Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 378/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 378
Ședința publică de la 21 Mai 2008
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - - - JUDECĂTOR 2: Membri Constantin Mereanu
- - - JUDECĂTOR 3: Mircea
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 20 mai 2008, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursurile declarate de asigurătorul SC Reasigurare SA, partea civilă SC SRL C, părțile civile, și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 339 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 3802 din 15.09.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 791/P/2006, în baza art.178 alin.1și 2.Cod Penal rap. la art.74 alin.1 lit. a,c Cod Penal, coroborat cu art.76 alin.1lit.c Cod Penal,a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 decembrie 1983 în Târgu Cărbunești, județul G cu domiciliul în comuna, sat., județul G, fără forme legale în C,-, județul D, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, calculate potrivit art.82 începând Cod Penal cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art.83 Cod Penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate.
În baza art.14 C.P.P. rap. la art.998-999.civ. rap. la art.57 alin.1 din legea nr.136/1995, cu modificările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile, cu domiciliul în C,-,. 200 G1,.1,.1, jud. D, și a fost obligat inculpatul, în solidar cu SC SRL C și cu asiguratorul SC SA - Reasigurare, la plata sumei de 1500 RON daune morale și 350 RON cheltuieli de judecată, către partea civilă.
S-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL C, dar și cu asiguratorul SA - Reasigurare, la plata sumei de 15.000 RON daune morale.
S-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, dar și cu asiguratorul SA C - Reasigurare, la plata sumei de 34175,5 RON, reprezentând contravaloarea întreținerii lunare de care a fost lipsită minora aflată în continuarea studiilor în perioada 6 decembrie până la zi, 15.09.2006 și la plata sumei de 140 lei RON lunar, reprezentând contravaloarea întreținerii de care va fi lipsită minora aflată în continuarea studiilor,până la terminarea studiilor sau până când va interveni o altă cauză de încetare sau modificare a prestației lunare, precum și la plata sumei de 1500 RON daune morale,către partea civilă.
S-a luat act că restul prejudiciului material a fost acoperit și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 6 decembrie 2004, inculpatul angajat al SC SRL C s-a deplasat cu autoturismul marca VW, având numărul de înmatriculare -, iar în jurul orelor 16,30, pe raza comunei, în timp ce inculpatul rula cu o viteză de 100-110 km/h, deși condițiile de drum nu erau favorabile, după efectuarea unui viraj ușor stânga, microbuzul a pătruns pe contrasens, dar a revenit pe sa de mers.
Ulterior, ca urmare a acționării sistemului de frânare și a aparției fenomenului de aquaplanare, inculpatul a pierdut controlul volanului, intrând în derapaj și s-a izbit puternic de un ornamental.
În urma impactului și-a pierdut viața victima aflat în autoturism, coleg de serviciu cu inculpatul. Au fost răniți grav și martorii, și G, iar autoturismul a fost avariat în proporție de 80%.
Conform raportului de expertiză tehnică, viteza de deplasare a microbuzului era de 84 km/, viteză neadecvată la condițiile de drum, vinovăția în producerea accidentului aparținând exclusiv conducătorului auto care a neglijat dispoz.art.1și art.158 lit. j din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002.
Deși inculpatul a invocat la un moment dat că a pierdut controlul volanului datorită exploziei unei anvelope, s-a stabilit faptul că anvelopa era în stare bună de funcționare.
În baza probelor administrate, respectiv: procesul verbal de sesizare din oficiu, declarațiile părților civile, declarațiile martorilor,proces verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză tehnică, certificate medico-legale, declarațiile inculpatului, instanța a constatat că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 și 2 penal. procedând la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, la individualizarea căreia au fost avute în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală pozitivă, faptul că recunoscut și regretat fapta,că prejudiciul material suferit de părțile civile a fost integral acoperit.
Cu privire la latura civilă, s-a reținut că părțile civile au suferit un grav prejudiciu moral, cert sub aspectul existenței și posibilității de evaluare și prin urmare, a apreciat că este întemeiată cererea de acordare a despăgubirilor morale acordându-se fiecărei părți civile suma de 1.500 RON cu titlu de daune morale, iar părții civile și suma globală de 3417,5 RON reprezentând contravaloarea întreținerii lunare de care a fost lipsită minora aflată în continuarea studiilor în perioada 6.12.2004 până la 15.09.2006, precum și suma de 140 lei RON lunar, reprezentând contravaloarea studiilor sau până când va interveni o altă cauză de încetare sau modificare a obligației.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul, partea responsabilă civilmente SC SRL C și asiguratorul SC Reasigurare SA C - Agenția
Prin decizia penală nr.501 din 13 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul nr.2351/P/2006, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de inculpat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C și cu SC Reasigurare SA C, la plata sumei de 1.500 RON daune morale către partea civilă și la plata sumei de 3.417,55 RON către partea civilă, reprezentând contravaloarea prestației de care a fost lipsită minora aflată în continuarea studiilor în perioada 6 decembrie 2004 - 16 septembrie 2006.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată SC SRL C la 225 RON cheltuieli judiciare către părțile civile și și SC Reasigurare SA C la 225 lei cheltuieli de judecată către părțile civile și.
S-au respins apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC SRL C și SC Reasigurare SA
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, deși în considerente inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și cu asiguratorul la plata sumei de1500 RON către partea civilă reprezentând prestație periodică de la 6.12.2004 la 15.09.2006, în dispozitiv, instanța de fond a stabilit 15.000 RON, respectiv 34175,5 RON, sume total nerealiste. S-a reținut că sumele indicate în considerente sunt cele corecte, fiind modificată sentința în acest sens.
În aceea ce privește apelul asiguratorului,s-a apreciat că acesta este neîntemeiat, întrucât pasagerii din autovehicul nu erau transportați în baza unui raport contractual între ei și proprietarul autovehiculului, ci acesta era pus la dispoziția lor de unitatea angajatoare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile, și, precum și asiguratorul SC SA - Reasigurare.
Prin motivele de recurs, părțile civile au solicitat repunerea în termenul de apel, admiterea apelurilor acestora, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătoria Craiova, având în vedere că există neconcordanță între minută și dispozitiv la instanța de fond.
Asiguratorul a solicitat înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor către părțile civile, potrivit disp.art.50 alin. 2 din Legea nr.136/1995 și art.23 pct.9 din ordinul nr.3113/2003, întrucât pasagerii din autovehicul erau transportați în baza raporturilor contractuale de muncă existente cu deținătorul autovehiculului.
Prin decizia penală nr.259 din 23 martie 2007 pronunțată în dosarul nr-, curtea de Apel Craiovaa admis recursurile declarate de părțile civile, și asiguratorul SC SA - Reasigurare, împotriva deciziei penale nr.501 din 13 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.2351/P/2006, privind pe inculpatul.
A casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a constatat că instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică a fost, de asemenea, justă. În ce privește latura civilă, s-a constatat că instanța de apel, deși a observat că există contradicții între minută, considerente și dispozitivul sentinței, a reținut cuantumul sumelor din dispozitiv ca fiind cel corect, fără a motiva această soluție.
În îndrumările deciziei de casare, s-a precizat ca instanța de apel în rejudecare, să aibă în vedere toate criticile aduse de către recurenți deciziei de apel, analizându-se totodată cererile prin care părțile civile au solicitat repunerea în termenul de apel, invocând ca fiind cauză temeinică de împiedicare, faptul că nu au luat cunoștință de cuprinsul minutei și deci de cuantumul daunelor morale acordate prin aceasta, pe care le-au apreciat ca fiind corespunzătoare, pierzând astfel termenul de apel în condițiile în care, prin dispozitivul hotărârii redactate s- modificat cuantumul acestei sume.
În motivele de apel părțile civile, și, au criticat sentința în ce privește latura civilă, arătând că există neconcordanțe între minută, considerente și dispozitiv, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și asiguratorul la plata sumei de câte 15.000 RON pentru fiecare dintre cele 3 părți civile reprezentând daune morale.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul și partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5517,5 lei RON reprezentând contravaloarea prestației periodice lunare de care a fost lipsită în perioada 06.12.2004 - noiembrie 2007, când a fost minoră și ulterior majoră, aflată în continuarea studiilor conform actelor depuse la instanța de apel în rejudecare.
Partea civilă a precizat că solicită și dobânda aferentă până la plata efectivă a despăgubirilor solicitate.
Totodată a solicitat și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și asigurator la plata sumei de 140 lei RON prestație periodică lunară începând cu decembrie 2007 până la terminarea studiilor.
Partea civilă a solicitat și cheltuieli de judecată efectuate la prima instanță în cuantum de 350 RON.
În motivele de apel depuse în scris, inculpatul criticat sentința penală în ceea ce privește latura civilă sub aspectul temeiniciei și legalității, solicitând ca instanța de apel să rețină ca fiind corecte sumele din considerentele hotărârii apelate întrucât acestea sunt argumentate de către instanța de fond, în minută și dispozitiv, făcându-se erori de calcul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale în ceea ce privește latura civilă și obligarea sa în solidar cu asiguratorul și partea responsabilă civilmente la câte 1.500 RON daune morale și 3417,5 RON sumă globală reprezentând prestație periodică
În motivele de apel SA a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește obligarea sa alături de inculpat la despăgubiri civile arătând că potrivit 136/95 și ordinului 3113/2003 despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în autovehicul numai dacă acestea erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deținătorul autovehiculului respectiv.
Partea responsabilă civilmente SC SRL, în motivarea apelului a arătat că instanța de fond nu aindicat motivele pe care se sprijină hotărârea în ce privește latura civilă, iar partea civilă nu a dovedit daunele materiale și morale subscrise. A mai arătat că instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că societatea a suportat toate cheltuielile de înmormântare și pomeniri ulterioare.
Tribunalul Dolj, având în vedere îndrumările deciziei de casare, actele și lucrările dosarului, cu privire la cererea de repunere în termenul de apel formulată de părțile civile, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.364 C.P.P. existând o cauză temeinică de împiedicare pentru întârzierea cu care fost declarat apelul de către părțile civile, (respectiv 17.11.2006), dat fiind faptul că părțile civile au luat cunoștință de minuta pronunțată în ședința publică și nu de modificările ulterioare apărute în considerentele și dispozitivul sentinței penale redactate.
Față de cele de mai sus s-a admis cererea de repunere în termenul de apel pentru apelanții părți civile.
Tribunalul, în rejucare, examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, îndrumările deciziei de casare, motivele de apel, a constatat existența unor contradicții în cuprinsul hotărârii instanței de fond, respectiv considerente, minută și dispozitiv cu privire la cuantumul prejudiciilor morale, materiale și prestație periodică la care a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul și partea responsabilă civilmente.
Acest lucru echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei însă având în vedere disp.art.379 pct.2 lit.b C.P.P. astfel cum a fost modificat prin 356/2006 nerezolvarea fondului cauzei nu mai constituie în prezent un motiv pentru trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, astfel încât având în vedere dispozițiile legale suscitate, decizia de îndrumare a instanței de recurs precum și efectul devolutiv al apelului astfel cum este prevăzut la art.371 C.P.P. tribunalul a reținut cauza spre rejudecare.
Sub aspectul laturii penale, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă în concordanță cu probatoriul administrat în cauză (declarații de martor, proces verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză tehnică și medico-legală, declarațiile inculpatului), că la data de 06.12.2004 inculpatul, șofer angajat la SC SRL C, s-a deplasat cu autoturismul marca VW nr.DJ-05- în jurul orei 16,30 pe raza comunei, împreună cu victima - coleg de serviciu - și prin neadaptarea vitezei de circulație la condițiile de drum, circulând cu o viteză de 100 - 110 km/, prin încălcarea disp. art. 1și 158 lit.j din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, a provocat un accident de circulație soldat cu decesul numitului, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de ar. 178 alin.1 și 2.Cod Penal, culpa aparținând în exclusivitate inculpatului.
Pedeapsa a fost corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, tribunalul constatând că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplic. dispoz. art.81 corespundeCod Penal scopului educativ și preventiv al pedepsei prev.de art.52
Cod PenalPărțile apelante au precizate în motivele de apel și oral că au formulat apel numai sub aspectul laturii civile.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul laturii civile, tribunalul aconstatat că părțile civile ( soția victimei), ( fiica victimei ) și ( fiul victimei) au solicitat la instanța de fond câte 333.000.000 ROL daune morale și 183.000.000 ROL prejudiciu material reprezentând cheltuielile de înmormântare și pomeniri ulterioare, iar partea civilă, minoră la data accidentului și ulterior aflată în continuarea studiilor - suma de 5.000.000 ROL lunar prestație periodică. Ulterior la instanța de apel, în rejudecare, părțile civile au precizat pretențiile civile solicitând câte 15000 RON daune morale pentru fiecare și 140 RON prestație periodică pentru partea civilă.
De asemenea, partea civilă mai solicitat dobânda aferentă până la plata efectivă a despăgubirilor, reprezentând prestație periodică și suma de 5527,5 RON reprezentând contravaloarea prestației periodice în sumă globală de la data accidentului la zi.
Prin decizia penală nr. 339 din 5 decembrie 2007, Tribunalul Dolj, a admis cererile de repunere în termen de apel formulate de apelanții - părți civile, și, toți cu domiciliul în C,-,.200 G1,.1,.1, județul D, împotriva sentinței penale nr.3802din 15.09.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.791/P/2006.
A admis apelurile formulate de părțile civile și în ceea ce privește latura civilă.
A admis apelul formulat de inculpatul, în ceea ce privește latura civilă.
S-a desființat sentința penală sub aspectul laturii civile și rejudecând;
A constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părților civile reprezentând despăgubiri materiale.
S-a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile, și.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și alături de asiguratorul de răspundere civilă SC SA - aceasta din urmă numai în limita sumei asigurate către: partea civilă la plata sumei de 12 500 lei daune morale; partea civilă la plata sumei de 12 500 lei daune morale și 350 lei cheltuieli jud. la instanța de fond; partea civilă la plata sumei de 12 500 lei daune morale și 3 417,5 lei despăgubiri materiale reprezentând prestație periodică pe perioada 06-12-2004- 15.09.2006 și în continuare la plata sumei de câte 140 lei lunar, prestație periodică începând cu 15-09-2006 și până la intervenirea oricărei cauze de modificare sau stingere obligației.
S-au respins apelurile formulate de părțile civile, asiguratorul de răspundere civilă auto și partea responsabilă civilmente.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale și s-au respins cererile părților civile privind cheltuielile judiciare din apel.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, ansamblul probator administrat, tribunalul a constatat că apelul formulat de către partea civilă nu este fondat, având în vedere că instanța de fond a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și asiguratorul către această parte civilă la suma de 15000 RON daune morale, sumă ce a fost corect precizată atât în minută, cât și în dispozitivul hotărârii instanței de fond, astfel încât apelul formulat în ce privește latura civilă prin care partea civilă solicită obligarea inculpatului, în solidar cu asiguratorul și partea responsabilă civilmente la suma de 1500 RON, care deja a fost acordată de instanța de fond, apare ca fiind nefondat.
Sub aspectul temeiniciei acordării daunelor morale, tribunalul a reținut că este incontestabil că părțile civile au suferit un prejudiciu moral determinat de suferințele psihice cauzate prin decesul soțului respectiv tatălui, prin lezarea sentimentului de afecțiune existent între soți respectiv tată și copii.
Prejudiciul moral fiind strâns legat de persoana umană lezează direct și nemijlocit și sentimentele de afecțiune, cum este cazul în speță.
Astfel, obligarea la daune morale a fost justificată în raport de urmarea produsă - decesul numitului în vârstă de 46 de ani, deces care implică și suferințe psihice, generate de lezarea sentimentelor de afecțiune existente între soți și respectiv părinte și copii, însă în ce privește întinderea prejudiciului moral, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, tribunalul având în vedere urmarea produsă prin fapta inculpatului și intensitatea suferințelor cauzate părților civile prin această faptă, apreciază că suma de câte 12.500 RON daune morale pentru fiecare din părțile civile este suficientă pentru acoperirea integrală a prejudiciului moral având în vedere și dispoz.art.14 C.P.P. art. 998, 999 Civ.
Cu privire la prejudiciul material, tribunalul a constatat că acesta a fost acoperit integral conform declarațiilor părților civile ( 51 și 130 dosar instanța de fond) și înscrisurile depuse de partea responsabilă civilmente ( filele 19, 20 dosar instanța de fond).
Criticile formulate de apelanții părți civile și sub aspectul întinderii prejudiciului moral în sensul că se impune obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la 15000 RON daune morale și criticile formulate de inculpat în sensul de a se stabili prejudiciul moral la suma de 15000 RON sunt nefondate pentru motivele expuse anterior, tribunalul a apreciat că raportat la gravitatea faptei, urmările produse, intensitatea suferințelor cauzate părților civile, văzând și dispoz.art.14 C.P.P. art.998, 999.civ. suma de 12.500 RON, este suficientă pentru acoperirea integrală a prejudiciului.
Critica formulată de partea civilă în cuprinsul motivelor de apel, în sensul de a se acorda dobânda aferentă până la plata efectivă a despăgubirilor, reprezentând prestație periodică este nefondată, având în vedere că soluționarea laturii civile a procesului penal este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât această cerere fiind formulată pentru prima oară la instanța de apel, la termenul de judecată din 21.11.2007, constituie o cerere nouă formulată după expirarea termenului legal prev. de art.15 alin.2 C.P.P. în consecință, aceste sume nu pot fi acordate direct de instanța de apel, părțile civile având posibilitatea de a formula acțiune separată la instanța civilă pentru reactualizarea sumelor acordate. Întrucât soluționarea acțiunii civile este guvernată de principiul disponibilități, în ceea ce privește prejudiciul suferit de partea civilă, ca urmare a decesului susținătorului legal echivalent cu valoarea contribuției acestuia la întreținerea sa, tribunalul constată că aceasta este justifică.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că victima realiza un venit de 4.500.000 ROL (44-45 dosar fond), iar fiica sa a primit începând cu 06.06.2008 o pensie de urmaș de 1.106.338 ROL ( 48).
Astfel, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv carnetul de muncă, contractul individual de muncă al victimei, ștat de plată, decizie nr.-/ 06.06.08 privind acordarea pensiei de urmaș, certificatul de naștere și adeverința aflată la fila 51, dosarul instanței de apel, privind pe partea civilă, în prezent majoră aflată în continuarea studiilor, văzând și dispoz.art.14 C.P.P. art.998 civ. 999.civ. precum și principiul disponibilității în materie civilă - inculpatul fiind de acord să plătească în sumă globală 3417,5 RON prestație periodică și 140 RON lunar prestație periodică - conform motivelor de apel ( fila 63 dosarul instanței de apel), tribunalul urmează să acorde părții civile suma de 3417,5 RON sumă globală reprezentând prestație periodică de la data producerii accidentului de circulație 06.12.2004 și până la data pronunțării instanței de fond 15.09.2006 și în continuare 140 lei lunar prestație periodică începând cu această din urmă dată și până la intervenirea oricărei cauze de modificare sau stingere a obligației.
De asemenea s-a constatat nejustificată solicitarea părții civile de a se acorda prestație periodică în sumă globală și ulterior datei de 15.09.2006 la care achiesat inculpatul, având în vedere faptul că inculpatul s-a opus, în continuare la calculul cumulat al prestației periodice și potrivit practicii judiciare plata prestației periodice către copii victimei se acordă lunar având rolul de a acoperi prejudiciul cauzat prin lipsirea acestora de contribuția lunară pe care victima o acorda la întreținerea lor.
De altfel, modul de calcul al acestei sume solicitate, respectiv 5517,5 RON până la zi nu corespunde întinderii reale prejudiciului în condițiile în care prestația periodică lunară așa cum s-a arătat mai sus este de 140 RON.
Criticile formulate de asiguratorul de răspundere civilă auto SC SA, în sensul de a se înlătura obligarea sa alături de inculpat la despăgubiri civile către părțile civile, întrucât victima nu era transportată de către inculpat în baza unui raport contractual cu deținătorul autovehiculului, nu sunt fondate.
Astfel, conform dispoz. art.49,50, 51 și 57 din 136/1995 modificată, asiguratorul de răspundere civilă auto răspunde alături de inculpat pentru acoperirea prejudiciului cauzat terților persoane prin accidente produse cu autoturismul asigurat, însă în limitele sumei asigurate, conform contractului de asigurare obligatorie.
Totodată, criticile formulate în acest sens de asigurator și întemeiate pe ordinul nr.3113/2003 sunt nefondate, acesta fiind un act intern elaborat de către Comisia de Supraveghere a Asiguraților care nu poate avea forța probantă în speță, răspunderea asiguratorului intervenind fără echivoc în temeiul art.50 din 136/96, republicată.
În ceea ce privește apelul formulat de partea responsabilă civilmente SC SRL C, tribunalul apreciază că este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește criticile privind întinderea prejudiciului moral și material reprezentând prestație periodică acestea nu sunt fondate pentru considerentele expuse anterior,în ceea ce privește cumulul sumei reprezentând prestație periodică până în luna septembrie 2006 ( când partea civilă a devenit majoră), acesta a fost acordat avându-se în vedere suma cu care victima contribuia efectiv la întreținerea minorei potrivit veniturilor realizate și nevoilor părții civile,minoră până a această dată, sumă apreciată la un cuantum de 250 RON lunar până la data majoratului respectiv septembrie 2006 raportat la nevoile minorei și suma ce ar fi fost acordată efectiv de victimă, ținând cont și de pensia de urmaș în cuantum de 1.106.338 lei ROL conform deciziei nr.-, și în continuare 140 RON lunar începând cu data când partea civilă a devenit majoră, raportat și la nevoile acesteia aflându-se în continuarea studiilor, ținând cont și de dispoz. art.14 C.P.P. art.998,999 civ.
Astfel, despăgubirea acordată părții civile sub forma prestației periodice pentru întreținere are ca fundament exclusiv fapta ilicită a inculpatului care va fi obligat la repararea integrală a prejudiciului generat de fapta sa conform art.998 civ.
Răspunderea solidară a părții responsabile civilmente cu inculpatul pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită, s-a constatat justificată având în vedere că fapta s-a produs în legătură cu serviciul și cu ocazia îndeplinirii sarcinilor de serviciu, angajându-se răspunderea civilă a comitentului SC SRL în calitate de parte responsabilă civilmente în solidar cu prepusul său ( inculpatul) conform dispoz.art.1000 al.3 civ.
Referitor la critica în sensul că se impune diminuarea sumei la care este obligată alături de inculpat întrucât a achitat cheltuielile privind înmormântarea și pomenirile ulterioare - este nefondată, acesta neconstituind un temei pentru diminuarea răspunderii solidare a prepusului pentru comitent, cu privire la daunele morale și prestația periodică, aceste despăgubiri neputând fi compensate, partea responsabilă civilmente având deschisă calea acțiunii în regres la instanța civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs SC Reasigurare SA, partea civilă SC SRL C, părțile civile, și inculpatul.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează să fie respinse pentru următoarele considerente.
Recursul asigurătorului de răspundere civilă SC SA - Sucursala D, este nefondat și urmează să fie respins.
În esență, sunt reiterate criticile formulate la instanța de prim control judiciar, în sensul că în mod eronat instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în domeniu și nu a avut în vedere materialul probator depus la dosar, ignorând dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, Ordinul nr. 3113/2003 pentru punerea în aplicare a legii în domeniul asigurărilor de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, precum și procesul verbal de cercetare întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Astfel, se susține că în conformitate cu prev. art. 50 alin.2 din legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care au produs accidentul iar pentru persoanele aflate în autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent, cu proprietarul autovehiculului respectiv.
Mai mult, conform art. 19 din Ordinul nr. 3113/2003, asigurătorul acordă despăgubirilor pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule care au loc pe teritoriul româniei.
În consecință, recurenta susține că în condițiile în care toți pasagerii aflați în autovehiculul implicat în evenimentul rutier erau transportați în baza raporturilor contractuale de muncă cu deținătorul autovehiculului iar cercetările efectuate de Inspectoratul teritorial d e Muncă D au stabilit că decesul victimei este de fapt un accident de muncă, recurenta susține că nu poate fi angajată răspunderea sa pentru vătămările corporale sau decesul persoanelor aflate în autovehicul.
Așa cum s-a menționat criticile sunt neîntemeiate, instanța reținând în mod legal faptul că, în conformitate cu dispoz. art. 49 - 51 și 57 din Legea nr. 136/1995, modificată, asigurătorul de răspundere civilă auto, răspunde alături de inculpat pentru acoperirea prejudiciului cauzat terțelor persoane prin accidente produse cu autoturismul asigurat, în limitele sumei asigurare, conform contractului de asigurare obligatorie.
Invocarea prevederilor ordinului nr. 3113/2003 este total lipsită de relevanță, acesta fiind un act interne elaborat de Comisia de Supraveghere a Asiguraților, care nu poate avea forță probantă în cauza dedusă judecății.
Temeiul juridic al răspunderii civile, rezidă în dispoz. art. 50 din legea nr. 136/1996, republicată.
Prin urmare, recursul asigurătorului urmează să fie respins ca nefondat.
Criticile formulat în recurs de părțile vătămate constituite părți civile, sunt nefondate.
Curtea apreciază că instanța de prim control judiciar a reținut în mod judicios întinderea despăgubirilor civile cu titlu de daune morale cu raportare la prev. art. 14 cod pr.penală, art. 998 și 999 cod civil, având în vedere că în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, reținând vârsta victimei și implicația sub aspect psihic asupra soției și respectiv copiilor acesteia, s-a apreciat în mod corespunzător suma de 12.500 RON pentru fiecare parte civilă, situație în care, criticile se privesc ca fiind nefondate iar recursul urmează a fi respins.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat este nefondat, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia deciziei, în sensul repunerii părților civile în termenul de apel și cu referire la întinderea cuantumului daunelor morale, fiind neîntemeiate.
Instanța de control judiciar a reținut în mod temeinic că în cel de-al doilea ciclu procesual sunt îndeplinite dispoz. art. 364 cod pr.penală,existând o cauză temeinică de împiedicare vizând întârzierea cu care a fost declarat apelul de către părțile civile ( 17 noiembrie 2006), ca urmare a faptului că acestea au luat cunoștință de minuta pronunțată în ședința publică și nu de modificările ulterioare apărute în considerentele și respectiv, în dispozitivul sentinței penale care a fost redactată.
Referitor la cuantumul daunelor morale acordate, s-a menționat că acesta a fost justificat de pierderea suferită de părțile civile ca urmare a decesului victimei, instanța de prim control judiciar diminuând la câte 12.500 lei sumele datorate părților civile.
sumelor cu prejudiciul moral înregistrat de părțile civile, este justificat de practica judiciară și de dispoz. art. 998 și 999 cod civil, cu raportate la art. 14 cod pr.penală, decizia recurată fiind legală și temeinică sub acest aspect.
La 18 decembrie 2007, partea responsabilă civilmente SC SRL Cad eclarat recurs împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de apel, solicitând, în mod generic, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, fără a invoca vreun motiv de casare.
Curtea constată că în mod legal instanțele au reținut calitatea de parte responsabilă civilmente, în condițiile în care inculpatul era prepusul acesteia și a procedat la obligarea recurentei la despăgubiri civile, în solidar cu inculpatul și cu asigurătorul de răspundere civilă.
Neexistând nici un motiv de nelegalitate cu privire la această recurentă, Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
În consecință, în conformitate cu dispoz. art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, se va dispune respingerea recursurilor ca nefondate.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.3 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursurile declarate de asigurătorul SC Reasigurare SA, partea civilă SC SRL C, părțile civile, și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 339 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă recurenții la câte 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 mai 2008.
G - - - - -
Grefier,
Red.jud.CM
IB/ 27.06.2008
22 mai 2008,
sect.1 B va încasa de la SC -Reasigurare suma de 70 lei, cheltuieli judiciare statului.
C, va încasa de la resp.civilmente p. SC SRL C și de la civ.p., câte 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Tg.Cărbunești va încasa de la rec.inc. suma de 670 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Membri Constantin Mereanu, Mircea
