Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 374/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 al. 1, 5 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 374
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror - din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat Nouă, județul B, împotriva deciziei penale nr. 10 din 17 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. 6949/2005.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 07 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru 14 octombrie 2009 și apoi pentru astăzi 15 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2483 din 27.09.2005 a Judecătoriei Botoșani s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. ( 2), (5) CP. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 86 indice 1, 86 indice 2 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 8 luni.
S-a pus în vedere inculpatului, în temeiul art. 86 indice 3 alin. (1) Cod penal că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la fiecare 15 lunii la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Botoșani. În cazul în care ziua de 15 cade într-o zi nelucrătoare, inculpatul se va prezenta la instituția de mai sus în prima zi lucrătoare următoare;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
d)) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Datele de la lit. b,c și d) au fost comunicate Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Botoșani.
În temeiul art. 86 indice 3 alin. (3) lit. c) Cod penal inculpatului i s-a impus obligația ca pe durata termenului de încercare să nu conducă nici un vehicul.
În temeiul art. 86 indice 3 alin. (4) Cod penal s-a făcut adresă la. prin care i s-a pus în vedere că are obligația de a supraveghea executarea obligației impuse inculpatului și de a sesiza instanța în caz de neîndeplinire a acestei obligații.
În temeiul art. 86 indice 4 Cod penal s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83, 84 și 86 indice 4 alin. (2) Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei infracțiuni, neîndeplinirii obligațiilor civile și nerespectarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite de instanță.
Au fost admise în parte acțiunile civile și în consecință:
În temeiul art. 14 CP. rap. la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 12.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14 CP. rap. la art. 998 Cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 12.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 49-50 din Legea 136/1995 și art. 10 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurătorilor nr. 9 din 2 decembrie 2002, asigurătorul de răspundere civilă SC" "SA - Sucursala Baf ost obligat să plătească, în locul inculpatului, părților civile și, câte 20.000 RON pentru fiecare, din daunele acordate de instanță.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că Inculpatul este proprietarul autocamionului marca R tip 8135, cu număr de înmatriculare -.
În dimineața zilei de 19 august 2003, inculpatul s-a deplasat cu autocamionul la o balastieră din județul S, de unde a încărcat balast. La întoarcere spre domiciliu, în jurul orei 9:30, inculpatul conducea autocamionul pe DJ 208 dinspre către.. Între localitatea - M și localitatea de destinație, inculpatul a observat deplasându-se, pe același sens de mers, două vehicule: un atelaj hipo ( un faeton tras de un, în care se aflau mai multe persoane) și o bicicletă pe care se aflau doi băieți. Minorul în vârstă de 16 ani conducea bicicleta stând pe scaunul acesteia, iar minorul, în vârstă de 14 ani, stătea pe ghidonul bicicletei, având picioarele poziționate spre partea a bicicletei, înspre axul drumului.
Bicicleta pe care se aflau cei doi minori s-a angajat în depășirea atelajului, deplasându-se în partea și paralel cu acesta, la o distanță de circa un metru față de atelaj.
Întrucât din sens opus nu mai circulau alte mașini, la kilometrul 17 + 80, în timp ce bicicleta se afla în depășirea atelajului, inculpatul s-a angajat în depășirea atelajului hipo și bicicletei.
Când autocamionul a ajuns în dreptul bicicletei a acroșat cu de protecție bicicleta pe care circulau cei doi băieți, dezechilibrând-o, iar minorii au căzut la pământ, fiind târâți și răsuciți sub autovehicul, ca urmare a contactului cu diverse subansambluri aflate sub camion, fără însă a fi călcați de roțile mașinii.
Inculpatul nu a sesizat momentul în care autovehiculul a impactat cu partea din față bicicleta, însă a auzit strigătele persoanelor din atelajul hipo și uitându-se în oglinda retrovizoare din dreapta nu a mai văzut bicicleta moment în care a tras mult de volan stânga ajungând pe acostamentul de pe contrasens și a oprit brusc autocamionul. În momentul opririi autocamionului, cei doi minori și bicicleta se aflau în spatele autovehiculului.
Leziunile suferite de cei doi minori, prin contactul cu subansamblurile aflate sub autovehicul, au condus la decesul acestora pe loc.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 78/A din 21.08.2003 emis de Serviciul de medicină legală B: "Moartea numitului a fost violentă ea s-a datorat insuficienței cardiaco respiratorii acute de origine centrală ca urmare a unui traumatism cranio - cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază craniană, contuzie cerebrală gravă leziunile traumatice au putut fi produse prin cădere, lovire și târâre în condițiile unui accident de circulație".
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 79/A din 21.08.2003, " Moartea numitului, a fost violentă. Ea s-a datorat dilacerării cerebrale ca urmare a unui traumatism cranio - cerebral acut deschis cu fractură cominutivă de boltă și bază craniană. Leziunile traumatice constatate au putut fi produse prin lovire - cădere, târâre și compresare între două planuri dure în condițiile unui accident rutier ".
La data de 20.08.2003, autocamionul condus de inculpat în momentul accidentului a fost examinat din punct de vedere tehnic,de către o comisie, care a constatat că sistemul de direcție prezenta joc capete bară a barei de direcție și joc de bară la longitudinală, la sistemul de frânare - frâna se serviciu este ineficientă și frâna de staționare este ineficientă (proces - verbal nr. 564 / 20.0S.2003 - fila 68- 87 dosar ).
Art. 35 din OUG 195/2002 prevede că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau siguranța corporală a persoanelor și să nu aducă prejudecăți proprietății publice sau private.
Art. 150 din HG 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 prevede obligațiile conducătorului de vehicul care efectuează depășirea să se asigure că cei care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus, să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit.
Fapta inculpatului de a se angaja în depășirea atelajului și a bicicletei, deși în momentul începerii acestei manevre bicicleta se afla deja în depășirea atelajului, circulând la circa un metru distanță de partea laterală atelajului, inculpatul nepăstrând, o distanță laterală suficientă, ceea ce a avut ca urmare impactarea bicicletei pe care se aflau cele două victime cu din față a autocamionului, dezechilibrarea bicicletei și căderea victimelor pe carosabil și lovirea acestora de către subansamblele aflate sub autovehicul cu consecința decesului victimelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. ( 2), ( 5) Cod procedură penală.
Instanța a reținut de asemeni că producerea accidentului s-a produs din vina exclusivă a inculpatului, dacă acesta nu ar fi condus imprudent și dacă aflat la volanul unui autocamion, cu gabarit M, care circula pe un drum județean cu o lățime relativ mică (6,20 potrivit schiței întocmite cu ocazia cercetării la fața locului) nu s-ar fi angajat în depășirea unui atelaj hipo si a bicicletei pe care se aflau cei doi copii, bicicleta care de asemeni se afla în depășirea căruței, încălcând astfel prevederile art. 35 din OUG 195/2002 si ale art. 150 din OUG 85/2003 sau măcar dacă ar fi păstrat o distanță laterală suficientă față de bicicletă (potrivit propriei declarații, inculpatul, abia după ce nu a mai văzut pe băieți în oglinda retrovizoare, a virat mult stânga ajungând cu partea din stânga a mașinii pe acostamentul de pe contrasens" - fila 52 dosar ) accidentul nu ar fi avut loc.
Împrejurarea că minorii și circulau amândoi pe o bicicletă, nu putea singură să ducă la decesul acestora, dacă inculpatul nu s-ar fi angajat imprudent în depășire astfel că acțiunea inculpatului a fost singura cauză a producerii rezultatului periculos.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul și asiguratorul SC SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Inculpatul, în motivele depuse în scris dar și în susținerea orală a apelului, a arătat că este nevinovat și a solicitat, în principal, să fie achitat. A susținut că martorii audiați în cauză au arătat că el s-a angajat în mod corect în manevra de depășire iar bicicleta s-a interpus între cele două vehicule aflate în depășire astfel că vinovați de producerea evenimentului rutier se fac cei doi minori, victime ale accidentului. În subsidiar, dacă instanța va aprecia că este dată vinovăția lui în producerea accidentului, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Asigurătorul de răspundere civilă SC "" SA - Sucursala Bac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie prin aceea că în mod greșit prima instanță a reținut culpa exclusivă a inculpatului (asiguratului) în producerea accidentului. Instanța nu a coroborat corect depozițiile martorilor cu concluziile expertizei de specialitate din care a rezultat atât culpa ocupanților bicicletei (deci a victimelor) cât și a inculpatului în producerea evenimentului rutier. A solicitat, prin urmare, admiterea apelului și desființarea sentinței sub acest aspect, urmând ca despăgubirile să fie proporționate cu gradul de vinovăție a asiguratului (a inculpatului) în producerea accidentului.
Analizând apelul, Tribunalul Suceavaa constatat că sentința instanței de fond este legală și temeinică și prin decizia penală nr. 10A din 17.01.2006 a respins apelurile ca nefondate arătând că in verificarea probelor administrate, în principal a expertizei efectuată în cauză, dar și depozițiilor martorilor, a rezultat fără dubii că inculpatul s-a angajat în depășirea atelajului și a bicicletei în momentul în care bicicleta era deja angajată în depășirea atelajului. Deși în concluziile orale din apel inculpatul a susținut că bicicleta depășise atelajul și apoi a intrat pe contrasens, în fata autocamionului, aceste susțineri nu au nici un suport probator.
Atât expertiza efectuată în cauză, dar și martorii oculari au confirmat faptul că inculpatul s-a angajat în depășirea atelajului și a bicicletei, fără a păstra o distanță laterală suficientă care să-i permită depășirea și fără să intre în impact cu vreunul din cele două vehicule.
Prin urmare probele administrate au confirmat în mod constant că inculpatul a condus imprudent și că aceasta este singura cauză a producerii accidentului.
Culpa exclusivă a inculpatului a determinat și obligarea la despăgubiri, cum corect a stabilit prima instanță, iar răspunderea asigurătorului este reglementată de disp. art. 49 - 50 din Legea nr. 136/1995 și a art. 10 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurătorilor nr. 9 din 2 decembrie 2002 astfel încât nu sunt date motive de desființare a sentinței sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G, invocând nelegalitatea și netemeinicia ei.
Prin decizia penală nr. 33/17.05.2006 Curtea de Apel Suceavaa respins ca tardiv recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 10A din 17.01.2006 a Tribunalului Suceava.
Prin decizia penală nr. 209/25.05.2009 C de Apel Suceavaa admis contestația în anulare formulată de către inculpatul și a desființat decizia penală nr. 33/17.05.2006 a Curții de Apel Suceava, fixând termen pentru rejudecarea recursului.
În rejudecarea recursului, la data de 01.07.2009, inculpatul a depus motivele de recurs, prin care a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor pronunțate în cauză, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct 18 Cod Procedură Penală, sub aspectul reținerii vinovăției sale pentru infracțiunea de ucidere din culpă, atâta timp cât prin raportul de expertiză tehnică, efectuat în cursul urmăririi penale, s-a concluzionat că victimelor le aparține culpa exclusivă în producerea accidentului. A făcut trimitere la toate dispozițiile legale a căror încălcare i-a fost imputată prin rechizitoriu, arătând că nu le-a încălcat, deoarece victimele nu erau angajate într-o depășire în sensul celei reglementate de către OUG 195/2002, nedepășind axul longitudinal al drumului în momentul trecerii pe lângă căruță. În aceeași idee arată că în timpul depășirii atelajului hipo și bicicletei a păstrat o distanță suficientă de cel din urmă vehicul menționat, iar coliziunea s-a produs numai ca urmare a manevrei bicicletei de viraj stânga față. Relativ la toate aceste aspecte a solicitat, în subsidiar, să se rețină culpa concurentă a victimelor la producerea accidentului. A invocat și faptul că era necesară reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod Penal, precum și a dispozițiilor art. 81 Cod Penal. eroare de fapt în care s-au aflat instanțele, invocată în ceea ce privește modul de soluționare al laturii penale se solicită a fi reținută și cu privire la latura civilă. Astfel, arată că instanțele au avut în vedere contravaloare produselor menționate în facturile fiscale depuse la dosar, deși Parchetul efectuează cercetări cu privire la aceste înscrisuri pentru infracțiunea prev. de art. 288 Cod Penal iar gestionara a declarat că aceste facturi fiscale au fost întocmite în fals, în sensul că au fost eliberate la cererea părților civile, la o dată ulterioară celei înscrise în facturi, respectiv în anul 2004. Pe de altă parte, culpa concurentă la producerea accidentului impunea diminuarea corespunzătoare a daunelor acordate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3859alin.3 Cod Procedură Penală, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția invocată în recurs de către părțile vătămate, de nemotivare în termen a recursului de către recurent, conform art. 38510Cod Procedură Penală, Curtea constată că, pe de o parte, aspectele invocate se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859pct 18 Cod Procedură Penală care, conform art. 3859Cod Procedură Penală, se ia în considerare și din oficiu când a avut influență asupra hotărârii în defavoarea inculpatului iar, pe de altă parte, nu s-au invocat cazuri de casare care nu pot fi analizate și din oficiu, astfel încât va face aplicarea dispozițiilor art. 38510alin. 21Cod Procedură Penală.
În mod cert, în data de 19.08.2003, în jurul orelor 0930inculpatul care conducea autoutilitara cu nr. BT - 02 - pe DJ 208, s-a angajat în depășirea atelajului hipo și a bicicletei în momentul în care acest din urmă vehicul era deja angajat în depășirea faetonului. Declarațiile martorilor oculari anchetați nemijlocit de către instanța de fond, respectiv, coroborate cu declarațiile martorilor oculari și, date în cursul urmăririi penale, imediat după accident, concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, dar și declarația inculpatului dată în fața instanței de fond atestă reținerea acestei situații faptice spre care converg, așa cum s-a arătat, toate probele administrate.
Când autoutilitara a ajuns cu partea din față la nivelul calului de tracțiune al atelajului, bicicleta s-a dezechilibrat, deviind brusc pe o traiectorie oblică, spre stânga, moment în care a fost impactată cu din față a autocamionului, iar cei doi minori au căzut la pământ, fiind târâți și răsuciți sub autovehicul, ca urmare a contactului cu diverse subansambluri aflate sub camion. Nu se poate reține că autocamionul a acroșat cu de protecție bicicleta pe care se aflau cele două victime, dezechilibrând-o, atâta timp cât nicio probă administrată în cauză nu confirmă acest fapt.
Raportat la această situație faptică, reține Curtea, că inculpatul a încălcat prevederile art. 35 din nr.OUG 195/2002 și art. 150 din Regulamentul de aplicare al nr.OUG 195/2002, în incriminarea actuală regăsite în cuprinsul art. 118 respectiv, nu a păstrat, în timpul deplasării, o distanță laterală suficientă față de vehiculele depășite, cât timp drumul avea o lățime de 6,20 iar distanța dintre atelajul hipo și bicicletă era de 1 metru. Luând în calcul lățimea tuturor celor trei vehicule, distanța dintre ele în momentul depășirii, raportat la lățimea drumului, se constată că inculpatul nu avea premisele păstrării unei distanțe suficiente față de bicicleta pe care se aflau cei doi copii, pentru a putea realiza depășirea în siguranță, motiv pentru care nu trebuia să o realizeze în aceste condiții.
Conform dispozițiilor legale arătate mai sus, în condițiile concrete faptice, inculpatului îi era interzisă manevra de depășire, având în vedere că bicicleta pe care se aflau cei doi minori efectua o manevră similară, iar el trebuia să depășească doar în condiții ce includeau, pe lângă distanța laterală de siguranță, și elementul particularizat prin faptul că urma să treacă cu mașina de M tonaj pe lângă o bicicletă pe care se aflau doi copii.
Din această perspectivă, reține Curtea că la rezultatul accidentului a contribuit și acțiunea conjugată a victimelor minore, prin încălcarea art. 195 lit. g din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002, dispoziții regăsite în incriminarea actuală în prevederile art. 161 alin. 1 lit. h din același act normativ, conform cărora: "se interzice conducătorilor de biciclete transporte o altă persoană, cu excepția copilului de până la 7 ani, numai dacă vehiculul are montat în față un suport special.
Este evident faptul că prezența pe bicicletă a doi minori, în condițiile faptice arătate, reprezintă un factor care a contribuit la producerea rezultatului, având în vedere că dezechilibrarea s-a putut produce în considerarea vârstei celui care conducea bicicleta, asociată cu lipsa de experiență și reacția sporită de temere la trecerea camionului de M tonaj pe lângă ei, dar și față de modificarea centrului de echilibru al acestui vehicul prin poziționarea unei victime în zona din față a bicicletei.
Expertiza tehnică efectuată în cauză, deși în cuprinsul ei reține date corecte în ceea ce privește aspectele tehnice vizând producerea accidentului, formulează concluzii greșite, deoarece expertul face o interpretare a dispozițiilor legale incidente, trecând astfel peste limitele impuse de atribuțiile care îi revin în materie.
Curtea constată că instanța de fond și cea de apel au făcut o aplicare a tezelor moniste privind legătura de cauzalitate dintre acțiunea/acțiunile specifice laturii obiective a infracțiunii de ucidere din culpă și urmarea imediată, respectiv decesul celor două victime, reținând că rezultatul periculos nu s-ar fi produs dacă inculpatul nu s-ar fi angajat imprudent în depășire.
Curtea apreciază că tezele pluraliste sunt cele aplicabile în domeniul legăturii de cauzalitate dintre acțiunile/inacțiunile inculpatului și urmarea imediată, teze conform cărora, sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate condițiile care l-au precedat și fără de care rezultatul nu s-ar fi produs. Deci, orice condiție care a precedat și a avut o legătură cât de mică cu rezultatul este cauză a acestuia, este echivalentă cu cauza.
Pentru a stabili caracterul "sine qua non" al condițiilor din speța de față, Curtea a utilizat procedeul eliminării ipotetice a acestora din antecedența rezultatului și a concluzionat că acesta, respectiv decesul victimelor, nu s-ar fi produs fără realizarea activităților inculpatului dar și ale victimelor.
Curtea a procedat la cercetarea în parte a cauzelor, respectiv încălcările prevederilor legale de către inculpat și victime, pentru a stabili măsura în care, fiecare, a contribuit la producerea rezultatului.
Punctual, în analiza distinctă a acestor condiții, pentru a putea defini caracterul de contribuție cauzal necesară a acțiunii victimelor, Curtea a reconfigurat succesiunea evenimentelor, cu modificarea datelor problemei în ceea ce privește victimele, reținând opinia expertului, conform căreia evenimentul rutier nu s-ar fi produs în condițiile în care pe bicicletă s-ar fi aflat numai o persoană. Depășirea efectuată de inculpat, cu toate încălcările regulamentare reținute, nu ar fi produs același rezultat dacă pe bicicletă s-ar fi aflat o singură persoană majoră, deoarece în acest caz centrul de echilibru al bicicletei nu ar fi fost modificat, ca în speța de față, iar reacția biciclistului la trecerea camionului de M tonaj pe lângă el nu ar fi fost similară celei avute de victime, în considerarea vârstei acestora, posibilităților de control a reflexelor, experienței, criterii total diferite în cazul unui adult față de o persoană minoră.
În concret, depășirea neregulamentară efectuată de inculpat, pentru motivele sus expuse, reprezintă contribuția esențială la producerea rezultatului periculos iar prezența pe bicicletă a doi minori, element care implică o serie de factori specifici, arătați mai sus, constituie o contribuție cauzal necesară în producerea rezultatului. Tocmai natura diferită a contribuțiilor inculpatului și victimelor la producerea accidentului impune stabilirea proporțiilor culpei concurente în sarcina fiecăruia dintre ei. Astfel, contribuția esențială a inculpatului la producerea rezultatului periculos impune reținerea unei culpe determinante de 90% în sarcina acestuia, iar natura cauzal necesară a contribuțiilor victimelor justifică atribuirea unei culpe de 10% pentru aceștia în cadrul culpei concurente.
În raport de aspectele reținute, Curtea constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod Procedură Penală, deoarece situația faptică reținută de către C este diferită față de cea stabilită de către instanța de fond și de apel, culpa concurentă la săvârșirea infracțiunii având incidență în sfera individualizării pedepsei dar și a modului de soluționare a acțiunilor civile.
În baza dispozițiilor art. 38515pct. 2 lit. d Cod Procedură Penală va admite recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 10A din 17.01.2006 a Tribunalului Botoșani, pe care o va casa în parte, urmând a proceda în aceeași manieră și cu privire la sentința penală nr. 2483 din 27.09.2005 a Judecătoriei Botoșani și, rejudecând cauza, față de aspectele sus reținute, va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 și 5 Cod penal, cu reținerea culpei concurente în procentele sus arătate, la o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum apreciat ca fiind corespunzător atingerii scopurilor și funcțiilor acesteia, cu limitarea impusă de principiul neagravării situației inculpatului în propria cale de atac dar și prin corelare cu pedeapsa stabilită inițial de către instanțele care au reținut culpa exclusivă a inculpatului la săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, Curtea va face aplicarea art. 71 alin.2 rap. la art. 64 alin.1 lit.a teza a - II- și lit.b Cod penal.
Motivele expuse la individualizarea pedepsei, cu limitările arătate, justifică schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, sens în care vor fi înlăturate prevederile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv art.861Cod penal, art.862, art.863alin.1, alin.3 lit. c și alin.4 Cod penal, art.864Cod penal.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal Curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare, stabilit conform art. 82 Cod penal și va atrage atenția acestuia asupra disp. art. 83 și urm. Cod penal, referitor la revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și executarea efectivă a pedepsei stabilite.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea reține că apărările inculpatului recurent, prin care a arătat că instanțele au avut în vedere contravaloarea produselor menționate în facturile fiscale depuse la dosar, deși Parchetul efectuează cercetări cu privire la aceste înscrisuri pentru infracțiunea prev. de art. 288 Cod Penal, nu produc o modificare a cuantumului daunelor acordate, atâta timp cât existența prejudiciului și cuantumul acestuia este dovedit exclusiv prin coroborarea declarațiilor martorilor audiați, respectiv și.
Se constată astfel, fără a lua în calcul sumele menționate în înscrisurile contestate, că valoarea prejudiciului reținut de către instanța de fond este pe deplin dovedită de proba testimonială la care s-a făcut trimitere mai sus. Pe de altă parte, culpa concurentă la producerea accidentului impune reevaluarea corespunzătoare a daunelor materiale acordate, astfel încât Curtea va proceda la diminuarea cu 10% a cuantumului stabilit de către instanța de fond, prin corelare cu procentul afectat victimelor în cadrul culpei concurente.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale și sentinței penale recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Conform art.193 alin.6 Cod procedură penală va obliga fiecare parte civilă să plătească inculpatului câte 25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod Procedură Penală, cheltuielile judiciare din apel și din recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și născut la data de 02 august 1953 în comuna, jud. B, domiciliat în satul Nouă, comuna, jud. B CNP - -, împotriva deciziei penale nr. 10 din 17 ianuarie 2006 Tribunalului Botoșani (dosar nr. 6949/2005).
Casează în parte decizia penală mai sus menționată și în parte sentința penală nr. 2483 din 27 septembrie 2005 Judecătoriei Botoșani (dosar nr. 2712/2005) și, în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.2 și 5 Cod penal la pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare (în loc de 2 ani și 8 luni închisoare).
Face aplicarea art. 71 alin.2 rap. la art. 64 alin.1 lit.a teza a - II- și lit.b Cod penal.
Înlătură aplicarea prevederilor art.861Cod penal, art.862, art.863alin.1, alin.3 lit. c și alin.4 Cod penal, art.864Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei de 2 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 4 ani și 5 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal și atrage atenția acestuia asupra disp. art. 83 și urm. Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Obligă inculpatul să plătească fiecărei părții civile ( și ) câte 10.800 lei cu titlu de daune materiale (în loc de câte 12.000 lei ).
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Conform art.193 alin.6 Cod procedură penală obligă fiecare parte civilă ( și ) să plătească inculpatului câte 25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Cheltuielile judiciare din apel și din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
2 ex./16.11.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
