Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 450/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 450/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul G și asigurătorul "" S împotriva deciziei penale nr. 532 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat G, asistat de av. - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depuse, av. - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 93 din 24 iunie 2009, depusă la dosar, pentru intimata parte civilă, lipsă, lipsă fiind recurentul asigurător "" S, intimat parte responsabilă civilmente " Trans" SRL S și intimatul parte civilă Spitalul Județean "Sf. "
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av. precizează că tatăl intimatei părți civile este prezent în instanță și că aceasta este internată în spital, urmând să facă dovada ulterior. Consideră că se poate judeca cauza la acest termen.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că procedura este completă și consideră că prezenta cauză se poate judeca la acest termen.
Întrebat fiind, recurentul inculpat G precizează că își menține declarațiile date și că nu mai are nimic de adăugat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. consideră că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au făcut o analiză temeinică a probatoriilor efectuate în prezenta cauză și nu au administrat toate probele necesare în vederea stabilirii în mod complet și corect a situației de fapt imediat premergătoare a producerii accidentului.
Instanța de fond, în mod greșit a respins proba cu expertiză auto care a fost propusă de inculpat în apărare deoarece expertiza auto efectuată la urmărirea penală este deficitată și cuprinde multe inexactități, neputându-se stabili în mod corect situația de fapt și nici dacă inculpatul G este vinovat de producerea accidentului sau dacă au existat și alte elemente de natură rutieră reținute în sarcina inculpatului.
Deși a reiterat proba de efectuare a unei expertize auto și în fața instanței de apel, care să stabilească dinamica producerii accidentului, dinamică ce nu a fost stabilită prin expertiza efectuată, existentă la dosarul cauzei, instanța a respins această probă considerându-se că expertiza efectuată la urmărirea penală este pe deplin lămuritoare.
Face referire la expertiza efectuată la urmărirea penală, declarațiile celor doi martori oculari, arătând că concluziile acesteia sunt contrare atât logicii formale cât și situației rezultate din declarațiile martorilor.
În acest sens se reține că martorul a arătat că a fost depășit de un autoturism marca, condus de partea vătămată care la un moment dat a început să circule șerpuit și chiar pe sensul de mers al inculpatului.
Face referire la cel de-al doilea martor, respectiv care a relatat că circula în spatele inculpatului și din sens opus se apropia o care la circa 100 m de autotrenul inculpatului a început să circule șerpuit iar la un moment a pătruns în totalitate pe contrasens, fapt ce l-a determinat pe inculpat să vireze la stânga în încercarea de a evita un accident frontal.
Același raport de expertiză efectuat la urmărirea penală a stabilit că autotrenul condus de inculpat a avut o viteză inițială de 65 km/h în afara localității, iar în momentul impactului datorită sistemului de frânare această viteză a fost redusă până la 23 km/
Se reține în aceeași expertiză că autoturismul părții vătămate a avut o viteză inițială calculată la 118 km/h, în condițiile în care era noapte viteza maximă în afara localității era de 90 km/h iar partea vătămată avea permis doar de 3 luni de zile.
Pentru a se calcula momentul impactului în loc să adune vitezele celor două autoturisme 23 km/h + 118 km/h, scade viteza autotrenului din viteza autoturismului, pe care o consideră aberație din punct de vedere logic și din punct de vedere a unei persoane care se consideră expert.
Contrar acestor consemnări, expertul auto apreciază în concluziile expertizei că accidentul putea fi evitat de către inculpat prin menținerea benzii sale de circulație și prin frânare iar de către partea vătămată prin frânare.
Aspectul cel mai interesant este acela că deși expertul menționează declarațiile celor doi martori, ulterior expertul îmbrățișează doar declarația părții vătămate care nu se coroborează cu nimic. Expertul nu a arătat considerentele pentru care au fost înlăturate declarațiile celor doi martori și ai inculpatului.
Concluziile finale ale expertizei contrazic situația de fapt rezultată din probe și reținută în prima parte a expertizei. Precizează că inculpatul a redus viteza întrucât a sesizat pe sensul său de mers un obstacol.
Apreciază că această probă cu expertiză efectuată la urmărirea penală nu poate avea o valoare probatorie, iar martorii oculari și, care nu aveau legătură cu părțile au fost cei care au arătat că manevra de pătrundere a autotrenului condus de inculpat pe contrasens s-a datorat acțiunii părții vătămate de pătrundere pe de circulație a inculpatului. Astfel, că acțiunea inculpatului s-a datorat numai conduitei părții vătămate.
Face referire la doctrina de specialitate și arată că una din împrejurările fortuite și care ar duce în prezenta cauză la existența unui caz fortuit poate fi și conduita imprudentă a unei alte persoane. Apreciază că pătrunderea autoturismului condus de partea vătămată pe sensul de mers al inculpatului la o distanță mică față de acesta, respectiv 100 m este o conduită imprudentă a părții vătămate, având în vedere că inculpatul conducea un autotren care avea 33 tone, fiind foarte greu de manevrat.
Consideră că inculpatul nu putea determina dacă autoturismul părții vătămate care circula neregulamentar pe contrasens va încerca să intre pe sensul său de mers.
Arată că s-a efectuat o expertiză extrajudiciară pe care a depus-o împreună cu motivele de recurs iar prin acest lucru dorește să se folosească de argumentele logice și tehnice folosite de acest expert în susținerea motivelor sale de recurs.
Concluzionând apreciază că motivarea instanței de apel este contradictorie întrucât se susține că instanța de fond ar fi avut în vedere culpa părții civile în producerea accidentului dar în realitate nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au reținut în motivare sau dispozitiv existența vreunei astfel de culpe. Situația de fapt reală este cea prezentată în motivele de recurs. Solicită casarea hotărârilor instanței de apel și fond și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu indicația de a se efectua un nou raport de expertiză tehnică judiciară auto în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor producerii accidentului.
În subsidiar, solicită reținerea cauzei spre rejudecare și pe baza probatoriului administrat în prezenta cauză și a argumentelor prezentate achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. e din Codul d e procedură penală.
Av. pentru intimata parte vătămată, precizează că cel mai bine dinamica accidentului se observă din dosarul de urmărire penală acolo unde sunt atașate documentele făcute în momentul producerii accidentului de către organele de urmărire penală precum și declarațiile luate de la martori, schița la fața locului și alte înscrisuri care fac conținutul acestui dosar. Arată că expertiza făcută la urmărirea penală de expert a fost făcută în lipsa părții vătămate.
Precizează că din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că autoturismul se afla pe sensul de mers T-G distrus în proporție de 90-95 % și chiar la momentul impactului autoturismul se afla pe direcția sa de mers, acest lucru putându-se observa și din planșele fotografice care arată poziția autoturismului. Trebuie să se aibă în vedere că la momentul impactului autoturismul revenise pe sensul său de mers, deci conduita pe care expertul a arătat-o în expertiză că era cea mai bună pentru inculpat era aceea de a-și menține sensul său de mers.
Arată că dacă inculpatul ar fi vrut să evite această coliziune putea să manevreze autoturismul către stânga și lovea în partea șoferului dar inculpatul a mers oblic și s-a oprit în câmp, lovind partea dreaptă a autoturismului.
Consideră obiective documentele de la cercetarea primară și apreciază că acest accident s-a produs datorită faptului că inculpatul a adormit la volan. Solicită să se observe în schița din dosarul de cercetare penală că în fața acestuia, la 25 m de locul impactului era un carosabil cu gropi de vreo 17 m și de aceea a frânat iar partea vătămată nu a avut decât vreo 2 gropi pe sensul său de mers.
Face referire la declarația martorului prinsă în raportul de expertiză efectuat la urmărirea penală care relatează că era în spatele inculpatului și că circula pe sa, apoi a început să circule șerpuit, revenind din nou pe sa.
că și partea vătămată a evitat vreo groapă dar a revenit pe partea sa de mers.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpatul G, să se constate că hotărârile sunt temeinice și legale și că așa cum au fost ele acordate, inclusiv daunele materiale, morale și valoarea autoturismului distrus. Solicită cheltuieli de judecată.
Av., în replică, precizează că din raportul de expertiză de la urmărire penală rezultă că acele gropi erau numai pe sensul de mers al părții vătămate iar cele două declarații ale martorilor oculari nu spun nimic despre faptul că autoturismul ar fi revenit în final pe sa de mers.
Nu este nici o probă la dosar din care să rezulte că inculpatul ar fi adormit la volan iar afirmația aceasta este contrazisă de probele existente la dosarul cauzei.
Av. precizează că este vorba despre procesul-verbal efectuat de poliție la fața locului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul G ca nefondat, în cauză există și recursul asigurătorului "" S pe care îl consideră inadmisibil întrucât nu a declarat apel.
Din materialul existent în cauză, instanțele de fond și apel au reținut în mod corect situația de fapt și dinamica accidentului, iar acest accident a avut loc pe sensul de mers al autoturismului și nu pe sensul de mers al autotrenului condus de inculpat, situație care rezultă și din procesul-verbal întocmit de poliție la fața locului.
Precizează că acesta dacă și-ar fi menținut sensul de mers, indiferent ce s-ar fi întâmplat, la mărimea și greutatea autovehiculului pe care îl conducea nu s-ar fi întâmplat nimic.
Afirmația că partea vătămată ar fi intrat cu autoturismul în autotrenul condus de inculpat nu este reală întrucât și din declarațiile martorilor reiese că autoturismul părții vătămate se afla pe sa de mers iar autotrenul condus de inculpat a depășit axul drumului pe sensul lui de mers, intrând practic pe contrasens.
În consecință, apreciază că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare și solicită respingerea recursului declarat de inculpatul
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, precizează că mergea pe partea sa spre T și dacă nu încerca să evite coliziunea și să o ia spre stânga partea vătămată ar fi intrat frontal sub autotren și puteau să moară amândoi.
Arată că la momentul coliziunii pe sensul lui de mers, în partea dreaptă a fost lovit de și era normal ca greutatea autotrenului să arunce autoturismul înapoi pe sensul de mers al părții vătămate, așa cum a fost găsit de poliție.
Precizează că impactul a avut loc pe sensul său de mers către T, aproape de axul drumului, pe partea sa de mers.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut de apărătorul său ales.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 48 din 31 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Laf ost condamnat inculpatul G la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art 184 al 2 și 4 Cod penal (sancționată cu 1 an închisoare) și ucidere din culpă prev. de disp. art 178 al 2 Cod penal (sancționată cu 2 ani închisoare).
În baza disp. art 71 al 1 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 literele a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani iar în conformitate cu disp. art. 71 al 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul disp. art. 359 Cod procedură penală a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei pe durata termenului de încercare.
În baza disp. art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " TRANS" SRL - prin administrator și asigurător "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ " SA S să plătească părții civile suma de 35.000 lei - cu titlu de despăgubiri civile și 30.000 lei - daune morale.
A fost obligat asigurătorul mai sus menționat să plătească părții civile - contravaloarea autovehiculului avariat înmatriculat sub nr. -.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " TRANS" SRL prin administrator și asigurător "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ " S să plătească părții civile Spitalul Județean "Sf. " G, suma de 356 lei, despăgubiri civile.
Totodată a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " TRANS" SRL să plătească părții civile câte 100 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere - începând cu data introducerii acțiunii (26 martie 2007) și până la data revizuirii certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 10598 din 5 decembrie 2007, respectiv până la 5 decembrie 2008.
În conformitate cu disp. art. 189, art. 191 și art. 193 Cod procedură penală s- dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre penală prima instanță de judecată a reținut următoarele:
La data de 18 aprilie 2006, în jurul orelor 20,30, inculpatul G circula regulamentar pe DN.25, cu autotrenul marca "" cu nr. de înmatriculare SV.05. ce tracta semiremorca SV.52. din direcția G spre T când la un moment dat, din sens opus, în afara comunei Independența, județul G, a observat un autoturism marca " 1310" ce circula șerpuit depășind axul șoselei.
Având în vedere comportamentul rutier al autoturismului marca " 1310", care, ulterior, s-a stabilit că era condus de partea vătămată, inculpatul a luat hotărârea de a pătrunde pe contrasens cu autotrenul cu scopul de a evita un eventual impact, dar această manevră s-a dovedit ineficientă, deoarece evenimentul rutier s-a produs chiar pe sensul de mers al autoturismului.
În acest context, ca urmare a impactului dintre cele două autovehicule, conducătorul autoturismului marca " 1310" cu număr de înmatriculare GL.03., a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă și din raportul de constatare medico - legală nr.386/E/20 aprilie 2006, iar soțul acesteia, pasagerul din dreapta față, a decedat, așa cum rezultă și din raportul de constatare medico-legală nr.154/C/19 aprilie 2006.
S-a apreciat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului G cu următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de cercetare la fața locului și schița evenimentului rutier, planșele fotografice aferente, declarația părții vătămate ; rapoartele de constatare medico-legală nr. 385/E/20 aprilie 2006 și nr. 154/C/19 aprilie 2006; declarațiile martorilor, raportul de expertiză vizând dinamica producerii accidentului.
La individualizarea/dozarea sancțiunii au fost avute în vedere criteriile generale prev. de disp. art. 72 Cod penal.
În privința laturii civile a cauzei au fost avute în vedere declarațiile martorilor și bonurile de casă depuse, grefate pe dispozițiile legale ale art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri penale în termen legal au promovat apel inculpatul G și partea civilă - apreciind hotărârea primei instanțe de judecată ca fiind nelegală și netemeinică.
Primul apelant - inculpatul în cauză - a arătat în detalierea motivației căii de atac formulate faptul că instanța de fond a făcut o analiză simplistă a situației de fapt fără a analiza cauzele care l-au determinat pe inculpat să pătrundă pe de circulație a părții vătămate și fără a iniția o nouă expertiză tehnică auto.
Astfel - arată apelantul inculpat - nu au fost avute în vedere dispozițiile martorilor și, nici vitezele cu care circulau autovehiculele anterior momentului impactului și nici posibilitatea reală de prevedere de către inculpat a comportamentului rutier imprudent al părții civile; iar în aceste condiții se impunea achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 litera a Cod procedură penală rap. la art. 10 litera e Cod penal.
Apelul părții vătămate/civile a vizat latura civilă a cauzei, această parte considerând că în mod greșit prima instanță de judecată a apreciat daunele morale ca se impun a-i fi acordate la 30.000 lei în condițiile în care au fost solicitați 60.000 lei, iar prestația lunară acordată este insuficientă pentru traiul zilnic.
Prin decizia penală nr. 532 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Galați au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul G și de partea civilă și s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 371 alin 2 Cod procedură penală s-a apreciat apelurile promovate în cauză ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță de judecată a evaluat corect situația faptică dedusă judecății implicit criteriile de individualizare a sancțiunii aplicate.
Astfel în speță nu este demonstrată prin nimic vreo cauză care să înlăture caracterul penal al faptei; opțiunea inculpatului de a efectua manevra de ocolire prin stânga nu a fost optimă în condițiile în care deja prevăzuse comportamentul rutier al părții vătămate (declarație inculpat fila 45 dosar fond). Din acest punct de vedere declarațiile martorilor și nu schimbă cu nimic situația faptică - aceștia sesizând starea de pericol creată de ambii conducători.
Elocvente sunt și concluziile raportului de expertiză tehnică auto care reliefează posibilitățile de evitare a accidentului ori diminuarea consecințelor acestuia care au stat la îndemâna ambilor conducători auto.
Astfel se arată faptul că, se impunea ca inculpatul G să mențină sa de circulație și să acționeze sistemul de frânare iar partea civilă se impunea să frâneze din momentul în care aceasta a observat pătrunderea autotractorului pe contrasens (50-100 m conform declarațiilor din dosarul cauzei).
De altfel daunele morale acordate de către instanța de fond reflectă tocmai această situație iar prestația lunară (pensia de întreținere periodică acordată părții civile/100 lei lunar) este justificată ca și cuantum de situația părții vătămate (aceasta nu avea calitatea de angajată, muncea în gospodăria proprie alături de soț și nu a făcut dovada că infirmitatea pe care o invocă o împiedică total în desfășurarea unor activități lucrative.
Pentru aceste considerente au fost respinse ca fiind nefondate apelurile promovate de inculpat și partea vătămată/civilă, iar în conformitate cu disp. art. 192 alin 2 și 4 Cod procedură penală s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs inculpatul G, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare sau în subsidiar achitarea sa și asigurătorul ""
Recursul declarat inculpat este nefondat în vreme ce recursul declarat de asigurător este inadmisibil astfel că ambele urmează a fi respinse.
Cu privire la recursul declarat de asigurătorul "" SA se reține că acesta nu a declarat apel împotriva sentința penală nr. 48 din 31 martie 2008 pronunțată de Judecătoria L, situație în care, ținând seama că prin hotărârea instanței de apel nu a fost modificată soluția din sentință, urmează a se constata că recursul este inadmisibil astfel cum prevăd dispozițiile art. 3851al. 4 Cod procedură penală
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul G, Curtea va reține că acesta a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize tehnice auto apreciind că expertiza aflată la dosarul cauzei nu se coroborează cu celelalte probe adminJ. în cauză.
Curtea nu poate primi favorabil această cerere a inculpatului întrucât din cuprinsul expertizei tehnice auto efectuată în cursul urmăririi penale de către experții și (filele 50 - 59 dosar) rezultă că la întocmirea acesteia au fost avute în vedere probele adminJ. în cauză până la acel moment procesual - declarațiile inculpatului G, ale părții civile și ale martorilor și precum și procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție.
Pe de altă parte, potrivit art. 112 Cod procedură penală efectuarea unei noi expertize se dispune atunci când organul de urmărire penală sau de instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză situație pe care Curtea o apreciază ca nefiind incidentă în cauză neexistând vreun motiv pentru a se pune la îndoială concluziile formulate de cei doi experți.
Faptul că la judecarea recursului a fost depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară întocmit la cererea inculpatului G de către expertul nu poate induce vreun dubiu cu privire la exactitatea raportului efectuat în cursul urmăririi penale pentru că concluzia acestui raport, cum că impactul dintre cele două autovehicule a avut loc pe sensul de deplasare al autotrenului condus de inculpat, este în totală contradicție cu procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție, din care rezultă că locul impactului a fost la mijlocul benzii de rulare a autovehiculului condus de dar și cu declarația inițială a inculpatului (fila 23 verso dosar urmărire penală) în care acesta precizează că a încercat să evite coliziuneavirând stânga peste axul străzii moment în care vrând să revină pe sensul ei de mers a intrat în coliziune cu autotractorul pe care îl conducea.
De altfel, se constată că inculpatul Gaf ost de acord în cursul urmăririi penale cu concluziile raportului de expertiză și, în prezența apărătorului ales, a precizat că nu are de formulat obiecțiuni (procese-verbale filele 64 - 65 dosar urmărire penală).
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea nu poate primi ca fondată cererea inculpatului G privind trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui alt raport de expertiză tehnică auto.
Și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpat, în cuprinsul căruia acesta a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. e Cod procedură penală sub cuvânt că în cauză sunt incidente dispozițiile referitoare la cazul fortuit, este neîntemeiat.
În speță nu se poate reține că accidentul de circulație este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută respectiv a faptului că acest eveniment rutier s-a datorat revenirii neașteptate a autovehiculului condus de partea civilă pe sensul său de deplasare, comportament pe care inculpatul nu a putut să îl prevadă.
Se are în vedere că potrivit dispozițiilor legale în materie fiecare autovehicul trebuie să se deplaseze pe sensul său de mers și că în concret părăsirea benzii de rulare de către autotrenul condus de inculpat a fost o manevră total neadecvată situației ducând la impactul cu autoturismul condus de, autoturism care în momentul impactului circula pe sa de mers.
În acest sens sunt prevederile art. 41 din OUG 195/2002 (în redactarea în vigoare la data accidentului) conform cărora vehiculele circulă pe partea dreaptă a drumului public, cât mai aproape de a părții carosabile, în direcția de mers și prevederile art. 52 din același act normativ potrivit căroraconducătorul de vehicul care execută o manevră de trecere pe o altă bandă de circulație trebuie să se asigure în prealabil că o poate face fără să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Faptul că anterior manevrei inculpatului autoturismul circula sinuos, trecând peste axul drumului, respectiv intrând și ieșind de pe sensul său de deplasare, manevre efectuate pentru evitarea unor gropi aflate pe carosabil, nu justifică în nici un fel manevra inculpatului de pătrundere pe sensul contrar ci dimpotrivă impuneareducerea vitezei prin frânare, atenționarea prin semnale luminoase și sonore a conducătorului auto care conducea în acest mod, urmate de replierea cât mai aproape de acostamentul din dreapta al șoselei, situație în care accidentul nu ar fi avut loc.
De altfel acest mod de a circula al părții civile denota intenția sa de a reveni pe sa de deplasare, încălcarea axului drumului fiind de scurtă durată și determinată de manevrele de ocolire a gropilor, intenție pe care inculpatul putea și trebuia să o prevadă dată fiind și calitatea sa de șofer profesionist.
Este de remarcat că potrivit schiței locului faptei fiecare bandă de circulație avea o lățime de 4 metri iar pe sensul de deplasare al autotrenului condus de inculpat exista un acostament de 1,8 metri lățime, astfel că efectuarea de către inculpat a manevrelor mai sus expuse, pe care orice conducător auto cu o experiență medie în condus (și cu atât mai mult un conducător auto profesionist) le putea face în condițiile de trafic date, ar fi dus la evitarea evenimentului rutier soldat cu importante pagube materiale și umane.
Mai este de subliniat că, tot potrivit aceleiași schițe dar și planșelor foto efectuate la locul accidentului, inculpatul a început frânarea în timp ce roțile din stânga autotrenului se aflau la 1,05 metri de a din stânga a sensului de deplasare al autoturismului și că impactul cu acesta a avut loc la o distanță de 1,20 metri de aceeași, cu partea din dreapta față a autotrenului, ceea ce indică faptul că autovehiculul condus de inculpat pătrunsese în totalitate pe sensul contrar deplasării sale înainte de impact astfel că și din acest punct de vedere manevra de evitare încercată de inculpat apare ca fiind total nejustificată și neprofesionistă.
Cât privește împrejurarea că autoturismul condus de partea civilă se deplasa cu o viteză puțin peste limita legală (95 de km/h) acest aspect nu este de natură să atragă o culpă concurentă în ceea ce privește producerea accidentului dat fiind că în momentul impactul autoturismul se afla în întregime pe sensul său de deplasare și că în concret inculpatul este cel care a generat producerea impactului, părăsindu-și nejustificat destinată sensului său de deplasare.
Concluzionând, Curtea reține că în mod justificat au apreciat instanțele ale căror hotărâri sunt supuse controlului judiciar că în cauză culpa în producerea accidentului de circulație aparține în întregime inculpatului, solicitarea acestuia de achitare pe motiv că în cauză sunt incidente dispozițiile referitoare la cazul fortuit fiind prin urmare nefondată.
Față de cele mai sus arătate, Curtea constată motivele de recurs invocate de inculpat sunt neîntemeiate și cum nici din oficiu nu au fost decelate motive care să conducă la reformarea hotărârilor atacate urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul
Văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. a și b Cod procedură penală precum și dispozițiile art. 192 al. 2, art. 193 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de inculpatul G (CNP -, fiul lui și, născut la data de 3 iulie 1977 în comuna, județul S, cetățean român, studii 10 clase, conducător auto, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, cu domiciliul în S,-, bloc 30 D,. 8, județul S, în S,-, bloc 93, scara H,.4,. 81, județul S) împotriva deciziei penale nr. 532 din 17 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- - sentința penală nr. 48 din 31 martie 2008 pronunțată de Judecătoria L, județul G în dosar nr-.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de asigurătorul - Sucursala S împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă pe fiecare recurent la plata către stat a câte 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Obligă pe fiecare recurent la plata către partea civilă a câte 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2009.
PREȘEDINTE, Ptr.judecător JUDECĂTOR,
aflat la seminar cf.art.312
Cod procedură penală,
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./2 iulie 2009,
Fond:
Apel: -
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marius Marcian
