Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 445/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.445/2008
Ședința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria Călian
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de asiguratorul Societatea de asigurare prin reprezentantul său SC SA împotriva deciziei penale nr.65/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat ,în substituirea avocatului, apărătorul ales al asiguratorului recurent Societatea de Asigurare prin reprezentantul său SC SA B, inculpatul intimat, asistat de avocat -, apărătorul desemnat din oficiu, partea civilă intimată, asistată de avocat, apărător ales, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat motive de recurs formulate de asiguratorul recurent, prin apărător ales.
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, în substituirea avocatului, apărătorul ales al asiguratorului recurent Societatea de Asigurare prin reprezentantul său SC SA solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale atacate și rejudecând, sub aspectul laturii civile a se dispune reducerea cuantumului despăgubirilor acordare părților civile de la suma de 150.000 lei la 100.000 lei.
Învederează în susținere că hotărârea atacată este nelegală întrucât sumele acordate cu titlu de daune morale sunt nejustificat de mari raportat la împrejurările cauzei și practica judiciară în cauze similare, Arată că potrivit legii civile prejudiciul trebuie să fie cert și real, iar prin despăgubirile acordate trebuie să se acopere paguba creată însă fără a se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.
Învederează de asemenea că instanța de apel depășit limita de despăgubiri prevăzută de Ordinul nr.3108/2004, respectiv maxim 100.000 lei pentru fiecare persoană decedată.
Avocat, apărătorul părții civile intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată. Învederează că potrivit Ordinului nr.3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor suma de 100.000 lei se poate acorda pentru fiecare persoană vătămată, partea civilă având copii minori.
Avocat -, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat solicită respingerea asiguratorului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului asiguratorului ca inadmisibil întrucât asiguratorul nu deține calitate în procesul penal.
Avocat, în replică învederează că potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în materie societățile de asigurare plătesc despăgubiri în limitele stabilite de lege.
Avocat învederează că nu s-a depășit limita legală de despăgubiri pentru nici una dintre persoanele vătămate.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr.566/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr- a fost condamnat inculpatul la:
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 al.2, 5 Cp cu aplicarea art.74 lit.a, c Cp și art.76 lit.d Cp.
În baza art.81,82 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.83 Cp.
A fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:
-părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgențe Tg.M suma de 3109, 29 lei.
-părții civile suma de 100.000 lei daune morale.
-minorilor și suma de 130 lei lunar cu titlu prestații periodice, începând cu data de 19.10.2005 și până la majoratul acestora (respectiv câte 65 lei/ lunar pentru fiecare minor).
A fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de CAS
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Au fost respinse pretențiile privind obligarea inculpatului la plata datoriilor defunctului.
S-a constatat că prin reprezentant SC SA are calitatea de asigurător în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1023,4 lei cu titlu cheltuieli judiciare către partea civilă.
S-a făcut aplicare art.191 Cpp.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că în data de 19.10.2005 în jurul orelor 17,00, în timp ce conducea autoturismul marca cu nr.de înmatriculare AN-046-MZ pe 7 în direcția Orăștie -S, inculpatul s-a angajat într-o depășire cu încălcarea prevederilor art.152 lit.g din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, intrând în coliziune cu autoturismul cu nr.de înmatriculare B-35-, accident în urma căruia și au decedat.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 al.2,5 Cp.
În baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, conform criteriilor prev.de art.72 Cp, reținându-se în favoarea acestuia și circumstanțele judiciare atenuante prev.de art.74-76 Cp.
Întrucât s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare s-a făcut aplicare art.81, 82 Cp.
Sub aspectul laturii civile a cauzei pentru prejudiciile cauzate prin infracțiune s-a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:
-părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.M, suma de 3109, 29 lei reprezentând c/valoarea cheltuielilor de asistență medicală ocazionate cu internarea victimelor și.
-părții civile, soția supraviețuitoare a defunctului suma de 100.000 lei daune morale.
-minorilor defunctului și anume și suma de 130 lei cu titlu prestații periodice începând cu data de 19.10.2005 și până la majoratul acestora, avându-se în vedere venitul minim pe economie, instanța de fond reținând că victima nu era angajat în muncă.
Au fost respinse ca nefondate pretențiile civile formulate de partea civilă, mama victimei, cu motivarea că aceasta nu și-a precizat pretențiile.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă.
A fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de CAS H, reținându-se că pretențiile acesteia reprezintă c/valoarea cheltuielilor de spitalizare acordate persoanelor vătămate și, care nu au formulat plângere penală în cauză, astfel că acestea urmează a fi recuperate separat, pe calea unei acțiuni civile în justiție.
S-a constatat că prin reprezentant SC SA are calitate de asigurător în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal prev.de lege Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, partea civilă și asigurătorul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel formulate de Parchet se relevă în esență că în mod greșit nu s-a făcut aplicare art.13 Cp, că nu s-a dispus comunicarea hotărârii către IPJ în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului, că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite (determinat de urmările acesteia - 2 persoane decedate și vătămarea corporală a 3 persoane) și că în mod greșit nu au fost acordate despăgubiri civile părții civile, în condițiile în care aceasta și-a precizat pretențiile, prin cererea de constituire de parte civilă depusă la fila 117 din dosarul instanței de fond.
În expunerea motivelor de apel formulate de partea civilă se relevă în esență că în mod greșit nu a fost obligat și asigurătorul în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, că în mod greșit nu i-au fost acordate daunele materiale în cuantum de 10.000 lei reprezentând c/valoarea cheltuielilor de înmormântare, parastase, monument funerare, că daunele morale stabilite nu sunt de natură a acoperi prejudiciul pe care l-a suferit (pierderea soțului și a tatălui copiilor), că prestațiile periodice acordate minorilor trebuiau stabilite la suma de 1000 lei pentru fiecare, până la majoratul acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, că în mod greșit nu a fost acordată și suma de 479.361 lei reprezentând c/valoarea tuturor datoriilor lăsate de victimă la data decesului, atât cele personale cât și a debitelor SC SRL al cărei asociat unic și administrator a fost defunctul, debite rezultate din contractarea unor credite pentru societate.
În expunerea motivelor de apel formulate de asigurător se relevă în esență că în mod greșit instanța fondului a omis să constate limitarea răspunderii societății de asigurare conform Ordinului nr.3108/2004 al CAS, respectiv pentru cele 3 părti civile, și, răspunderea trebuia limitată la suma de 1.000.000.000 lei vechi.
Prin decizia penală nr. 65/A/7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba -I, partea civilă împotriva sentinței penale nr.566/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-.
S-a desființat sentința penală atacată sub aspectul neaplicării art.13 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii, a aplicării art.74, 76 Cod penal în favoarea inculpatului, a cuantumului pedepsei aplicate, a duratei termenului de încercare, necomunicării hotărârii către IPJ, neacordării daunelor materiale în favoarea părții civile, cuantumului daunelor morale stabilite în favoarea acesteia, a cuantumului despăgubirilor civile eșalonate stabilite în favoarea minorilor și și modalității de soluționare a acțiunii civile formulate de partea civilă și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
S-a făcut aplicarea dispoz.art.13 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
S-a înlăturat aplicațiunea dispoz.art.74, 76 Cod penal.
S-a stabilit pedeapsa inculpatului la 3 ani închisoare.
S-a stabilit durata termenului de încercare la 5 ani.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000 lei daune materiale.
S-a majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile de la suma de 100.000 lei la suma de 150.000 lei.
S-a majorat cuantumul despăgubirilor civile eșalonate stabilite în favoarea minorilor și de la suma de 130 lei lunar la suma de 266 lei lunar, respectiv câte 133 lei lunar pentru fiecare minor.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 15000 lei daune morale.
S-a respins ca nedovedită acțiunea civilă formulată de partea civilă privind obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei daune materiale.
S-a dispus comunicarea hotărârii către IPJ A, în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de asigurătorul prin corespondent nominalizat SC SA B, împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.192 al.2 Cpp, a fost obligat asigurătorul la plata sumei de 320 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art.193 Cpp, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 887 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de apel a reținut că sunt fondate doar apelurile declarate de Parchet și partea civilă, sub aspectul neaplicării art.13 Cp, al aplicării art.74-76 Cp, al cuantumului pedepsei stabilite, duratei termenului de încercare, necomunicării hotărârii către IPJ, neacordării daunelor materiale în favoarea părții civile, a cuantumului despăgubirilor civile eșalonate stabilite în favoarea celor 2 minori și a modalității de soluționare a acțiunii civile formulată de partea civilă, conform următoarelor considerente ce vor fi mai jos expuse:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța de fond a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei stabilite de inculpat.
Astfel, din coroborarea probatoriului administrat în cauză, proces-verbal de constatare a infracțiunii, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, declarațiile părților vătămate și, rapoartele de autopsie medico-legală, rapoartele de constatare medico-legală, adresele unităților spitalicești, raportul de expertiză tehnică-auto, declarațiile martorilor și, declarațiile martorilor și, coroborate și cu declarațiile inculpatului, prin care a recunoscut și regretat fapta comisă, rezultă că în data de 19.10.2005 în jurul orelor 17, în timp ce conducea autoturismul marca BMW pe, inculpatul s-a angajat într-o depășire cu încălcarea prevederilor art.152 lit.g din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, intrând în coliziune cu autoturismul și producând astfel decesul numiților și, precum și vătămarea corporală a încă 3 persoane, și, dar care nu au formulat plângeri penale în cauză.
Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia de către inculpat, în mod corect instanța fondului a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii conform art.345 al.2 Cpp.
Raportat însă la data săvârșirii infracțiunii - 19.10.2005 și la faptul că de la această dată și până la judecarea cauzei au intervenit 2 legi penale succesive cu privire la pedepsele accesorii, instanța fondului trebuia să facă aplicare art.13 Cp, respectiv să rețină că legea penală mai favorabilă inculpatului este codul penal nemodificat, care nu prevedea obligativitatea aplicării pedepselor accesorii la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin aplicarea disp.art.81, 82 Cp și nereținerea disp.art.13 Cp, practic instanța fondului a ultraactivat o lege penală de drept substanțial, fără a avea temei legal (pronunțând astfel o sentință nelegală).
La individualizarea și proporționalizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a dat o prea mare eficiență criteriului prev.de art.72 Cp privind persoana inculpatului, criteriu în raport de care a reținut și incidența circumstanțelor judiciare atenuante (art.74-76 Cp) ignorând însă criteriul privind gradul de pericol social concret al faptei, grad care în speța dedusă judecății este unul foarte ridicat, urmare a gravelor consecințe cauzate - moartea a 2 persoane și vătămarea corporală a încă 3 persoane.
Ori, în raport de această împrejurare, în speță nu se mai justificau circumstanțele atenuante și aplicarea unei pedepse sub minimul special - de doar 1 an închisoare, pedeapsă care nu poate fi menită a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev.de art.52 Cp.
Atât prin reținerea disp.art.74-76 Cp cât și a disp.art.81, 82 Cp, pedeapsa aplicată și modalitatea de executare nu pot contribui la realizarea scopului educativ coercitiv prev.de art.52 Cp, acordându-se o prea mare clemență, în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârsite.
Prin urmare, în raport de cele expuse, Tribunalul cu ocazia noii judecăți a înlăturat aplicațiunea disp.art.74-76 Cp și a stabilit pedeapsa inculpatului la 3 ani închisoare, iar în conformitate cu disp.art.82 Cp, a stabilit durata termenului de încercare la 5 ani.
Totodată, în raport de natura infracțiunii săvârșite, infracțiune care se regăsește printre cele cuprinse în art.101 al.1 lit.a din OUG 195/2002 și a căror săvârșire atrage anularea permisului de conducere, instanța fondului trebuia ca în conformitate și cu disp.art.357 al.2 lit.f Cpp să dispună comunicarea hotărârii către IPJ, în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat următoarele:
Partea civilă, mama defunctului s-a constituit parte civilă în cauză (conform cererii depuse la fila 117 din dosarul instanței de fond) cu suma de 5000 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale.
În privința daunelor materiale, partea civilă nu a înțeles însă să facă dovada acestora conform art.1169 Cod civil, astfel că instanța fondului trebuia să respingă aceste pretenții ca nedovedite și nicidecum ca neprecizate (acestea fiind precizate așa cum reiese din cererea de constituire de parte civilă).
În ceea ce privește daunele morale, în raport de suferința ce i-a fost pricinuită ca urmare a pierderii unei persoane atât de dragi și apropiate, Tribunalul a apreciat că se impune acordarea acestora în cuantumul solicitat, instanța de fond în mod greșit respingând cererea acesteia, ca urmare a neprecizării cuantumului despăgubirilor.
În privința despăgubirilor civile solicitate de partea civilă, Tribunalul a constatat că aceasta, prin cererea de constituire de parte civilă depusă la fila 121 din dosarul instanței de fond, a solicitat obligarea inculpatului la plata următoarelor sume: 200.000 lei daune morale atât în nume propriu cât și ca reprezentant legal al celor 2 minori; 2000 lei lunar în favoarea celor 2 minori cu titlu de rentă; 10.000 lei daune materiale, reprezentând c/valoarea cheltuielilor de înmormântare, parastase, monument funerar și suma de 479.361 lei reprezentând datoriile defunctului, atât cele personale cât și cele contractate în numele societății al cărei administrator era la data decesului.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, Tribunalul a constatat cu ocazia noii judecăți a cauzei, că instanța fondului le-a stabilit la suma de 100.000 lei.
Această sumă însă nu este menită la a conferi o oarecare satisfacție morală părții civile care a suferit un prejudiciu atât de mare, ca urmare a faptului că la o vârstă tânără și-a pierdut soțul și respectiv tatăl copiilor, persoana care constituia un sprijin moral și financiar atât pentru ea cât și pentru cei doi minori și cu care forma o familie.
În acest context, Tribunalul a majorat cuantumul daunelor morale de la suma de 100.000 lei la suma de 150.000 lei, sumă menită a conferi o oarecare satisfacție morală părții civile.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă, reprezentând c/valoarea cheltuielilor de înmormântare, parastase, monument funerar (în cuantum de 10.000 lei) Tribunalul a constatat cu ocazia noii judecăți a cauzei, că în mod greșit nu au fost acordate de instanța fondului, câtă vreme, prin actele depuse la dosarul cauzei (factura nr.-/27.10.2005, factura nr.-/25.10.2005, factura nr.-/19.01.2007 și factura nr.-/26.10.2005) partea civilă a făcut dovada prejudiciului suferit.
Întrucât, instanța fondului în mod greșit nu a dispus obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri, Tribunalul cu ocazia noii judecăți a cauzei, văzând și disp.art.998 cod civil a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu daune materiale în favoarea părții civile.
În ceea ce privește despăgubirile civile eșalonate stabilite în favoarea celor 2 minori, instanța fondului a avut în vedere la stabilirea cuantumului acestora, venitul minim pe economie, reținând că defunctul nu lucra la data decesului.
Conform adeverinței cu nr.10/19.02.2007 eliberată de SC SRL, defunctul lucra la această societate, realizând în luna octombrie 2005 un venit de 800 lei.
Ori, în aceste împrejurări, instanța fondului în mod greșit a reținut că defunctul nu era angajat la data decesului.
Dimpotrivă, așa cum reiese din adeverința depusă la dosar, acesta lucra și ultimul său venit a fost de 800 lei.
În raport de ultimul venit net realizat de defunct și de disp.art.86 Codul familiei, Tribunalul cu ocazia noii judecăți a cauzei a majorat cuantumul despăgubirilor civile eșalonate stabilite în favoarea celor 2 minori, de la suma de 130 lei lunar la suma de 266 lei lunar, respectiv câte 133 lei lunar pentru fiecare minor, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
În contextul celor expuse, solicitarea părții civile de majorare a despăgubirilor civile eșalonate la suma de 1000 lei lunar pentru fiecare minor se privește a fi neîntemeiată, neputându-se lua în considerare alte venituri, decât cele pe care le realiza defunctul în calitate de angajat al societății (conform adeverinței depuse la dosar).
De asemenea și în privința criticii expuse de partea civilă de obligare a inculpatului la plata datoriilor avute de defunct la momentul decesului, Tribunalul a constat-o nefondată, instanța fondului în mod corect dispunând respingerea acestora, cu motivarea că prin fapta sa, inculpatul nu a adus un prejudiciu societății administrate de defunct.
În ceea ce privește calitatea pe care o are societatea de asigurare în procesul penal, conform Deciziei nr.I/2005 a s-a statuat că aceasta participă în procesul penal, în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Prin urmare, prin prisma acestor dispoziții obligatorii pentru instanță, în procesele penale, instanțele constată doar calitatea de asigurător a acestor societăți, fără a mai putea antrena răspunderea solidară a acestora și fără a mai putea limita răspunderea până la concurența sumelor prevăzute în Ordinul nr.3108/2004, acest lucru realizându-se anterior adoptării deciziei mai sus-menționate.
În contextul celor expuse, atât critica expusă de partea civilă, de neobligare în solidar a societății de asigurare la plata despăgubirilor civile, cât și critica asigurătorului de limitare a răspunderii sale, doar până la concurența sumelor prevăzute în Ordinul nr.3108/2004 s-au privit a fi nefondate.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs în termen asiguratorul reprezentat de SA B, invocând nelegalitatea hotărârii din apel, prin aceea că: s-au acordat daune morale nejustificat de mari părții civile; nu s-a limitat răspunderea asiguratorului conform Ordinului 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul asiguratorului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ținând seama de împrejurările comiterii faptei, de pierderea suferită de partea civilă în urma decesului soțului său (constând în lezarea sentimentelor de afecțiune față de victimă, lipsirea de partenerul de viață), Curtea apreciază că este justificat cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordat de instanța de apel părții civile.
Al doilea motiv de recurs este de inadmisibil, întrucât instanța penală nu are posibilitatea limitării răspunderii asiguratorului în procesul penal. De altfel, în cadrul procesului penal unde acțiunea civilă este alăturată acțiunii penale, se stabilește răspunderea civilă a persoanelor vinovate de comiterea faptei penale, ca răspundere civilă delictuală. Ca atare, instanța penală nu este abilitată să stabilească răspunderea civilă a societății de asigurare, întrucât aceasta nu este una delictuală.
În mod evident, răspunderea civilă a asiguratorului se va stabili în limitele Ordinelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, însă în temeiul contractului de asigurare sau a angajării răspunderii contractuale, în cadrul unui litigiu civil.
În consecință, cum nici din oficiu nu au fost constatate cauze de casare a hotărârilor atacate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b CPP, Curtea va respinge ca nefondat recursul asiguratorului.
În temeiul art. 192 alin.2 CPP, va fi obligat recurentul la plata sumei de 280 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu se înaintează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de societatea de asigurare prin reprezentantul său SC SA B împotriva deciziei penale nr. 65/A/7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 alin. 2 CPP, obligă recurentul la plata sumei de 280 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu se înaintează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex. /1.10.2008
-, ia
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș, Oana Maria Călian
