Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 380/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 380/R/2008
Ședința publică din 10 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 127/A din data de 21 decembrie 2007 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpații și, fiind trimiși în judecată după cum urmează:
inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 pen.; vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 pen. și părăsirea locului accidentului prev. de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. b pen.;
inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 pen și vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 pen. cu aplicarea art. 33 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul apărător ales, avocat din cadrul Baroului B N, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, inculpatul asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, pentru garant asigurator de răspundere civilă SC SA B se prezintă reprezentant legal, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul, părțile civile, părțile responsabile civilmente SC SRL, SC General Import Export SRL și garant asigurator de răspundere civilă SC SA - Agenția
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c pr.pen. respectiv fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, cu consecința exonerării de la plata despăgubirilor civile. Precizează că s-a acordat o importanță prea M expertizei efectuate în cauză. Apreciază că trebuia să se acorde o importanță mai M declarațiilor martorilor audiați în cauză, având în vedere aspectul că atunci când a efectuat manevra de depășire a existat suficient spațiu. Nu a observat cum s-a întâmplat accidentul. Fără cheltuieli judiciare.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită respingerea atât a recursului declarat de inculpatul, cât și a recursului declarat de partea civilă ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de apel. Instanța de apel a analizat corect starea de fapt și a reținut procentul de culpă în mod corect. Susține că procentul de culpă de 60% stabilit în sarcina inculpatului și procentul de culpă de 40% stabilit în sarcina inculpatului au fost corect stabilite. Pentru inculpatul s-a reținut un procent de culpă în cuantum mai M pentru că manevra acestuia de depășire a fost cauza care a determinat producerea accidentului. În ceea ce-l privește pe inculpatul arată că procentul de culpă de 40% este corect stabilit, întrucât deși a condus cu o viteză superioară celei admise de lege, totuși dacă nu exista manevra de depășire a inculpatului nu se producea accidentul.
Referitor la recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia ca nefondat, instanța de apel reținând corect cuantumul daunelor morale, suma acordată de prima instanță fiind exagerată. Din probele administrate în cauză nu a rezultat că între victimă și partea civilă ar fi existat o puternică legătură afectivă.
Având în vedere motivarea instanței de apel, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Reprezentanta legală a SC SA B susține că recursul declarat de inculpatul este justificat, iar cu privire la recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia ca nefondat. Consideră că din probele administrate în cauză inculpatul nu a produs accidentul, nu este în culpă, doar inculpatul a fost cel care a derapat și a intrat în victimele de pe marginea drumului. Gradul de culpă este mult mai redus decât cel al inculpatului pentru că el a lovit victima, gradul de vinovăție fiind în acest context mult mai
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă apreciază că daunele morale acordate în cauză sunt și așa mult prea mari, raportat la relațiile existente între victimă și partea civilă. Fără cheltuieli judiciare.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate ca nefondate.
Referitor la recursul declarat de inculpatul arată că hotărârea a fost criticată sub aspectul reținerii procentului de culpă în producerea accidentului. Din concluziile raportului de expertiză rezultă fără dubiu că accidentul nu s-ar fi produs fără activitatea inculpatului care are valoare cauzală în producerea acestui accident. Fără acțiunea inculpatului acest eveniment rutier nu ar fi avut loc. Aceste concluzii ale raportului de expertiză sunt susținute și de declarațiile martorilor care au arătat modalitatea în care s-a produs accidentul. Având în vedere concluziile raportului de expertiză instanța corect a reținut procentul de culpă de 60% în sarcina inculpatului, depășind culpa inculpatulul de 40%.
Apreciază că procentul de culpă a fost corect stabilit, iar instanța a făcut o corectă individualizare a pedepsei. Inculpatul a săvârșit această infracțiune în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate pentru o altă infracțiune. Deși acest aspect nu a atras starea de recidivă, pedeapsa fiind de doar 3 luni închisoare, instanța a avut în vedere toate elementele de individualizare.
Referitor la latura civilă a cauzei arată că instanța de apel a soluționat corect toate elementele de nelegalitate și a înlăturat răspunderea solidară a asiguratorilor cu inculpații. De asemenea a redus cuantumul daunelor morale de la 80.000 lei la 30.000 lei, având în vedere relația afectivă dintre victimă și partea civilă.
Apreciază hotărârea pronunțată în cauză temeinică și legală și solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, precizează că doar vrea să se termine procesul. A recunoscut partea sa de vină, a rulat cu viteză mai M decât cea legală, dar dacă inculpatul nu intra în depășire nu se întâmpla acest accident. Regretă fapta săvârșită și arată că nu a declarat recurs pentru că și-a recunoscut partea de vină.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Bistrița prin sentința penală nr.42 din 8 martie 2007 a ondamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 28.03.1975, în orașul N, jud. B-N, cetățean român, studii 11 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, cu domiciliul în N,-/A, județul B-N, CNP -, rară antecedente penale la:
- pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178, al. 1 și 2, Cod penal, cu aplicarea art. 74, al. 1, lit. "ac" și art. 76, al. 1, lit. "d" Cod penal;
- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184, al. 2 și 4, Cod penal, cu aplicarea art. 74, al. 1, lit. "a-c" și art. 76, al. 1, lit. "e" Cod penal.
S-a constatat că infractiunile au fost comise sub forma concursului ideal prevăzută de art. 33, lit. "b" Cod penal.
În baza art. 34, al. 1, lit. "b", Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 și 82, Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 8 luni.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83, Cod penal.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.05.1963, în loc., jud. B-N, cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în loc., nr. 747, jud. B-N, CNP -, la:
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178, al. 1 și 2, Cod penal;
- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184, al. 2 și 4, Cod penal;
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 89, alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicat, (corespondentul fostului art. 81, al. 1 din nr.OUG 195/2002, înainte de republicare).
S-a constatat că acest inculpat a săvârșit infracțiunile de ucidere din culpă în concurs ideal prevăzut de art. 33, lit. "b", Cod penal și ambele în concurs real prevăzut de art. 33, lit. "a", Cod penal, cu infracțiunea de părăsire a locului accidentului.
În baza art. 34, al. 1, lit. "b", Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 83, Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 297/18.07.2003, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, pedeapsă care se cumulează pedepsei rezultate de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare cu privare de libertate.
S-a facut aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71, Cod penal, ce constă în interzicerea pentru inculpatul a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b și c pen.
S-a luat act de obligația inculpatului de a-i achita părții civile, cu domiciliu în loc.,-, jud. S-M, CNP -, suma de 1.000 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile, până la data de 15 martie 2007.
la act de faptul ca Spitalul Județean B-N cu sediul în B, str. -, nr. 43, jud. B-N, nu s-a constituit parte civilă în cauză fața de inculpați cu privire la partea vătămată.
A fost admisă acțiunea civila formulată în cauză de partea civilă cu domiciliul în loc., nr. 305, jud. B-N, CNP - și obligă în solidar pe asiguratorii de răspundere civilă auto SC. "" SA - Agenția B cu sediul în O, str.-, - 50, judo B și SC. "" SA B, cu sediul în B, str.-, sector 1, să-i plătească acestei părți civile, în limitele convențiilor de asigurare suma de 80.000 lei daune morale la care sunt obligați inculpații în solidar între ei și fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente, respectiv, inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC." General Import-Export" cu sediul în O,--2, jud. B, și inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC. "" SRL, cu sediul în loc. M, nr. 49, jud. B-
A fost obligat asiguratorul de răspundere civilă auto SC. "" SA B, în limitele convenției de asigurare, să-i plătească parții vătămate suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată; parții civile suma de 150 lei cheltuieli de judecata și către stat suma de 300 lei (trei sute lei) cheltuieli judiciare, sumă la care este obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. "" SRL, către aceste persoane.
A fost obligat asiguratorul de răspundere civilă auto SC. "" SA, Agenția B-O În limitele convenției de asigurare, să-i plătească părții vătămate suma de 1000lei cheltuieli de judecată, parții civile suma de 100 lei cheltuieli de judecată și către stat suma de 200 lei cheltuieli judiciare, sume la care este obligat inculpatul În solidar cu partea responsabilă civilmente SC. " General Import-Export" SRL O către aceste persoane.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, înregistrat sub nr. 850/2006 au fost trimiși în judecată: inculpatul - solicitându-se condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 178, alin. 1 și 2 Cod penal, respectiv de art. 184, alin. 2 și 4 Cod penal, sub forma concursului ideal prevăzut de art. 33, lit. "b" Cod penal și inculpatul, solicitându-se condamnarea acestui a pentru comiterea infracțiunilor de ucidere și vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 178, alin. 1 și 2 Cod penal, respectiv de art. 184, alin. 4 Cod penal, precum și de părăsirea locului accidentului prevăzut de art. 81, alin. 1 din OUG 195/2002, toate comise în concurs ideal prevăzut de art. 33 lit. "b" Cod penal.
În motivarea actului de sesizare s-a arătat în fapt că în data de 22.04.2005, partea vătămată s-a deplasat din localitatea de reședință, județul S-M, în comuna în vederea desfășurării unor activități comerciale. Se arată că acesta a parcat autoutilitara marca cu nr. de înmatriculare - pe partea dreaptă în sensul de mers spre comuna, pe acostament, în fața casei victimei.
La mică distanță, circa 7-8 m, dar pe partea opusă a străzii era parcată autobasculanta marca R cu nr. de înmatriculare -, J pe acostament și J pe carosabil, autovehicul proprietatea numitului.
De asemenea se arată că în jurul orelor 15,30 învinuitul se deplasa, conducând autovehiculul înmatriculat sub nr. -, pe direcția M- și în momentul în care s-a apropiat de locul unde erau parcate cele două autovehicule menționate mai sus, învinuitul a observat că din sens opus se deplasa autobasculanta cu nr. de înmatriculare - condusă de către învinuitul, autovehicul care s-a angajat în depășirea autobasculantei cu nr. - și ca atare a blocat aproape întreaga lățime a șoselei.
Pentru a evita o coliziune frontală cu autovehiculul aflat în depășire, învinuitul a frânat puternic, a semnalizat cu faza lungă a farurilor, autovehiculul său a început să se balanseze, a intrat pe acostamentul ud și lunecos (din cauza lapoviței) și s-a izbit în spatele autoutilitarei cu nr. de înmatriculare -). Înaintea coliziunii a izbit și proiectat persoanele aflate în spatele acestei autoutilitare și a strivit între autovehicule pe victima care a decedat subit (21-24 și 28).
În urma acestui accident de circulatie a rezultat avarierea celor două autovehicule (50), decesul numitului și vătămarea corporală a numiților, și.
S-a menționat în continuare că vinovați și răspunzători de producerea acestui accident de circulație cu consecințe grave sunt învinuiții și.
În privința învinuitului, vinovăția acestuia pentru uciderea, respectiv, vătămarea integrității corporale a victimelor, constă în nerespectarea vitezei legale de deplasare prin localitate, faptă ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 155 alin. 1 din HG nr. 95/2003 (Regulamentul de aplicare al nr.OUG 195/2002).
Așa cum rezultă din adresa Autorității Rutiere Române nr. 1092/2005 (fila 19), care a examinat indicațiile tahometrului, precum și din expertizele tehnice efectuate în cauză (ale căror concluzii nu au fost contestate de către învinuiți), se arată că în momentul în care a apărut starea de pericol (angajarea în depășire a învinuitului ), autovehiculul condus de către învinuitul, rula cu o viteză de 83,85 sau 86 km/h (99, 19,122), adică cu o viteză mult superioară vitezei maxime legale admisă în localități.
Datorită acestei viteze mari de 86 km/h și distanței la care se aflau cele două autovehicule care au colizionat (92,5 ), impactul era inevitabil deoarece, la viteza dată, distanța de frânare este mai M decât distanța dintre cele două vehicule colizionate. Așa cum s-a reținut în expertizele tehnice, impactul putea fi evitat doar dacă autovehiculul condus de învinuitul ar fi rulat cu o viteză "care să se încadreze în limita admisă pe acel sector de drum (maxim 50 km/h)- fila 117.
Expertiza reține raportul de cauzalitate între depășirea vitezei limită admisă pe acel sector de drum și producerea accidentului cu consecințele cunoscute. Drept urmare, angajarea răspunderii penale (și civile) a învinuitului este indiscutabilă.
Probele testimoniale administrate (filele 69-71 și 72-74), declarațiile părților vătămate, dar mai ales constatările și concluziile celor două expertize tehnice efectuate în cauză (cu care învinuiții s-au declarat de acord), învederează împrejurarea că acest accident de circulație și consecințele lui nu s-ar fi produs fără activitatea culpabilă, cu valoare cauzală, a învinuitului.
S-a aratat că, dacă acesta din urmă nu efectua, în condițiile date depășirea autobasculantei -, accidentul (coliziune a) nu s-ar fi produs deoarece autovehiculul condus de către învinuitul ar fi putut să se deplaseze nestingherit pe sectorul de drum, întru cât autoutilitara cu care s-a colizionat se afla pe acostament, în afara părții carosabile. puternică, balansul, devierea de la traiectorie și intrarea pe acostament nu ar fi avut loc chiar dacă învinuitul conducea cu o viteză mult superioară celei maxime legale. El ar fi săvârșit o contravenție, iar nu o gravă faptă penală.
Depășirea efectuată de către învinuitul reprezintă o încălcare aprevederilor art. 152 alin. 1 lit.,"j" din HG nr. 95/2005, potrivit căruia este interzisă manevra de depășire în momentul când din sens opus se apropie un autovehicul.
Ori, se artă în continuare că este în afara oricărei discuții că învinuitul s-a angajat în depășire deși a văzut că din sens invers se deplasa autovehiculul condus de învinuitul. Această manevră de depășire are valoare cauzală în producerea accidentului și a consecințelor sale, deoarece, învinuitul nu trebuia să frâneze puternic, nu ajungea pe ac o stament, nu lovea persoanele aflate acolo și nu coliziona cu autovehiculul ce staționa în acel loc. El și-ar fi continuat nestingherit drumul, chiar dacă o făcea cu o viteză nelegală.
Învinuitul recunoaște că s-a angajat în depășire deși a văzut că din sens opus venea un alt autovehicul care, chiar l-a semnalizat cu faza lungă a farurilor. El susține că este nevinovat de producerea accidentului și se apără făcând o serie de susțineri ce se dovedesc a fi neîntemeiate.
Se menționează că, în primul rând, învinuitul susține că atenționarea cu farurile a fost interpretată ca un semnal între șoferi că în zonă există un control al poliției!? Învinuitul nu poate justifica o astfel de interpretare, interpretare pe care o considerăm de circumstanță.
În al doilea rând, învinuitul susține că s-a angajat în depășire apreciind că are timpul fizic necesar efectuării depășirii în condiții de siguranță. Apărarea nu poate fi acceptată deoarece legea nu permite asemenea aprecieri subiective, ci interzice depășirea atunci când din sens opus se deplasează un alt autovehicul.
Pentru a face credibilă susținerea sa, învinuitul afirmă că aprecierea lui s-a întemeiat pe împrejurarea de fapt că, în momentul depășirii, autovehiculul condus de învinuitul se afla la o distantă de 200-250
Susținerea este ireală, neadevărată ea fiind categoric infirmată de argumentele și calculele ca valoare tehnico - științifică ale expertizelor efectuate în cauză.
Astfel, expertiza efectuată la. cererea învinuitului de către Laboratorul Interjudețean C (fila 120), expertiză pe care acesta nu o contestă reține că în momentul inițierii manevrei de depășire "distanța dintre autovehiculele (conduse de învinuiți) a fost de 109 "
Este la fel infirmată și apărarea învinuitului potrivit căreia, în fapt, el a terminat manevra de depășire, s-a reîncadrat pe lui de mers și se afla la 30-40 distanță de autovehiculul depășit în momentul intersectării sale cu autovehiculul condus de învinuitul.
Aceeași expertiză demonstrează că fără frânarea intensivă efectuată de învinuitul, autovehiculul condus de către învinuitul nu ar fi reușit să finalizeze depășirea, cele două autovehicule colizionânduse frontaI. Expertiza stabilește că vehiculul condus de învinuitul avea nevoie de o distanță de 48 pentru a efectua depășirea, ori, la vitezele lor de deplasare, cele două autovehicule s-ar fi intersectat (colizionat frontal) după numai 34 Coliziunea frontală nu a avut loc tocmai datorită frânării puternice si a intrării autovehiculului condus de învinuitul pe acostament. În aceste condiții, este evidentă culpa învinuitului și lipsa de consistență a apărării și susținerilor sale. Sub acest aspect, concluziile celor două expertize sunt absolut ferme, clare și indiscutabile (121-122).
Aceste concluzii sunt confirmate și de declarațiile martorilor - și (69-71 și 72-74), martori oculari și ca atare probe directe. Astfel, martorul - relatează că intersectarea celor două autovehicule a avut loc în momentul în care autovehiculul în care se afla el (cel condus de ) se afla la 5-6 distanță de locul în care se afla grupul de persoane accidentate, iar cel condus de învinuitul () "era în depășire".
Cu alte cuvinte, susținerile învinuitului conform cărora el efectuase deja depășirea și se afla la 30-40 distanță de autovehiculul depășit sunt departe de adevăr. a avut loc în interiorul manevrei de depășire, la 5-6 distantă de locul unde se aflau victimele.
"" produsă prin manevra de depășire efectuată de învinuitul a determinat pătrunderea autovehiculului condus de învinuitul pe acostament unde a produs rezultatul grav cunoscut (vezi și foto fila 13).
de implicarea sa în accident, învinuitul a oprit la câteva sute de distanță, dar sperând că va scăpa de răspundere și-a continuat drumul spre sediul firmei sale din satul M, părăsind astfel locul accidentului soldat cu victime: uciderea numitului, vătămarea corporală gravă a părtii vătămate (36), vătămarea corporală a părtilor vătămate (38), (43) și.
Faptele învinuiți lor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal și vătămare corporală gravă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, fapte pentru care urmează a fi trimiși în judecată.
Învinuitul urmează a fi trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă prevăzut de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, săvârșite de învinuiții și, împotriva părților vătămate, și urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. "f Cod procedură penală, întrucât acestea nu au formulat plângeri penale declarând că s-au împăcat cu învinuiții.
Aceeași soluție se impune și în privința numiților și deoarece activitate a acestora constând în parcarea autovehiculelor lor la locul accidentului nu are legătură cauzală cu infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală gravă.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că prejudiciul cauzat moștenitorilor victimei a fost reparat integral de către învinuitul, astfel că aceștia nu mai au nici o pretenție față de învinuiți (25-27).
Aceeași este situația și cu privire la părtile vătămate, și.
În schimb, Spitalul Județean B-N a efectuat cheltuieli de spitalizare a victimelor și în sumă de câte 6.085.300 Rol, cheltuieli nerecuperate și pentru care spitalul urmează a-și preciza punctul de vedere.
Prezent în instanță inculpatul a recunoscut învinuirea cu precizările de la fila 179-180 din dosar.
La rândul său inculpatul prezent în instanță nu a recunoscut nici una dintre învinuirile aduse (fila 301).
În cauză au fost citate în calitate de părți responsabile civilmente SC "" SRL, la cererea inculpatului, precum și SC " General Import-Export" O, la cererea inculpatului.
De asemenea în cauză au fost citați asiguratorii de răspundere civilă auto SC "" SA - Agenția B - O, pentru autoutilitara marca Mitsubiși, cu număr de înmatriculare - precum și SC "" SA B, pentru autobasculanta cu număr de înmatriculare -.
În cauză, prin cererea de la fila 139, se mai arată că s-a constituit parte civilă în cauză și numitul, fiul victimei, cu suma de 100 000 lei, cu titlu de daune morale și cheltuieli de judecată. Prin această cerere s-a solicitat să fie obligați în solidar inculpații, părțile responsabile civilmente și asiguratorii de răspundere civilă auto, la plata acestor daune morale, reprezentând prejudiciul moral suferit de partea civilă ca urmarea a decesului tatălui său în accidentul de circulație în litigiu.
Inițial partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6000 lei (echivalentul a 60.000.000 lei vechi), despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoutilitare marca 400, cu număr de înmatriculare -, precum și cu suma de câte 50 lei (echivalentul a - lei vechi), pentru fiecare zi de îngrijiri medicale în care nu a putut realiza venituri, solicitând de asemenea și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată. Partea vătămată nu a cerut însă și obligarea inculpaților la daune morale ( 184).
Prin adresa de la fila 190, Spitalul Județean Bap recizat că nu se constituie parte civilă în cauză cu privire la partea vătămată, întrucât acesta nu a fost internat la această unitate spitalicească.
Cu privire la cheltuielile de spitalizare a persoanei vătămate -, Spitalul Județean B-N urmează să formuleze acțiune civilă separată deoarece față de această persoană vătămată inculpații nu au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu parchetului, dispunându-se neînceperea urmăririi penale (9).
Din analiza întregului material probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
La data de 22 aprilie 2005, în fața locuinței numitului se afla parcată autoutilitara marca 400 cu număr de înmatriculare -, aparținând părții vătămate. Astfel cum rezultă din coroborarea probatoriului administrat în cauză această autoutilitară era parcată pe partea dreaptă a carosabil ului în direcția de mers M-. Martorii audiați filele 244- 247 au susținut că această autoutilitară a fost parcată mai bine de J pe trotuar și doar în mică măsură pe carosabil. Aceste declarații se coroborează și cu schița efectuată la fața locului de la fila 12 din dosarul de urmărire penală, precum și cu fotografiile de la locul accidentului de la filele 15-19, din dosarul de urmărire penală. Raportat la aceste probe instanța va înlătura depoziția martorului - cu privire la faptul că această autoutilitară era în întregime parcată în -afara- carosabilului.
Pe de altă parte, pe sensul opus, la o distanță în linie dreaptă de aproximativ 7-8 m de autoutilitara părții vătămate, în dreptul casei numitului se afla parcată autobasculanta proprietatea acestuia, marca R cu număr de înmatriculare -. Așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor cu schița de la locul accidentului și fotografiile din dosarul de urmărire penală și această autobasculantă era parcată J pe carosabil și J în afara acestuia.
Din aceleași probe instanța a reținut că drumul era drept fără denivelări pe carosabil, fiind însă ud, vizibilitate a de asemenea redusă întrucât afară era înnorat.
În acest context, din direcția M, înspre localitatea, se apropia autoutilitara marca Mitsubihi cu număr de înmatriculare - la volanul căreia se afla inculpatul. Această autoutilitară este proprietate a părții responsabile civilmente SC " General Import-Export" SRL O, al cărui angajat este inculpatul. Din probele administrate în cauză respectiv din coroborarea declarațiilor martorilor cu raportul de expertiză tehnică auto, efectuat de expert tehnic, rezultă că în momentele premergătoare accidentului inculpatul conduce a această autoutilitară cu cca 80-83 km/oră.
Din sens opus, la rândul său înmatriculare -, aparținând se apropia autobasculanta cu număr de persoanei responsabile civilmente SC "" SRL și care era condusă de inculpatul. Potrivit raportului de expertiză tehnică auto, această autobasculantă rula cu viteză legală. La un moment dat,intuind intenția inculpatului de a intra în depășirea autobasculantei marca R parcată în dreptul locuinței lui, inculpatul l-a semnalizat pe acesta, a frânat, manevra care a determinat datorită și carosabilului ud, balansarea autoutilitarei condusă de inculpatul, având în vedere și viteza M cu care acesta rula și s-a izbit de spatele autoutilitarei părții vătămate, cu număr de înmatriculare -. În urma acestui accident a rezultat pe lângă avarierea celor două autovehicule, respectiv cel condus de inculpatul și cel aparținând părții vătămate și decesul numitului și vătămarea corporală a părții vătămate și a persoanelor vătămate, și. Se impune precizarea că acest grup de pers în momentul premergător accidentului se afla în spatele autoutilitarei partea vătămată cu care aceste persoane negociau pentru a schimba cartofi cu porumb.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că acest grup de persoane se afla initial în afara carosabilului.
Astfel în urma accidentului de circulație produs în împrejurările menționate a rezultat vătămarea corporală a numitei care a prezentat leziuni corporale traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 32-34 de zile îngrijiri medicale; de asemenea numitul a suferi corporale traumatice care au necesitat 18-19 zile de îngrijiri medicale ( 34-35).
Cu privire însă la aceste persoane vătămate s-a dispus neînceperea urmăriri penale deoarece nu s-a formulat plângere prealabilă către inculpați.
Tot în urma acestui accident au rezultat însă și leziunile corporale ale părții vătămate care au necesitat spre vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din raportul de constatare modico-Iegal nr. 904/II/B/91 întocmit la data de 26 aprilie 2005 de Serviciul Medico-Legal Județean B-N ( 45) mai mult, urmarea cea mai gravă a accidentului a constituita decesul numitului. Astfel potrivit raportului de constatare medico-Iegal nr. 927/III/168, întocmit la data de 29.08.2005, de Serviciul Județean B-N, rezultă că moartea numitului a fost una violentă și că această s-a datorat zdrobirii corpului, leziunile tanatogeneratoare, putându-se produce prin mecanismul de comprimare între două autovehicule, dintre care unul aflat în mișcare, în cursul unui accident rutier. Din concluziile acestui raport de constatare medico-Iegal, cu declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că decesul numitului a avut loc imediat, în contextul accidentului de circulație în litigiu, la fel ca și leziunile cauzate părții vătămate. Ca urmare instanța a reținut că, între accidentul de circulație astfel produs și aceste urmări există o strânsă legătură de cauzalitate.
Se mai impune precizarea că, în momentul în care inculpatul a intrat în depășirea autobasculantei marca R, aparținând numitului, acesta se afla la o distanță de circa 9 m, de autoutilitara condusă de inculpatul. Inculpatul, a încercat însă să-și justifice manevra de depășire, prin aceea că se afla la o distanță mult mai M, respectiv de peste aprox. 200 m, de autoutilitara condusă de inculpatul și că pentru a trece pe lângă autobasculanta marca Ran umitului, nu a fost necesară depășirea axului drumului. Instanța va înlătură însă aceste apărări deoarece din coroborarea declarațiilor martorilor cu raportul de expertiză tehnică auto, efectuat atât de expertul cât și de expertul, rezultă că distanța dintre cele două autovehicule era de 109 m, precum și faptul că pentru a depăși autobasculanta numitului, inculpatul a depășit axul drumului ( 217, 245 și 262).
De asemenea instanța a înlăturat apărarea inculpatului, potrivit căreia acesta nu are nici o culpă în comiterea accidentului de circulație soldat cu ciocnirea autovehiculelor aparținând părții vătămate și părții responsabile civilmente SC " General Import-Export" SRL B-O și cu vătămările corporale ale persoanelor vătămate, respectiv cu decesul victimei, justificat pe faptul că și inculpatul era obligat să conducă preventiv, acesta s-a angajat în depășirea autobasculantei marca R cu toate că a văzut faptul că inculpatul la semnalizat cu farul și a sesizat faptul că acesta conducea cu o viteză mult mai M decât limita legală dinăuntrul localităților. De asemenea se apreciază că și acest inculpat are culpă în producerea accidentului, deoarece în contextul arătat și văzând că din față se apropie un autovehicul, a intrat totuși în depășire chiar dacă a văzut condițiile de la fața locului, din momentele premergătoare accidentului, respectiv faptul că două autovehicule cu gabarit M, erau parcate pe lateralele carosabilului și că din față se apropia tot o autoutilitară.
Mai mult, prin declarația de inculpat, a încercat să acrediteze ideea că accidentul de circulație s-ar fi produs după ce mașina condusă de el a trecut pe lângă cea condusa de inculpatul și că și-a continuat drumul deoarece nu a realizat că a avut loc un accident de circulație, întrucât personal nu s-a lovit de nici un obiect. De asemenea inculpatul a recunoscut că s-a uitat prin geam în spate, însă a justificat această atitudine prin aceea că știa că are o la din spate stânga, încă înainte de accident, respectiv încă de când se afla în localitatea, unde a transportat materialul lemnos, transportat inițial.
Față de această susținere a inculpatului, instanța a apreciat că cu atât mai M este culpa acestuia, încât fiind conștient (astfel cum declară el), că are o la din spate, nu trebuia să se angajeze în depășire, raportat la condițiile și la participanții la trafic, respectiv în raport cu celelalte vehicule de pe sectorul de drum și cu atât mai mult cu cât carosabilul era ud.
Instanța a înlăturat și apărările formulate de inculpat, potrivit cărora raportat la pozițiile celor două autovehicule parcate, în momentele premergătoare accidentului, pe lateralele carosabil ului, cele două vehicule în mișcare, puteau trece una pe lângă alta fără a se izbi frontal. Această susținere nu poate fi reținută în cauză întrucât astfel cum rezultă din fotografiile de la fața locului și din datele de identificare ale celor patru vehicule, toate acestea erau de gabarit M, două fiind autoutilitare și alte două autobasculante. C mult s-ar fi putut susține această apărare în ipoteza în care în speță ar fi fost vorba de autoturisme de dimensiuni mici. Însă, în cauză, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică auto, în situația în care, văzându-l în depășire pe inculpatul, inculpatul nu ar fi efectuat manevra de frânare bruscă, raportat la viteza M cu care rula, inculpatul și la distanța de 109 m, dintre cele două vehicule în mișcare, acestea s-ar fi izbit frontal câtă vreme fiind în depășire inculpatul a depășit axul drumului. De altfel, este greu de crezut că autobasculanta condusă de acesta ar fi încăput pe lângă autobasculanta R fără a depășii axul drumului.
Pentru aceste considerente instanta a retinut că întrucât manevra de depășire efectuată de inculpatul a fost determinantă în producerea accidentului, fiind practic cauza care a determinat producerea accidentului de circulație, instanța apreciază că inculpatului îi revine o culpă de 60 % în comiterea accidentului de circulație. Diferența de 40 %, se apreciază că este culpa inculpatului, care, chiar dacă conducea cu viteză peste limita legală admisă pentru sectorul de drum, raportat la faptul că grupul de persoane vătămate nu se aflau pe carosabil, în situația în care inculpatul nu intra în depășire, acesta continându-și drumul, ar fi săvârșit o contravenție (de conducere cu depășirea limitei legale de viteză) și nu o infracțiune.
Raportat la starea de fapt astfel reținută, a rezultat că, astfel cum se menționează în raportul de expertiză tehnică auto, efectuat în cauză de expert, respectiv de expert, inculpatul, putea prevenii accidentul de circulație, dacă s-ar fi deplasat în prealabil cu o viteză în care să se încadreze în limita admisă în acel sector de drum. Neprocedând în acest fel, acest inculpat, a încălcat prevederile art. 155, alin. 1 din Regulamantul de aplicare a OUG195/2002 (în vigoare la data producerii accidentului).
Pe de altă parte, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 152 alin. 1 lit. "j" din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002 (în vigoare la data producerii accidentului).
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că fapta inculpatului de a-l ucide din culpă de pe, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și de prevedere, privind conducerea pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178, alin 1 și 2 Cod penal, temei legal în baza căruia îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Fapta aceluiași inculpat de a-i pricinuii părții vătămate o vătămare care necesită pentru vindecare un număr de 75-80 de zile îngrijiri medicale, săvârșită ca urmare a nerespectării măsurilor de prevenire sau dispozițiile legale privind conducerea pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184, alin. 2 și 4 Cod penal, temei legal în baza cărui instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art 33, lit. "b" Cod penal, instanța a constatat că infracțiunile au fost comise de către acest inculpat sub forma concursului ideal astfel încât în baza art. 34, alin. 1, lit. "b" Cod penal, va contpopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor în modalitatea arătată, instanța a luat în considerare criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunilor ce rezultă din împrejurările în care acestea au fost comise, precum și persoana inculpatului care a recunoscut comiterea infracțiunilor, a reparat prejudiciul persoanelor vătămate, implicate în accident (chiar dacă acestea nu au formulat plângere penală împotriva lui), astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 181-183, și nu are antecedente penale. Pentru aceste considerente, la individualizarea pedepselor în sarcina acestui inculpat s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, alin. 1 lit. "a-c" și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76, alin. 1, lit. "d" Cod penal, pentru prima infracțiune, respectiv art. 76, alin. 1, lit. "e" Cod penal, pentru cea de a doua infracțiune.
Pentru aceleași considerente, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia cu privare de libertate, astfel încât în baza art. 81 și 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultantă pe timp de 2 ani și 8 luni.
În acest sens se vor pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului legal astfel acordat în situația comiterii unei noi infracțiuni, în termenul de încercare stabilit.
Pe de altă parte s-a apreciat că fapta inculpatului, de a determina uciderea din culpă a numitului ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, privind conducerea pe drumurile publice, ori a măsurilor de prevedere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178, alin. 1 și 2 Cod penal, temei legal în baza căruia, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Fapta aceluiași inculpat de a pricinui integrității corporale sau sănătății părții vătămate o vătămare care necesită pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale privind conducerea pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 184, alin. 2 și 4 Cod penal, astfel încât îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În fine, fapta aceluiași inculpat de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea organului de poliție, acesta continuându-și drumul, fiind depistat abia ulterior de către poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 89, alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată (care reprezintă corespondentul fostului art. 81, alin. 1 din nr.OUG 195/2002, înainte de republicare ).
În baza art. 33, lit. "b" Cod penal, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunile de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă în concurs ideal și ambele în concurs real prevăzut de art. 33, lit. "a" Cod penal, cu infracțiunea de părăsirea locului accidentului.
În consecință în baza art. 34, alin. 1, lit. "b" Cod penal, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepselor în modalitatea arătată s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv atât gradul de pericol social concret al infracțiunilor ce rezultă din împrejurările comiterii acestora, cât persoana inculpatului care nu a recunoscut învinuirile aduse nici în faza de urmărire penală și nici în instanță, nu a făcut nici un demers în repararea prejudiciului cauzat proporțional culpei sale și are antecedente penale fiind condamnat prin Sentința penală nr. 97/2003 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei, pe timp de 2 ani și 3 luni pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 208 și 209, lit. "a" Cod penal.
Întrucât în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 297/2003 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune în baza art. 83 Cod penal, instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească menționată, pedeapsă care potrivit textului legal invocat, se cumulează pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, astfel încât, în final, inculpatul, urmează să execute pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare cu privare de libertate.
În acest scop în temeiul art. 65, alin. 2 Cod penal, instanța a facut aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art 71 Cod penal, care constă în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. "a-c" Cod penal.
La termenul de judecată de azi, inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată, sub aspectul laturii civile, fapt confirmat personal de aceste două părți.
Așa fiind, în baza art. 198 Cod civil, raportat la art. 114 și următoarele Cod procedură penală, instanța a luat act de obligația inculpatului de a-i achita părții civile, suma de 1000 lei cu titlu de despăgubiri civile până la data de 27 martie 2007.
În baza art. 313, alin. 1 din Legea nr. 95/2006, modificată, instanța a luat act că Spitalul Județean B-N, nu s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpați, cu privire la partea vătămată, deoarece acesta nu a fost spitalizat la această instituiție.
În baza acelorași texte legale susmenționate, cu aplicarea art. 346 Cod procedură penală, instanța a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă, astfel încât i-a obligat pe inculpați în solidar cu părțile responsabile civilmente, respectiv, pe inculpatul în solidar cu pertea responsabilă civilmente SC " General Import-Export" SRL B-O și pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "" SRL, să îi plătească părții civile suma de 80.000 lei daune morale, proporțional cu gradul de culpă reținut în sarcina fiecărui inculpat, respectiv de 60 % pentru inculpatul și de 40 % pentru inculpatul. La stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere prejudiciul moral cauzat ca urmare a decesului victimei, fiului acestuia și care raportat la împrejurările în care s-au comis infracțiunile este destul de ridicat.
Deoarece în conformitate cu art. 54 și art. 55 din Legea nr. 136/2005, despăgubirile la care sunt obligați inculpații se plătește către asiguratorii de răspundere civilă auto, direct persoanelor păgubite, acest prejudiciu moral urmează să fie achitat în limitele convenției de asigurare direct de către asiguratorii de răspundere civilă auto SC " " SA - Agenția B-O și SC "" SA B, în solidar și proporțional cu gradul de culpă reținut în sarcina fiecărui inculpat.
Pentru identitate de rațiune, deoarece asiguratorul de răspundere civilă auto răspunde și pentru cheltuielile efectuate de asigurat în procesul civil, în baza art. 41 din Legea nr. 136/2005, raportat la art. 54, 55 din aceeași lege, instanța a obligat pe asiguratorul de răspundere civilă auto SC "" SA B, în limitele convenției de asigurare, să-i plătească părții-vătămate, suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată din totalul de 2500 lei, din care 2000 lei reprezintă contravaloarea a nouă transporturi în instanță, a câte 200 lei, 7 transporturi și 500 lei, reprezintă contravaloarea a nouă zile de prezență în instanță, în care această parte civilă nu a putut realiza venituri, a câte 50 lei, 7 zile, la care se adaugă ziua de prezență a acestei părți și transportul, pentru efectuarea expertizei tehnice auto în localitatea.
A rezultat astfel că suma de 1500 lei, astfel calculată, reprezintă 60 % din totalul cheltuielilor de judecată, fiind astfel egală cu gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului și la care acest inculpat este obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "" SRL, în baza art. 189, raportat la art. 193 și art. 349 Cod procedură penală.
În baza acelorași texte legale și cu aceeași justificare, acest asigurator de răspundere civilă auto, a fost obligat să-i plătească și părții civile suma de 150 lei cheltuieli de judecată ce reprezintă 60% din totalul de 250 lei, din care constituie contravaloarea a 5 zile de prezență în instanță a părții civile sau a mandatarei acestuia a câte 50 lei/zi.
Potrivit art. 191 Cod procedură penală, instanța a obligat pe SC "" SA B, tot în limitele convenției de asigurare și în aplicarea art. 41, 54 și 55 din Legea nr. 136/2005, să-i plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, la care este obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "" SRL.
Cu aceeași justificare și în baza acelorași texte legale, a fost obligat asiguratorul SC " " SA O, în limitele convenției de asigurare să-i plătească părții vătămate, suma de 100 lei, cheltuieli de judecată (ce reprezintă 40% din totalul acesotor cheltuieli proporțional cu gradul de culpă), părții civile, suma de 100 lei cheltuieli de judecată (tot proporțional cu gradul de culpă de 40%) și statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, sume la a care este obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " General Import-Export" SRL B-
Impotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, inculpatul, asiguratorii "" - Agenția B, "" - B și partea responsabilă civilmente, " Import-Export" S.
Inculpatul a solicitat prin apelul declarat în cauză, admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate în latura penală și civilă și rejudecând cauza, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct.1 lit."a" rap.la art. 10 lit."c" Cod procedură penală și exonerarea de la plata despăgubirilor civile la care a fost obligat de instanța de fond, iar în subsidiar, în latura penală, achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, iar cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu consecința suspendării condiționate a executării acesteia. Sub aspectul laturii civile, în subsidiar se solicită, în urma reanalizării probelor, pronunțarea unei soluții în raport de culpa și gradul său de vinovăție în producerea accidentului rutier.
"" - Agenția Bas olicitat prin motivele de apel, admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr.42/8 martie 2007, a Judecătoriei Năsăud, desființarea în parte, în latura civilă a hotărârii atacate și rejudecând cauza în aceste limite, reducerea cuantumului reprezentând daunele morale la care a fost obligată de prima instanță.
Asiguratorul "" B, a solicitat prin apelul declarat în cauză, admiterea acestuia în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, desființarea în parte a hotărârii atacate, în latura civilă și rejudecând cauza în aceste limite, reducerea cuantumului despăgubirilor civile reprezentând daune morale, la care a fost obligată de instanța fondului, precum și constatarea faptului că subscrisa societate nu răspunde în solidar cu inculpații și cu "" pentru repararea prejudiciului cauzat părților civile.
Partea responsabilă civilmente, " Import-Export" a solicitat prin motivele de apel formulate, admiterea acestuia, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Năsăud, în parte, sub aspectul laturii penale și civile și rejudecând cauza, în principal, să se dispună diminuarea pedepsei aplicate inculpatului și a despăgubiri lor datorate de acesta ca urmare a diminuării procentului de culpă în producerea accidentului, iar în subsidiar, modificarea sentinței primei instanțe prin detalierea obligațiilor de plată a despăgubirilor.
În motivarea apelului inculpatului s-a relevat, în principal, că deși starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, interpretarea probelor este greșită deoarece inculpatul apelant nu a comis nicio faptă de natură penală.
În concret s-a precizat că inculpatul conducea cu viteză legală, că a intrat în depășirea autobasculantei aflată pe direcția sa de mers, efectuând manevra în condiții corespunzătoare, după care și-a continuat drumul, că după aprox.30 de metri de la depășire s-a intersectat cu autovehiculul condus de inculpatul și că după aceea, la un moment dat a oprit mașina pentru că avea la o, iar apoi și-a continuat deplasarea până la sediul firmei sale.
În context, apelantul a mai apreciat că vinovat de producerea evenimentului rutier se face coinculpatul care a condus autovehiculul cu viteză prea M (83-85 km/h) fapt ce nu i-a mai permis să ia măsurile de prevedere pentru evitarea impactului, cu toate că avea vizibilitate.
Pe de altă parte, inculpatul a relevat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului în condițiile în care nu a comis un accident de circulație și nu a avut cunoștință de producerea acestuia.
În subsidiar s-a arătat că, în situația în care s-ar reține în sarcina inculpatului infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, nu i s-ar putea imputa și comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, situație în care hotărârea este netemeinică deoarece se poate pronunța suspendarea executării pedepsei chiar dacă anterior a mai suferit o condamnare similară.
Totodată, inculpatul a relevat că individualizarea pedepselor ce i s-au aplicat este disproporționată în raport de pedepsele aplicate coinculpatului chiar dacă în favoarea acestuia din urmă s-au reținut circumstanțe atenuante și că gradul de vinovăție nu este corect stabilit, cu atât mai mult cu cât impactul cu persoanele accidentate a fost produs de către coinculpat.
În fine, apelantul a mai precizat că rezolvarea corectă a laturii civile depinde de stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului.
Prin apelul asiguratorului "" s-a relevat că daunele morale acordate părții civile sunt exagerate în condițiile în care, în lipsa unor dispoziții legale care să reglementeze în mod expres criterii de stabilire a cuantumului daunelor morale, practica instanțelor judecătorești s-a orientat spre acordarea de daune morale de până la 15.000 lei.
Pe de altă parte, s-a precizat că obligarea societății de asigurare la plata cheltuielilor de judecată este contrară dispozițiilor art.22 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr.3108/2004.
Apelanta "" a criticat obligarea sa solidară cu inculpații, "" și cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor, motivat de faptul că nu există nici un temei legal ori contractual care să justifice obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul care răspunde pentru prejudiciul cauzat părților civile.
Societatea de asigurare a mai relevat faptul că instanța de fond nu a stabilit gradul culpei concurente a inculpaților în producerea accidentului rutier, cu toate că probele administrate permiteau acest lucru, în aprecierea apelantei accidentul datorându-se în cea mai M măsură manevrelor efectuate de inculpatul.
Prin motivele de apel s-a mai arătat că daunele morale acordate sunt prea mari, impunându-se a fi reduse la o sumă rezonabilă, în considerarea faptului că prejudiciul a fost cauzat din culpă și că acestea nu trebuie să se constituie într-o sursă de îmbogătire.
În fine, apelanta a menționat că nu se poate dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată deoarece acestea nu sunt acoperite în baza contractului de asigurare obligatorie.
Partea responsabilă civilmente " General Import-Export" Oap recizat că factorul determinant în producerea evenimentului rutier a fost fapta inculpatului și nu conduita prepusului său, inculpatul. În context, s-a arătat că fapta prepusului părții responsabile civilmente a fost practic o consecință a comportamentului coinculpatului împrejurarea că inculpatul conducea cu o viteză peste limita legală nefiind susceptibilă prin ea însăși, să conducă la producerea accidentului și apreciindu-se astfel că, în sarcina prepusului său nu poate fi reținut un procent de culpă mai M de 25%.
Apelanta a opinat că instanța de fond a examinat în mod superficial gradul de contribuție a celor doi inculpați la producerea accidentului, fiind inadmisibilă o repartizare procentuală a vinovăției fără o motivație fundamentată teoretic și justificată până la cel mai mic detaliu prin argumente temeinice.
Criticile apelantei vizează și modul de soluționare a laturii civile a cauzei apreciind că din cauza exprimării dificile se vor întâmpina dificultăți la punerea în executare a hotărârii.
În consecință, s-a solicitat ca, în cazul în care se va reține același grad de culpă, de 40%, în sarcina prepusului său, să se dispună obligarea acestuia la plata daunelor în funcție de gradul său de vinovăție și ținând cont de prevederile Anexei nr.3 la Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru paguba produsă terților prin accidente de autovehicule, valabile pentru anul 2005.
Prin decizia penală nr.127/A din 21 decembrie 2007 Tribunalul Bistrița -N, în baza disp.art.379 pct.2 lit.a proc.pen. a admis apelurile declarate de inculpatul, de partea responsabilă civilmente SC General Import-Export SRL O și de asigurătorii SC SA Asigurare-Reasigurare - Sucursala B și SC SA B, iar în temeiul disp.art.373 proc.pen.s-au extins efectele apelurilor și asupra inculpatului neapelant, împotriva sentinței penale nr.42 din 8 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr.850/2006, s-a desființat sentința atacată în parte, în latura civilă a cauzei, sub aspectul cuantumului daunelor morale, al cheltuielilor de judecată și judiciare și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
s-a constatat că asigurătorii SC SA Asigurare-Reasigurare - Sucursala B și SC SA B nu au calitate de părți responsabile civilmente; s-a înlăturat obligarea asigurărilor la plata cheltuielilor judiciare și de judecată; s-a redus cuantumul daunelor morale acordate, de la suma de 80.000 lei la suma de 30.000; au fost obligați, în limitele culpelor de 40% și respectiv 60% în solidar, inculpații și, fiecare dintre aceștia în solidar și cu părțile responsabile civilmente SC General Import Export SRL O (inculpatul ) și SC SRL (inculpatul ), la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile, urmând ca asigurătorii să răspundă în limita sumelor asigurate, potrivit contractelor de asigurare încheiate și a procentelor de culpă reținute în sarcina inculpaților.
s-a dispus obligarea inculpaților și în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor judiciare aferente judecării fondului cauzei, astfel: inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL cheltuieli de judecată 1500 lei în favoarea părții vătămate și 150 lei în favoarea părții vătămate; cheltuieli judiciare în favoarea statului-300 lei, inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC General Import Export SRL O, cheltuieli de judecată-1000 lei în favoarea părții vătămate și 100 lei în favoarea părții vătămate: cheltuieli judiciare în favoarea statului - 200 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Decizia Tribunalului Bistrița -N a fost atacată cu recurs de către partea civilă și inculpatul.
Prin scriptul depus la dosar partea civilă nu și-a motivat calea de atac promovată și nici nu s-a prezentat în instanță, recursul său urmând a fi examinat prin prisma cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu conform art.385/9 alin.3 proc.pen.
Prin memoriul de recurs depus la fila 3 din dosar, inculpatul a solicitat casarea hotărârii tribunalului în întregime și rejudecând cauza, să se dispună achitarea sa în baza art.10 lit.c și art.11 pct.2 lit.a proc.pen. infracțiunea nefiind săvârșită de către el, cu consecința neobligării la plata despăgubirilor civile. Apreciază că în cauză materialul probator administrat a fost interpretat greșit de către instanțele de fond care au acordat o importanță excesivă probelor științifice în detrimentul celor testimoniale încălcându-se astfel prevederile art.62 și 63 proc.pen.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul inculpatului:
În cauză, a fost administrat un vast material probator pe baza căruia instanțele au reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunilor, încadrarea juridică și pedepsele aplicate.
Pe parcursul procesului penal inculpatul recurent în mod constant nu și-a recunoscut vinovăția, a negat comiterea infracțiunilor, construindu-și o apărare formală care nu s-a verificat prin probele administrate în cauză.
Atât în faza de urmări repenală cât și în fața instanțelor de fond, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că accidentul de circulație s-ar fi produs după ce autovehiculul condus de el a trecut pe lângă cel pilotat de inculpatul și că el și-a continuat drumul, deoarece nu și-a dat seama că a fost implicat într-un eveniment rutier întrucât personal nu a intrat în coliziune cu vreun alt vehicol ce rula pe drumurile publice.
Mai mult, recurentul a recunoscut că s-a uitat prin geam, în spate, însă a justificat această atitudine prin aceea că el cunoștea că are opană la din spate stânga, de când se afla în localitatea, încă dinainte de a fi implicat în evenimentul rutier.
Față de această recunoaștere a recurentului, curtea apreciază că vinovăția acestuia este fără putință de tăgadă întrucât cunoscând că are o la din spate stânga, nu trebuia să se angajeze în depășire, raportat la condițiile și la ceilalți participanți la trafic, cu atât mai mult cu cât carosabilul era ud.
Față de probele testimoniale și științifice administrate în cauză curtea va înlătura și apărările formulate de recurent, potrivit cărora raportat la pozițiile celor două autovehicule parcate, în momentele premergătoare accidentului, pe lateralele carosabilului, cele două vehicule în mișcare, puteau trece unul pe lângă altul, fără a se izbi frontal. Această susținere nu este veridică întrucât așa cum rezultă din fotografiile judiciare executate la fața locului, rezultă că vehicolele erau de gabarit M, două fiind autoutilitare, iar celelalte două, autobasculante. Mai mult, așa cum rezultă și din proba științifică, din raportul de expertiză tehnico auto, manevra de depășire efectuată de recurent a fost determinantă în producerea accidentului, fiind practica cauza acestuia, astfel că apărările inculpatului sunt de circumstanță făcute evident cu scopul de a-și atenua răspunderea penală.
Dispozițiile art.63 alin.3 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor, constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Cum potrivit art.64 proc.pen.nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiiile inculpatului date în faza judecății pat servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu alte probe, ceea ce însă, nu este cazul în speță.
Cu privire la critica privind greșita condamnare prin care inculpatul susține în esență că probele administrate în cauză, nu conduc cu certitudine la vinovăția sa, ci mai degrabă profită acestuia potrivit principiului "in dubio pro reo", cu alte cuvinte susținând că rezultatul la care au ajuns instanțele nu concordă cu probele administrate în cauză, critică examinată de către curte, se constată următoarele:
În dosarul de față s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarații ale inculpatilor, declarații ale martorilor, declarații părți civile, rapoarte de expertiză tehnică auto.
Concluzia la care au ajuns instanțele a fost aceea că urmare administrării acestor probe s-a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea, iar încadrările juridice ale faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1 și 2 pen. vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 și 4 pen. părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev.de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 republicat. Dând sens, dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond au reținut numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întreg materialul probator administrat în cauză și excluzând o ordine de preferință în ceea ce privește valoarea acestora în raport de faza în care au fost administrate.
Verificând probele administrate în cauză și știut fiind că, o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce reține instanța, se poate conchide că există concordanță între probe și hotărârea pronunțată, că s-a dat eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă.
De altfel, toate probele atât cele scrise cât și cele testimoniale se coroborează perfect toate dovedind în afara oricărui dubiu vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Așadar, declarațiile părții vătămate sunt la unison cu depozițiile martorilor acuzării - și, toate acestea înlăturând susținerile neveridice ale recurentului, referitoare la condițiile care a efectuat depășirea și la distanța dintre autovehicule.
Întrucât condamnarea recurentului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție corespunzător procentului de culpă reținut de instanțele de fond, în cuantum de 60%, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf II din CEDO cu referire la art.66 și art.52proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Pentru motivele de preced, este evident că vinovăția recurentului a fost fără dubiu dovedită de probele administrate atât cele testimoniale cât și cele științifice, după cum și celelalte elemente constitutive ale infracțiunilor deduse judecății, aspect sub care motivul de recurs formulat de inculpat este nefondat, neimpunându-se achitarea acestuia.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă:
Așa cum rezultă din actele dosarului, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON (139 dos. Judecătoria Năsăud ), reprezentând daune morale cu motivarea că fiind fiul victimei decedate, în accidentul provocat de recurent, decesul tatălui său i-a lezat puternic sentimentele de afecțiune ce le nutrea față de acesta, astfel că se justifică o compensare a suferinței încercate.
Prin hotărârea pronunțată de tribunal, daunele morale i s-au stabilit acestei părți civile recurente la 30.000 lei, condiții în care acesta a promovat prezentul recurs, apreciind că se impune obligarea vinovaților la plata integrală a sumei solicitate respectiv 100.000 RON.
Partea civilă recurentă deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține recursul.
În aceste condiții, instanța de recurs a examinat cauza prin prisma cazurilor de casare și a motivelor ce pot fi luate în considerare din oficiu conform art.3859proc.pen.stabilind următoarele:
Incontestabil, partea civilă a suferit un prejudiciu de ordin moral prin fapta inculpaților, deoarece prin dispariția tatălui său i-au fost cauzate suferințe psihice, determinate de lezarea sentimentelor ce le-a nutrit pentru părintele său.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, înr aport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație bănească trebuie să fie echitabilă, moderată, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei.
În speță, instanțele de fond au avut în vedere contextul în care s-au derulat faptele, împrejurările în care au acționat inculpații, conduita adoptată de partea vătămată, urmările infracțiunii, aspecte în raport de care suma de 30.000 lei acordată a fost bine stabilită, motiv pentru care recursul declarat de partea civilă nu este fondat.
Mai mult, din actele dosarului rezultă că partea civilă este rezultatul unei relații extraconjugale a victimei, că acesta avea domiciliul în altă localitate și că nu întreținea legături apropiate cu defunctul, atâta vreme cât acesta și soția sa au lăsat prin testament, în anul 2001, întreaga lor avere unei nepoate de soră și soțului acesteia.(77-80 din dos.tribunalului).
Pentru motivele ce preced, atât recursul inculpatului și recursul părții civile apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen.
În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onoraru pentru apărător din oficiu ce se va plăti din pentru inculpatul, pentru av..
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.va obliga pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și pe partea civilă recurentă la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă domiciliat în com. nr.305, jud.B-N și al inculpatului domiciliat în com. nr.747, jud.B-N, împotriva deciziei penale nr.127/A din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Bistrița -
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul în favoarea avocatului.
Obligă pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL cu sediul în M nr.49, jud.B-N și pe partea civilă la câte 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PD/CA
3 ex. - 19.06.2008
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
