima a avut loc la o viteză de circa 52 km/ și la circa 7,4 anterior indicatorului de informare cu privire la trecerea de pietoni.
Astfel, este real faptul că inculpata circula cu o viteză legală pentru acea porțiune de drum, iar victima a traversat strada în afara spațiului destinat traversării pietonale și în grabă, fără a se asigura în prealabil.
Aceste aspecte care confirmă în parte existența culpei victimei în producerea accidentului nu o disculpă pe inculpată.
Astfel, coroborând probele testimoniale cu cele tehnico științifice, curtea apreciază că, în cauză este dovedită fără urmă de echivoc culpa concurentă a inculpatei.
Mai întâi trebuie avută în vedere declarația martorului din care rezultă faptul că inculpata avea posibilitate să o vadă pe victimă, victima coborând din mașina martorului, într-o zonă în care nu erau parcate mașini.
Apoi, din expertizele tehnice efectuate în cauză rezultă că inculpata avea o viteză de 52 km/ în momentul impactului, dar, în lipsa urmelor e frânare, care împiedică stabilirea cu certitudine a vitezei anterioare impactului, se presupune că aceasta era mai mare, fiind redusă ca urmare a acționării sistemului de frânare.
De altfel, chiar inculpata recunoaște că a acționat sistemul de frânare în momentul în care a văzut-o pe victimă, acest aspect împreună cu împrejurările invocate mai sus, creează convingerea că inculpata nu a adaptat viteza condițiilor concrete de trafic.
Apoi, din dinamica accidentului rezultă neglijența, culpa inculpatei, care în momentul impactului a virat brusc spre stânga lovind victima în plin, luând-o pe mașinii după care a mai parcurs o parte de drum până când s-a oprit, proiectând victima pe carosabil.
Un alt aspect deosebit de important ce trebuie avut în vedere este faptul că inculpata circula pe a doua,aproape de axul drumului, aceasta avea spațiul lateral suficient să observe intenția de traversare a victimei, chiar și în ipoteza ocupării unei părți a benzii nr.1 de câteva autoturisme parcate.
Mai mult decât atât din expertiza și măsurătorile efectuate în cauză rezultă că impactul cu victima a avut loc la o distanță de 5,25 de la bordura din partea dreaptă iar pietonul putea să fie observat de conducătorul auto de la o distanță de circa 15,9.
Așa fiind, curtea apreciază, în consens cu probele administrate în cauză, că producerea accidentului s-a datorat culpei concurente a inculpatei și a victimei.
În ceea ce o privește pe inculpată, aceasta ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsurile de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol.
Față de cele de mai sus, curtea constată că, soluția pronunțată de instanța e fond este cea corectă, bazată pe o analiză atentă și detaliată a probelor administrate în cauză, de asemenea prima instanță a pronunțat o soluție corectă și cu privire la latura civilă a cauzei, obligând inculpata la plata către părțile civile a despăgubirilor materiale dovedite și a daunelor materiale profund justificate, ținând seama și de gradul de culpă al acesteia.
O singură critică se poate aduce acestei hotărâri, omisiunea de a se constata în baza art.1 din Legea 543/2002 a grațierii condiționate a pedepsei stabilite, raportat la data comiterii faptei și la încadrarea juridică a acesteia.
Față de cele ce preced, În baza art. 385/15 pct. 2 lit. a, d proc.pen. va admite recursurile declarate de părțile civile, reprezentat de, precum și recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 69/A/18.03.2009 a Tribunalului Cluj pe care o va casa în întregime și, parțial, sub aspectul omisiunii aplicării art. 1 din Legea nr. 543/2002, va casa și sentința penală nr. 847/2008 a Judecătoriei Cluj -
Rejudecând, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 va constata grațiată pedeapsa aplicată inculpatei.
Va atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 cu privire la cazurile de revocare a grațierii.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale nr.847/2008 a Judecătoriei Cluj -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. a, d proc.pen. admite recursurile declarate de părțile civile, reprezentat de, precum și recursul declarat de inculpata (. în D- jud. C) împotriva deciziei penale nr. 69/A/18.03.2009 a Tribunalului Cluj pe care o casează în întregime și, parțial, sub aspectul omisiunii aplicării art. 1 din Legea nr. 543/2002, casează și sentința penală nr. 847/2008 a Judecătoriei Cluj -
Rejudecând, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată pedeapsa aplicată inculpatei.
Atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 cu privire la cazurile de revocare a grațierii.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale nr.847/2008 a Judecătoriei Cluj -
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, - - - - - -
GREFIER
- --
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Luminița Hanzer Delia Purice
