Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 41/2010. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 41

Ședința publică din data de 25 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel

JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru

JUDECĂTOR 3: Maria Tacea

Grefier - - -

-.-.-.-.-

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI

PROCUROR -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penală având ca obiect recursurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, inculpatul, partea responsabilă civilmente - -, părțile civile, asigurătorul - - și - - - SUCURSALA B împotriva deciziei numărul 148 din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.

Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 15.01.2010 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei astăzi, data de mai sus.

Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie penală:

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul, partea responsabilă civilmente A, părțile civile, și asigurătorul B prin Sucursala B au declarat recurs împotriva Deciziei penale nr.148/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr.148/23.06.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală s-au admis apelurile declarate de către: inculpatul, partea responsabilă civilmente- -și asigurator- -, împotriva sentinței penale nr. 381 din 3 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr-.

S-a desființat în parte sentința, cu privire la latura civilă a cauzei și în rejudecare:

S-a înlăturat din sentință, obligarea asiguratorului - - B și a părții responsabile civilmente - - G, de la plata sumelor datorate către părțile civile, și și în consecință:

S-a admis în parte, acțiunea părții civile și s-a dispus obligarea asiguratorului de răspundere civilă - - B, la plata sumelor de 20.000 lei daune morale și 1.780,90 lei despăgubiri civile către partea civilă.

S-a admis în parte acțiunea părții civile și a fost obligat asiguratorul - - B, la plata sumei de 15.000 lei daune morale și 1.835 lei daune materiale, către partea civilă.

S-a dispus admiterea în parte, a acțiunii civile formulată de părțile civile și și a fost obligat asiguratorul - - B, la plata sumelor de: 40.000 lei daune morale și 7.500 lei daune materiale către partea civilă și la 20.000 lei daune morale către partea civilă.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile:, și în consecință: a obligat asiguratorul - - B, la plata sumelor de: 40.000 lei daune morale și 6.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă și câte 20.000 lei daune morale către părțile civile și.

S-a menținut dispoziția de obligare a asiguratorului - - B, la plata serviciilor medicale către Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " G și către Serviciul de Ambulanță Județean G; cât și dispozițiile art. 193.pr.pen. cu referire la art. 50 și 51 din Legea nr. 136/1995, privind obligarea în solidar a inculpatului, cu partea responsabilă civilmente - - G, la plata cheltuielilor judiciare către părțile vătămate:, și.

În baza art. 189-191.pr.pen. a obligat pe inculpatul, la 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, la instanța de fond.

S-a menținut dispoziția de respingere a cererii formulată de părțile civile:, și, privind acordarea cheltuielilor de judecată.

S-au respinse ca nefondate apelurile părților civile:, și, împotriva sentinței penale nr. 381 din 3 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr-.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:

Prin sentința penală apelată, Judecătoria Brăila, în baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu din infracțiunile de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 2 și 5 cod penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al.1 și 3 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal în infracțiunile de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 2 și 5 cod penal și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al.1 și 3 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal.

În baza art. 178 alin 2 și 5 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, fapta din 25.08.2006.

În baza art. 184 al.1 și 3 Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la două pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 al.1 și 3 cod penal, părți vătămate și.

În baza art.33 lit. b - art. 34 lit. b Cp, s-au contopit cele trei pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator.

În temeiul art. 86¹Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere pentru o perioadă de 6 ani ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 86²Cod penal.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 86³Cod penal, inculpatul, a fost obligat ca pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta sentință să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 86³Cod penal lit. a-d: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În conformitate cu dispozițiile art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare precum și în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute mai sus.

În temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală, art. 999. civ, art.49-51 din Legea 136/1995, art. 7 din Ordinul nr. 3108/10.12.2004 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în referire la Anexa 3 lit. b (pt. anul 2006) și art. 313 din Legea 95/2006: s-a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate-parte civilă și a fost obligat numai asigurătorul de răspundere civilă CAB - la plata către această parte civilă a sumei totale de 28.252,5 lei, din care 25.000 lei reprezintă daune morale și 3252,5 lei reprezintă daune materiale.

S-a admis în parte acțiunea civilă a părții vătămate-parte civilă și a fost obligat numai asigurătorul de răspundere civilă CAB - la plata către această parte civilă a sumei totale de 17.835 lei, din care 15.000 lei reprezintă daune morale și 2835 lei reprezintă daune materiale.

S-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și în totalitate a părții civile și a fost obligat numai asigurătorul de răspundere civilă CAB în limita sumei de 200.000 lei, iar pentru suma ce depășește 200.000 lei, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - -, la plata către aceștia a următoarelor sume:

- către partea civilă a sumei totale de 111.500 lei, din care 100.000 lei reprezintă daune morale și 11.500 lei reprezintă daune materiale. Din această sumă, a fost obligat numai asiguratorul C A să plătească 100.000 lei, iar diferența de 11.500 lei, a fost obligat să o plătească inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.

- către partea civilă a sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale, sumă ce va fi plătită integral de asiguratorul C

- s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și în totalitate a părților civile și și a fost obligat numai asigurătorul de răspundere civilă CAB în limita sumei de 200.000 lei, iar pentru suma ce depășește 200.000 lei, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - -, la plata către aceștia, a următoarelor sume:

- către partea civilă a sumei totale de 115.700 lei, din care 100.000 lei reprezintă daune morale și 15.700 lei reprezintă daune materiale. Din această sumă, a fost obligat numai asiguratorul C A, să plătească 100.000 lei, iar diferența de 15.700 lei, a fost obligat să o plătească inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.

- către partea civilă a sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale. Din această sumă, a fost obligat numai asiguratorul C A să plătească 50.000 lei, iar diferența de 50.000 lei, a fost obligat să o plătească inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.

S-a admis acțiunea civilă a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sf. G și a fost obligat numai asigurătorul de răspundere civilă CAB, la plata către această parte civilă a sumei de 2914,84 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părților vătămate și.

S-a admis acțiunea civilă a Serviciului de Ambulanță Județean G și a fost obligat numai asigurătorul de răspundere civilă CAB, la plata către această parte civilă a sumei de 184,83 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale și transport sanitar acordate părților vătămate și.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - -, la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 Cod procedură penală în referire la art. 50,51 din Legea 136/1995, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă CAB, la plata următoarelor sume reprezentând cheltuieli de judecată: către partea vătămată a sumei de 1500 lei; către partea vătămată a sumei de 500 lei; și către partea vătămată a sumei de 500 lei.

S-a respins cererea formulată de părțile civile, și privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorarii avocat și onorarii expertiză.

Pentru ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 25.08.2006, în jurul orelor 14,30, inculpatul conducea autoturismul Peugeot 206, cu numărul de înmatriculare B-39-, pe DN 22 B din municipiul B spre municipiul

În același timp, în sens invers - G - B - circula autoturismul, cu numărul de înmatriculare -, condus de, având pe bancheta din față dreapta pe, iar pe bancheta din spate, în stânga pe, iar în dreapta pe. Circulația se desfășura la lumina zilei, pe timp și carosabil uscat, cu trafic intens pe ambele sensuri de mers. Drumul în zona accidentului este în linie dreaptă și este prevăzut cu parapete pe o parte și alta. Apropiindu-se de zona km 6, pasagerii din autoturismul cu numărul - au observat că din coloana de mașini care circulau în sens invers a ieșit în depășire, intrând pe sensul de mers al, autoturismul marca Peugeot, condus de învinuit. Conducătorii auto ai celor două autoturisme au sesizat situația de pericol și au încercat evitarea impactului prin frânare și ocolire, fiecare către dreapta, dar impactul nu a mai putut fi evitat, astfel că cele două autoturisme s-au lovit frontal stânga.

Urmare impactului, persoanele din autoturismul au fost proiectate și comprimate de părțile dure ale caroseriei, suferind leziuni care, în cazul persoanelor aflate pe partea a autoturismului, anume șoferul și ocupantul locului din stânga a banchetei din spate au dus la decesul acestora, iar în cazul ocupanților din dreapta față și spate, și, nu le-au pus viața în primejdie, dar au necesitat 35-40 zile și respectiv 30-35 zile îngrijiri medicale, conform rapoartelor de constatare medico legală nr. 991/2006 și 992/2006.

Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, stabilindu-se zero alcoolemie, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 409/2006.

Urmare autopsiei, s-a stabilit că moartea lui a fost violentă și a intervenit urmare unei mecanism complex de proiectare și comprimare între corpuri dure. recoltat de la cadavru conținea 1,15 %o alcool, conform raportului de constatare nr. 160/2006.

Moartea lui s-a datorat hemoragiei interne consecința unui politraumatism, leziunile datorându-se comprimării între corpuri dure în cadrul unui accident rutier, conform raportului de constatare medico legală nr. 161/2006.Autoturismul 1300 luat foc.

Pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul, în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto și a fost audiată martora oculară, s-au făcut măsurători și cercetare la fața locului, experiment.

În baza tuturor probelor administrate în cauză rezultă că în ziua de 25.08.2006, în timp ce inculpatul conducea autoturismul Peugeot într-un trafic intens, a ieșit din coloană intrând pe celălalt sens de circulație pentru a efectua o depășire și cu viteza de 115 km/ a intrat în coliziune cu autoturismul nr. -, condus de victima, care circula regulamentar.

S-a constatat că această situație de fapt rezultă fără dubiu din declarațiile martorei. Aceasta circula pe DN 22 B, conducând autoturismul Tico numărul -, în direcția B - Martora a arătat că "La un moment dat, auto Peugeot s-a apropiat de mașina mea și a început repede manevra de depășire, prin stânga mea, intrând pe sensul de circulație G- În momentul în care auto Peugeot a intrat în depășirea mea, auto ce venea din sens opus era foarte aproape Menționez că auto Peugeot nu a apucat să depășească auto condus de mine. Înainte să ajungă în dreptul meu, auto Peugeot, am auzit un scrâșnet de frâne și o bubuitură puternică, iar apoi am văzut în oglindă auto luând foc. a avut loc pe aceasta din urmă bandă (sensul de circulație G B) pentru că, dacă nu ar mai fi intrat în depășire auto Peugeot, accidentul nu ar mai fi avut loc. Când am văzut auto venind din față, aceasta circula normal și nu șerpuit."

Declarațiile acestei martore se coroborează cu declarațiile părților vătămate și, ocupanți ai, care au declarat că anterior impactului au văzut că din coloana de mașini care circula în sens invers a ieșit în depășire autoturismul marca Peugeot, intrând pe sensul lor de deplasare și tamponând autoturismul în care se aflau.

Inculpatul nu a recunoscut fapta, arătând în esență că el circula regulamentar pe sa - B-G, aproape de axul drumului și a fost acroșat de auto care circula șerpuit pe G- Inculpatul a mai arătat că a efectuat o depășire cu mult înainte de producerea accidentului, după care a reintrat pe sensul său de mers având un alt auto în față la cca. 80. Totodată, în momentul în care a văzut autoturismul apropiindu-se de el, a apăsat pedala de accelerație, fără a schimba direcția de mers, arătând că nu a frânat deloc.

S-a apreciat că aceste susțineri ale inculpatului sunt evident nesincere, fiind combătute de declarația martorei oculare și total obiective, dar și de declarațiile celor două părți vătămate supraviețuitori ai accidentului.

În plus, în cursul urmăririi penale s-au efectuat două expertize tehnice și trei suplimente de expertiză din concluziile cărora rezultă următoarele: în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, aceasta este conformă situației de fapt reținute de instanță. cu care circula autoturismul Peugeot, al cărui turometru a rămas blocat la 3800 rotații/minut, a fost de 115 km/. Locul de impact a fost de circulație a - G - Se mai arată că accidentul putea fi evitat de conducătorul auto Peugeot cu nr. B 39 dacă atunci când a inițiat manevra de depășire era atent și ar fi evaluat bine distanța de întâlnire. Prin renunțarea la manevra de depășire și reintrarea pe sensul său de mers se putea evita impactul.

În suplimentul de expertiză, se arată că urmele de frânare de la locul accidentului aparțin autovehiculului condus de învinuit, autoturismului Peugeot B-39-.

În cel de-al doilea raport de expertiză tehnică efectuat, se concluzionează de asemenea aceeași dinamică a producerii accidentului, faptul că locul de impact a fost de circulație a - G - B când autoturismul B 39 se afla cu partea laterală dreapta la o distanță de 0,7- 0,8 față de axul longitudinal al drumului, faptul că accidentul putea fi evitat în totalitate numai de inculpat dacă acesta nu se angaja în depășire. În ceea ce privește viteza de deplasare ale celor 2 autoturisme s-a reținut că în momentele premergătoare accidentului auto Peugeot avea cca 96- 100 Km /h, iar auto - 40- 45 Km/. Totodată s-a reținut că starea tehnică a nu are nici o legătură de cauzalitate cu producerea accidentului, iar conducătorul acestui auto, victima a circulat normal pe sensul său de deplasare fără să încalce vreo regulă de circulație. Și la această expertiză inculpatul a formulat obiecțiuni la care s-a răspuns motivat printr-un nou Supliment de expertiză, nerezultând o altă situație de fapt.

În ceea ce privește normele de circulație nerespectate de către inculpat, acestea sunt prevăzute de art. 150 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată -în vigoare la data producerii accidentului "Conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure, că poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus."

În prezenta cauză, asiguratorul de răspundere civilă - - a formulat apărări depuse în scris la dosar, apărări care au fost apreciate ca fiind nefondate, întrucât, faptul că victima, conducătorul auto, avea o alcoolemie de 1,15 %o alcool în sânge nu are nici o relevanță, această împrejurare neavând legătură cauzală cu accidentul, având în vedere culpa exclusivă a inculpatului care s-a angajat imprudent în depășire.

S-a avut în vedere viteza de deplasare a auto Peugeot condus de inculpat în momentele premergătoare accidentului, care nu a fost de 60- 65 Km/ cum precizează asiguratorul, ci de 115 Km/ conform primei expertize sau 96- 100 Km/ conform celei de-a doua expertize, oricum viteza fiind peste limita de 80 Km/ impusă și semnalizată pe B -

De asemenea, s-a avut în vedere că această limită de viteză nu a fost determinată de un aparat de măsură, ci pe baza evaluării expertului, nu are nici o relevanță și nici depășirea vitezei de către inculpat nu are legătură cauzală cu accidentul iar faptul că în urma frânării roțile s-au blocat, nemaiputând fi efectuate viraje la stânga sau la dreapta, în nici un caz nu înlătură vinovăția inculpatului, aceasta fiind determinată de conduita sa imprudentă anterioară impactului.

S-a apreciat că nu are nici o relevanță și nici o legătură cauzală cu accidentul dacă conducătorul auto și pasagerul din dreapta purtau centura de siguranță și nici stabilirea cu certitudine a locurilor ocupate în autoturism de pasagerii.

În ceea ce privește împrejurările în care auto a luat foc, aceasta rezultă în mod expres din primul raport de expertiză tehnică întocmit în cauză ( 84- avarii ale autoturismelor și faza 5 dinamicii producerii accidentului -85 dosar urmărire penală). Totodată, faptul că auto a luat foc în urma impactului rezultă și din declarațiile martorei și ale părților vătămate și.

În drept, fapta inculpatului care în ziua de 25.08.2006 în timp ce conducea, pe DN 22 B autoturismul Peugeot 206 cu numărul de înmatriculare B-39-, a efectuat o manevră de depășire fără să se asigure, încălcând astfel prevederile art. 150 din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002 - în vigoare la acel moment, fapt ce a determinat tamponarea cu autoturismul - care circula regulamentar din sens opus, iar ca urmare a impactului cei 4 ocupanți ai suferind leziuni care au condus la rezultatul letal, în cazul victimelor și, și îngrijiri medicale de 30-35 zile și respectiv 35-40 zile pentru părțile vătămate și, constituie o singură infracțiune de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al.2 și 5 cod penal și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 al.1 și 3 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal.

Având în vedere că în dispozitivul rechizitoriului nu se arată pentru câte infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 al.1,3 Cod penal, a fost trimis în judecată inculpatul, putând să se înțeleagă că este vorba de o singură infracțiune, și având în vedere că în cazul acestei infracțiuni, numărul persoanelor vătămate atrage o pluralitate de infracțiuni în cazul în care sunt mai mulți, în baza art. 334 Cod de procedură penală, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în rechizitoriu în: o infracțiune de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al.2 și 5 cod penal și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 al.1 și 3 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal.

La individualizarea pedepsei la care urmează a fi condamnat inculpatul, prima instanță a ținut seama, potrivit art.72 Cp, de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de limitele pedepsei prevăzute în partea specială a Cod penal, de gradul de pericol social al faptelor cunoscut fiind că nerespectarea regulilor de circulație referitoare la depășire este una dintre principalele cauze ale accidentelor grave de circulație - soldate cu decese, de urmarea gravă produsă - moartea a două persoane și vătămarea altor două, de atitudinea constant nesinceră avută de inculpat de nerecunoaștere a săvârșirii faptei și de încercare a plasării vinovăției în sarcina conducătorului auto, dar și de vârsta inculpatului -40 de ani, de prezența în fața organelor judiciare, de lipsa antecedentelor penale, de faptul că este absolvent de facultate, lucrează ca inginer proiectant și este căsătorit.

Față de toate acestea, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare din cele 3 infracțiuni la trei pedepse cu închisoarea într-un cuantum ușor majorat față de minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. b Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit cele trei pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că natura faptei săvârșite, conduita procesuală a inculpatului și ansamblul circumstanțelor personale ale acestuia, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Cod penal, fapt pentru care, n baza art.71 Cod penal se va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit b Cod penal pe durata executării pedepsei, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Cu privire la modalitatea de executare, având în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, faptul că este intelectual, lucrând ca inginer proiectant, faptul că este căsătorit, iar fapta săvârșită este una din culpă, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, în temeiul art. art.86¹Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pentru o perioadă de 6 ani, ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 86²Cod penal, sub supravegherea Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și obligarea inculpatului la respectarea obligațiilor impuse de art. baza art. 86³Cod penal lit. a-d Cp.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-au constatat următoarele:

În primul rând, din înscrisurile depuse la 101-107 și 128 -135 din ds. rezultă că la data de 25.08.2006 inculpatul era angajat al - - G în funcția de inginer proiectant și utiliza în interes de serviciu auto marca Peugeot B 39 ce aparținea acestei societăți. În acest sens, - - Gac omunicat instanței și adresa nr. 763/30.05.2008 (128).

Ca urmare, această societate urmează a răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente -comitent - în conformitate cu dispozițiile art. 1000 al.3 civil și art. 14 Cod procedură penală pentru repararea pagubei produse de inculpatul-prepus ca urmare a accidentului de circulație din data de 25.08.2006.

Totodată, conform poliței RCA seria - nr.-/18.11.2005 și certificatului de înmatriculare al auto B 39, rezultă că la data accidentului - 25.08.2006, pentru acest autoturism era încheiată poliță RCA valabilă la - - - B care a fost introdus în cauză și urmează a răspunde în temeiul Legii 136/1995 ca asigurator de răspundere civilă. Prin adresa nr. 4660/09.06.2008, - - a confirmat validitatea poliței RCA (124).

S-a constatat că la data accidentului inculpatul era asigurat în limita unui anumit plafon pentru toate pagubele (distrugeri de bunuri, vătămare corporală sau deces) care se produc prin accidente de autovehicule și având în vedere existența valabilă a contractului de asigurare, în măsura în care se produce riscul asigurat - constând în pagube produse terților prin accidente rutiere, asigurătorul este obligat să acorde despăgubiri.

S-a constatat că pe latură civilă inculpatul și partea responsabilă civilmente (proprietarul mașinii și totodată persoana asigurată) sunt acoperiți în limita plafonului stabilit de lege, ei nemaiputând fi obligați în limita acelei sume să plătească despăgubiri - producându-și efectele contractul de asigurare, caz în care în limita acelui plafon, față de terțele persoane păgubite, va răspunde numai asigurătorul, inculpatul urmând să răspundă în solidar cu partea responsabilă civilmente doar pentru sumele ce depășesc plafonul prevăzut delege.

Astfel, s-a avut în vedere că potrivit art. 49 din Legea 136/1995 (în vigoare atât la data accidentului cât și în prezent) - asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;

Art. 50 prevede că: Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

(2) În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, (cazul din speță), cât și pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepția conducătorului autovehiculului respectiv.

S-au avut în vedere dispozițiile art. 51 din lege conform căruia despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

Așadar, deși asiguratul conform poliței este societatea la care lucra inculpatul- - - - în baza acestui text, asigurătorul este obligat să acorde despăgubiri astfel cum sunt prevăzute în art. 49 și 50 din lege.

Potrivit art. 7 din Ordinul A nr. 3108/10.12.2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicul (M Of. partea I, nr.1214/17.12.2004). În unul și același accident produs pe teritoriul României, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acordă despăgubiri, în limitele de despăgubire valabile la data accidentului.

Limitele de despăgubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pentru anul 2005, respectiv anul 2006, limitele de despăgubire sunt cele prevăzute în anexa nr. 3.

Potrivit anexei 3 acestui Ordin,

Limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt următoarele:

a) de la 1.000.000 lei până la maximum 4.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei;

b) până la 2.000.000.000 lei (ROL) pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei (ROL), indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Prin înscrisul depus la dosar, fila 9, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: 50.000 lei - daune morale, 10.000 lei - daune materiale constând în bunurile distruse în accident cf. celor menționate la 93, contravaloarea auto distrusă în accident, cheltuieli cu medicamente și îngrijiri medicale și expertizarea auto.

În ceea ce privește daunele morale, având în vedere împrejurările cauzei, nr. de îngrijiri medicale - 30-35 zile, spitalizarea și recuperarea îndelungată, dar și accidentul în sine soldat cu 2 morți, acesta fiind un fericit supraviețuitor, i-au creat părții vătămate un evident prejudiciu moral constând în suferința fizică și psihică ce se impune a fi reparat. Suma de 50.000 lei pretinsă de partea vătămată cu acest titlu este evident mult prea mare, având în vedere că este vorba de o faptă din culpă. Mai mult, astfel de evenimente nefericite nu trebuie să fie un prilej de îmbogățire pentru persoanele păgubite, daunele morale trebuind să acopere strict prejudicial suferit și care se apreciază de instanță. Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că o sumă de 25.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

În ceea ce privește prejudiciul material pretins, expus mai sus, s-au reținut următoarele:

Referitor la contravaloarea distruse, s-a constatat că prima instanță nu a acordat nici o sumă cu acest titlu, întrucât din înscrisurile depuse la 94-97 dosar, rezultă că partea vătămată, ulterior accidentului, a radiat această mașină și a dus-o la un centru REMAT, beneficiind de programul "", respectiv de o sumă de 3000 lei pentru achiziționarea altui autoturism. Această sumă, prin raportare la marca și vechimea mașinii - din anii *80 (cf declarației martorului ), este o sumă mai mult decât satisfăcătoare pe care proprietarul ar fi primit-o chiar și dacă mașina nu era implicată în accident. Așadar, câtă vreme partea vătămată a obținut pe mașină o sumă mai mult decât suficientă, nu se mai poate spune că a suferit un prejudiciu prin distrugerea acestui autoturism.

Asupra cheltuielilor legate de expertizarea, s-a constatat că o astfel de expertiză nu s-a efectuat, și deci nici nu s-au efectuat cheltuieli cu acest titlu.

În ceea ce privește bunurile distruse în accident, enumerate de partea vătămată în înscrisul de la 93 (unelte de pescuit, rucsac, raniță, etc.) prima instanță i-a acordat doar contravaloarea celor dovedite că au existat în mașină, aparținând acestei părți vătămate. Astfel, din declarațiile martorului, rezultă că în auto, avea următoarele bunuri: 1 cort de 4 persoane, o barcă pneumatică, o saltea pneumatică, o raniță haine, 4-5 lansete cu mulinete, 4-5 undițe. Având în vedere și subiectivismul martorului și incertitudinea cu privire la nr. de lansete și undițe (4 sau 5), se va acorda contravaloarea a 4 astfel de bunuri.

În ceea ce privește valoarea unor astfel de bunuri, s-au depus la dosar înscrisuri constând în oferte de preț de la firme care se ocupă cu comercializarea acestor produse (266-267 și 309). În aceste condiții, instanța i-a acordat contravaloarea cea mai mică cu care s-ar fi putut achiziționa obiectele expuse mai sus. Astfel, 1 cort de 4 persoane - 165 lei, o barcă pneumatică -395lei, o saltea pneumatică - 36,5 lei, o raniță haine -55 lei, 4 lansete cu mulinete (79,5 X 4 și 69,5 X 4), 4 undițe - 105 LEI X 4, rezultând un total de 1667,5 lei.

S-a mai acordat cu titlu de daune materiale dovedite - contravaloarea tractării auto - 85 lei cf. facturii (94).

În ceea ce privește cheltuielile cu medicamente și îngrijiri medicale s-au reținut următoarele:

Conform înscrisurilor de la dosar (acte medicale), a fost internat în spital în urma accidentului în perioada 25.08.2006-18.09.2006, adică 3 săptămâni, unde a fost supus inclusiv unei intervenții chirurgicale. La fila 98 ds, partea vătămată a depus o chitanță în valoare de 28,40 lei care atestă plata anumitei constatări în Spital. Având în vedere că în perioada internării în Spital în mod inevitabil se fac o serie de cheltuieli ce nu pot fi dovedite, mai ales în caz de internare îndelungată și efectuarea de operații, instanța a acordat cu acest titlu suma de 1000 lei.

Ca urmare, suma totală pe care Judecătoria i-a acordat-o părții vătămate cu titlu de daune materiale este de 3252,5 lei.

Prin înscrisul depus la 89 ds. partea vătămată s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: 40.000 lei - daune morale, 10.000 lei - daune materiale constând în banii (170 lei) și bunurile distruse în accident cf. celor menționate la 90, cheltuieli cu transportul, medicamente și îngrijiri medicale și despăgubiri pentru incapacitatea temporară de muncă.

În ceea ce privește daunele morale, având în vedere aceleași considerente expuse mai sus în cazul părții vătămate, însă față de numărul mic de zile de spitalizare - 3 zile, s-a apreciat că o sumă de 15.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de acesta.

În ceea ce privește prejudicial material pretins, s-a reținut că despăgubirile pentru incapacitatea temporară de muncă, deși avea avocat ales care a redactat în numele său adresa de prejudiciu, partea vătămată nu a dovedit în nici un fel acest pretins prejudiciu, nici măcar nu a precizat unde și ce lucra și nu a făcut nici o dovadă privind eventuala sumă primită în concediu medical și suma care ar fi obținut-o dacă lucra. Mai mult, din declarațiile martorului (198), rezultă că, atât la data producerii accidentului, cât și în prezent era pensionar, caz în care nu mai poate fi vorba de existența unor astfel de daune.

În ceea ce privește cheltuielile cu medicamente și îngrijiri medicale, conform înscrisurilor de la dosar (acte medicale),s-a constatat că a fost internat în spital în urma accidentului în perioada 25.08.2006-28.08.2006, adică 3 zile, fără să suporte vreo intervenție chirurgicală. Având în vedere că în perioada internării în Spital în mod inevitabil se fac o serie de cheltuieli ce nu pot fi dovedite, dar și recomandarea de la externare de continuare a tratamentului medicamentos, este cert că partea vătămată a făcut mai multe cheltuieli, instanța prima instanță acordându-i cu acest titlu suma de 1000 lei.

În ceea ce privește bunurile distruse în accident, enumerate de partea vătămată în înscrisul de la 93 (unelte de pescuit, rucsac, raniță, etc.) ca și în cazul părții vătămate, i s-a acordat doar contravaloarea celor dovedite că au existat în mașină, aparținând acestei părți vătămate. Astfel, din declarațiile martorului (198) și declarația acestei părți vătămate (154) rezultă că în auto, avea următoarele bunuri: 1 cort de 2 persoane, o barcă pneumatică, o raniță haine, 5 lansete cu mulinete, 5 undițe. În ceea ce privește valoarea unor astfel de bunuri, s-a acordat contravaloarea cea mai mică cu care s-ar fi putut achiziționa obiectele expuse mai sus. Astfel, 1 cort de 2 persoane - 115 lei, o barcă pneumatică -395lei, o raniță haine -55 lei, 4 lansete cu mulinete (79,5 X 5 și 69,5 X 5), 4 undițe - 105 LEI X 5, rezultând un total de 1835 lei.

Ca urmare,s-a constatat că suma totală pe care prima instanță i-a acordat-o părții vătămate cu titlu de daune materiale este de 2835 lei.

Prin înscrisurile depus la 34 ds. și 139 ds, părțile civile (soț supraviețuitor) și (fiu major), moștenitori ai defunctului - cf. adresei 30164/26.03.2008 a Primăriei G -26, s-au constituit parte civilă cu următoarele sume: - 100.000 lei - daune morale; - 180.000 lei daune morale și 20.000 lei - daune materiale constând în cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare, contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte distruse în accident, contravaloarea auto distrus în accident, cheltuieli materiale cu necropsia și transportul.

În ceea ce privește daunele morale, s-a apreciat că este greu de apreciat și evaluat pecuniar suferința pricinuită părților civile prin decesul lui având în vedere vârsta defunctului de doar 54 de ani, dispariția neașteptată, relațiile de afecțiune care există și se consolidează într-o căsnicie, dar și cele dintre tată-fiu, faptul că acea persoană nu va mai fi văzută niciodată de cei dragi, instanța apreciază că moartea lui a creat o inevitabilă și mare suferință soției și copilului acestuia, prejudiciu moral ce se impune a fi reparată prin echivalent. Instanța a apreciat că suma de 100.000 lei acordată fiecărui moștenitor este aptă să acopere prejudicial moral suferit de aceștia.

În ceea ce privește prejudicial material pretins de partea civilă, expus mai sus instanța a reținut că pentru valoarea obiectelor de îmbrăcăminte distruse în accident, instanța a constatat că partea civilă nu a făcut dovada existenței lor. În măsura în care partea civilă s-a referit la obiectele de îmbrăcăminte cu care era îmbrăcat defunctul (pantaloni scurți și tricou-cf. pozelor), acestea se vor avea în vedere la cheltuielile de înmormântare.

S-a apreciat că nici pretențiile constând în contravaloarea distruse nu sunt fondate, acest autoturism aparținând părții vătămate, iar nu lui.

În ceea ce privește cheltuielile legate de înmormântare și pomeniri ulterioare, instanța a reținut următoarele:

În dovedirea acestor pretenții, la dosar s-au depus o serie de înscrisuri - chitanțe și bonuri fiscale ( 35 și urm.), inclusiv chitanțe care dovedesc plata de către fam. a cheltuieli legate de necropsia și transportul cadavrului, acte deces, alcoolemie în sumă totală de 2984,88 lei. Totodată la 47 și urm. s-a depus contractul de execuție a unui monument funerar în valoare de 1.500lei.

Martora (prietena părții civile ) a afirmat că până în prezent, familia a cheltuit cu înmormântarea și pomenile ulterioare 15.000-18.000lei și având în vedere și subiectivismul martorei, s-a apreciat că acest cuantum este exagerat, însă este evident că atât înmormântarea cât și pomenile ulterioare implică o serie de cheltuieli ce nu pot fi dovedite cu acte. Instanța a avut în vedere și înscrisul emis de o Parohie din G în care sunt expuse pe larg toate obiceiurile unei înmormântări și pomenirile ulterioare.

Ca urmare, s-a apreciat că s-au acordat sume mai mari decât cele dovedite cu acte pentru cheltuielile de înmormântare și pomeniri ulterioere, respectiv - 5000 lei cheltuieli de înmormântare și 5000 lei pomenirile ulterioare. Separat de această sumă s-a acordat și contravaloarea lucrării funerare - 1.500 lei.

În ceea ce privește creditul pe care familia la făcut la bancă și pentru care a depus acte la dosar, instanța a apreciat că nu are relevanță în cauză din 2 motive: În primul rând, în cererea de constituire de parte civilă nu s-a făcut nici o referire la un astfel de credit și nu s-au solicitat despăgubiri în acest sens, iar în al doilea rând nu există nici o dovadă că acest credit a fost contractat pentru înmormântare sau pomenirile ulterioare.

Ca urmare, părții civile i s-a acordat suma de 11.500 lei cu titlu de daune materiale și 100.000lei daune morale.

Prin înscrisurile depus la 32 ds. 144, 145 ds, părțile civile (soț supraviețuitor), și (fii majori), moștenitori ai defunctului - conform certificatului de calitate de moștenitor -147, s-au constituit parte civilă cu următoarele sume: și - 100.000 lei fiecare - daune morale; - 300.000 lei daune morale și 30.000 lei - daune materiale constând în cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare și lucrarea funerară.

În ceea ce privește daunele morale, având în vedere vârsta defunctului -53 de ani și considerentele expuse pe larg în cazul fam., instanța a apreciat că suma de 100.000 lei acordată fiecărui moștenitor este aptă să acopere prejudicial moral suferit de aceștia.

În ceea ce privește prejudiciul material pretins de partea civilă, expus mai sus instanța a reținut următoarele:

În dovedirea acestor pretenții, la dosar nu s-au depus înscrisuri care dovedesc plata de către fam a cheltuielilor legate de înmormântare și pomenirile ulterioare și nici înscrisuri privind executarea monumentului funerar. În dovedirea pretențiilor s-au audiat martorii și (f,200-201). Martora a precizat că a împrumutat-o pe pentru înmormântare cu 1.000 lei și mai știe că vecinii au împrumutat-o cu 2.700 lei. Martora a menționat că a împrumutat-o pe cu 3000 lei.

S-a reținut că deși nu s-au depus la dosar înscrisuri (ca în cazul fam.) privind cheltuielile de înmormântare, este de notorietate că o înmormântare implică o serie de cheltuieli și impune efectuarea unor împrumuturi, mai ales când persoana moare pe neașteptate. Din declarațiile celor două martore, rezultă că pentru înmormântare partea civilă s-a împrumutat cu suma totală de 6700 lei, sumă suficientă în opinia instanței pentru a acoperi toate cheltuielile, având în vedere și costurile din luna august 2006.

În ceea ce privește pomenirile ulterioare, de asemenea este de notorietate că implică o serie de costuri. Din declarațiile martorelor rezultă că la pomeni au participat un nr. mare de persoane, implicând cheltuieli mari. Instanța are în vedere și înscrisul depus la 265 ds emis de o Parohie din G în care sunt expuse pe larg toate obiceiurile unei înmormântări și pomenirile ulterioare. Față de toate aceste împrejurări, instanța apreciază că o sumă de 6000 lei este aptă să acopere cheltuielile legate de pomenirile ulterioare.

În ceea ce privește contravaloarea monumentului funerar,din declarația martorei, rezultă că a costat 3000 lei, sumă necontestată de inculpat, asigurator sau partea responsabilă civilmente.

Ca urmare, instanța va acorda părții civile - 6700 lei cheltuieli de înmormântare și 6000 lei pomenirile ulterioare. Separat de această sumă se va acorda și contravaloarea lucrării funerare - 3000 lei + 100.000 daune morale.

Tot pe latură civilă, prin adresele depuse la dosar (125 inst. + 64,65 ds UP) Spitalul Județean G s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2574,33 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate și 340,51lei pentru, pretențiile fiind dovedite cu decontul de cheltuieli. Față de disp. art.313/Legea 95/2006 raportat la disp. art 49 și urm. din Legea 136/1995, s-a constatat că aceste pretenții ale Spitalului sunt întemeiate, urmând ca, pentru motivele expuse mai sus, la plata lor să fie obligat doar asigurătorul.

Totodată, prin adresa depusă la 58, Serviciul de Ambulanță G s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 184,83 lei, constând în contravaloarea serviciilor medicale de urgență și transport a părților vătămate și. Și aceste cheltuieli sunt dovedite cu documentele justificative anexate, urmând a fi obligat asiguratorul la plata lor.

Astfel, cuantumul total al despăgubirilor stabilite de prima instanță în prezenta cauză nu depășește plafonul de 10 miliarde de lei vechi prevăzut de lege pentru anul 2006 în limita căruia poate fi obligat asigurătorul pentru prejudiciile rezultând din vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial. În ceea ce privește însă despăgubirile acordate fam. și, despăgubirile depășesc plafonul de 2 mld. pe persoană accidentată, caz în care peste acest plafon, la plata acestor sume va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată pretinse de părțile vătămate, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 193 Cod procedură penală inculpatul este obligat să plătească părții vătămate în caz de condamnare cheltuielile de judecată făcute de aceasta.

Potrivit art. 50 din Legea 136/1995, despăgubirile pe care asigurătorul este obligat să le plătească includ atât cuantumul pagubei (dezdăunările), cât și cheltuielile de judecată efectuate de persoanele păgubite.

Astfel, art. 50 prevede că: Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Prin intermediul art. 51, asigurătorul este obligat să plătească aceste sume (inclusiv cheltuielile de judecată) și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul - cazul din speță.

Ca urmare, câtă vreme cuantumul total al despăgubirilor acordate de instanță în cauză (incluzând și cheltuielile de judecată) nu depășesc plafonul maxim pentru care răspunde asigurătorul, doar acesta urmează a fi obligat la plata acestor sume, în măsura dovedirii lor.

Astfel, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, apărătorul părților vătămate și și al părții civile au cerut cheltuieli de judecată - onorariu avocat conform chitanțelor depuse la dosar, care atestă privind plata onorariului de avocat în acest dosar, în cuantum de 500 lei fiecare pt. părțile vătămate și și 1500 lei pentru.

Astfel, în temeiul art. 193 Cod procedură penală în ref. la art.50,51 din Legea 136/1995, Judecătoria a obligat asigurătorul de răspundere civilă la plata către părțile vătămate și a acestor sume.

S-a constatat că părțile civile, nu au solicitat cheltuieli de judecată, și nici nu au depus la dosar până la ultimul termen vreun act doveditor în acest sens. În concluziile scrise, însă părțile civile arată că solicită și cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și de expertiză, anexând concluziilor trei chitanțe.

În primul rând, s-a constatat că și cheltuielile de judecată reprezintă în fapt pretenții și se impunea solicitarea și discutarea lor în condiții de publicitate și contradictorialitate pentru a putea fi combătute de partea adversă.Ca urmare, s-a apreciat că o astfel de solicitare făcută doar prin concluziile scrise nu poate fi primită. Pe de altă parte, în chitanțele depuse care atestă plata sumei totale de 900 lei cu titlu de onorariu avocat, nu se precizează în ce anume dosar au fost plătite, iar chitanța privind onorariul de expertiză în cuantum de 300 lei se referă un alt dosar de UP decât cel în cauză, motiv pentru care s-au respins aceste pretenții.

Împotriva acestei sentințe, s-a declarat apel d e către inculpatul, care a criticat soluția dată pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât nu au fost efectuate diligențele necesare pentru stabilirea situației de fapt reale și că ar fi fost necesară efectuarea unei alte expertize tehnice auto, care să stabilească dinamica producerii accidentului, stabilirea poziției premergătoare a autoturismelor în momentul producerii accidentului, stabilirea locului impactului și a momentului apariției stării de pericol, a spațiului parcurs de fiecare dintre cele două autoturisme, a vitezei fiecărui autovehicul după urmele de frânare, greutate, starea tehnică, etc. și a posibilităților de evitare a evenimentului rutier, în funcție de momentul sesizării stării de pericol, manevre și starea de ebrietate a conducătorului autoturismului.

-, se face confuzie în legătură cu declarația martorei, care nu a văzut modul de producere al accidentului, ci situații fragmentare, în oglinda retrovizoare, iar declarațiile persoanelor care au supraviețuit accidentului sunt subiective.

- și latura civilă a cauzei nu a fost corect soluționată, pretențiile civile admise fiind exagerate și fără suport probator.

- și modul de împărțire al răspunderii patrimoniale între asigurator, parte responsabilă civilmente și inculpat, este arbitrar și nemotivat, astfel:

- sumele acordate cu titlu de daune morale sunt exagerate și duc la ideea unei "îmbogățiri" a părților civile, uitându-se că statutul acestora este doar compensator pentru traumele psihice suferite după accident și nu o echivalare în bani a pierderii în sine.

- instanța de fond, nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea din 10-06-2008, de a se atașa actele de ridicare, depozitare și predare a celor două autoturisme, pentru a fi avute în vedere la efectuarea unei noi expertize.

-, în mod nejustificat se trece peste culpa majoră a victimelor, care se aflau în stare de ebrietate și mai ales peste faptul că un instructor la o școală de șoferi, aflat sub influența băuturilor alcoolice, încredințează celeilalte victime, aflate în stare de ebrietate, conducerea autoturismului.

În apelul declarat, asiguratorul - - B, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond, nu a analizat cererile părților civile prin prisma actelor normative ce reglementează despăgubirile cuvenite reclamanților, în baza poliței RCA.

Art. 8 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, menționează că limitele despăgubirilor pentru răspundere civilă în cazul pagubelor produse la autovehicule se stabilesc anual prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art.42 pct.1 și 2 din Ordinul CSA -, act normativ în vigoare la data producerii evenimentului, prevede că la stabilirea despăgubirilor se au în vedere următoarele:

"1- În caz de vătămare corporală:

a) - diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice, la care asiguratul își desfășoară activitatea și/sau după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat și a concediului medical;

b) - venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de către persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) - salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite, aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

d) - eventuale cheltuieli prilejuite de accident, probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

e) - cheltuieli cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificate medicale se recomandă acest lucru, însă nu mai mult de salariul de bază minim brut pe economie;

2- În caz de deces:

a) - cheltuieli de înmormântare, inclusiv piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) - cheltuieli de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea unde se face înmormântarea."

Prin acordarea sumei de 3.252,50 lei cu titlu de daune materiale părții civile și a sumei de 2.835 lei cu titlu de daune materiale părții civile, fără documente justificative, contrar Ordinului CSA nr. 3108/2004, consideră că reprezintă o îmbogățire fără justă cauză pentru părțile civile.

Art.42 pct.1 lit. f) și pct.2 lit. d) prevede că daunele morale, atât pentru vătămările corporale, cât și pentru deces, se acordă "în conformitate cu legislația și jurisprudența din România".

Consideră că acordarea daunelor morale în cuantumul maxim prevăzut de Ordinul CSA 3108/2004, Anexa 3 lit. b) nu este în conformitate cu legislația și jurisprudența din România în alte cauze, ținând cont mai ales de următoarele:

Conducătorul auto, în momentul producerii accidentului, conducea autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare -, având o alcoolemie de 1,15 alcool/00, faptă prevăzută ca infracțiune de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

- proprietarul autoturismului 1300 cu nr. de înmatriculare -, deși avea cunoștință de faptul că șoferul era în stare de ebrietate, i-a încredințat autoturismul în vederea deplasării la domiciliu;

-, nu s-a stabilit de către expertizele efectuate și nici în baza declarațiilor existente la dosarul cauzei, dacă în momentul producerii accidentului, atât conducătorul auto, cât și pasagerul din dreapta, purtau centura de siguranță, obligatorie, pe care OUG nr. 195/2002 o prevede la art. 36 alin.1, în sarcina conducătorilor auto și a pasagerilor, care ocupa locuri prevăzute cu centuri. Respectarea acestei obligații ar fi diminuat gravitatea vătămărilor corporale suferite de către ocupanții autoturismului 1300;

- nu s-au determinat împrejurările producerii incendiului autoturismului 1300 cu nr. de înmatriculare -, ținând cont că au existat atât pretenții materiale, care au avut ca obiect autoturismul ars în totalitate, precum și pretenții morale și materiale, pentru vătămări corporale produse ca urmare a unor arsuri și pretenții materiale, care au avut ca obiect bunuri transportate în autoturism (, unelte de pescuit, etc) și care au fost distruse în incendiul autoturismului.

S-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței penale nr. 381/03.03.2009 a Judecătoriei Brăila, în ceea ce privește latura civilă și în rejudecare, obligarea - -, numai la acele daune materiale probate de către părțile civile, cu documente justificative, iar daune morale conform jurisprudenței în situații similare.

Prin apelul declarat, partea responsabilă civilmente - -, invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond fiind nemulțumită de faptul că societatea a fost obligată la plata unor despăgubiri către părțile civile de aproximativ 30.000 Euro, probate vag, numai cu martori, fără a justifica prin înscrisuri, valoarea acestora.

S-a mai invocat că din punct de vedere al justificării modului de repartizare a daunelor între - - și societatea de asigurări, se observă mari lacune, în sensul că nu sunt explicate motivele care au determinat instanța de fond, să efectueze o astfel de repartizare. -, deși inculpatul se afla cu mașina de serviciu la momentul producerii accidentului, valoarea totală a daunelor este exagerat de ridicată, în ceea ce privește această societate. Simplul fapt că mașina era proprietatea apelantei, nu justifică existența unei culpe, care să fie în relație directă cu producerea accidentului. - răspunderea societății rezultă doar din încadrarea - - ca parte responsabilă civilmente, fără a se nuanța delictul de natură civilă, astfel că o relație cauza-efect, între societate și producerea accidentului, sau cel puțin a condițiilor care au dus la producerea acestuia, să existe.

- nu se răspunderea în solidar cu inculpat, dar într-un cuantum cu mult mai mic, având în vedere că este parte în acest dosar, doar din încadrarea unui text de lege, fără a exista o legătură cu accidentul propriu-zis.

-, analizând sentința de fond sub aspectul laturii penale, ține să precizeze că răspunderea sa este direct proporțională cu gradul de vinovăție al inculpatului. Deși exista cel puțin indicii, dacă nu chiar certitudini care să conducă la o culpă comună a inculpatului cu autorii părților vătămate în producerea accidentului, instanța de fond a limitat în mod abuziv dreptul la administrarea unui probatoriu util cauzei și a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize de către, deși acest lucru s-a pus în discuție chiar în faza de urmărire penală. Față de actele probatorii de la dosar (respectiv cercetarea incompletă la fața locului, o expertiză sumară a autoturismului, cât și neluarea în seamă a consumului de alcool al celor două victime), o îndreptățește să solicite, în cadrul probelor, o nouă expertiză având obiectivele depuse deja la dosarul cauzei.

În apelul declarat, părțile civile, și, critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, privind soluționarea laturii civile a cauzei, cu referire concretă atât la cuantumul despăgubirilor acordate, cât și cu privire la părțile în sarcina cărora s-a stabilit ca modalitate acoperirea despăgubirilor.

- prima instanță a respins nejustificat cererea de punere sub sechestru a bunurilor imobile aparținând inculpatului, în vederea acoperirii prejudiciului, ținând cont de numărul mare de părți civile și că nu ar fi însemnat o antepronunțare asupra vinovăției inculpatului și a laturii civile.

- în mod corect, instanța ar fi trebuit ca să stabilească obligația de desdăunare integral în sarcina inculpatului și a părții responsabile civilmente în solidar, cu mențiunea că din cuantumul total, părțile civile pot fi despăgubite de societatea de asigurări în limitele stabilite de Ordinul 3108/2004.

-, în mod nejustificat instanța de fond, a admis doar în parte cererea privind despăgubirile civile, constând în daune materiale și morale, formulate de părțile civile, acordând doar daune morale în sumă de 100.000 lei și daune materiale în cuantum de 15700 lei, fără a se avea în vedere că a fost căsătorită 25 ani cu victima, care se pensionase de curând și care avea vârsta de 53 ani și că pomenirile făcute au costat-o foarte mult, fiind nevoită să lichideze toate economiile și să se împrumute la vecini.

S-a solicitat în final, admiterea apelului și încuviințarea luării măsurii asiguratorii a sechestrului bunurilor aparținând inculpatului, majorarea pretențiilor în cuantumul solicitat și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor.

Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2.pr.pen. Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe baza analizei probelor administrate în cauză.

S-a apreciat că proba cu efectuarea unei a treia expertize tehnice auto, nu are nici un suport legal, dorindu-se tergiversarea soluționării cauzei, bazată și pe reaua credință a inculpatului, care ignoră toate probele administrate în cauză, dându-le o interpretare proprie pentru a ascunde imprudența sa, în conducerea autoturismului proprietatea firmei la care lucra și care s-a soldat cu un grav accident de circulație.

S-a reținut că la data de 25 august 2006, autoturismul "", condus de victima, se deplasa neregulamentar pe ruta G - B, iar autoturismul Peugeot venea din sens invers. La km 6 + 100, autoturismul Peugeot condus de inculpat, a intrat în depășirea mai multor autovehicule aflate pe sensul său de mers și s-a tamponat frontal cu -37- care circula regulamentar.

În autoturismul se aflau patru persoane, șoferul, de 54 ani, numitul, de 46 ani, pe locul din dreapta față, de 53 ani pe bancheta din spate în stânga și, de 50 ani, pe bancheta din spate în partea dreaptă. În urma impactului, ocupanții locurilor din partea a autoturismului, și, au decedat.

S-a constatat că ocupanții locurilor din dreapta față și spate, au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 30-35 zile îngrijiri medicale, în cazul numitului și 35-40 zile îngrijiri medicale pentru numitul.

S-au avut în vedere declarațiile numiților și, care se aflau în autoturismul la momentul impactului, din care rezultă că autovehiculul Peugeot, a intrat în depășirea unei coloane de mașini aflate pe sensul său de mers, circulând cu viteza mare iar, care ocupa locul de lângă șofer, i-a spus acestuia să încetinească, iar acesta s-a conformat virând totodată înspre dreapta, până la limita parapetului.

Cu toate acestea autoturismele s-au lovit frontal, impactul având loc pe sensul de mers al. S-a reținut că atât, cât și, susțin că autoturismul Peugeot, a frânat puternic, auzindu-se zgomotul specific frânării foarte tare și s-a îndreptat din inerție către ei., în calitate de instructor la o școală de șoferi auto, a susținut opinia, conform căreia în situația în care nu depășea, nu ar fi blocat roțile prin frânare totală, i-ar fi putut evita neintrând pe sensul său de mers.

S-a constatat că la fața locului au fost identificate urme de frânare, aflate în totalitate pe sensul de mers al autoturismului, care se oprise brusc în locul impactului. Deși, inculpatul, contestă faptul că aceste urme de frânare îi aparțin și chiar faptul că impactul ar fi avut loc pe sensul opus benzii sale de mers, aspectele precizate de ocupanții autoturismului, care au supraviețuit accidentului, îl contrazic și se coroborează cu următoarele aspecte rezultate din cercetări: autoturismul Peugeot nu este dotat cu sistem, ceea ce face posibilă existența urmelor de frânare, iar la capătul urmelor de frânare se găsesc resturi ale diferitelor părți componente distruse, ale autoturismelor implicate în accident.

Întrucât, inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, susținând faptul că autoturismul avea o traiectorie sinuoasă și a intrat pe sensul său de mers, tamponându-l și contestă faptul că urmele de frânare evidențiate în cercetarea la fața locului îi aparțin, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto iar concluziile expertizei cu privire la dinamica producerii accidentului, locul impactului și posibilitatea evitării acestuia, au fost următoarele:

Autoturismul Peugeot 206, condus de inculpatul, singur se deplasa dinspre B înspre

În zona km.6, într-o porțiune unde drumul prezenta o curbă ușoară, largă, spre stânga, intră în depășirea unei coloane de autoturisme. Este observat de conducătorul, care, venind din sens opus, încetinește viteza și se apropie cât mai mult de marginea dreaptă a drumului. acționează sistemul de frânare și se deplasează frânat, pe sensul opus de mers, lovind autoturismul frontal stânga. În urma impactului, autoturismul ricoșează către parapetul din dreapta direcției sale de mers și rămâne pe acostament, iar autoturismul Peugeot se răsucește la 90^oși ajunge perpendicular pe direcția sa de mers, ocupând toată lățimea benzii sale de deplasare.

Locul impactului, contestat de asemenea, de inculpat, este stabilit de expertiză ca fiind pe de circulație a, respectiv G -

În ceea ce privește viteza celor două autoturisme,s-a constatat că aceasta nu a putut fi stabilită de expert în cazul, nefiind date suficiente. Autoturismul Peugeot, al cărui turometru a rămas blocat din impact la 3800 rotații/minut, a avut viteza de 115 km/, așa cum susține expertiza, în urma efectuării de către expert, a unui experiment cu un alt autoturism Peugeot.

Pentru lămurirea problemei urmelor de frânare contestate de învinuit, în cauză s-a efectuat și un supliment de expertiză de către expertul desemnat inițial asistat de un alt expert asistent propus de părțile vătămate. Concluzia comună a celor doi experți a fost aceea că urmele de frânare evidențiate cu ocazia cercetării la fața locului aparțin autoturismului Peugeot, calculul acestora efectuându-se prin măsurători ale ecartamentului auto și ale drumului (fila nr.93 dosar urmărire penală).

Inculpatul, a contestat în totalitate expertiza efectuată în cauză, solicitând refacerea acesteia la INEC Cererea sa însă nu a fost justificată, având în vedere faptul că din cercetările efectuate a rezultat în mod clar dinamica producerii accidentului. În plus, un rol esențial în stabilirea condițiilor concrete în care a avut loc accidentul a avut depoziția martorei, aflată în trafic în momentul producerii accidentului, fiind martor ocular direct.

Martora a făcut referiri concrete la viteza autoturismului Peugeot, la depășirea efectuată de acesta în condițiile în care din sens opus venea autoturismul, la locul impactului și contrazice totodată afirmațiile inculpatului, cum că ar fi avut un traseu șerpuit. Practic, depoziția martorei a confirmat concluziile expertizei tehnice auto efectuată în cauză.

În condițiile în care inculpatul, prin apărătorul ales, a continuat să conteste concluziile primei expertize, prezentând obiecțiuni cu privire la care se impunea efectuarea unor analize de către un expert autorizat, la data de 26.09.2007, în cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto. Aceasta a fost efectuată de un alt expert, asistat de experți desemnați atât de către părțile vătămate, cât și de către inculpat. Este de precizat faptul că, după dispunerea expertizei, expertul desemnat de inculpat nu a mai participat la efectuarea acesteia, motivând că nu a fost plătit.

Concluziile acestei noi expertize, atât în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, locul producerii acestuia raportat la limitele părții carosabil, cât și proveniența urmelor de frânare găsite pe asfalt, au evidențiat aceeași stare de fapt rezultată din expertiza inițială, fără a aduce elemente suplimentare sau de natură a intra în contradicție cu concluziile primei expertize.

Obiecțiunile inculpatului, cu privire la concluziile acestei expertize au fost prezentate experților care au întocmit răspunsuri în acest sens și din care nu rezultă aspecte contrare situației prezentat în raportul de expertiză tehnică.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului, de a conduce pe 22 B autoturismul Peugeot 206 cu nr. de înmatriculare B-39-, la data de 25.08.2006, în jurul orelor 14,30 și de a efectua o manevră de depășire fără să se asigure, încălcând astfel prevederile art. 150 din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002 - în vigoare la acel moment, fapt ce a determinat tamponarea cu autoturismul - care circula regulamentar din sens opus, iar ca urmare a impactului cei 4 ocupanți ai suferind leziuni care au condus la rezultatul letal, în cazul victimelor și, și îngrijiri medicale de 30-35 zile și respectiv 35-40 zile pentru părțile vătămate și, constituie o singură infracțiune de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al.2 și 5 cod penal și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 al.1 și 3 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. b cod penal.

S-a apreciat că nu se poate reține vreo culpă a victimelor, deoarece acestea circulau regulament și chiar au căutat ca să evite accidentul, prin orientarea autoturismului, cât mai aproape de sensul de deplasare dreapta și reducerea vitezei de circulație la 40 - 45 km/ și cp oate apărările inculpatului în sensul că victimele se aflau în stare de ebrietate, că aveau sau nu centura de siguranță, denotă reaua credință a acestuia, care omite a preciza că se deplasa și cu o viteză foarte mare, de circa 100 km/ și că în urma impactului puternic, la această viteză, mașina a luat foc, cei doi ocupanți din partea față și spate, au decedat imediat, iar ceilalți doi au suferit leziuni, care au necesitat un număr mare de îngrijiri medicale.

De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul nu a ajutat cu vreo sumă de bani până în prezent nici familiei victimelor și nici părților vătămate.

S-a apreciat că singurul vinovat de producerea accidentului de circulație este inculpatul.

Cu privire la individualizarea pedepsei, s-a constatat că nu s-au făcut obiecțiuni, și s-a constatat că s-au respectat prevederile art. 72 Cod penal privind cuantumul acesteia și modalitatea de executare, sub aspectul laturii civile a cauzei, sentința este netemeinică și nelegală.

S-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă printr-o cerere aflată la fila 92 - dosar fond, cu următoarele sume: 50.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale, distruse în accident.

Ca urmare a accidentului produs a necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale, prezentând, conform concluziilor raportului de constatare medico - legală, leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure din interiorul unui autovehicul și arsuri prin flăcări posibil în condițiile unui accident rutier. A fost spitalizat în perioada: 25 august - 18 septembrie 2006 și externat ameliorat.

Prima instanță i-a acordat părții vătămate constituită parte civilă, următoarele sume: 25.000 lei daune morale și 3.252,5 lei daune materiale constând din: 1667,5 lei bunuri proprii distruse în accident, 85 lei contravaloare factură tractare autoturism și 1000 lei cheltuieli efectuate pentru perioada spitalizării și însănătoșiri.

S-a apreciat cp suma de 3252,5 lei este greșit calculată, deoarece adunând cele trei sume: 1667,5 lei, cu 85 lei și 1000 lei, rezultă 2.752,5 lei.

Referitor la daunele morale, în general, s-a constatat că potrivit art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998.civ. orice faptă a omului săvârșită cu intenție sau prin neglijență ori prin imprudență, care a cauzat altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara și s-a avut în vedere că obligația răspunderii civile delictuale, nu este condiționată de alte împrejurări, în afara producerii unui prejudiciu, care, în speță, nu trebuie dovedit.

În toate cazurile care fac obiectul acestui dosar, sumele acordate cu titlu de daune morale sunt exagerate, ele neputând duce la o îmbogățire fără justă cauză, avându-se în vedere că este vorba de infracțiuni concurente săvârșite din culpă, dar și situația materială a inculpatului și a părților civile.

Astfel, Tribunalul a apreciat că pentru părțile vătămate, suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit, la care se va adăuga suma cu calculul exact al daunelor materiale, respectiv 1667,5 lei (contravaloare bunuri distruse), 85 lei contravaloarea tractării și 28,40 lei contravaloare chitanțe depuse la fila 98, care atestă plata unei constatări la Spital.

S-a apreciat că nu se pot acorda despăgubiri fără probe concrete, numai pe prezumții, în sensul că este incontestabil că se fac o serie de cheltuieli ce nu pot fi dovedite, mai ales în caz de internare îndelungată, dar înseamnă o dublă plată, avându-se în vedere că și spitalul s-a constituit parte civilă și că în total, suma de care ar trebui să beneficieze partea civilă este de: 20.000 lei daune morale și 1780,90 lei despăgubiri civile (1667,5 lei + 85 lei + 28,40 lei).

Cu privire la contravaloarea autoturismului, s-a avut în vedere reaua credință a părții civile, care de asemene, doresc să beneficieze de două ori de prețul distruse, beneficiind de programul "", pentru care a încasat 3.000 lei ron, având o vechime de circa 26 ani.

S-a constatat că partea vătămată, s-a constituit parte civilă cu: 40.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale, constând din 170 lei, bani proprii și bunuri distruse în accident, cheltuieli cu transportul, medicamente și îngrijiri medicale și incapacitate temporară de muncă.

I s-a acordat: 15.000 lei, avându-se în vedere numărul mic de zile de spitalizare (3 zile).

Judecătoria a constatat că nu i se pot acorda daune pentru incapacitate temporară de muncă, deoarece era pensionar. Deși a stat numai trei zile în spital, i s-au acordat daune materiale de 1000 lei, mergându-se pe prezumția că "s-au făcut în mod inevitabil asemenea cheltuieli".Pentru bunurile distruse, i s-a acordat 1835 lei, avându-se în vedere declarația martorului și prețurile cele mai mici de achiziție.

În total, daunele materiale s-au ridicat la suma de 2.835 lei.

Tribunalul a constatat că suma acordată cu titlu de daune morale, este justificată, având în vedere raportul de constatare medico-legală care atestă că acesta a prezentat leziuni traumatice, care ar fi putut fi produse prin lovire cu corpuri dure din interiorul unui autovehicul și mișcare forțată de flexie - extensie la nivelul coloanei cervicale în condițiile unui accident rutier și necesită 35 - 40 zile timp de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Nu a făcut însă dovada cu privire la suma de 1000 lei daune materiale, pe perioada spitalizării, cu atât mai mult cu cât și Spitalul de Urgență G, s-a constituit parte civilă ca urmare a acordării îngrijirilor medicale. Simplele supoziții avute în vedere de către judecătorul fondului, nu au nici un suport legal în cauză, urmând a fi înlăturate.

Suma de care trebuie să beneficieze astfel, partea civilă, este de 15.000 lei daune morale și 1.835 lei daune materiale, constând din contravaloarea bunurilor distruse în accident.

S-a constatat că părțile civile (soț supraviețuitor) și (fiu major), moștenitori ai defunctului, s-au constituit părți civile cu: 100.000 lei daune morale, 180.000 lei daune morale și 20.000 lei daune materiale, constând din cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare, contravaloarea obiectelor distruse în accident, cheltuieli efectuate cu necropsia și transportul cadavrului.

În privința daunelor morale acordate, s-a apreciat că acestea sunt nejustificate și nu pot duce la o îmbogățire fără justă cauză, așa cum s-a precizat mai sus, având în vedere și faptul că inculpatul nu a dorit producerea acestui accident, reținându-se astfel culpa acestuia.

Ca atare, Tribunalul a apreciat că moartea soțului și respectiv tatălui, au creat părților civile suferințe psihice, iar repararea bănească a prejudiciilor înseamnă aplicarea deplină a răspunderii civile delictuale, neputându-se stabili o concordanță valorică exactă între cuantumul său și gravitatea prejudiciului.

S-a apreciat că suma acordată însă, este exagerat de mare, mai ales în contextul economic mondial actual, care se reflectă pe deplin și în România și că suma de 40.000 lei pentru soția supraviețuitoare și 20.000 lei pentru fiu, este suficientă pentru acoperirea suferințelor pricinuite de către inculpat.

Cu privire la daunele materiale solicitate de către partea civilă, s-a apreciat că și acestea sunt în mare parte nejustificate, suma este exagerată, nedorindu-se decât obținerea unor foloase mari de pe urma decesului victimei.

S-a constatat că s-a solicitat și contravaloarea distruse, deși aceasta aparținea lui și s-a depus la dosar la fila 47 - fond, o copie de pe contractul de execuție a unui monument funerar, încheiat la 3 mai 2007, contract încheiat de. Valoarea totală este de 1500 lei, avans achitat 1000 lei. Nu s-a mai depus altă chitanță care să ateste plata integrală a prețului, așa încât nu se poate acorda decât această sumă. Se au în vedere dispozițiile art. 42 pct.1 și 2 din Ordinul CSA 3108/2004, în vigoare la data producerii accidentului, care prevăd că în caz de deces, pentru cheltuielile de înmormântare, piatra funerară și ritualurilor religioase, se vor avea în vedere numai documentele justificative.

S-a apreciat că înscrisul emis de G (aflată la fila 265), nu au nici o valoare probantă în cauză, urmând a fi înlăturat, întrucât toate obiceiurile sunt facultative și în funcție de posibilitățile fiecăruia și cu actele depuse, s-a dovedit atât cheltuielile ocazionate cu decesul victimei (înhumarea acestuia), cât și pomenirile ulterioare, începând cu data decesului (25 august 2006), valorează în total 7.500 lei (inclusiv 1000 lei contravaloare contract piatră funerară).

S-a constatat că în total, părții civile, urmează să i se acorde: 40.000 lei daune morale și 7.500 lei daune materiale, constând din cheltuieli de înmormântare, pomeniri ulterioare, contravaloare piatră funerară, iar părțile civile, 20.000 lei daune morale. Cât privește creditul efectuat, s-a constatat corect că nu are legătură cu această cauză.

Cu privire la părțile civile: (soție supraviețuitoare), și (fii majori), moștenitori ai defunctului, rezultă că aceștia s-au constituit părți civile cu următoarele sume: soția, cu 300.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale, constând din cheltuieli de înmormântare, pomeniri și lucrarea funerară, fii cu câte 100.000 lei daune morale.

S-a constatat că pentru celelalte părți civile, daunele morale acordate sunt exagerate și s-a apreciat că se impune diminuarea acestora, cu aceeași motivare, la 40.000 lei pentru soția supraviețuitoare și la câte 20.000 lei fiecare pentru cei doi fii majori.

S-a apreciat că tot exagerată este și suma pretinsă cu titlu de daune materiale, constând din cheltuieli de înmormântare, pomeniri și lucrare funerară.

Așa cum s-a reținut de către instanță, nu s-au depus înscrisuri privind monumentul funerar și înmormântare și pomeni ulterioare. S-au audiat numai două martore, care au declarat că au împrumutat-o pe cu 1.000 lei, respectiv cu 3.000 lei și vecinii cu 2.700 lei. Nu au făcut însă dovada că martorele au avut acești bani, nu a prezentat chitanță în acest sens. Având în vedere dispozițiile art. 1191 cod civil care prevăd că pentru aceste sume trebuia să încheie chitanță între părți.

S-a apreciat că în mod netemeinic s-a acordat suma de 6.700 lei pentru înmormântarea propriu zis și 6.000 lei pentru pomenirile ulterioare.

Instanța a apreciat, conform depozițiilor celor două martore, că s-au efectuat cheltuieli ocazionate cu transportul și îmbălsămarea victimei (fila 326 -fond), în sumă de 350,80 lei, cu înmormântarea, cât și o serie de pomeniri, pe care le apreciază la suma totală de 6.000 lei.

S-a apreciat că, chitanțele depuse la filele 318 și următoarele, sunt ilogice: primul bon, are data de 27 sept.2006 și sunt cuprinse următoarele bunuri: costum haine 1.500.000 lei, pantofi 450.000 lei, haină piele 4.000 lei; a doua și a treia factură și respectiv chitanță nu este datată, facturile următoare din 17 dec.2007 (2 la număr), 6.10.2006, 26.08.2006, 13.09.2006, la numele clientului, privesc pe alte persoane ( sau ). Deci, nu dovedesc faptul că familia defunctului a cheltuit sau au efectuat aceste plăți, unele excedând obiectului cauzei: haină piele, costum, pantofi, cumpărate după înmormântarea victimei, care se presupune că ar fi avut aceste haine de schimb. Și contravaloarea monumentului funerar nu a fost dovedită cu acte justificate, urmând a fi respinsă această cerere ca atare, cu motivarea arătată mai sus, deoarece contravine dispozițiilor art. 42 pct.1 și 2 din Ordinul 3108/2004, în vigoare la data producerii accidentului.

S-a apreciat că părții civile, urmează să i se acorde 40.000 lei daune morale și 6.000 lei despăgubiri materiale constând din cheltuieli ocazionate cu decesul și înmormântarea victimei și pomeniri ulterioare, iar fiilor câte 20.000 lei daune morale, celelalte pretenții nefiind dovedite cu acte justificative.

S-a apreciat că celelalte pretenții civile formulate de către Spitalul Clinic Județean de Urgență G, Serviciul de Ambulanță G, sunt fondate, soluția fiind legală în privința acestora.

Cât privește cererea de instituire a sechestrului asigurator pe bunurile inculpatului, formulate de către părțile civile, familia, s-a apreciat că aceasta este nefondată, întrucât sumele solicitate au fost exagerate și ar fi dus la o îmbogățire fără justă cauză, iar autoturismul condus de către inculpat era asigurat.

Cu privire la plata acestor sume s-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Ordinul 3108/2004, se aplică dispozițiile ordinului nr. 3116/2005 odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, respectiv 1 ianuarie 2007, iar asiguratorul răspunde singur în limita sumelor asigurate.

Cu privire la solidaritatea dintre asigurator, inculpat și parte responsabilă civilmente, Tribunalul a reținut că potrivit art. 48 - 56 din Legea nr. 136/1996, privind asigurările și reasigurările, plata despăgubirilor se face de asigurator, în limita maximă a despăgubirilor cuprinse în contractul de asigurare, neputându-se reține astfel vreo solidaritate a părților.

Din oficiu, Tribunalul a mai constatat că inculpatul a fost obligat nelegal la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu partea responsabilă civilmente - -, în sumă de 2.000 lei, deoarece textul de lege invocat, respectiv art. 191 Cod procedură penală și a dispus numai obligarea acestuia la plată, fiind vorba de o sentință penală de condamnare.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs: Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatul, partea responsabilă civilmente Desingn, părțile civile, și asigurătorul

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa criticat soluția instanței de apel sub aspectul obligării în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de judecată către părțile vătămate, în condițiile în care, instanța a dispus obligarea la plata acestor cheltuieli doar a asigurătorului.

Pe de altă parte, deși cuantumul total al despăgubirilor acordate de instanță nu depășesc plafonul maxim pentru care răspunde asigurătorul, s-a respins în parte plata cheltuielilor de judecată către părțile civile.

Inculpatul critică hotărârile celor două instanțe, în primul rând, pe latură penală, solicitând efectuarea unei noi expertize tehnice prin care să se stabilească atât dinamica producerii accidentului, cât și culpa victimelor în producerea acestuia, prin faptul că acestea se aflau sub influența băuturilor alcoolice și nu purtau centura de siguranță.

De asemenea critică soluția instanței de apel sub aspectul obligării sale, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de judecată acordate părților vătămate; critică formulată și de partea responsabilă civilmente.

Asigurătorul de răspundere civilă critică soluția instanței de apel sub aspectul nelegalității acesteia în sensul că, în acordarea daunelor morale către părțile civile nu a ținut cont de legislația și jurisprudența din România, precum și de faptul că părțile civile au încălcat dispozițiile privind circulația rutieră, în sensul că se aflau sub influența băuturilor alcoolice și nu purtau centura de siguranță.

Părțile civil, și solicită acordarea cheltuielilor de judecată efectuate, cuprinzând onorariul apărătorului și onorariu expert, precum și a despăgubirilor civile în cuantumul solicitat, arătând că, în mod nejustificat au fost diminuate de către instanța de apel.

Recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, B și de părțile civile, și sunt fondate și vor fi admise pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art.193 pct.4 în referire la art.191 al.3 Cod procedură penală, în măsura în care partea responsabilă civilmente este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu inculpatul și la plata cheltuielilor judiciare.

Instanța de apel, dispunând obligarea la plata despăgubirilor civile doar a asigurătorului de răspundere civilă, în mod greșit, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către părțile vătămate, încălcând dispozițiile mai sus amintite.

Pe de altă parte, instanța de apel, în mod greșit a obligat la plata despăgubirilor civile doar pe asigurătorul B, încălcând dispozițiile art.14 din codul d e procedură penală, potrivit căreia acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, precum și prevederile art.998, art.999 și art.1000 al.3 din codul civil privind răspunderea civilă delictuală.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.29 din 16.11.2009, a respins recursul în interesul legii promovat de procurorul general al României cu privire la obligarea doar a asigurătorului de răspundere civilă la plata despăgubirilor către părțile civile.

In ceea ce privește cuantumul tuturor despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în favoarea părților civile constituite în cauză, se încadrează în plafonul stabilit prin Ordinul CSA nr.3108/2004, act normativ în vigoare la data producerii evenimentului, putând fi aplicate dispozițiile art.50 și 51 din Legea 135/1995, privind includerea în cuantumul despăgubirilor toate daunele suferite de părțile civile, plus cheltuielile judiciare.

Astfel că, instanța de recurs va obliga la plata despăgubirilor civile stabilite către toate părțile civile, incluzând și cheltuielile judiciare, pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente G și alături de asigurătorul de răspundere civilă

Se vor menține sumele stabilite prin Decizia penală nr.148/23.06.2009 a Tribunalului Brăila drept despăgubiri civile acordate părților civile, Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " G și Serviciul de Ambulanță Județean G, părți ce nu au declarat recurs în cauză, cu distincția că la plata acestor sume va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurătorul de răspundere civilă, conform dispoziției de mai sus.

In ceea ce privește părțile civile recurente, și, instanța va înlătura dispozițiile instanței de apel privind diminuarea sumelor acordate drept despăgubiri civile și va menține cuantumul sumelor stabilite de prima instanță, respectiv Judecătoria Brăila prin sentința penală nr.3891/03.03.2009, obligând la plata acestora pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurătorul de răspundere civilă.

Curtea apreciază că instanța de apel nu a justificat în mod temeinic reducerea cuantumului daunelor morale acordate părților civile în cauză și nici a daunelor civile, considerând, fără temei, că nu pot fi avute în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, fără prezentarea unor chitanțe din care să reiasă fără dubiu sumele cheltuite.

Este un fapt notoriu că decesul unei persoane implică o serie de cheltuieli, precum și pomenirile ulterioare, iar cuantumul acestora ce ține de bunurile necesare, precum și numărul participanților la eveniment, nu pot fi întotdeauna stabilite matematic, cu chitanțe sau alte documente de plată.

In mod corect, instanța de fond a avut în vedere dovedirea acestor sume atât cu chitanțe, cât și cu martori (, ), care au arătat că partea civilă a fost nevoită, pentru a face față cheltuielilor necesare, să se împrumute de la diverse persoane.

S-a luat în considerare și înscrisul depus de o parohie din G, care arată care sunt obiceiurile unei înmormântări și pomenirile ulterioare.

Având în vedere această situație, nu poate fi primită analiza necesității și utilității bunurilor pentru înmormântare și pomenirile ulterioare făcută de instanța de apel, cu consecința diminuării sumelor acordate la fond.

In ceea ce privește monumentul funerar, instanța de fond a dat curs declarației martorei privind costul acesteia, ținând cont și de faptul că nici una din părțile obligate nu a contestat această sumă.

Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, instanța de apel a considerat că acestea sunt exagerate, fără a motiva această apreciere.

Considerăm că sumele acordate părților civile, și cu titlu de daune morale de instanța de fond exprimă în mod real o compensație a durerii încercate de aceste părți prin pierderea soțului și respectiv a tatălui, fără a constitui o îmbogățire fără just temei, așa cum a apreciat instanța de apel.

De asemenea, va considera dovedite pretențiile civile solicitate de către recurenta privind cheltuielile judiciare efectuate cu titlu de onorariu avocat precum și onorariul de expert.

In acest sens, se vor avea în vedere chitanțele din data de 24.08.2009 în sumă de 500 lei, nr.40 /6.04.2009 în sumă de 500 lei și din 15.nov.2006 în sumă de 400 lei, precum și chitanțele nr.- și nr.57/22.06.2007 emise de CEC G privind plata onorariului de expert, precum și prevederile art.193 Cod procedură penală.

Nu pot fi reținute motivele de apel invocate de inculpatul și de partea responsabilă civilmente - G, precum și a asigurătorului de răspundere civilă privind reținerea culpei comune a inculpatului și a victimelor, întrucât chiar dacă victimele ar fi încălcat unele reguli privind circulația pe drumurile publice, respectiv faptul că acestea consumaseră băuturi alcoolice și nu purtau centura de siguranță, comportamentul lor nu au influențat în nici un fel producerea accidentului, întrucât acesta s-a datorat faptului că inculpatul a intrat pe contrasens, producând coliziunea celor două autovehicule, iar victimele circulau regulamentar.

Pe de altă parte, conducătorul auto este obligat să respecte regulile privind circulația pe drumurile publice față de toți participanții la trafic, indiferent dacă acestea respectă legea sau o nesocotesc, putându-se reține o eventuală culpă comună în situația în care, nerespectarea prevederilor legale de către victime concură la producerea coliziunii, ca o condiție "sine qua non", respectiv generând accidentul.

Pentru aceste considerente, vor fi respinse recursurile formulate de inculpatul și de partea responsabilă civilmente G, ca nefondate.

Pentru aceste considerente urmează ca, în baza disp.art.385¹⁵al.1pct.2 lit. d Cod penală, va admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, B și de părțile civile și.

Va casa, în parte, pe latură civilă, Decizia penală nr.148/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila și Sentința penală nr.382/03.03.2009 a Judecătoriei Brăila și, în rejudecare:

Va obliga pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente G și alături de asigurătorul de răspundere civilă B la plata despăgubirilor civile stabilite prin Decizia penală nr.148/23.06.2009 a Tribunalului Brăila către părțile civile, Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. " G și Serviciul de Ambulanță Județean

Va obliga pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurătorul de răspundere civilă la plata către partea civilă a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și suma de 1000 lei cu titlu de onorariu expert, iar către părțile civile, și la plata despăgubirilor civile stabilite prin sentința penală nr. 3891/03.03.2009 a Judecătoriei Brăila.

Va menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.

Va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul și de partea responsabilă civilmente

Va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 al.2 Cod procedură penală.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate deParchetul de pe lângă Tribunalul Brăila,-( B,-, sector 1 și la Sucursala B, B-dul -, - 1, parter) și depărțile civile(G,-, bloc 11 I,. 75), (G,-, bloc 11 I,. 75) și (G,-, bloc 11 I,. 75) împotriva deciziei penale nr. 148 din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ( sentința penală nr. 381/03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-) și în consecință:

Casează în parte, pe latură civilă, decizia penală nr. 148/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila și sentința penală nr. 381/03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Brăila și, în rejudecare:

Obligă pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 15.08.1968 în G, CNP: -, domiciliat în G,-, județul G) în solidar cu partea responsabilă civilmente- -( cu sediul în G,-) și alături de Asigurătorul de răspundere civilă - - la plata despăgubirilor civile stabilite prin Decizia penală nr. 148/23.06.2009 a Tribunalului Brăila către părțile civile (G,-, bloc 10 E,. 85 ), (comuna, sat, județul G ), (G,-, bloc 11 I,. 59 ), (G,-, bloc 11 I,. 59 ),Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. "șiServiciul de Ambulanță Județean.

Obligă pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - - G și alături de Asigurătorul de răspundere civilă - - B la plata către partea civilă a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și suma de 1000 lei cu titlu de onorariu expert, iar către părțile civile, și la plata despăgubirilor civile stabilite prin sentința penală nr. 3891/3.03.2009 a Judecătoriei Brăila.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul și de partea responsabilă civilmente - -.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 25.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

- -

Red. /1 Februarie 2010

Tehn/ 03 Februarie 2010

Apel: -

Fond:

Președinte:Mariana Ghena
Judecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Maria Tacea

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 41/2010. Curtea de Apel Galati

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 41/2010. Curtea de Apel Galati