Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 427/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 427
Ședința publică din data de 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - -
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul partea vătămată - și partea civilă și responsabilă civilmente Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " G împotriva deciziei penale nr. 212/A/07.04.2008 a Tribunalului Galați - dosar nr- (sentința penală nr. 1141/30.05.2007 a Judecătoriei Galați - dosar nr. 2216/P/2005).
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat asistat de avocat - apărător ales cu delegație la dosar, recurentul parte vătămată - asistat de avocat cu delegație la dosar, pentru recurenta parte civilă și respectiv parte responsabilă civilmente Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " Gar ăspuns consilier juridic -, lipsă fiind intimatele părți civile și, acesta fiind reprezentat de curator.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurenții prin apărători și reprezentantul Ministerului Public având pe rand cuvântul, solicită să se treacă la dezbateri, întrucât nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 385 13 alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține că acesta a formulat prezentul recurs, invocând motive de nelegalitate și netemeinice a soluției pronunțate în cauză, întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18 Cod procedură penală.
Se solicită să se constate că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt cu consecința greșitei condamnări a inculpatului ca fiind autor al infracțiunii de ucidere din culpă, prin reținerea unei situații de fapt neconforme cu realitatea.
Consideră că situația de fapt a fost reținută în mod eronat și părtinitor în rechizitoriul parchetului și menținută pe parcursul cercetării judecătorești în lipsa unei analize profunde a probelor de la dosar.
Se arată că după internarea victimei la data de 21.02.2001, aceasta a fost supusă unor investigații medicale, constatându-se că este aptă pentru naștere din punct de vedere clinic. Consideră că la o analiză mai profundă s-ar fi putut releva gravitatea stării de sănătate a victimei, fiind necesară o operație de cezariană, sens în care medicul de gardă, dr. nu s-a conformat, motiv pentru care nașterea s-a produs pe cale naturală, ceea ce a dus-o în stare de șoc hemoragic cu consecința agravarea stării critice a acesteia și apoi la decesul iminent.
Se invocă declarația dr., în sensul că la data preluării cazului nu putea ști că victima are sau nu fibrom uterin, în contextul în care din fișa de observație rezulta complexitatea cazului. Mai arată că starea gravă în care se afla victima la momentul intervenției medicului anestezist a fost prezentată în mod succint, instanța îndepărtând apărările inculpatului, formându-și convingerea pe baza exclusivă a raportului de expertiză medico legală și a avizului Comisiei medico legale. Nu s-au avut în vedere că actele medicale respective au cercetat în mod exclusiv conduita obstreticală a medicilor ginecologi implicați fără a se face referire la conduita medicală și modalitatea în care a tratat cazul inculpatului, din prisma medicului anestezist.
Se arată că cererea inculpatului de a fi efectuată o nouă expertiză cu obiective cert determinate în vederea elucidării situației de fapt și a stabilirii culpei, comisie din care să facă parte și un specialist a fost respinsă.
S-a arătat că victima s-a aflat după o intervenție chirurgicală în grija exclusivă a inculpatului - medic de gardă pe secția, care a alertat și a menținut contactul, în mod constant cu celelalte cadre medicale cu privire la cazul în speță.
În ce privește montarea de către inculpat a cateterului venos central, s3e arată că această manevră a fost efectuată ca o ultimă modalitate de salvare, având în vedere situația limită în care se afla victima, în raport de complicațiile subsecvente historectomiei tardiv administrate și iminența morții pacientei.
Se arată că această manevră a avut succes în condițiile în care starea pacientei s-a ameliorat, nefiind identificată o acumulare de lichid în pleure la momentul controlului cardiologic efectuat în seara de 21.02.2001, ceea ce denotă că acel cateter a fost funcțional, ca drept dovadă conținutul celor două flacoane de sânge astfel administrat nu a fost ulterior regăsit în pleură la autopsie.
S-a apreciat de către instanță că nu prezintă relevanță faptul că acel cateter a fost de la început amplasat greșit sau a migrat ulterior, în timpul manevrelor de resuscitare, atât timp cât inculpatul avea în grijă pacienta.
Contrar celor susținute de inculpat și în lipsa unor dovezi nete de culpă, instanța a avut în vedere doar concluziile finale ale rapoartelor medico legale efectuate în cauză, în lipsa unei păreri de specialitate, care au fost unanime în a considera aspectele subsecvente montării cateterului venos central principalul factor ce a condus la decesul pacientei. S-a omis a fi luat în considerare rezultantul la care a condus impasibilitatea dr., care nu a intervenit pentru efectuarea operației de cezariană.
Se solicită să se constate că instanța de apel nu a răspuns apărărilor făcute de inculpat, confirmând soluția de fond, inclusiv a erorii comisă de aceasta.
S-a criticat faptul că instanța de fond a înlăturat în mare parte apărările inculpatului, ținând seama de superioritatea valorii probatoare a actelor medicale de la dosar.
Se apreciază că sub nici un aspect acțiunile întreprinse de inculpat nu pot fi caracterizate drept nerespectare sau încălcare a măsurilor impuse de conduita medicală. ulterioară a cateterului, respectiv pătrunderea în cavitatea pleurală, constituie doar una dintre posibilele complicații ce pot apărea după montarea unui cateter venos central, fiind o consecință negativă absolut accidentală.
Consideră că în condițiile date, decesul pacientei nu poate constitui o culpă medicală, cel puțin în ceea ce privește persoana inculpatului și modul de tratare a cazului abordat de către acesta pe latura specialității sale.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea soluțiilor pronunțate iar în rejudecare, să se pronunțe achitarea inculpatului pentru fapta reținută, în baza prevederilor art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Apărătorul recurentei părți civile - consideră că situația prezentată de apărarea inculpatului nu este cea reală și solicită să se constate că două instanțe au constatat în mod corect culpa medicală în sarcina inculpatului.
Ca situație de fapt, se arată că victima a avut o naștere naturală, asistată fiind de dr., fără probleme și datorită travaliului îndelungat și efortului depus, având organismul slăbit, pacienta a fost dusă la secția. Medicul anestezist intervenind după 3-4 ore a fixat greșit cateterul respectiv.
Inculpatul nu a cerut înființarea unei comisii de urgență pentru rezolvarea situației victimei și a încercat să arunce culpa în sarcina altui medic pentru a fi exonerat de răspundere.
Consideră că cele două instanțe anterioare au analizat în mod corect și a stabilit culpa medicală a inculpatului și până la acest moment, acesta nu a plătit nicio sumă la care a fost obligat către familia victimei, căutând să aloce această obligație spitalului.
Se solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, nefiind argumentat pe situația de fapt, fapta fiind comisă de culpă, având în vedere raportul de cauzalitate dintre decesul victimei și montarea defectuoasă a cateterului.
Pe latură civilă consideră că trebuia să se mențină soluția pronunțată de instanța de fond.
Reprezentantul recurentei părți civile și respectiv parte responsabilă civilmente Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " G depune la dosar note de concluzii scrise și solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Solicită să se aibă în vedere că profesia de medic este o profesie liberală și că medicii răspund independent, pe baza pregătirii medicale și în mod greșit s-a apreciat necesară citarea spitalului în calitate de parte responsabilă civilmente.
Se arată că spitalul răspunde pentru calitatea actului medical (cazare, medicamente, etc) iar culpa medicală revine medicului, răspunderea fiind individuală, sens în care se invocă Legea spitalelor - art. 4 alin. 2.
În ce privește recursul declarat de inculpat, reprezentantul recurentei părți civile și respective părții responsabile civilmente precizează că achiesează la motivele invocate și lasă la aprec ierea instanței.
Solicită respingerea recursului declarat de recurenta parte vătămată -, întrucât suma stabilită în apel este corectă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, de către inculpat și partea responsabilă civilmente.
Având în vedere cele cinci motive invocate în scris de recurentul inculpat, susținute oral de apărător, apreciază că probele administrate în cauză coroborate cu actele medicale întocmite la cel mai înalt for, confirmă culpa acestuia pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, în modalitatea în care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, soluție ce a fost menținută și de instanța de apel.
Referitor la primele două motive de recurs, care privesc conduita medicilor și analizează comparativ conduita medicului ginecolog cu aceea a medicului anestezist în comiterea acestei infracțiuni, nu s-a făcut vorbire și nu au fost avute în vedere de către apărare actele medicale care au fost întocmite în cauză, care conțin prevederi explicite, în ceea ce privește această conduită.
Solicită să se constate că s-a apreciat astfel prin toate aceste acte medicale și în acest sens face trimitere la raportul medico legal din anul 2003, avizat de comisia superioară medico legală în același an; s-a vorbit astfel că la momentul respectiv în mod corect medicul ginecolog a apreciat că nașterea pe cale vaginală era una obișnuită, pentru că persoana respectivă născuse anterior un care avusese o greutate de 3,800 Kg.
Suplimentar acestor concluzii medicale, stabilesc în mod expres că în cauzalitatea evenimentului respectiv, tratamentul și conduita obstreticală în cazul victimei au fost corect instituite și aplicate, nefiind demonstrate greșeli din acest punct de vedere.
Consideră că aceste concluzii trimit către culpa exclusivă a medicului anestezist în cauzalitatea infracțiunii de ucidere din culpă.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, invocat și susținut astăzi, care se referă la modul în care au fost întocmite aceste acte medicale, în sensul că nu s-ar fi aplicat prevederile OUG 1/2000, invocă art. 20 din acest act normativ ce stabilește cu titlu facultativ posibilitatea de a fi cooptați în aceste comisii a unor medici de specialitate medicală și deci, nu instituie o obligație pentru cei care întocmesc astfel de expertize.
Se arată că la solicitările inculpatului de efectuate a unei noi expertize, comisia superioară medico legală a răspuns în mod expres, sens în care invocă adresa existentă la dosar.
Consideră că toate expertizele și actele medicale care se află la dosar mențin cu caracter de continuitate și în mod constant, aprecierile legate de culpa exclusivă a medicului anestezist în cauzalitatea decesului victimei.
În ce privește motivul de recurs invocat la punctul 4 are în vedere faptul că s-a apreciat în mod greșit că după intervenția chirurgicală, bolnava s-ar fi aflat în grija exclusivă a inculpatului. Consideră că trebuie precizat faptul că atribuțiile de serviciu pe care acesta le avea și calitatea în care a acționat, de medic anestezist, îi presupunea această obligație de a supraveghea evoluția pacientei și de a intervenit.
Invocă probele administrate în cauză, în sensul că la momentul respectiv inculpatul avea în grijă pacienta și era obligat să verifice ori de câte ori se impunea, în mod evident după efectuarea manevrelor de resuscitare, dacă cateterul respectiv era corect amplasat și dacă își îndeplinea funcțiile pentru care a fost amplasat, sau s-a întâmplat un eveniment, așa cum a și fost cazul în speța de față care a și dus la deces.
Apreciază în aceste condiții că în considerarea probelor care au fost administrate în cauză, rezultă că a avut loc o plasare inadecvată a cateterului și că inculpatul nu a verificat poziția acestuia după efectuarea manevrelor de resuscitare, ceea ce confirmă o legătură de cauzalitate directă în ceea ce privește decesul victimei.
Referitor la căile de atac care au fost formulate de către părțile civile, consideră că instanța a apreciat în mod corect asupra despăgubirilor care li se cuvin, pe baza materialului probator și a modalității în care s-ar justifica daunele morale.
În ceea ce privește calitatea spitalului ca participant în proces, invocă art. 1000 al. 3 din Codul civil stabilește în mod corect calitatea de parte responsabilă civilmente în contextul în care medicul era salariat cu contract de muncă la acest spital.
Solicită respingerea căilor de atac promovate în cauză.
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține în ce privesc recursurile declarate de părțile vătămate și civilă, solicită să se aibă în vedere că dacă victima a născut normal și fără de consecințe de ce a mai fost adusă la secția și nu a fost ținută în salon.
Consideră că nu se putea ca victima să ajungă la secția dacă totul a decurs corect și sub supraveghere medicală la secția de ginecologie.
Solicită a se desprinde raportul de cauzalitate și să se aibă în vedere că nu s- luat în considerare chistul - fibromul și celelalte probleme anterioare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită să se ia act că nu a făcut discuții, întrucât are ferma convingere privită pe succesiunea faptelor că dr. nu are nici o culpă.
Referitor la recursul declarat de spital, consideră că acesta este inadmisibil, întrucât apelul declarat este tardiv.
Apărătorul recurentei părți civile - solicită respingerea recursului declarat de Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " G, având în vedere că acesta a formulat recurs, în condițiile în care apelul a fost respins ca tardiv declarat.
Reprezentantul recurentului de Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " G își menține punctual de vedere exprimat în sensul că în ce privește culpa medicală, aceasta este individuală și achiesează la motivele invocate de inculpate și solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca netemeinic și nelegal.
Recurentul parte vătămată - solicită admiterea recursului conform concluziilor apărătorului.
Curatorul solicită acordarea daunelor morale minorilor victimei.
Conform prevederilor art. 385 13 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care se consideră nevinovat și solicită admiterea recursului, întrucât a dorit să salveze o viață.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1141/30.05.2007 a Judecătoriei Galația fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 2.pen.
În baza art. 71.pen. i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b, c pen. pe durata executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul în solidar cu Spitalul de Urgență S G la plata sumei de 1153,39 lei către partea civilă Spitalul de Urgență Sf. G cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru decedata.
A fost obligat inculpatul în solidar cu Spitalul de Urgență Sf. G la plata sumei de 21.800 lei către partea vătămată cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu Spitalul de Urgență Sf. G la plata a câte unei sume de 5000 lei către părțile vătămate și, cu titlu de daune morale.
Au fost respinse pretențiile civile reprezentând daune materiale formulate de părțile vătămate și prin curator, ca nedovedite.
A fost obligat inculpatul în solidar cu Spitalul de Urgență " Sf. " G la plata unei prestații lunare în sumă de câte 100 lei către părțile vătămate și, de la data producerii decesului numitei și până la majoratul minorilor, cu titlu de pensie de întreținere.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu Spitalul Județean de Urgență Sf. G la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este medic principal "anestezie si terapie intensiva" la secția a Spitalului Clinic de Urgenta SF.
In dimineața zilei de 21.02.2001, in jurul orei 7,20 victima a fost internata la Spitalul Clinic de Urgenta Sf. G - blocul de nașteri, cu diagnosticul - sarcina 40 saptamani, membrane intacte, prezentație craniana.
S-a reținut că pacienta era la a doua naștere si prezenta un fibrom uterin de 30 mm. si un chist ovarian de 20 mm. care au fost constatate cu ocazia unui examen ecografic la data de 06.07.2000.
După ce a fost internata, victima a fost supusa unor investigatii medicale si s-a constatat ca aceasta era apta pentru nastere din punct de vedere clinic.
In aceeași zi, in jurul orei 11.45, victima a nascut un copil de sex masculin, cu greutatea de 4000 gr. a fost asistata de martora, in calitate de medic specialist obstretica-ginecologie.
Dupa expulzarea fatului, s-a produs o hemoragie abundenta.
Intrucat hemostaza era foarte dificila, martorii si au decis efectuarea unei interventii chirurgicale.
Astfel, victima a fost transportata in sala de operatie unde inculpatul, care era de serviciu, a hotarat sa-i faca anestezie generala. In aceste imprejurari, martorii si au practicat histerectomie totala intracapsulara.
Deoarece postoperator nu s-au constatat incidente, victima a fost transferata la sectia unde i s-a administrat tratamentul necesar, fiind in supravegherea exclusiva a inculpatului.
In jurul orei 18,00 starea sanatatii victimei s-a agravat, iar inculpatul a decis sa instaleze un cateter venos central, cu risc major datorita tulburărilor de coagulare si starii septice in care se afla.
In noaptea de 21/22.02.2001, in jurul orei 04.30 s-a constatat ca starea victimei nu s-a ameliorat, ba chiar exista iminenta de stop respirator.
Inculpatul a procedat la intubarea pacientei si la efectuarea procedurilor de resuscitare prin compresia cavitatii pulmonare. Ulterior, in jurul orei 15,30 victima a decedat.
Din raportul de constatare medico-legala cu nr. 113/C/23.03.2001 a rezultat ca moartea victimei s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, consecinta a atelectaziei pulmonare bilaterale posthirotorax bilateral (masiv drept) survenit consecutiv unei nasteri spontane la termen cu hemoragie masiva in perioada a-II-a si soc hemoragic prin placenta acreta si fibromatoza uterina-operata pe fondul unui hepatosplenomegalii.
La autopsia cadavrului s-a constatat patrunderea in cavitatea pleurala dreapta a cateterului venos central subclavicular prin perforarea domului pleural drept.
Aceasta complicatie a cateterismului venos central subclavicular drept a fost banuita foarte tardiv si netratata, iar prin consecinta sa, patrunderea in cavitatea pleurala dreapta a lichidelor perfuzate prin cateter a constituit un factor agravant al evolutiei prin accentuarea hidrotoraxului drept si a insuficientei cardio-respiratorii acute.
Prin adresa nr. 3963 din 20.07.2001, Comisia de Avizare si Control din cadrul Institutului de Medicina Legala Iaa vizat raportul de constatare medico-legal mentionat.
De asemenea, a precizat ca moartea numitei s-a datorat colabarii pulmonare prin hidrotorax drept si stang ca urmare a patrunderii lichidelor de perfuzie in cavitatea pleurala printr-un cateter plasat inadecvat in cavitatea pleurala, in loc de vena sublavicula.
Verificarea radiologica a plasarii corecte a cateterului si disgnosticul clinic stabilit la timp ar fi creat sanse de supravietuire chiar daca victima suferise o hemoragie postpartum, prin fibrom uterin si placenta acreta. Este posibil ca initial cateterul venos sa fi fost plasat corect si acesta sa fi migrat in momentul efectuarii manevrelor de resuscitare, insa aceasta nu absolva pe inculpat de vina pentru ca acesta avea obligatia de a verifica amplasarea cateterului venos si dupa efectuarea manevrelor de resuscitare, atat timp cât acestea sunt violente si puteau conduce, dupa cum recunoaste si inculpatul,la migrarea cateterului.
La cererea organelor de ancheta s-a procedat la efectuarea unei noi expertize medico-legale de catre specialiști din cadrul Institutului Național de Medicina Legala Minovici B, rezulta ca moartea numitei s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii prin altelectazie pulmonara consecința colabarii pulmonilor prin epanșament pleural drept si stang, ca urmare a patrunderii lichidelor de perfuzie si transfuzie in cavitatea pleurala printr-un cateter venos plasat inadecvat in cavitatea pleurala in loc de vena subclaviculara dreapta.
Intre plasarea inadecvata a cateterului venos sau migrarea acestuia si evoluția nefavorabila a cazului exista un raport direct de cauzalitate condiționat de prezenta unei sarcini la termen cu risc obstretical crescut prin fibromatoza uterina, chist ovarian, chiuretaje uterine in antecedente, hemoragie masiva in perioada a II-
Verificarea prin examen radiologic a plasării corecte a cateterului si diagnosticul stabilit in timp util ar fi putut avea sanse de supravietuire chiar daca victima a suferit o hemoragie masiva in perioada a -III-a prin fibrom uterin, placenta acreta si ruptura de col uterin. Chiar daca inculpatul nu avea posibilitatea fizica sa verifice radiologic plasarea corecta a cateterului venos putea sa-l verifice, așa cum a procedat la plasarea sa initiala, prin extragerea de lichid sanguin si dupa efectuarea manevrelor de resuscitare. Acest raport a fost avizat de câtre Comisia Superioara Medico-legala.
De altfel, prin adresa cu nr. E1/12809/2002 din data de 7 mai 2003, Comisia Superioara de Avizare si Control a precizat ca tratamentul si conduita obstreticala a fost corect instituita si aplicata, iar nașterea pe cale vaginala a fătului pe filiera pelviana era normala. post-partum apărută imediat si agravata rapid, s-a datorat soluției de continuitate descoperita si cusuta de la nivelul comisurii drepte cat si unei aderente placentare patologice pe un uter fibromatos.
In situatia data, se impunea histerectomie de hemostaza.
Din punct de vedere al conduitei obstetricale, in cazul acestei gravide nu s-au constatat greseli de conduita sau tehnica.
S-a reținut că moartea numitei s-a datorat unei insuficiente cardio-respiratorii ca urmare a unei hemoragii abundente in perioada a-III-a printr-o patologie obstreticala (aderenta placentara patologica si fibromatoza uterina), ce a necesitat histerectomie de hemostaza si o reanimare sustinuta prin aport masiv de solutii perfuzabile, sange si plasma.
Intre plasarea inadecvata sau migrarea cateterului venos central, gasit la necropsie in cavitatea pleurala dreapta si decesul bolnavei exista un raport direct de cauzalitate agravat de patologia obstetricala prezentata de bolnava.
In cursul urmaririi penale, partea civila - in calitate de soț al victimei, a precizat ca solicita trimiterea in judecata a inculpatului pentru fapta comisa. De asemenea, a declarat ca eventualele pretentii civile le va formula in fata instantei de judecata.
Inculpatul a declarat ca se considera nevinovat si ca in opinia sa instalarea cateterului venos central era singura manevra medicala de a reusi resuscitarea pacientei. De asemenea, a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale iar din comisia respectiva sa faca parte si un cadru medical de specialitate, Sectiunea Terapie.
Prin adresa cu nr. E1/12809/2002 din data de 15.07.2005, Comisia Superioara din cadrul IML Minovici B, a precizat ca in conformitate cu legislatia si metodologia in vigoare, peste avizul acestei comisii nu se poate efectua o noua expertiza medico-legala decat daca au aparut elemente noi, ceea ce nu s-a constatat in cazul de fata.
S-a avut în vedere că legislatia in vigoare nu impune obligativitatea prezentei altor specialisti in cadrul comisiei, aceasta fiind o optiune a acestuia, alegerea colaboratorilor, ramanand la latitudinea comisiei, ei neputand fi indicati de catre parti sau de catre organele care intrumenteaza cazul.
In prezenta cauza, Comisia Superioara si-a mentinut concluziile care sunt sustinute de fapte medicale.
La dosar au fost depuse concluziile Colegiului medicilor din G care sunt subiective.
S-a constatat că prin adresa cu nr. 9581 din 29.05.2003, conducerea spitalului a precizat ca inculpatul este un medic extrem de serios, meticulos si devotat bolnavului, referinte care conduc la ideea ca acestea nu pot fi decat circumstante personale ale inculpatului si nu au legatura cu modul in care acesta si-a indeplinit atributiile de serviciu la data faptei.
Inculpatul a aratat ca in opinia sa pacienta a fost adusa in sectia de terapie intensiva in urma unei nasteri urmata de o hemoragie puternica, dupa ce in prealabil fusese chemat in sala de operatii, unde initial se afla pacienta incadrand-o in riscul anestezic la nivelul 4, ceea ce deja insemna un risc de deces de 50 %.
Inculpatul a apreciat ca manevrele de obstretica ginecologie au fost gresite, nasterea netrebuind sa se produca pe cale naturala, ci prin cezariana, arătând că dupa aducerea pacientei in sectia in data de 21.02.2001 la ora 18, intrucat aceasta prezenta semne de soc devenind cianotica si agitata a decis să-i instaleze un cateter in zona subclaviculara dreapta, verificandu-l dupa instalare, acesta fiind functional.
A mai arătat că la ora 21 respectivul cateter era functional iar la ora 04 dimineata inculpatul a constatat ca pacienta intrase in stop cardiac si respirator si de asemenea in soc hemoragic, drept pentru care a intubat-o si a inceput manevrele de resuscitare concomitent cu ventilatia pulmonara.
A apreciat inculpatul ca in timpul acestor manevre sau chiar datorita starii de agitatie a pacientei, este posibil ca respectivul cateter sa se fi deplasat strapungand vena subclaviculara.
A mai aratat inculpatul ca exista posibilitatea reverificarii pozitiei cateterului dupa efectuarea manevrelor de resuscitare, dar ca in acel moment al stopului cardio-respirator, sansele de supravietuire ale pacientei erau deja nule.
Aceasta aparare a inculpatului nu a fost insa primita deoarece potrivit concluziilor raportului de expertiza medico-legala din 25.02.2003, precum si a concluziilor avizului Comisiei superioare medico-legale din 07.05.2003, tratamentul si conduita obstreticala in cazul victimei a fost corect instituita si aplicata, din punct de vedere al acestei conduite neconstatandu-se greseli de conduita sau tehnica medicala.
De asemenea, s-a concluzionat ca moartea victimei s-a datorat unei insuficiente cardio-respiratoirii prin atelectazie pulmonara, consecinta colabarii pulmonilor prin epansament pleural drept si stang ca urmare a patrunderii lichidelor de perfuzie si transfuzie in cavitatea pleurala printr-un cateter venos plasat inadecvat in cavitatea pleurala in loc de zona sublaviculara dreapta.
De asemenea, s-a concluzionat ca intre plasarea inadecvata a cateterul venos si decesul victimei exista un raport direct de cauzalitate si ca verificarea plasarii corecte a cateterului prin examen radiologic ar fi putut conduce la salvarea victimei.
S-a apreciat că este posibil ca initial cateterul venos să fi fost plasat corect asa cum a aratat inculpatul si martorul si ca acesta sa se fi deplasat in cavitatea pleurala ca urmare a manevrelor de resuscitare.
S-a apreciat că inculpatul in calitatea sa de medic trebuia si avea posibilitatea sa prevadă ca in urma acestor manevre cateterul se putea deplasa. Chiar daca inculpatul nu avea posibilitatea fizica sa verifice plasarea cateterului printr-o examinare radiologica, nici la momentul amplasarii nici după manevrele de resuscitare, asa cum a verificat amplasarea initiala a cateterului prin tragerea de sange din vena subclaviculara dreapta, se apreciază că acesta avea posibilitatea si chiar obligatia de a efectua acelasi gen de verificare dupa efectuarea manevrelor de resuscitare.
De asemenea, s-a apreciat că nu are nici un fel de relevanta faptul ca respectivul cateter a fost de la început amplasat gresit sau a migrat ulterior atat timp cat inculpatul avea in grija pacienta si avea obligatia sa verifice amplasarea acestui cateter ori de cate ori situația o impunea, iar acest lucru cu siguranta se impunea dupa efectuarea manevrelor de resuscitare.
Faptul ca decesul victimei s-a produs ca urmare a umplerii cavitatii pleurale drepte cu aproximativ 3 litri de lichid sero-citrin iar cavitatea pleurala cu aproximativ 800 ml lichid sero-citrin, este indubitabil stabilit atat de raportul de constatare medico legala privind autopsia victimei cat si de raportul de expertiza medico legala si de avizul Comisiei Superioare medico-legale.
S-a apreciat că exista in mod clar o legatura de cauzalitate directa intre fapta inculpatului de a plasa gresit cateterul sau de a nu verifica pozitia acestuia dupa efectuarea manevrelor de resuscitare si decesul victimei si de asemenea potrivit acelorasi acte medicale nu a putut fi stabilita o legatura de cauzalitate intre manevrele de obstetrica si decesul victimei.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația criticat hotărârea apelată ca fiind nelegală, motivat de faptul că prima instanță a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea 543/2002, respectiv să constate ca fiind grațiată pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică întrucât situația de fapt reținută în considerentele hotărârii reprezintă o copie fidelă a rechizitoriului întocmit în cauză, în sensul că sunt preluate datele eronate și numeroasele neconcordanțe existente în actul de inculpare, aspecte ce sunt de natură să conducă la ideea că în cauză nu s-a făcut o analiză obiectivă a faptelor.
Totodată, un alt motiv pentru care, în aprecierea inculpatului, sentința este nelegală îl constituie modalitatea în care a fost administrat probatoriu în fața instanței de fond. Astfel, deși în cauză se punea problema analizei modalităților de implicare și a activității inculpatului în salvarea vieții pacientei, în cursul cercetării judecătorești au fost audiați patru medici specialiști în obstetrică -ginecologie, fiecare dintre aceștia implicați în mod direct în tratarea cazului victimei și un singur medic anestezist. Solicitarea făcută de inculpat în vederea audierii unui medic specialist imparțial, care să prezinte obiectiv dacă manevrele efectuate au fost cele corecte, care se impuneau în cazul de față, a fost respinsă motivându-se că nu se impun alte lămuriri.
De asemenea a fost respinsă, în mod nejustificat cererea inculpatului de a fi efectuată o nouă expertiză cu obiective cert determinate, de către o comisie în componența căreia să fie numit și un medic specialist. În aceste condiții și întrucât mărturia singurului medic anestezist audiat în cauză dr. a fost calificată ca fiind subiectivă, inculpatului i-a fost încălcată posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare.
S-a susținut în motivarea apelului că pe baza unei greșite aprecieri a probelor administrate, instanța de fond a reținut în mod eronat că decesul victimei s-a datorat culpei inculpatului. S-a arătat că acesta a depus toate diligențele pentru salvarea vieții pacientei și că în aceste condiții cauza determinantă a decesului pacientei se dovedește a fi în exclusivitate culpa medicilor obstetricieni care au tratat un caz de o amploare și gravitate deosebită cu superficialitate și minimă responsabilitate.
S-a mai arătat că migrarea cateterului, în lipsa unor probe contrare, poate fi consecința operațiunilor mecanice de resuscitare exercitate ulterior, ce nu au nicio legătură cu modalitatea în care a fost, inițial, instalat cateterul.
În raport de aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. în ref. la art. 10 lit. c pr.pen.
Hotărârea primei instanțe a fost apreciată ca fiind nelegală și sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor Legii 543/2002.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și sub aspectul laturii civile, arătând că nu se justifică acordarea de daune morale părții civile -.
Verificând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți și cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin.2 pr.pen. Tribunalul a constatat următoarele;
Pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare.
În acest sens au fost avute în vedere: sesizarea și declarațiile părții civile -, raportul de autopsie privind pe victima, raportul de nouă expertiză medico-legală din 25.02.2003, avizul Comisiei Superioare Medico-Legală, Nota nr. 9581/29.05.2003 a medicului coordonator al rețelei din județul G, avizul Comisiei Superioare Medico-Legale din 15.07.2005, declarațiile martorilor, precum și declarațiile inculpatului.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 113/C/23.03.2001 rezultă că moartea victimei s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința a atelectaziei pulmonare bilaterale posthidrotorax bilateral(masiv drept) survenit consecutiv unei nașteri spontane la termen cu hemoragie masivă în perioada a III-a și șoc hemoragic, prin placentă acreta și fibromatoză uterină operată pe fondul unei hepatosplenomegalii.
La autopsia cadavrului s-a constatat pătrunderea în cavitatea pleurală dreaptă cateterului venos central subclavicular prin perforarea domului pleural drept.
Această complicație cateterismului venos central a fost bănuită foarte tardiv și netratată, iar prin consecința sa- pătrunderea în cavitatea pleurală dreaptă a lichidelor perfuzate prin cateter - a constituit un factor agravant al evoluției prin accentuarea hidrotoraxului drept și a insuficienței cardio-respiratorii acute.
Prin adresa nr. 3963/30.07.2001 Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală I avizat raportul de constatare medico-legală mai sus menționat precizând că moartea numitei s-a datorat colabării pulmonare prin hidrotorax drept și stâng, ca urmare a pătrunderii lichidelor de perfuzie în cavitatea pleurală printr-un cateter plasat inadecvat în cavitatea pleurală în loc de vena subclaviculară. Verificarea radiologică a plasării corecte a cateterului și diagnosticul clinic stabilit la timp ar fi creat șanse de supraviețuire, chiar dacă victima suferise o hemoragie postpartumprin fibrom uterin și placentă acreta.
În cauză, la cererea organului de urmărire penală s-a procedat la efectuarea unei noi expertize medico-legale, de către specialiști din cadrul Institutului Național de Medicină-Legală " Minovici" ale cărei concluzii sunt în concordanță cu cele ale medicului legist ce a efectuat autopsia.
Astfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A5/12.809/2002 din 25.02.2003, moartea numitei s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii prin atelectazie pulmonară consecința colabării pulmonilor prin epanșament pleural drept și stâng, ca urmare a pătrunderii lichidelor de perfuzie și transfuzie în cavitatea pleurală printr-un cateter venos plasat inadecvat în cavitatea pleurală în loc de vena subclaviculară dreaptă.
Între plasarea neadecvată a cateterului venos și evoluția nefavorabilă a cazului există un raport direct de cauzalitate, condiționat de prezența unei sarcini la termen, cu risc obstetrical crescut prin fribromatoză uterină, chist ovarian, chiuretaje uterine în antecedente, hemoragie masivă în perioada a III-
S-a apreciat că verificarea prin examen radiologic a plasării corecte a cateterului și diagnosticul stabilit în timp util ar fi putut crea șanse de supraviețuire, chiar dacă victima a suferit o hemoragie masivă în perioada a III- prin fibrom uterin, placentă acreta și ruptură de col uterin.
Acest raport a fost avizat de către Comisia Superioară Medico-Legală, care prin adresa nr. E1/12809/2002 din 7.05.2003 a precizat că tratamentul și conduita obstetricală a cazului a fost corect instituită și aplicată, nașterea pe cale vaginală a unui de 3800 gr în antecedente arătând că filiera pelviană era normală.
postpartum apărută imediat și agravată rapid se datorează soluției de continuitate descoperită și cusută la nivelul comisurii drepte cât și unei aderențe placentare patologice pe un uter fribromatos.
Din punct de vedere al conduitei obstetricale în cazul acestei gravide nu s-au constatat greșeli de conduită sau tehnică.
S-a reținut că moartea numitei s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii ca urmare a unei hemoragii abundente în periodul III printr-o patologie obstetricală (aderență placentară patologică și fibromatoză uterină) ce a necesitat histerectomie de hemostază și reanimare susținută prin aport masiv de soluții perfuzabile, sânge și plasmă. Între plasarea inadecvată a cateterului venos central găsit la necropsie în cavitatea pleurală dreaptă și decesul bolnavei există raportat direct de cauzalitate agravat de patologia obstetricală prezentată de bolnavă(filele 42-43).
S-a apreciat că nu poate fi primită critica apelantului inculpat vizând modalitatea în care au fost administrate probele în cauză și în mod judicios prima instanță a respins cererea acestuia de a fi efectuată o nouă expertiză de către o comisie din componența căruia să facă parte un medic specialist; în acest sens se reține că prin adresa nr. E1/12809/2002 din 15.07. 2005 Institutului Național de Medicină Legală" Minovici" B ( fila 50 dosar urm.pen.) s-a comunicat că potrivit legislației și metodologiei în vigoare, peste avizul Comisiei Superioare Medico-Legală nu se poate efectua o nouă expertiză medico-legală decât dacă au apărut elemente noi, ceea ce nu se constată în cazul de față.
S-a avut în vedere legislația în vigoare, care nu impune obligativitatea prezentei altor specialiști în cadrul comisiei, aceasta fiind o opțiune a acesteia, alegerea colaboratorilor rămânând la latitudinea comisiei, ei neputând fi indicați de către părți sau de către organele judiciare.
În cazul de față, Comisia Superioară și- menținut concluziile deoarece acestea sunt susținute de faptele medicale.
Nu au putut fi primite susținerile inculpatului, în sensul că moartea victimei s-a datorat culpei exclusive a medicilor obstetricieni care au permis ca aceasta să nască pe cale naturală, deși prezenta severe complicații, întrucât din avizul Comisiei Superioare Medico-Legală rezultă că din punct de vedere al conduitei obstetricale, nu s-au constatat greșeli de conduită sau tehnică.
De asemenea, s-a apreciat că apărarea inculpatului în sensul că este posibil ca datorită manevrelor de resuscitare sau stării de agitație a pacientei, cateterul să se fi deplasat, străpungând vena subclaviculară nu este de natură a înlătura culpa acestuia.
Chiar în ipoteza avansată de inculpat, s-a apreciat că acesta, în calitatea sa de medic, trebuia și avea posibilitatea să prevadă că în urma acestor manevre cateterul se putea deplasa. Este lipsit de relevanță faptul că respectivul cateter a fost de la început amplasat greșit sau a migrat ulterior atât timp cât inculpatul avea în grija pacienta și avea obligația de a verifica poziționarea acestui cateter ori de câte ori situația o impunea, iar acest lucru cu siguranță se impunea după efectuarea manevrelor de resuscitare.
În acest sens s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, potrivit căruia verificarea prin examen radiologic plasării corecte a cateterului și diagnosticul stabilit în timp util ar fi putut crea șanse de supraviețuire (fila 41 dosar urm.pen.).
S-a avut în vedere că atât din raportul de constatare medico-legală privind autopsia victimei cât și din raportul de expertiză medico-legală rezultă fără dubiu că decesul victimei s-a produs ca urmare a umplerii cavității pleurale stânga cu aproximativ 800 ml lichid sero-citriu. Prin urmare, s-a constatat că există în mod clar legătura de cauzalitate directă între fapta inculpatului de a plasa greșit cateterul sau de a nu verifica poziția acestuia după efectuarea manevrelor de resuscitare și decesul victimei iar potrivit acelorași acte medicale nu a putut fi stabilită o legătură de cauzalitate între manevrele de obstetrică și decesul victimei.
În raport de cele reținute, s-a apreciat că în mod judicios prima instanță a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2.pen.
Totodată, s-a apreciat că instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72.pen. ținând cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în art.178 alin. 2.pen. de gradul de pericol social concret al faptei, de condițiile în care a fost comisă, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpatului.
S-a avut în vedere persoana inculpatului, care este la primul impact cu legea penală, și că până la data săvârșirii faptei a avut o conduită profesională ireproșabilă conform referințelor depuse la dosarul de urmărire penală, motiv pentru care s-a considerat că nu se impunea interzicerea, ca pedeapsă complementară, a dreptului prev. de art. 64 lit. c pen.
S-a apreciat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, ținând seama că în acestuia a fost reținută o infracțiune comisă din culpă, că se află la prima abatere de la legea penală și a avut o conduită procesuală corectă.
Pentru aceste motive, s-a apreciat că scopul preventiv și coercitiv al pedepsei prevăzut în art. 52.pen. poate fi realizat și fără executarea acestuia, în condițiile art. 81.pen.
S-a apreciat că hotărârea apelată este și nelegală, întrucât instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor Legii 543/2002.
S-a apreciat că în raport de natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului și de data săvârșirii acesteia -21.02.2001, prima instanță trebuia să constate că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată este grațiată integral și condiționat, potrivit disp. art. 1 din Legea 543/2002.
Pe latura civilă, s-a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corespunzător existența și întinderea prejudiciului material cauzat părților vătămate Spitalul de Urgență Sf. G și -, precum și obligația de despăgubire în sarcina inculpatului.
Totodată, în mod judicios a apreciat prima instanță că se justifică obligarea inculpatului la plata unei prestații lunare către minorii și, având în vedere că, prin fapta sa, inculpatul a lipsit pe cei doi minori de contribuția materială a victimei(mama) la creșterea și educarea acestora.
S-a avut în vedere ca prin decesul victimei, partea civilă - a suferit un prejudiciu moral, însă s-a apreciat că suma acordată de prima instanță cu titlu de daune morale acestei părți civile într-un cuantum superior privațiunilor la care a fost supusă prin pierderea soției, având în vedere că la scurt timp s-a recăsătorit și a fost ajutat în creșterea și educarea celor doi minori de noua soție.
Prin urmare, s-a reapreciat cuantumul daunelor morale, Tribunalul stabilind suma de 20.000 lei ca fiind de natură a compensa pierderea suferită.
Totodată, s-a apreciat că hotărârea primei instanțe este motivată potrivit dispozițiilor art. 356.pr.pen. fiind neîntemeiate din această perspectivă criticile formulate de inculpat. Împrejurarea că în conținutul expunerii s-au strecurat și elemente eronate (ex. ora la care a fost consemnat decesul pacientei 15,30 în loc de 10,55) nu este de natură să conducă la desființarea hotărârii examinate, cât timp situația de fapt și firul evenimentelor au fost în mod corect stabilite.
Față de aceste considerente, Tribunalul Galați prin decizia penală nr. 212/A/2008 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și de inculpatul împotriva sentinței penale 1141/30.05.2007 a Judecătoriei Galați, a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare a înlăturat dispoziția de aplicare a pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c pe Cod Penal o perioada de 3 ani, în ceea ce-l privește pe inculpatul.
În baza art.1 din legea 543/2002, tribunalul a constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului iar în baza art.7 din Legea nr.543/2002 a atras atenția inculpatului că dacă în curs de 3 ani săvârșește cu intenție o nouă infracțiune, va executa pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării disp.art.1 din Legea nr.543/2002.
În baza art.81,82 a Cod Penal dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni iar în baza art.71 al.5 suspendarea Cod Penal executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 privind Cod Penal revocarea suspendării condiționate.
A redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile -, de la suma de 40.000 lei la suma de 20.000 lei și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, partea vătămată - și Spitalul Clinic de Urgență Sf. G în dublă calitate de parte civilă și parte responsabilă civilmente.
Inculpatul apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale sub aspectul greșitei condamnări pentru fapta dedusă judecății.
Apreciază că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, prin greșita condamnare a inculpatului în calitate de autor pentru infracțiunea de ucidere din culpă prin reținerea unei situații de fapt neconforme cu realitatea.
Apreciază că decesul victimei s-a datorat faptului că medicul obstretician nu a intervenit pentru efectuarea unei oportune operații de cezariană, recomandată în acest caz, victima născând pe cale naturală ceea ce a dus-o în stare de șoc hemoragic și pe cale de consecință agravarea stării critice a acesteia și apoi la decesul iminent.
Partea responsabilă civilmente Spitalul Judetean de Urgență SF. solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că în mod greșit s-a dispus obligarea sa în solidar la plata despăgubirilor materiale către părțile civile, deoarece nu este raport de prepușenie dintre inculpatul care-și exercită profesia de medic și partea responsabilă civilmente.
În acest sens precizează că partea responsabilă civilmente are doar obligația de a pune la dispoziția medicilor materialele necesare desfășurării activității medicale, medicul fiind singurul care răspunde pentru actul medical efectuat și pentru consecințele acestuia.
Partea civilă - apreciază hotărârea instanței de apel ca fiind netemeinică sub aspectul reducerii în mod nejustificat a daunelor morale de la 40.000 la 20.000 lei și solicită menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanțele pe baza analizei probelor administrate în cauză, au constatat săvârșirea cu vinovăția a faptelor sub forma culpei de către inculpat și au dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Referitor la vinovăția inculpatului Curtea reține următoarele:
Este cert, analizând probele existente la dosarul cauzei că victima a născut pe cale naturală, naștere care a fost urmată de complicații, respectiv hemoragie masivă în perioada a treia și șoc hemoragic prin placentă și fibromatoză uterină operată pe fondul unei hepatosplenomegalii.
Această stare a dus la internarea victimei la serviciul.
Terapia intensivă este o specialitate a medicinei care tratează pacienții critici.
În secțiile de terapie intensivă sunt admiși pacienți cu funcții alterate sau organe lezate, care le pun în primejdie viața. Din acest motiv, secțiile de terapie intensivă sunt dotate cât se poate de bine cu aparate de ventilație pentru suplinirea funcției respiratorii,aparate de dializă pentru suplinirea funcției renale, monitoare de diferite tipuri pentru supravegherea a câși mai multor parametri ( tensiune arterială, alură ventriculară, saturația sângelui în oxigen și, măsurarea pH sângelui, presiuni în cavitățile inimii, etc ).
Deci, specializarea inculpatului ca medic la secția - anestezie și terapie intensivă, este aceea că intră în contact, cu pacienți care au funcțiile alterate, respectiv cu cazuri limită în care viața pacientului este pusă în primejdie. Deci rolul inculpatului este acela ca prin cunoștințele de specialitate și prin folosirea aparaturii din dotare să caute depășirea acestei faze critici, respectiv când viața pacientului este pusă în primejdie. Practic, la această secție sunt aduși bolnavii de la alte secții, a căror viață este pusă în primejdie prin operațiile sau actele medicale efectuate de alți medici specialiști ( chirurgi, ginecologi etc ). Dacă medicul specialist efectuează activitățile specifice pentru ca să scoată din starea de șoc pacienții cu funcții alterate sau organe lezate care le pun viața în primejdie și în ciuda acestei intervenții intervine decesul persoanei în cazul în care activitatea specialistului a fost bună, respectiv a făcut tot ceea ce este posibil, pentru menținerea în viață a unui pacient adus în stare critică, medicul specialist nu are nici o culpă medicală.
Din probele administrate în cauză rezultă următoarele:
Conform raportului de constatare medico legală nr. 113/C/23.03.2001 a rezultat că moartea victimei s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecință a atelectaziei pulmonare posthirotorax bilateral ( masiv drept) survenit consecutiv unei nașteri spontane la termen cu hemoragie masivă în perioada a doua și șoc hemoragic prin placenta acreta și fibromatoza uterină - operată pe fondul unui hepatosplenomegalii.
La autopsia cadavrului s-a constatat pătrunderea în cavitatea pleurală dreapta a cateterului venos central subclavicular prin perforarea domului pleural drept.
Această complicație a cateterismului venos central subclavicular drept a fost bănuită foarte tardiv și netratată, iar prin consecința sa, pătrunderea în cavitatea pleurală dreapta a lichidelor perfuzate prin cateter a constituit un factor agravant al evoluției prin accentuarea hodrotoraxului cardio-respiratorii acute.
Prin adresa nr. 3963 din 20.07.2001 Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală Iaa vizat raportul de constatare medico legal menționat. De asemenea, a precizat că moartea victimei s-a datorat colabarii pulmonare prin hidrotorax drept și stâng ca urmare a pătrunderii lichidelor de perfuzie în cavitatea pleurală printr-un cateter plasat inadecvat în cavitatea pleurală, în loc de vena sublavicula. Verificarea radiologică a plasării corecte cateterului și diagnosticul clinic stabilit la timp ar fi creat șanse de supraviețuire chiar dacă victima suferise o hemoragie postpartum, prin fibrom uterin și placentă acreta.
Este posibil ca inițial cateterul venos să fi fost plasat corect și acesta să fi migrat în momentul efectuării manevrelor de resuscitare, însă aceasta nu absolvă pe inculpat de vină, pentru că acesta avea obligația de a verifica amplasarea cateterului venos și după efectuarea manevrelor de resuscitare, atât timp cât acestea sunt violente și puteau conduce, după cum recunoaște și inculpatul, la migrarea cateterului.
La cererea organelor de anchetă s-a procedat la efectuarea unei noi expertize medico legale de către specialiștii din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B, rezultă că moartea victimei s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii prin altelectazie pulmonară consecința colabarii pulmonilor prin eșapament pleural drept și stâng, ca urmare a pătrunderii lichidelor de perfuzie și transfuzie în cavitatea pleurală printr-un cateter venos plasat inadecvat în cavitatea pleurală în loc de vena subclaviculară dreaptă.
Între plasarea inadecvată a cateterului venos sau migrarea acestuia și evoluția nefavorabilă a cazului există un raport direct de cauzalitate condiționat de prezența unei sarcini la termen cu risc obstretical crescut prin fibromatoza uterină, chist ovarian, chiuretaje uterine în antecedente, hemoragie masivă în perioada a II
Verificarea prin examen radiologic a plasării corecte a cateterului și diagnosticul stabilit în timp util ar fi putut avea șanse de supraviețuire chiar dacă victima a suferit o hemoragie masivă în perioada a III-a prin fibrom uterin, placenta acreta și ruptura de col uterin. Chiar dacă inculpatul nu avea posibilitatea fizică să verifice radiologic plasarea corectă a cateterului venos putea să-l verifice, așa cum a procedat la plasarea inițială, prin extragerea de lichid sanguin și după efectuarea manevrelor de resuscitare.
Acest raport a fost avizat de către Comisia Superioară Medico Legală.
În acest context, nu are nici un fel de relevanță faptul că respectivul cateter a fost de la început amplasat greșit sau a migrat ulterior, atâta timp cât inculpatul avea în grijă pacienta și avea obligația să verifice amplasarea acestui cateter ori de câte ori situația o impunea. Faptul că decesul victimei s-a produs ca urmare a umplerii cavității pleurale drepte cu aproximativ cu 3 litri de sero-citrin rezultat ca urmare a amplasării greșite a cateterului, sau datorită migrației sale ulterioare, relevă vinovăția sub forma culpei a inculpatului. Mai precis, între culpa medicală mai sus menționată și decesul victimei există o strânsă legătură de cauzalitate.
Faptul că victima a fost adusă în stare critică la secția datorită complicațiilor aduse la naștere nu-l poate exonera de răspundere penală pe inculpat. Așa cum s-a menționat mai sus la această secție sunt aduși pacienții a căror funcții vitale sunt la limită, în scopul aplicării unei terapii adecvate și intensive pentru menținerea funcțiilor vitale.
În acest caz, activitatea inculpatului, datorită culpei sale medicale în loc să ducă la menținerea funcțiilor vitale a dus la decesul victimei. Dacă inculpatul și-ar fi desfășurat activitatea în mod corespunzător și în ciuda acestor eforturi medicale ar fi intervenit decesul victimei, inculpatul a r fi fost exonerat de răspundere penală.
Față de aceste concluzii, apărarea inculpatului că victima a ajuns în stare gravă la secția datorită culpei medicale a medicului ginecolog și pe cale de consecință, aceasta ar fi fost cauza decesului victimei, nu are nici un suport probator, deoarece s-a stabilit legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpatului ca specialist și decesul victimei.
În raport de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului instanțele au efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.
Față de aceste considerente, Curtea urmează a respins ca nefondat motivul de recurs invocat de inculpatul.
LATURA CIVILĂ A:
A fost recurată de partea civilă - și de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf.
Verificând motivele de recurs ale acestora, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1141 /2007 Judecătoria Galați a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. G la plata sumei de 1.153,39 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. G, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victimă.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. G la plata sumei de 40.000 lei către partea vătămată - cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. G la plata a câte 5000 lei către părțile vătămate și cu titlu de daune morale.
Au fost respinse pretențiile civile reprezentând daune materiale formulate de părțile vătămate și, prin curator, ca nedovedite.
A fost obligat inculpatul în solidar cu Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. G la plata unei prestații lunare însumă de 100 lei către partea vătămată, de la data producerii decesului numitei până la majoratul minorului ( 21.02.2019) cu titlu de pensie de întreținere a minorului.
A fost obligat inculpatul în solidar Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. G la plata sumei prestații lunare însumă de 100 lei către partea vătămată, de la data producerii decesului victimei până la majoratul minorei ( 03.10.2008) cu titlu de pensie de întreținere.
Această hotărâre a fost apelată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpatul.
Motivele de apel ale Parchetului au vizat latura penală în sensul grațierii pedepsei aplicate inculpatului de instanța de fond.
Inculpatul a apelat hotărârea atât pe latură penală cât și pe latură civilă cauzei.
Prin decizia penală nr. 212/A/2008 Tribunalul Galația redus cuantumul daune,or morale acordate părții civile - de la suma de 40.000 lei la suma de 20.000 lei.
În acest context, singura care putea recura latura civilă a cauzei, în afară de inculpat, era partea civilă - cu privire la cuantumul daunelor morale.
Spitalul Clinic de Urgență Sf. G atât în calitate de parte civilă, cât și de parte responsabilă civilmente nu putea ataca hotărârea instanței de apel, deoarece nu a uzitat de calea de atac a apelului, iar în apel situația sa nu s-a înrăutățit. Mai concret, Spitalul Clinic de Urgență SF. a apreciat ca legală hotărârea instanței de fond și nu a apelat-o în termen legal.
În condițiile în care în apel situația sa pe latură civilă nu s-a agravat, recursul declarat de această parte, în dubla sa calitate, de parte civilă și parte responsabilă civilmente, apare ca fiind nefondat și pe cale de consecință, instanța de recurs nu poate analiza motivele de nelegalitate invocate de această parte în dubla sa calitate.
Referitor la recursul declarat de partea vătămată - care solicită majorarea cuantumului daunelor morale de la suma de 20.000 la 40.000 lei Curtea urmează a-l respinge, apreciind că suma stabilită de instanța de apel d e 20.000 lei este suficientă a compensa pierderea suferită de decesul soției sale, victima.
Acest lucru rezultă pe de o parte că partea vătămată s-a căsătorit la scurt timp după decesul părții vătămate, înlăturând o parte din privațiunile la care a fost supus prin faptul că contribuie în mod efectiv la unitatea și la desfășurarea unei vieți normale a noi familii, ocupându-se creșterea și educarea celor doi minori iar pe de altă parte, nu trebuie omis nici faptul că decesul victimei care a dus la necesitatea compensării acestei pierderi cu plata unor despăgubiri morale s-a datorat unei activități neintenționate a inculpatului, a unei greșeli săvârșită pe fondul unei situații limite, respectiv menținerea în viață a victimei adusă la secția cu funcțiile vitale mult diminuate.
În acest context, Curtea apreciază că suma de 20.000 lei daune morale asigură o reparație morală părții vătămate, fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză,urmând a se respinge ca nefondat recursul părții vătămate.
Deoarece din examinarea cauzei din oficiu nu se constată temeiuri care să ducă la casarea hotărârii, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, partea vătămată - și Spitalul Clinic de Urgență Sf. G în dubla sa calitate de parte civilă și parte responsabilă civilmente.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul (CNP: -, fiul lui și, născut la data de 18.06.1945 în comuna, județul G, domiciliat în G,-, - 7,. 5), partea vătămată - (domiciliat în G,-, - 6,. 31) și partea civilă și responsabilă civilmente Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " G ( cu sediul în G,-) împotriva deciziei penale nr. 212/A/07.04.2008 a Tribunalului Galați - dosar nr- (sentința penală nr. 1141/30.05.2007 a Judecătoriei Galați - dosar nr. 2216/P/2005).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent la câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. 26 Iunie 2009
Tehn. 29 Iunie 2009
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
