Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 379/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 379
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Judecător:
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " ucidere din culpă", formulat de inculpatul recurent și intimat, părțile civile recurente, și asiguratorul Societatea de Reasigurare" ASTRA" SA - Sucursala S împotriva deciziei penale nr.404 din data de 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 iunie 2009 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror ), susținerile părților prezenta fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 11 iunie 2009.
În termenul de pronunțare, la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise formulate asiguratorul Societatea de Reasigurare ASTRA SA - Sucursala
După deliberare,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 54 din 11 februarie 2008 a Judecătoriei Pașcani inculpatul fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2, 3, 5 Cod penal.
În temeiul art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul de a mai conduce un autovehicul timp de 5 ani.
Sa dedus perioada reținerii și arestării preventive inculpatului de la 30 iunie 2007 și s-a menținut măsura arestării preventive.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 raportat la art. 64 lit. a, Cod penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de moștenitorii și și asiguratorul - Reasigurare Astra A - Sucursala Saf ost obligat să achite părților civile suma de 414 lei despăgubiri materiale și 50.000 lei daune morale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de moștenitorii și -, prin reprezentant legal și în consecință asiguratorul a fost obligat să achite acestora suma de 4750 lei despăgubiri materiale și 50.000 lei daune morale.
Inculpatul a fost obligat să achite în folosul minorei - o rentă viageră în cuantum de 104 lei lunar de la data producerii stării de necesitate (29 iunie 2007) și până la majoratul acesteia.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile și și către stat.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 29.06.2007, în jurul orelor 15,10 organele de poliție au fost sesizate despre faptul că pe DC 94 - s-a produs un accident rutier soldat cu victime omenești. Așa cum rezultă din procesul verbal întocmit la locul accidentului organele de poliței au găsit autoutilitara marca Ford cu nr. -, proprietatea numitului din comuna, jud. S, care era răsturnată pe cupolă și orientată cu fața spre DE 583, în șanțul de pe marginea DC 94.
Din verificările efectuate a rezultat că autoutilitara fusese condusă de către inculpat și întrucât acesta prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,25 mg/ alcool pur în aerul expirat.
La distanța de 2,90 față de pneul dreapta-spate al mașinii, pe acostamentul din apropierea sensul de mers - a fost găsit corpul neînsuflețit al unei tinere precum și o lichidă de culoare brun roșcată. Victima a fost identificată în persona numitei -.
doua victimă accidentului, a fost imobilizată sub cupola mașinii fiind eliberată după intervenția echipajului de pompieri militari Smurd, fiind transportată ulterior la Spitalul de Urgență I, aflându-se în comă.
La fața locului au mai fost constatate patru urme de frânare cu lungimi diferite.
În urma impactul cu victima și răsturnării autoutilitarei în șanțul pietruit, aceasta suferit avarii la protecție față, lămpile de semnalizare, parbriz lunetă, geamuri laterale, haino, elemente de caroserie, portieră, cupolă mască față, motor.
La locul accidentului au fost identificați numiții, - și, toți declarând că în timpul accidentului se aflau în calitate de pasageri în autoutilitară. Aceștia nu prezentau leziuni.
Din declarațiile acestora, instanța a reținut că ei s-au întâlnit anterior, în ziua respectivă cu inculpatul la un bar din Tg., consumând împreună o cantitate de bere. S-au înțeles ca acesta să-i transport cu autoutilitara până la iazul din localitatea. Martorii arată că pe drum inculpatul a greșit traseul, virând către localitatea și deplasându-se cu viteză mare. Aici inculpatul intrat în depășirea unei căruțe, intrând prea mult însă pe contrasens, după care autovehiculul s-a îndreptat către două femei aflate pe acel sens. Inculpatul a frânat atunci energic, iar mașina s- răsturnat într-un șanț. După ce martorii au reușit să iasă din mașină au văzut una dintre victime căzută pe acostamentul sensului opus de mers, iar cealaltă sub autoutilitară.
Aspectele astfel constatate prin proces verbal au fost confirmate prin declarațiile martorilor asistenți și și prin planșele foto de la dosar. Ulterior inculpatul a fost condus la Spitalul Tg. pentru a i se recolta probe biologice, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1781-2 din 30.06.2007 rezultă că acesta prezenta o alcoolemie de 2,25 gr %o, la orele 15,25 și de 2,20 gr % la orele 16,25.
Din raportatele de constatare medico-legale (necropsie) întocmite, rezultă că moartea ambelor victime a fost violentă datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unor politraumatisme craniu-cerebrale, toracice, abdominale. Ambele victime erau însărcinate.
În cauză a fost întocmit un raport de analiză criminalistică în care se arată că în timpul deplasării pe raza localității, inculpatul a pierdut controlul direcției de mers, virat stânga acționând concomitent și sistemul de frânare. Prin urmare, acestea au dus la derapare autovehiculului parcurgând în totalitate sensului opus de mers și lovind cele două femei care se deplasau pe acostamentul din stânga. Instanța a reținut că inculpatul a declarat inițial că cele două femei i-au ieșit în față, el nemaiputând să le evite, această ipoteză fiind contrazisă de urmele și mijloacele materiale de probă identificate la fața locului și chiar prin poziția ulterioară inculpatului. S- concluzionat că pierderea controlului direcție de mers fost determinată în principal de stare în care se afla conducătorul autoutilitarei în urma consumului de băuturi alcoolice. Astfel, modificarea bruscă traiectorie spre stânga a condus la lovirea celor două victime, după care autoutilitara a lovit malul de pământ din apropiere.
Prin aceiași expertiză s- stabilit că viteza de deplasare autoutilitarei în momentul premergător accidentului a fost de 95 - 96 km/h.
Prin fotografiile efectuate la fața locului, s- mai stabilit că aici exista un trotuar practicabil pentru circulația pietonilor, acesta aflându-se mult în afara carosabilului, după rigola de scurgere a apelor pluviale.
S- concluzionat că inculpatul putea evita producerea accidentului dacă nu ar fi condus autoutilitara sub influența băuturilor alcoolice și dacă s-ar fi deplasat cu viteza de cel mult 83 km/ Instanța reține însă că sectorul de drum pe care a avut loc accidentul se afla în interiorul unei localități, unde limita maximă de viteză legal stabilită este de 50 km/ conform disp. art. 49 al. 1 din OUG 195/2002
De asemenea, instanța a reținut că la fața locului exista un trotuar practicabil pentru circulația pietonilor (potrivit foto judiciare), iar victimele puteau preveni accidentarea lor dacă s-au fi deplasat pe trotuar. Se reține astfel încălcarea disp. art. 72 al. 1 din OUG 195/2002
Prin declarațiile sale, inculpatul a recunoscut împrejurarea că după consumul de alcool condus autoutilitara respectivă pe raza localității și pierzând controlul volanului a intrat pe contrasens și a accidentat mortal cele două persoane.
Față de acestea, instanța constatat dovedită vinovăția inculpatului care a produs prin culpa sa accidentarea mortală două persoane reținându-se în sarcina acestuia consumul de alcool și încălcarea prevederilor legale din OUG 195/2002.
Pentru acestea, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare. La individualizarea cuantumului pedepsei, instanța reținut gravitatea faptei precum și poziția sinceră a inculpatului care recunoscut săvârșirea faptei precum și lipsa antecedentelor penale.
În cauză pot fi aplicate disp. art. 71 raportat la art. 64 lit. a, Cod penal.
Instanța a aplicat pedeapsa complementară prev. de art. 64 al. 1 lit. Cod penal și interzis inculpatului dreptul de a mai conduce un autovehicul timp de 5 (cinci) ani.
Instanța dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de 30.06.2007. A fost menținută măsura arestării preventive a acestuia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei,instanța reținut că pentru moștenitorii victimei - există chitanțe privind efectuarea unor cheltuieli legate de înmormântarea și praznicele ulteriore, în sumă de 828 lei. Aceste cheltuieli se coroborează cu declarația martorei C audiată în cauză. Având în vedere împrejurarea că în sarcina victimei se reține culpa comună, acesta încălcând dispozițiile art. 72 al. 1 din OUG 195/2002, a redus cu 50% cuantumul despăgubirilor acordate. Astfel instanța a obligat asigurătorul SC - Reasigurare Astra SA-sucursala S, la plata către moștenitorii și a sumelor de 414 lei reprezentând despăgubiri materiale și de 50.000 lei reprezentând daune morale.
În ceea ce privește pe moștenitorii victimei, instanța reținut coroborând declarațiile martorilor și că aceștia au fost nevoiți să împrumute suma totală de 9.500 lei în scopul achitării cheltuielilor de înmormântare și pentru praznicele ulterioare. Și în această situație instanța a reținut culpa comună victimei prin nerespectarea dispozițiilor legale sus-menționate, redus în proporție de 50% cuantumul despăgubirilor, a obligat asigurătorul la plata către moștenitorii și -- a sumelor de 4.750 lei reprezentând despăgubiri materiale și de 50.000 lei reprezentând daune morale.
Instanța a avut în vedere împrejurarea că autoutilitara prezenta asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente precum și plafonul maxim de asigurare prevăzut prin Legea 136/1995 și dispozițiile Ordinului nr. -/2006.
În ceea ce privește pe moștenitoarea minoră -, instanța l- obligat pe inculpat la plata în folosul acesteia a unei rente viagere în cuantum de câte 104 lei lunar, rentă stabilită în funcție de nivelul venitului minim pe economie, în cauză nefăcându-se dovada că victima realiza venituri și nici cuantumul acestora.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și părțile vătămate, și a, criticând- pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea apelului declarat, inculpatul a arătat că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor, în sensul că nu a luat în considerare circumstanțele atenuante personale și i-a aplicat o pedeapsă în cuantum mult prea mare, că se impune reindividualizarea judiciară atât a pedepsei cât și a modalității de executare, cu referire la aplicarea dispozițiilor privind suspendarea judiciară a executării pedepsei, precum și reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul, sumele stabilite de către instanța de fond fiind disproporționate raportat la situația sa familială și materială.
Părțile civile și critică proporția culpei reținute de prima instanță în ceea ce o privește pe victima la 50% cu o motivare care contravine probelor administrate in cauză, precum și greșita evaluare a mijloacelor de probă administrate pentru dovedirea pretențiilor civile formulate, cu referire la înscrisurile, documentele justificative și depozițiile martorilor audiați de către prima instanță.
Partea civilă nu și-a motivat apelul și nici nu s-a prezentat pe parcursul soluționării acestuia pentru a-și susține motivele de nemulțumire, împrejurare față de care instanța de control judiciar va proceda la verificarea hotărârii în ceea ce-l privește pe apelant, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin.2 Cod procedură penală.
Pe parcursul soluționării apelurilor, inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune, cerere care a fost examinată sub aspectul admisibilității și îndeplinirii condițiilor prev. de art. 1604alin.1 Cod procedură penală și a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 28.08.2008, inculpatul fiind pus în libertate, conform adresei nr. X - a Penitenciarului Iași, la data de 01.09.2008.
Ulterior acestui moment, inculpatul a făcut demersurile pentru ocuparea unui loc de muncă, demersuri finalizate prin angajarea sa la DE LA LA SERV în funcția de electromecanic, aspect dovedit cu adresa nr. 647/26.09.2008 emisă de angajator.
La primul termenul de judecată din data de 31.07.2008, părțile civile și au solicitat proba cu înscrisuri și audierea unui martor pentru dovedirea pretențiilor civile, iar inculpatul a solicitat audierea unui martor pentru conturarea profilului socio-moral, instanța încuviințând ca fiind utile cauzei aceste mijloace de probă.
La termenul de judecată din data 02.09.2008 a fost audiat martorul, depoziția sa fiind consemnată într-un proces verbal atașat la dosar, iar părțile civile și au declarat că renunță la audierea martorului și au depus la dosar două înscrisuri din care rezultă starea de graviditate a victimei, precum și o invitație pentru nunta acesteia, care urma să aibă loc la data de 07.07.2007.
Prin decizia penală nr. 404 din 9 octombrie 2008 a Tribunalului Iași au fost admise apelurile declarate de inculpatul și de părțile civile, și împotriva sentinței penale nr. 54/11 februarie 2008 a Judecătoriei Pașcani, pronunțată în dosar nr-, sentință ce a fost desființată în parte în latura penală și civilă în sensul că s-au aplicat dispozițiile art. 74 lit. a, c și 76 cod penal, art. 64 lit. a teza II, redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și s-a majorat cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată - Reasigurare Astra, Sucursala S, către părțile civile.
Rejudecând în temeiul art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 alin. 2 Cod penal s-a redus de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru revocarea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2, 3, 5 Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal s- aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
S-a majorat de la 414 lei la 6750 lei cuantumul despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat asiguratorul - Reasigurare ASTRA - Sucursala S către părțile civile și și de la 4750 lei la 8000 lei cuantumul despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat același asigurator către partea civilă .
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 380 cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 11 februarie 2008 până la 1 septembrie 2008.
În baza art. 160 ind. 5 alin 4 lit. e Cod procedură penală s- dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în sumă de 3.000 lei consemnată la CEC Bank cu recipisa nr. -/1 din data de 7 august 2008 aflată la registrul de valori al Tribunalului Iași, la rămânerea definitivă a sentinței.
A fost respinsă cererea părților civile apelante și privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul reținut:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu amplu, pe care l-a evaluat corespunzător și în baza căruia a stabilit corect situația de fapt, ce nu comportă critici. Astfel, din analiza tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză (cu referire la: procesul -verbal de cercetare la locul accidentului, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză criminalistică, declarațiile martorilor:, a unora dintre declarațiile inculpatului), rezultă, fără echivoc, că la data de 29.06.2007 pe fondul consumului de alcool, conducând pe drumurile publice autoutilitara marca Ford cu nr. -, inculpatul a produs un accident de circulație soldat cu decesul victimelor și, ambele însărcinate.
Totodată, prima instanță a făcut și o analiză a apărărilor formulate de inculpat (administrând și probele propuse de acesta în acest sens), pe care le-a evaluat corespunzător și în raport cu care a reținut, justificat, culpa concurentă a victimelor, constând în aceea că la data producerii accidentului acestea circulau pe partea carosabilă a drumului, deși pe acel segment exista un trotuar pentru circulația pietonilor.
Relativ la culpa inculpatului instanța a reținut că acesta avea o alcoolemie de 2,25 gr. % și circula cu o viteză de 95- 96 km/, în condițiile în care viteza legală maximă permisă în interiorul localității este de 50 km/, împrejurări în care s-a angajat în deplasarea unei căruțe, a intrat pe contrasens, a lovit cele două victime, a intrat în coliziune cu parapetul șanțului din stânga șoselei și s-a răsturnat cu mașina în șanț.
Se constată deci că vinovăția inculpatului a fost corect reținută de prima instanță pentru fapta dedusă judecății, precum și faptul că prima instanță a realizat o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului - apelant.
În ceea ce privește critica apelantului referitoare la cuantumul prea mare al pedepsei aplicate, tribunalul reține că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a făcut, în mare parte, o justă și corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 od penal, însă nu a făcut o adecvare cauzală a tuturor criteriilor menționate prin valorificarea într-o mai mare măsură a probelor ce conturau profilul de personalitate al inculpatului, în raport cu semnificația funcțiilor și consecințelor pe care le are pedeapsa, fără a ignora gravitatea faptei comise sau circumstanțele săvârșirii ei.
Este de necontestat că fapta comisă de inculpatul prezintă un grad sporit de pericol social atât prin modul și împrejurările în care a fost comisă dar, în special, prin urmările produse, care au adus atingere celor mai importante valori ocrotite de legea penală însă, deși pedeapsa este o măsură cu caracter represiv, ea are în mod firesc și un puternic rol și efect educativ, de împiedicare a repetării conduitei antisociale, de îndreptare a condamnatului, de formare și permanentizare în conștiința acestuia a convingerii că respectarea legii penale este o necesitate.
nu constituie scopul pedepsei, dar reprezintă un element important pentru eficiența acesteia, astfel că, o represiune penală excesivă, în cazul unei infracțiuni comise din culpă nu este de natură să realizeze cu eficiență scopul sancțiunii penele.
Analiza persoanei inculpatului trebuie făcută, deopotrivă, sub raport psihofizic și social, al trăsăturilor de caracter și al temperamentului său, al antecedentelor penale, dar și al integrării sociale.
Din această perspectivă sunt de menționat și reținut următoarele împrejurări: inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit și are doi copii minori, este cunoscut și caracterizat ca fiind o persoană cu un comportament corespunzător, pe întreg parcursul procesului penal a avut o poziție procesuală corectă, a recunoscut și a regretat comiterea faptei, a cooperat cu organele de cercetare penală, s-a prezentat la judecată la toate termenele, iar pe perioada în care a fost liberat condiționat a manifestat responsabilitate pentru urmările faptelor sale, în sensul că a făcut demersuri și s-a angajat pentru a putea asigura plata despăgubirilor către părțile civile.
Toate aceste realități obiective se constituie în circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a, c Cod penal, cărora instanța de control judiciar urmează să dea eficiența cuvenită, în conformitate cu disp. art. 76 alin.2 Cod penal, inculpatul fiind condamnat pentru o infracțiune preterintenționată, situație în care pedeapsa închisorii poate fi redusă, până la o treime din minimul special.
Relevantă pentru această opinie este și concluzia inițială a apărătorului părților civile și, care a susținut ca inculpatul să fie lăsat în libertate pentru a putea să achite despăgubirile către părțile civile, însă ulterior a revenit și a solicitat menținerea modalității de executare în regim de detenție a inculpatului.
Este evident că nu poate fi primită apărarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 81 sau 86 Cod penal relative la suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, scopul acesteia urmând să fie atins, așa cum a apreciat și instanța de fond, doar prin executarea efectivă a pedepsei, pedeapsă care va fi redozată pentru considerentele expuse în cele ce preced.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța constată că apelurile părților civile sunt întemeiate și urmează să fie admise pentru următoarele considerente:
Cât privescdaunele morale, tribunalul apreciază că acestea au fost corect stabilite de prima instanță (deși acordarea lor nu a fost de loc motivată - împrejurare care impune instanței de control judiciar complinirea motivării), în privința tuturor părților civile-apelante, reținerea culpei concurente a victimelor justificând acordarea a câte 50.000 lei.
Astfel, în ceea ce le privește pe cele trei părți civile care au solicitat acordarea daunelor morale în cuantum de câte 100 000 lei, trebuie avut în vedere că, din probele administrate rezultă, fără echivoc, că le-au fost cauzate suferințe psihice de mare intensitate prin pierderea fiicei părților civile și, respectiv a soției părții civile și a mamei minorei -. Părților civile le-a fost afectat, în mod esențial și ireversibil, climatul socio-familial în care conviețuiau. Tot ca urmare a faptei inculpatului, părților civile le-au fost cauzate importante limitări și privațiuni, fiind lipsite iremediabil de sprijinul, afecțiunea și compania fiicei, respectiv a soției și a mamei. Probele administrate în cauză sunt elocvente în acest sens. Raportat la aceste aspecte instanța a stabilit echitabil cuantumul daunelor morale. Sumele acordate cu acest titlu satisfac exigențele unei juste și integrale reparații a prejudiciului nepatrimonial produs. Aceste sume nu au rolul de a compensa pierderea vieții victimelor și - lucru imposibil, de altfel - ci doar de a repara echitabil suferința părților civile prilejuite de această pierdere.
Cât privescdaunele materiale, tribunalul apreciază că cele acordate cu acest titlu părților civile-apelante, și nu au fost corect stabilite de prima instanță, impunându-se majorarea lor raportat la probatoriul administrat în cauză. Prima instanță a avut în vedere toate înscrisurile (chitanțe, facturi fiscale, bonuri fiscale) depuse la dosarul judecătoriei d e părțile civile și, luând în considerare toate sumele menționate în acestea, însă, deși a administrat și proba testimonială, nu a evaluat corespunzător depozițiile martorilor audiați la propunerea părților civile.
Astfel, cele două martore audiate în latura civilă la propunerea părților civile-apelante, ( și C ) au confirmat au participat la înmormântarea victimei unde s-a cheltuit suma de 10.000 lei, de asemenea, au precizat că s-au făcut cheltuieli semnificative cu pomenirea victimei la 9, 40 de zile și 6 luni, și că la praznice au participat numeroase persoane, precizând expres care a fost cuantumul acelor cheltuieli, respectiv 3.500 lei. Această sumă nu poate fi apreciată ca fiind nerealistă, cunoscut fiind faptul că evenimentele de acest gen impun efectuarea unor cheltuieli pentru respectarea tradițiilor creștinești, instanța având astfel criterii pentru determinarea în concret a despăgubirilor civile.
Aceleași concluzii se impun și față de acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă, martorii audiați la propunerea acestuia, respectiv și, persoane care au participat la înmormântarea victimei și la comemorările ulterioare au declarat la înmormântare s-a cheltuit suma de 10 000 lei, iar pentru praznicele de 8 zile, 3 luni, 40 zile și 1 an, suma de 6000 lei, sume pe care familia victimei a fost nevoită să le împrumute.
Rezultă astfel că, față de sumele reținute de către prima instanță, în urma reevaluării materialului probator se constată că părțile civile și au dovedit că au cheltuit suma de 13 500 lei la care, aplicând procentul de 50% reprezentând culpa concurentă a victimei rezultă suma de 6 750 lei, iar partea civilă, a dovedit cheltuirea sumei de 16.000 lei, care, redusă cu procentul de 50% rezultă suma de 8 000 lei.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul, partea civilă și Societatea de - Reasigurare ASTRA - Sucursala
Societatea de - Reasigurare Astra A motivează recursul în sensul că reaprecierea cuantumului despăgubirilor acordate în sensul majorării acestuia prin decizia atacată, în baza acelorași probatorii administrate la instanța de fond, este lipsită de fundament juridic, cuantumul despăgubirilor acordate prin sentința penală fiind corect și corespunzător probelor cauzei, prejudiciului suferit de părțile civile și respectiv faptei și culpelor reținute.
În recursul inculpatului acesta critică decizia în sensul individualizării pedepsei prin aplicarea suspendării executării acesteia sub supraveghere, conform art. 86 ind. 1 Cod procedură civilă care poate fi aplicat în cauză dată fiind durata pedepsei aplicate astfel cum a fost redusă prin decizie, raportat la circumstanțele atenuante reținute și la faptele comise și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite.
Se susține că prin aplicarea unei pedepse în regim de detenție se încalcă dispozițiile art. 5 ind. 1 alin. 1, 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dispozițiile art. 5 din Codul d e procedură penală.
Inculpatul a recunoscut faptele, nu are antecedente penale, este încadrat în muncă și face toate eforturile pentru acoperirea prejudiciilor, are doi copii minori în întreținere. De asemenea se reține că cele două victime au încălcat la rândul lor dispozițiile art. 78 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Recursul părții civile nu este motivat.
La termenul de judecată din 2 aprilie 2009, partea civilă a declarat că retrage recursul formulat în prezenta cauză, declarație consemnată în scris, semnată de partea civilă și aflată la dosarul cauzei (fila 89 dosar curte).
Dat fiind faptul că potrivit art. 385 ind. 4 raportat la art. 369 Cod procedură penală partea care a declarat recurs poate să îl retragă, actul procesual fiind stabilit de lege la latitudinea părții, Curtea va lua act de manifestarea de voință a părții civile.
Recursurile inculpatului și a asiguratorului sunt nefondate.
Instanța de fond și tribunalul au reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor, care au fost complet și just apreciate, faptele și vinovăția inculpatului fiind dovedite dincolo de orice dubiu.
În apel, s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. și e cod penal cărora li s-a dat eficiență prin reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În procesul de individualizare a pedepsei tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal precum și scopul în funcțiile pedepsei, prevăzute de art. 52 Cod penal pedeapsa aplicată fiind just individualizată ca și cuantum dar și ca modalitate de executare, reținându-se gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, modalitățile de săvârșire, urmările letale produse dar și circumstanțele personale ale inculpatului invocate și în prezentul recurs care au fost reținute ca circumstanțe atenuante.
Pedeapsa trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei și persoana inculpatului, iar aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării raportat la faptă nu este de natură a asigura scopul pedepsei, respectiv prevenția generală și prevenția specială.
Pedeapsa astfel cum a fost redusă prin decizia atacată este just individualizată și în raport cu toate criteriile legale, circumstanțele personale și cu scopul și funcțiile pedepsei.
Prin infracțiunea comisă inculpatul a produs prin culpa sa accidentarea mortală a două persoane reținându-se în sarcina sa consumul de alcool, conducând autoutilitara având alcoolemie de 2,20; 2,25 gr. %o și prin încălcarea prevederilor legale din nr.OUG 195/2002, circulând cu o viteză de 95- 96 km./h, peste limita legală de 50 km./h în interiorul localităților.
Astfel criticile formulate de inculpat în recurs sunt nefondate.
Prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție nu se încalcă drepturile inculpatului prevăzută de art. 5 alin 1, 2 și 3 din CEDO și nici dreptul prevăzut de art. 5 cod procedură penală întrucât textele invocate se referă la garantarea libertății persoanei în cursul procesului penal, la legala și legitima privare de libertate preventivă în cursul procedurilor penale și nu la pedeapsa care este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului și reprezintă forma de tragere la răspundere penală a unei persoane care a săvârșit infracțiune.
Referitor la recursul societății de asigurare, se reține că și acesta este nefondat.
Tribunalul a majorat cuantumul daunelor materiale stabilind, prin reaprecierea justă a probelor administrate la instanța de fond, cuantumul total al prejudiciului material suferit de părțile civile ca urmare a infracțiunii comisă de inculpat și care se constituie în cheltuieli de înmormântare a victimelor dovedite prin probe așa cum se detaliază prin decizia recurată, la nivelul de 13-500 lei sume cheltuite de părțile civile și și de 16.000 lei sumă cheltuită de partea civilă sume cărora li s-a aplicat reducerea prin procentul de 50 % ce constituie culpa concurentă a victimelor și producerea accidentului.
Majorarea despăgubirilor materiale dispusă prin decizia atacată este legală în acord cu probele cauzei și cu situația de fapt just reținută precum și a culpelor concurente, fiind aplicabile dispozițiile răspunderii civile delictuale în raport de culpa reținută și a răspunderii directe a asiguratorului față de părțile civile în temeiul subrogației legale, pentru acoperirea justă și integrală prejudiciului suferit.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și Societatea de Reasigurare ASTRA - Sucursala împotriva deciziei penale nr. 404/9 octombrie 2008 a Tribunalului Iași, care va fi menținută.
În baza art. 385 ind. 4 raportat la art. 369 Cod procedură penală va lua act de retragerea recursului declarat de partea civilă împotriva aceleiași decizii.
Este de precizat că potrivit cererilor aflate la dosarul cauzei (fila 4,6 și 15 dosar curte) au declarat recurs numai inculpatul, partea civilă și Societatea de Reasigurare ASTRA - Sucursala
Numitul - nu a declarat recurs.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1) Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și Societatea de - Reasigurare ASTRA SA - S împotriva deciziei penale nr. 404 din 9 octombrie 2008 a Tribunalului Iași pe care o menține.
2) Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, pt. Judecător pt. Judecător
- - - -
- - aflat în semnează aflat în. semnează
președinte complet președinte complet
Grefier
Red.
Tehnored.
02 ex./15.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Tatiana Juverdeanu
