Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 38/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 38
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor penale declarate de asiguratorul SC " ROMÂNIA asigurare REASIGURARE" B și de părțile civile și C, având ca obiect ucidere din culpă (art.178 Cod Penal), recursuri împotriva deciziei penale numărul 48 din 05.02.2009 pronunțată de tribunalul iași, în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 07.05.2009, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 2848 din 24 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iașis -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui - și, născut la data de 17.06.1986 în mun. I, domiciliat în mun. I,-, -. B,. 2,. 2, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 12 clase, student anul II, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedepsele de:
-3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ucidere din culpă", prev. și ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal;
-1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", prev. și ped. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani calculat conform art. 862Cod penal.
În baza art. 863alin. 1 Cod penal inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalul iași, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, în conformitate cu art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 999 cod civil și art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, art. 313 din Legea nr. 95/2006, asiguratorul de răspundere civilă SC "" SA România Asigurare Reasigurare, cu sediul în mun. B,-, Sector 1, fost obligat să plătească următoarele sume:
- părții civile C, sumele de 2364,3 lei cu titlu de daune materiale și 40.000 de lei daune morale; părții civile, sumele de 15.551,5 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale;părții civile Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. " I, cu sediul în mun. I,-, suma de 2249 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare;părții civile Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " cu sediul în mun. I, str. G-ral nr. 2, jud. I, suma de 439,86 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, actualizată cu dobânda de referință a BNR începând cu data de 04.03.2007 și până la plata debitului;
- părții civile Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare;
- părții civile Serviciul de Ambulanță Jud. I, cu sediul în mun. I,-, suma de 617 lei, cu titlu de cheltuieli de transport;
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut ca fiind pe deplin dovedite următoarele:
În fapt, inculpatul este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria "B" cu o vechime din anul 2005, iar autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare IS.03. este proprietatea tatălui său, -.
În seara de 03.03.2007, orele 22,00, inculpatul a plecat de la împreună cu prietenul său, cu intenția de a ajunge în zona pentru rezolvarea unor probleme personale.
Inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului VW Golf cu numărul de înmatriculare IS.03. în timp ce martorul a ocupat bancheta din dreapta față.
În timp ce conducea autoturismul pe B-. - dinspre Tg. spre pe a III-a și a ajuns la trecerea pentru pietoni din vecinătatea statuii -, a virat pe a II-a (întrucât pe I se afla oprit un autoturism pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor), împrejurare în care, fără să oprească în dreptul marcajului pietonal, și-a continuat deplasarea, lovind în plin pe partea vătămată C, și pe prietenul acesteia, numitul, care traversau regulamentar strada pe marcajul pietonal vopsit al trecerii de pietoni. Victimele au fost transportate pe motor și cupola autoturismului condus de inculpat, autoturismul oprindu-se la o distanță de 33 de metri după trecerea de pietoni.
Cele două victime au fost transportate la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale, iar la data de 04.03.3007 numitul a decedat. Conform raportului de necropsie, moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unui politraumatism cu fracturi de gambe bilateral, fractură craniană, complicat în evoluție, cu embolie lipidică pulmonară. În ceea ce o privește pe partea vătămată C, aceasta a suferit multiple fracturi, leziunile necesitând 70-75 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
A apreciat prima instanță că fapta inculpatului care, în data de 03.03.2007, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare IS.03. pe. -, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe marcajul pietonal, împrejurare în care a accidentat-o pe partea vătămată C, care a necesitat 70-75 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, și pe numitul, care a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de "ucidere din culpă", prev. și ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal și "vătămare corporală din culpă", prev. și ped. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, pentru care va fi condamnat.
Infracțiunile au fost comise în condiții de concurs ideal, conform art. 33 lit. b Cod penal, aceeași acțiune a inculpatului, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunind elementele a două infracțiuni.
Prima instanță considerat că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special prevăzut de lege, care vor fi contopite conform art. 34 lit. b Cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare calculat conform art. 862Cod penal.
În baza art. 863alin. 1 Cod penal a obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de textul de lege menționat și a atras atenția inculpatului că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare ori nerespectarea obligațiilor impuse de către instanță va atrage revocarea suspendării sub supraveghere ori prelungirea termenului de încercare, conform art. 864Cod penal.
Prima instanță aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil pe inculpat cu exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În privința laturii civile a cauzei, prima instanță constatat că s-au constituit părți civile Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " I, cu suma de 439,86 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, actualizată cu dobânda de referință a BNR (fila 129), Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. " I, cu suma de 2249 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, Serviciul de Ambulanță Jud. I, cu sediul în mun. I,-, suma de 617 lei, cu titlu de cheltuieli de transport, partea vătămată C cu sumele de 4579,3 lei daune materiale și 70.000 lei daune morale (fila 106 dosar) precum și cu suma 11.311,49 lei daune materiale (fila 109 dosar) și 30.000 lei daune morale.
În cauză a fost citat asiguratorul de răspundere civilă SC "" SA, B, societate cu care a fost încheiată polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr. - din 23.12.2003 valabilă de la 01.01.2004 la 30.06.2004, societate care și-a schimbat denumirea în SC "" SA.
În privința cheltuielilor de spitalizare, instanța de fond a constatat că există la dosar documente medicale din care rezultă că acestea au fost efectuate, conform devizelor de cheltuieli depuse la dosar. Având în vedere culpa inculpatului în producerea leziunilor părții vătămate și polița de asigurare RCA, față de dispozițiile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România care arată că "În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate in România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați", în procesul penal persoana răspunzătoare fiind citată în calitate de inculpat, prima instanță a obligat asiguratorul de răspundere civilă SC "" SA să plătească părților civile Spitalului Clinic de Urgențe "Sf. " I cu suma de 439,86 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, actualizată cu dobânda de referință a BNR (fila 129), Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. " I, cu suma de 2249 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, Spitalul Clinic de Urgență " Treime" I, suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, Serviciul de Ambulanță Jud. I, cu sediul în mun. I,-, suma de 617 lei, cu titlu de cheltuieli de transport.
Referitor la despăgubirile solicitate de către partea vătămată C, prima instanță a considerat că cererea acesteia este parțial întemeiată. Astfel, în ceea ce privește daunele materiale, detaliate în cuprinsul înscrisului aflat la fila 106 dosar, se constată că au fost dovedite doar cheltuielile privind transportul din data de 08.03.2007, cu salvarea, pe ruta I -V D în valoare de 554,3 lei, îndepărtare cizmă ghips picior, în valoare de 100 de lei, tratamentul recuperator efectuat în perioada 02.04 - 26.05.2007 în valoare de 1375 de lei (în conformitate și cu declarațiile martorilor și - filele 130, 131 dosar), transportul părții vătămate la spital pentru efectuarea de radiografii - în valoare de 200 de lei, transportul cu autoturismul personal pe ruta V D - I și retur la data de 04.05.2008 pentru control medical în valoare de 135 de lei (distanța dintre cele două localități fiind de 226 kmx2x7,5 litri/100kmx4 lei litru de benzină). În total a fost probat un prejudiciu material în sumă de 2364,3 lei. Nu au fost probate și nu pot fi reținute cheltuielile cu tratamentul medical la domiciliu, zilnic, în valoare de 1050 lei, și contravaloarea tratamentului medical pentru perioada spitalizării și a imobilizării la pat, în valoare de 800 de lei.
În privința daunelor morale, având în vedere schimbările evidente în viața și în comportamentul părții vătămate, trauma fizică suferită, astfel cum reiese din înscrisurile medicale și declarațiile martorilor și, imobilizarea în ghips, absența de la cursurile școlare coroborat cu efortul suplimentar pentru recuperarea acestora, trauma psihică cauzată de decesul prietenului caracterizată prin stări de angoasă, anxietate, coșmaruri,prima instanță considerat că au fost aduse atingeri unor drepturi nepatrimoniale, precum dreptul la integritate fizică și psihică, dreptului de a participa la o viață socială normală pentru câteva luni de zile, motiv pentru care a dispus, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 999 Cod civil și art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România obligarea asiguratorului de răspundere civilă SC "" SA (conform motivelor sus arătate-dispozițiile art. 54 alin 2), la plata sumei de 40.000 de lei către partea civilă, sumă pe care instanța o consideră suficientă pentru acoperirea întregului prejudiciu moral arătat mai sus, precum și a sumei reprezentând daune materiale.
Față de constituirea de parte civilă a părții civile, prima instanță a considerat ca întemeiate pretențiile materiale referitoare la cheltuielile de înmormântare detaliate la filele 108, 109 dosar (mai puțin suma privind plata autopsiei, pentru care nu a fost depusă vreo chitanță) în sumă de 11.161,5 lei precum și cele referitoare la monumentul funerar în valoare de 4.390 lei (fila 154 dosar), tot prejudiciul material fiind în cuantum de 15.551,5 lei.
Instanța a constatat că a fost dovedit și prejudiciul moral suferit de această parte, respectiv suferința psihică intervenită în urma decesului copilului, partea civilă având nevoie inclusiv de tratament de specialitate (conform declarațiilor martorilor, și Norar - filele 130, 132, 133). În aceste condiții, prima instanță a apreciat ca întemeiate daunele morale solicitate, în cuantum de 50.000 de lei, motiv pentru care a dispus, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 999 Cod civil și art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România obligarea asiguratorului de răspundere civilă SC "" SA (conform motivelor sus arătate-dispozițiile art. 54 alin 2), la plata sumelor reprezentând daunele morale și materiale către partea civilă, sumă pe care instanța o consideră suficientă pentru acoperirea întregului prejudiciu moral arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal au declarat apel asigurătorul SC "" SA România - Asigurare - Reasigurare B și părțile civile C și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului promovat apelanții au criticat hotărârea primei instanțe, după cum urmează:
Apelanta asigurator de răspundere civilă auto a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul laturii civile, în sensul că daunele morale și materiale acordate de către instanța de fond părților civile și C sunt exagerat de mari; a considerat apelanta că daunele materiale acordate sunt nedovedite, în parte, iar instanța de fond a acordat daune materiale peste cele solicitate de către părțile civile; cuantumul daunele morale este exagerat de mare, având în vedere situația financiară a inculpatului intimat și probatoriul administrat în cauză.
Apelantele părți civile C și au criticat de asemenea hotărârea primei instanțe în latura penală.
Criticile aduse sentinței penale apelate privesc individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare a acesteia, apreciindu-se că în favoarea inculpatului s-au reținut ca circumstanțe atenuante poziția procesuală corectă, prin recunoașterea săvârșirii faptei, în condițiile în care inculpatul a încercat să dea vina pe victime, empatia față de victime, în condițiile în care nu a făcut nici un demers pentru achitarea obligațiilor morale și materiale. În aceste împrejurări, în mod injust prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul declarat de asiguratorul SC " " SA România - Asigurare - Reasigurare B este întemeiat iar apelurile declarate de părțile civile și C sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt. ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, precum și a apărărilor formulate de acesta, care au fost înlăturate motivat. De asemenea, au fost descrise faptele reținute în sarcina inculpatului, cu indicarea datei la care a fost săvârșită și a locului comiterii ei, a modalității de săvârșire, a circumstanțelor și împrejurărilor concrete în care acestea au fost comise.
Prin urmare se constată că au fost respectate exigențele art. 356 lit. b, c Cod procedură penală.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului în ce privește faptele deduse judecății. Astfel, în mod corect s-a reținut că, urmare a nerespectării prevederilor art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care prevăd obligativitatea pentru conducătorii auto de a acorda prioritate pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător " atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului", inculpatul a cauzat, din culpă, vătămarea gravă părții vătămate C și moartea victimei.
Această situație de fapt rezultă indubitabil din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate C, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, procesul verbal de efectuare a inspecției tehnice, raportul de necropsie medico-legală, raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, și care, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului ce fac pe deplin dovada vinovăției acestuia în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În mod corect s-a reținut deci de către prima instanță că inculpatul a săvârșit infracțiunile prev. de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal, precum și art. 178 alin 2 Cod penal, încadrarea juridică fiind deci cea corectă.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise, urmările produse, iar pe de altă parte, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale a avut o atitudine procesuală corectă, de recunoaștere și regret a comiterii faptelor pentru care este cercetat.
Prima instanță a acordat relevanță și concluziilor referatului de evaluare întocmit în cauză la solicitarea acesteia (filele 81-84 dosar), în care se arată că inculpatul este student (anul II la Universitatea Al., secția Administrație Publică) și în același timp este implicat în activitatea ansamblului de dansuri populare " " încă din perioada liceului; există un complex de factori pozitivi care își pun amprenta asupra evoluției sale: conștientizarea consecințelor negative ale faptei sale, atât din punct de vedere moral cât și penal, suport emoțional și material din partea familiei, nivel crescut de supraveghere din partea părinților, promovarea în cadrul familiei a unui model educațional bazat pe respect și valorizarea muncii licite, atașament față de membrii familiei, atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul interviului, interes manifestat de tânăr pentru continuarea studiilor, comportament prosocial manifestat de tânăr, atât înainte de faptă cât și după aceasta, asumarea vinovăției față de săvârșirea infracțiunii, empatie față de părțile vătămate. S-a apreciat ca atare, că în cauză nu au fost identificați factori negativi relevanți, motivându-se că inculpatul este bine integrat în mediul familial și social, manifestă un comportament prosocial și interes pentru finalizarea studiilor, aspecte ce îl susțin în procesul de reabilitare comportamentală.
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe care a dozat-o corespunzător, orientând-o spre limita minimă prevăzută de lege.
În mod just prima instanță, ținând seama și de concluziile referatului de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul de Probațiune a realizat un echilibru între diferitele valențe ale pedepsei, prin aprecierea cuantumului acesteia, conform hotărârii atacate.
Modalitatea de individualizare a executării pedepsei satisface de asemenea exigențele procesului penal, în mod corect apreciindu-se că, fiind infracțiuni din culpă și fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 86 indice 1 Cod penal (respectiv, pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani-cum este cazul în speță, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, iar din actele și lucrările dosarului - a se vedea probele administrate în circumstanțiere - se poate aprecia, ținând seama de persoana condamnatului care este infractor primar, care face parte dintr-o familie organizată și care este în cursul efectuării studiilor universitare, de comportamentul acestuia după săvârșirea faptei - de regret față de cele întâmplate, și că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta) chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși alte infracțiuni.
În aceste împrejurări, reformarea hotărârii atacate nu se impune în latura penală a acesteia.
În ce privește latura civilă a cauzei, criticile aduse de asiguratorul de răspundere civilă SC " " SA România sunt întemeiate, în parte, în ce privește cuantumul daunelor materiale acordate de prima instanță părții civile.
Astfel, așa cum rezultă din constituirea de parte civilă a acesteia (fila 27 dosar cercetare judecătorească - fond) rezultă că aceasta a emis pretenții civile de la inculpat, în cuantum de 10.000 RON cu titlu de daune materiale și suma de 300.000 lei cu titlu de daune morale ( a se vedea și rectificarea adusă prin încheierea din 30.01.2008 - fila 39 dosar).
La termenul din 21 mai 2008, se depune o listă olografă cu cheltuielile efectuate de, cu un total de 11.311,49 lei (filele 108 -109) fără ca din conținutul listei sau din încheierea de ședință să rezulte că aceasta reprezintă o majorare a cuantumului despăgubirilor civile solicitate de partea civilă ci " precizări privind situația daunelor materiale". Instanța a reținut că până la acest moment conținutul daunelor materiale nu a fost dezbătut.
Soluționând latura civilă a cauzei, mai exact sub aspectul acțiunii civile formulate de, prima instanță a apreciat pe baza probelor administrate în latura civilă, că aceasta și-a dovedit pretențiile civile, constând în daune materiale într-un cuantum de 15.551,5 lei. Or, așa cum s-a menționat, a solicitat daune materiale în cuantum de 10.000 lei, deci mai puțin decât s-a acordat. Cum modul de rezolvare a acțiunii civile, în cadrul procesului penal este guvernat de aceleași principii ca în dreptul civil instanța nu poate acorda mai mult decât s- cerut (plus petita).
În aceste împrejurări, hotărârea primei instanțe apare ca nelegală, în speță impunându-se a fi obligat inculpatul către partea civilă la plata doar a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale, existența acestora fiind dovedită pe baza probelor administrate
Instanța a reținut că celelalte critici aduse de apelanta societate de asigurare SC "" SA România, nu sunt întemeiate. Daunele morale acordate în cauză reprezintă un just echilibru între suferința cauzată prin fapta inculpatului, părților civile C și și posibilitatea de reparare a acestuia.
Prin acordarea daunelor morale nu se urmărește restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, ci procurarea unor satisfacții de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea de care părțile civile au fost private.
Ca atare, criticile asiguratorului de răspundere civilă, privind cuantumul considerat exagerat și nedovedit al despăgubirilor civile la care a fost obligată societatea, nu pot fi primite, reținându-se că, potrivit cerințelor legii, persoana care a săvârșit o faptă ilicită este ținută să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor. Așadar, conform art. 998 și următoarele din Codul civil, trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, inclusiv prin fapte cu caracter penal.
Or, în cauză, s-a stabilit că, urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere referitoare la conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, inculpatul a cauzat un accident de circulație, care s-a soldat cu moartea unei persoane și vătămarea corporală a alteia.
Față de decesul copilului părții civile, este incontestabil că părții civile i-a fost cauzat un prejudiciu moral, părinții suferind o traumă psihică majoră. La rândul său, partea civilă Cas uferit o dublă traumă psihică, cauzată atât de suferințele prelungite cauzate prin accident și pe perioada recuperării sale, dar și prin pierderea cauzată de decesul prietenului său,.
În raport de gravitatea suferințelor morale produse părților civile, s-a apreciat că sumele acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale corespund cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul prevăzut de art. 14 din Codul d e procedură penală și art. 998 și următoarele din Codul civil, nefiind necesară reducerea acestor despăgubiri.
Criticile ce pot fi aduse însă sentinței instanței de fond, sub aspectul soluționării laturii civile privesc obligarea doar a asiguratorului la plata despăgubirilor civile, fără ca obligația de plată să-i fie opozabilă și inculpatului.
Tribunalul a considerat că, sub aspectul laturii civile a procesului penal, inculpatul și asigurătorul au o obligație comună la despăgubirea persoanei vătămate. În aceste împrejurări, având în vedere și dispozițiile art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și abrogarea dispozițiilor art. 57 din același act normativ, obligația de reparare a pagubei incumbă atât inculpatului cât și asiguratorului de răspundere civilă auto, până la limita legală și numai inculpatului pentru eventuala diferență (ce nu este cazul în speță) până la acoperirea integrală a prejudiciului, motivat de următoarele considerente:
Dreptul celui vătămat prin infracțiune de a urmări tragerea la răspundere civilă a făptuitorului se materializează în plan procesual în exercitarea acțiunii civile, care poate să fie alăturată acțiunii penale în procesul penal sau să fie exercitată separat, în fața instanței civile.
Acțiunea în răspundere civilă este lăsată la dispoziția victimei prejudiciului, astfel încât părțile pot conveni cu privire la repararea acestuia chiar fără intervenția instanței. În speță, părțile civile și-au manifestat voința de a fi despăgubiți de către inculpat, iar inculpatul a solicitat introducerea în cauză a asiguratorului de răspundere civilă auto, solicitare cu care părțile civile au fost de acord.
Indiferent de forma de vinovăție a autorului faptei ilicite, care poate constitui sau nu infracțiune, în sarcina acestuia se naște o obligație de reparare integrală a prejudiciului.
În situația în care autorul prejudiciului este asigurat de răspundere civilă, victima are o acțiune directă împotriva societății de asigurare, astfel încât, dacă a fost despăgubită integral de aceasta, nu va mai putea cere despăgubiri de la autorul faptei. Va putea însă pretinde diferența de despăgubire de la autorul faptei, atunci când prejudiciul nu a fost reparat integral de societatea de asigurări.
Asigurătorul poate fi obligat să acorde despăgubiri în limita obligației stabilite prin hotărârea judecătorească, acțiunea civilă fiind exercitată și împotriva sa în procesul penal.
Astfel cum s-a reținut în considerentele deciziei nr. I/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil a celui care, prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Însă, potrivit dispozițiilor Legii nr.136/1995, care reglementează domeniul asigurărilor și art. 14 din Ordinul nr. 113.133 din 28 noiembrie 2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat.
Deoarece, în cauză, părțile nu au convenit asupra despăgubirilor, potrivit art.48 alin.1 din Ordinul nr. 113.133 din 28 noiembrie 2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în baza art.67 din același act normativ, cuantumul daunelor datorate de asigurator se stabilește prin hotărâre judecătorească, fiind opozabile asiguratului, chiar și în lipsa acordului de plată al acestuia.
Având în vedere că, în esență, asigurătorul răspunde pentru fapta altei persoane, respectiv asiguratul, obligația jurisdicționala stabilita în sarcina societății de asigurare va fi opozabila persoanei asigurate, inculpatul, ca persoana vinovata de producerea accidentului.
Față de cele mai sus-expuse, prin decizia penală nr. 48/5.02.2009 a fost admis apelul declarat de apelanta - asigurator de răspundere civilă SC SA România Asigurare Reasigurare B, împotriva sentinței penale nr. 2848 din 24.09.2008, a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosar nr-, sentință ce a fost desființată în parte în latura civilă, în sensul diminuării daunelor materiale acordate părții civile și în sensul constatării opozabilității obligației de plată a despăgubirilor civile față de inculpatul.
Rejudecând cauza, in limitele desființării sentinței, tribunalul a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile, cu titlu de daune materiale, de la suma de 15551,5 lei la suma de 10.000 lei RON, cu care aceasta s-a constituit parte civilă.
În baza art. 67 alin.1 din Ordinul nr.113.133 din 28 noiembrie 2006 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule s-a constatat că obligația la despăgubire integrală a părților civile stabilită in cauză, in sarcina asiguratorului de răspundere civilă SC SA România Asigurare Reasigurare B este opozabilă inculpatului.
Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au făcut obiectul desfințării.
Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de părțile vătămate C și, împotriva sentinței penale nr. 2848 din 24.09.2008 Judecătoriei Iași, pronunțată în dosar nr-.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 proc.pen. față de apelanții cărora le-a fost respinsă calea de atac și disp. art. 192 alin. 3. proc. pen. în ce privește asiguratorul de răspundere civilă SC SA România Asigurare Reasigurare
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de părțile civile și și de Asiguratorul - Romania Asigurare - Reasigurare.
Criticile formulate de părțile civile și C vizează netemeinicia hotărârilor pronunțate în latura penală, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală.
Se susține în motivarea recursului că, atât instanța de fond - Judecătoria Iași - prin sentința penală nr. 2848 din 24 septembrie 2008, cât și instanța de apel - tribunalul iași - prin decizia penală nr. 48 din 5 februarie 2009, i-au aplicat inculpatului pedepse greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 Cod penal în ce privește cuantumul și modalitatea de executare, nejustificându-se aplicarea dispozițiilor art. 86 ind. 1 din Codul penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Împrejurările în care au fost săvârșite faptele - prin nesocotirea unor reguli de circulație capitale pentru siguranța pietonilor, cum sunt cele care reglementează prioritatea de trecere și respectarea limitei de viteză în localitate, conduita iresponsabilă a inculpatului cauzând un accident soldat cu două victime, dintre care una a decedat,iar cealaltă a suferit traumatisme grave, atât de ordin fizic, cât și de ordin psihic -, denotă un grad sporit de pericol social, iar comportamentul inculpatului după comiterea faptelor, concretizat în indiferența față de victimele faptei sale (neîmpărtășind suferința părților civile și necontribuind cu nimic la atenuarea acestei suferințe ) preocupare orientată exclusiv spre diminuarea propriei răspunderi, nu justifică aplicarea prevederilor art. 86 ind. 1 Cod penal și aprecierea instanței că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient față de acesta.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor în latura penală și condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate cu executare în regim de detenție.
Pentru recurenta Romania Asigurare - Reasigurare nu au fost formulate motivele de recurs prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat conform prevederilor art. 385 ind. 10 alin.2 Cod procedură penală.
Examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în alin. 3 al art. 385 ind. 9 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanțele de fond și de apel pe baza probatoriului administrat în cauză în mod judicios și temeinic motivat au reținut vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport cu situația de fapt stabilită.
În contextul împrejurărilor concrete în care s-au comis faptele, în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat, instanțele au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea în concurs ideal infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Astfel, s-a stabilit în mod corect că inculpatul, posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B în timp ce conducea autoturismul proprietatea tatălui său, marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare - pe B-. - din municipiul I dinspre Tg. spre, datorită nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice a accidentat pe partea vătămată C, cauzându- leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale, precum și pe prietenul acesteia, numitul, care ulterior a decedat, în timp ce traversau regulamentar strada pe marcajul pietonal.
Lovirea victimelor a fost determinată de încălcarea unor reguli de circulație de către inculpat în momentele premergătoare coliziunii, producerea accidentului datorându-se culpei exclusive acestuia.
Inculpatul avea posibilitatea să evite accidentul prin acționarea sistemului de frânare, acordând prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului public, pe o trecere marcată și semnalizată cu indicator.
Astfel inculpatul prin acțiunea sa a încălcat dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, care prevăd obligativitatea pentru conducătorul auto de a acorda prioritate de trecere pietonilor care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În consecință, instanțele în mod fondat au reținut că faptele inculpatului care, în seara zilei de 3 martie 2007, condus autoturismul marca Volkswagen și a săvârșit în zona indicatorului "trecere pietoni" un accident de circulație rezultat cu vătămarea corporală a numitei C și uciderea prietenului acesteia, angajați în traversare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal și ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, la producerea accidentului contribuind culpa exclusivă a inculpatului.
Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, instanțele de fond și de apel au valorificat toate probele administrate și au dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepselor.
În considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, care stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepselor, dar și a condițiilor concrete în care s-au comis faptele și a împrejurărilor legate de persoana inculpatului, în mod just s-a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante privative de libertate cu suspendarea sub supraveghere a executării înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reintegrare în comunitate a inculpatului, păstrându-se totodată o proporție între gravitatea acțiunii infracționale și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare.
Acordând semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-au comis faptele - inculpatul a condus autoturismul cu o viteză mult prea mare în condițiile aproprierii de o trecere de pietoni semnalizată prin marcaje și indicatoare și în circumstanțele în care condițiile de trafic (pe timp de noapte și prezența unui alt vehicul pe III oprit pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor) îi impuneau să conducă preventiv, precum și urmărilor produse, respectiv vătămarea gravă integrității corporale a unei persoane și suprimarea vieții unei alte persoane, instanțele au evaluat corect gradul de pericol social al faptelor.
Însă, semnificativ este și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are inserție socială corespunzătoare, a fost sincer în declarațiile date, a manifestat un regret profund față de urmările tragice ale accidentului, ceea ce denotă o periculozitate redusă a persoanei inculpatului, astfel încât nu se justifică o agravare a răspunderii penale.
Totodată, pronunțarea condamnării inculpatului constituie un avertisment suficient pentru îndreptarea acestuia, luând în considerare limitele pedepsei închisorii și limitele intervalului de timp adăugat de instanță ce constituie termen de încercare, corelat și cu obligațiile ce-i revin pe parcursul acestui termen de încercare.
Obligațiile și măsurile de supraveghere au un evident caracter preventiv a căror respectare este asigurată de amenințarea ce planează asupra condamnatului cu executarea integrală a pedepsei aplicate într-un loc de deținere, ceea ce este de natură a înfrâna tentația acestuia de a le încălca.
Procedându-se la o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate - cuantum și modalitate de executare, criticile formulate de părțile civile sub acest aspect nu sunt fondate.
Stabilind în sarcina inculpatului obligația de a repara prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor (prin reținerea culpei exclusive acestuia în producerea accidentului), instanțele în mod just au reținut că părțile civile sunt îndreptățite la despăgubiri civile reprezentând daune materiale și daune morale.
Însă, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil al celui care, prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare cu răspunderea contractuală a asiguratorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Astfel, în speță, potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/1995, care reglementează domeniul asigurărilor și ale art. 67 alin. 1 din Ordinul nr. 113 din 28 noiembrie 2006, pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în mod corect s-a stabilit în sarcina asiguratorului de răspundere civilă A Asigurare - Reasigurare B obligația la despăgubirea integrală a părților civile în raport de sumele stabilite.
Examinând și din oficiu hotărârile recurate în raport cu prevederile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, nu se constată existența și a altor motive care să conducă la casare, astfel încât în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să se respingă recursurile declarate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de părțile civile C și și de asigurator SC. România Asigurare Reasigurare B împotriva deciziei penale nr. 48 din 5.02.2009 pronunțată de tribunalul iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
17.05.2009
tribunalul iași
jud.
jud.
Judecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu, Claudia Susanu
