Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 41/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 41
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre pronunțare recursurile declarate de părțile civile și și partea responsabilă civilmente " ", împotriva deciziei penale nr.291/P din data de 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 08 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 470/17.0ct.2007, pronunțată de Judecătoria Roman a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.și ped.de art.178 al.2 Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit. a, teza a II-a lit.b Cod penal.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani stabilit în condițiile art.82 Cod penal și s-au pus în vedere dispozițiile art.83 Cod penal.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă și în consecință, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, C SRL, în temeiul art.14, 346 Cod procedură penală, coroborat cu art.998 și 1003 cod civil și 1000 al.3 Cod civil,către părțile civile la plata sumei de 25000 lei (250.000.000 lei) daune materiale și 30.000 lei daune morale.
S-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile părților civile cu privire la diferența de 245.000 lei.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, către Spitalul Clinic nr.3 I, jud.I, la plata sumei de 169,4 lei, către Spitalul Municipal R la plata sumei de 162,1 lei, cheltuieli spitalizare, iar către Serviciul de Ambulanță N, la plata sumei de 359,6 lei, cheltuieli de transport, sume actualizate la data executării.
S- luat act că societatea de asigurări, C SA, a plătit părților civile suma de 68.192,41 lei, despăgubiri materiale.
S-a respins cererea părților civile și privind obligarea inculpatului, către ei, la plata de daune materiale periodice în cuantum de 500 lei/lună.
Conform art.193 al.4 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1700 lei, cheltuieli judiciare, către părțile civile.
Potrivit art.191 al.3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul,în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: este încadrat în muncă la " " SRL, în calitate de conducător auto, pe autobuzul înmatriculat sub nr.D -05-, folosit pentru transport persoane.
În seara de 31 ianuarie 2005, a efectuat o cursă pe ruta -
Deplasându-se dinspre comuna, pe șoseaua 85, inculpatul, intenționând să-și schimbe direcția de mers, la intersecția 85 cu strada -, fără să se asigure că poate face această manevră fără pericol și prin loc nepermis, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul marca "VW " condus regulamentar de.
În urma impactului a suferit multiple leziuni, iar la 3.02.2005 a decedat.
Culpa în producerea accidentului este a învinuitului care, contrar dispozițiilor regulamentare privind circulația pe drumurile rutiere, a făcut o manevră de schimbare a direcției de deplasare, fără să se asigure corespunzător și prin loc nepermis.
Inculpatul a recunoscut condițiile în care a avut loc evenimentul rutier, dar a susținut că nu a văzut autoturismul ce se deplasa din sens contrar, ceea ce reprezintă o dovadă în plus a lipsei de atenție și de apreciere corectă a condițiilor reale, raportat la faptul că circula pe o șosea europeană, pe timp de noapte și el era cel care trebuia să acorde prioritate celor ce circulau din sens opus se înscrie pe drumul lateral spre stânga și prin locul marcat pe șosea.
A fost introdusă în cauză C - B în calitate de asigurator.
De asemenea, a fost efectuată o expertiză tehnică auto și un supliment la aceasta, în care s-a concluzionat că vitezele de deplasare ale autovehiculelor în momentele premergătoare impactului au fost de aproximativ 55 km/ pentru autoturismul VW NT.05- și 20 km/ pentru autobuzul -, iar accidentul ar fi putut fi evitat dacă inculpatul, înainte de efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers (viraj spre stânga) se asigura că nu periclitează siguranța celorlalți participanți la trafic, care îi urmează sau îi preced sau circulă din sens opus.
În același timp, accidentul putea fi evitat de victimă prin manevra de frânare, dacă în momentele anterioare producerii evenimentului rutier, circula cu o viteză a cărei valoare era cuprinsă în plaja de valori de până la 45,6 km/ și sesiza starea de pericol când se afla la o distanță minimă de 27,5 de locul aproximativ al impactului, prin urmare chiar dacă autoturismul condus de victimă circula în momentele premergătoare producerii impactului cu o viteză de 50 km/ tot nu ar fi putut fi evitat prin manevră de frânare, de către acesta.
Mai mult chiar din planșele foto depuse la dosar de apărătorul părților civile rezultă că viteza maximă în zona producerii accidentului este de 60 km/.
Elementele constitutive ale infracțiunii, împrejurarea săvârșirii acesteia, precum și vinovăția inculpatului au rezultat din: procesul verbal de constatare, planșele foto, schița locului faptei, procesul verbal de prelevare a probelor biologice și examinarea clinică, buletinele de analiză toxicologică alcoolemie, procesul verbal de verificare tehnică a autovehiculelor implicate în evenimentul rutier, raportul de necropsie medico-legală, declarația părții civile, fișa medicală de examinare a inculpatului pentru siguranța circulației, copia contractului de muncă a inculpatului, expertiza medico-legală în vederea aprecierii aptitudinii de a conduce autovehicule pe drumurile publice a inculpatului, declarația martorului, declarația inculpatului,procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, expertiza tehnică auto și suplimentul acesteia efectuate în cursul judecății.
În ceea ce privește acțiunea civilă cu ocazia rejudecării moștenitorii victimei, s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 300.000 lei, din care 40.000 lei daune materiale și 260.000 lei daune morale.
Au fost audiați în cauză martori propuși de părțile civile care au declarat că pe lângă cheltuielile de înmormântare, aceștia au mai făcut cheltuieli cu praznicele ulterioare, că au cheltuit 150 milioane cu înmormântarea, cam 39 milioane la 40 zile, 20 milioane atunci când au făcut pomenire de ziua lui de naștere. De asemenea, martorii au mai arătat că defunctul era cel care îi întreținea pe părinți atunci când era în viață, deoarece aceștia erau bolnavi și în vârstă.
Văzând declarațiile martorilor, înscrisurile depuse la dosar, având în vedere faptul că părțile civile au fost despăgubite de C B cu suma de 68.192,41 lei, instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente C SRL, potrivit art.14, 346 Cod procedură penală, comb. cu art.998 și 1003 Cod civil la 25.000 lei daune materiale.
Cât privește acordarea daunelor morale instanța a considerat că oricât de mare ar fi suferința provocată de decesul fiului și fratelui lor, aceasta nu poate fi acoperită prin sume exorbitante și că această suferință va rămâne permanent în sufletul lor.
Instanța a apreciat cuantumul acestei daune morale ca fiind de 30.000 lei, Instanța a respins, ca neîntemeiate, pretențiile părților civile cu privire la diferența de 245.000 lei.
De asemenea, instanța a respins, ca nejustificată și cererea formulată de cei doi părinți ai defunctului privind obligarea inculpatului la despăgubiri periodice către ei, în condițiile în care aceștia nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute pentru plata unor astfel de sume cu această destinație.
Întrucât victima accidentului nu a decedat pe loc, fiind transportată cu ambulanța la Spitalul R și apoi la Spitalul Clinic nr.3 I, unde a fost spitalizat și supus unor intervenții chirurgicale, în baza art.313 al.1, Legea 95/2006 modificată prin G nr.72/2006, inculpatul și partea responsabilă civilmente au fost obligate în solidar, către acești furnizori de servicii medicale, la plata cheltuielilor de transport și spitalizare, actualizate la data executării.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel partea responsabilă civilmente SC SRL care critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece părțile civile au solicitat cu titlu de daune materiale suma de 40.000 lei în condițiile în care fusese deja despăgubit cu suma de 68.192,41 lei de către asiguratorul SC SA. Peste această sumă instanța a mai acordat prin hotărâre 25.000 lei cu titlu de daune materiale.
Daunele materiale sunt nejustificate iar cuantumul acestora nu rezultă din probe. De asemeni, instanța nu a precizat dacă a dedus dintre aceste daune și suma de 68.192 lei. Cuantumul sumelor precizate de martorii audiați depășesc cu mult nivelul cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare. Toate celelalte documente justificative depuse de părțile civile sunt posterioare evenimentelor la care fac referire și nu reflectă realitatea.
În al treilea rând daunele morale nu sunt motivate și cuantumul lor este exagerat chiar dacă ar fi fost justificate aceste despăgubiri conform art.41 și 43 din Legea nr.136/1995 trebuia obligat în solidar și asiguratorul.
Analizând apelul declarat în raport de motivele invocate precum și în raport de dispozițiile art.371 Cod penal, instanța a reținut următoarele:
În legătură cu primul motiv de apel se reține că părțile civile au solicitat obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata sumei de 40.000 lei daune materiale și 260.000 daune morale. După examinarea probelor administrate în susținerea acțiunii civile instanța de fond a apreciat că nu se justifică obligarea la plata sumei de 25.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.
În paralel, societatea de asigurare SC SA a plătit părților civile suma de 68.192 lei cu titlu de despăgubiri.
Susținerea apelantei în sensul că suma de 68.192 lei cumulată cu suma de 25.000 lei cuprinsă în dispozitiv a depășit valoarea daunelor materiale solicitate de părțile civile, nu este fundamentată.
Părțile civile au solicitat suma de 40.000 lei daune materiale iar instanța a acordat suma de 25.000 lei deci, sub acest cuantum. La valoarea acordată de instanță nu se poate adiționa suma de 68.192 lei achitată de asigurator deoarece aceasta privește atât cheltuielile de înmormântare cât și despăgubirile pentru avarierea autoturismului. Doar suma de 15.500 lei a fost achitată de asigurator pentru plata cheltuielilor de înmormântare. Diferența până la 68.192 lei o reprezintă despăgubire decurgând din avarierea autoturismului WW (fila 63,64). Însă așa cum am arătat, suma acordată de instanță și cea plătită de asigurator nu se adiționează. Instanța a evaluat și a acordat suma globală a prejudiciului suferit de părțile civile fără a exclude ceea ce s-a plătit de către asigurator. Este evident că această sumă nu se adiționează ci se deduce din cuantumul daunelor materiale stabilite de instanță. Această împrejurare rezultă din chiar esența contractului de asigurare, act juridic bilateral, aleatoriu, în baza căruia asiguratorul preia riscul și obligația de plată a daunelor produse terților ca urmare a intervenirii evenimentului asigurat.
În consecință, pentru motivele arătat nu s-a reținut că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în acțiunea civilă.
Cât privește cuantumul daunelor materiale instanța de fond le-a apreciat la modul global evaluând declarațiile martorilor, documentele și înscrisurile justificative depuse de părțile civile precum și criteriile specifice de stabilire a cuantumului cheltuielilor de înmormântare și a pomenirilor ulterioare, respectiv obiceiul locului, numărul persoanelor prezente la aceste evenimente și imaginea celui decedat în conștiința colectivă a comunității.
De asemeni, în privința daunelor morale, cuantumul stabilit de instanța de fond,- 30.000 lei - sunt proporționale cu suferința provocată părților civile având în vedere vârsta de doar 22 de ani a victimei accidentului, consecințele ulterioare asupra celor doi părinți ca urmare a pierderii fiului, faptul că vor fi marcați pentru tot restul vieții de pierderea suferită, știut fiind că este foarte greu de depășit pierderea unui copil la o vârstă relativ tânără.
S-a apreciat că sentința instanței de fond este legală și temeinică și sub celelalte aspecte.
Astfel s-a reținut o situație de fapt conformă realității așa cum rezultă din probele administrate, încadrarea juridică a faptei este legală iar individualizarea judiciară a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare s-a făcut cu observarea dispozițiilor art.72 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile în mod corect prima instanță a obligat în solidar doar inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor fără să fi inclus aici și asiguratorul așa cum s-a solicitat de apelantă în motivele de apel arătate, întrucât conform Deciziei nr.1/28.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asiguratorul nu poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant al plății despăgubirilor deoarece actul juridic încheiat între societate și asigurat permite celui păgubit, conform art.57 alin.1 din Legea nr.136/1999, să ceară despăgubiri atât de la persoana vinovată de producerea evenimentului cât și de la asigurat. Din acest motiv în mod corect prima instanță doar a constatat că asiguratorul a achitat părților civile suma de 68.192 lei.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că sentința instanței de fond este legală și temeinică și în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC SRL a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei au declarat recurs partea responsabilă civilmente SC " " SRL și partea civilă în nume personal și în numele soției sale, partea civilă.
În cererea scrisă, părțile civile au criticat decizia cu privire la neacordarea cheltuielilor în sumă de 1200 euro, pe care le-au făcut în perioada internării victimei în Spitalul Clinic nr. 3
Recursul acestora este însă inadmisibil, urmând a fi respins în consecință din următoarele considerente:
Potrivit art. 3851alin. 4 nu C.P.P. pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului, cu excepția situației în care prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință, dar numai cu privire la această modificare.
În cauză, părțile civile nu au declarat apel, iar sentința nu a fost modificată prin decizia recurată, așa încât părțile civile nu au deschisă calea de atac recursului.
În ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente, acesta nu a fost motivat în cererea scrisă. Oral, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, partea responsabilă civilmente reiterat motivele de apel susținând că au fost acordate despăgubiri materiale într-un cuantum mai mare decât s-a cerut, că nu toate despăgubirile materiale precum și cele morale sunt justificate.
Potrivit art. 385/10 alin. 1 C.P.P. recursul trebuie motivat, iar potrivit dispozițiilor alineatului 2 motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Așa cum s- menționat, partea responsabilă civilmente a motivat recursul oral, cu ocazia dezbaterilor și nu în termenul prevăzut de lege, devenind astfel incidente dispozițiile art. 385/10 alin. 2/1 potrivit cărora instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385/9 alin. 3 se Cod Penal iau în considerare din oficiu. Or, niciuna din criticile formulate de recurenta parte responsabilă civilmente nu constituie cazuri de casare ce se iau în considerare din oficiu.
Din considerentele arătate, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b se C.P.P. va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 va C.P.P. fi obligat fiecare recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. În baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC" " SRL, împotriva deciziei penale nr. 291/A/23.0ct.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț.
2. În baza art. 385/15 pct.1 lit. a C.P.P. respinge ca inadmisibile recursurile declarate de părțile civile și împotriva aceleiași decizii.
Constată că intimatul inculpat a fost asistat de avocat ales.
În baza art. 192 alin. 2 obligăC.P.P. fiecare recurent să plătească statului câte 5o lei cheltuieli judiciare.
De4finitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red. PG
Red. S/
Red. EE
Tehnhored. DE/ 2 ex
9.02.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
