Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 452/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.178 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.452
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Acsinte
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și asiguratorul SC SA Sibiu - Sucursala S, împotriva deciziei penale nr.215 din 19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 02 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 10.12.2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 510 din data de 12.06.2009, Judecătoria Rădăuți l-a condamnat pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 lit."d" Cod penal, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, părți civile fiind, Spitalul Județean de Urgență "Sf. cel " S și Spitalul municipal R, iar asigurator de răspundere civilă fiind SC" Asigurări"SA - Sucursala
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile prev. de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea disp. art. 83, 84 Cod penal.
Pe aceeași durată a fost suspendată condiționat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit."a" teza a II-a și lit."b" Cod penal.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă, inculpatul fiind obligat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă SC" Asigurări"SA - Sucursala S, să-i plătească acesteia suma de 165.000 lei cu titlu de daune, din care 15.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale.
S-a constatat că Spitalul Județean de Urgență "Sf. cel " S și Spitalul municipal R nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt descrisă în rechizitoriu, mai exact că, la data de 16 noiembrie 2007, în jurul orelor 1915, inculpatul se deplasa la volanul autoturismului marca 1310, cu nr. de înmatriculare -, pe DN 2-E 85, din direcția S-. În autoturism, în afară de conducătorul auto, se mai aflau doi pasageri, respectiv, pe scaunul din față și pe bancheta din spate.
În momentul în care a ajuns la km 477 + 700, inculpatul a observat în fața sa, deplasându-se în aceeași direcție, un autocamion încărcat cu lemne și fără a se asigura suficient, s-a angajat în depășirea acestuia.
În același timp, din sens opus, respectiv dinspre spre S, circula regulamentar autoutilitara camion Volvo, cu nr. de înmatriculare -, condusă de către numitul.
Observând manevra efectuată de către inculpat, conducătorul auto a redus viteza de deplasare, virând ușor spre stânga. În același timp, inculpatul, observând autoutilitara camion, care circula din sens opus, a acționat instalația frânei de serviciu.
În aceste condiții, datorită stării părții carosabile și posibil datorită unor dezechilibre ale instalației de frânare a autoturismului, acesta a derapat, direcția nemaiputând fi controlată de conducătorul auto, respectiv inculpatul. În timpul derapării, autoturismul s-a rotit cu fața la 900spre dreapta, ajungând în partea laterală dreaptă, pe sensul opus de mers, în dreptul autoutilitarei camion (care era ușor virată spre stânga).
În momentul când autoutilitara era aproape oprită, între laterala dreaptă a autoturismului și frontala dreaptă a autocamionului s-a produs impactul, după care autoturismul, efectuând o mișcare de rototranslație, a fost proiectat pe terenul din partea a drumului.
Consecința impactului a fost că numitul, aflat în autoturismul condus de inculpat, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 zile îngrijiri medicale, iar numita, de asemenea pasageră în aceeași mașină, ca urmare a leziunilor suferite, a decedat.
Sectorul de drum pe care a avut loc accidentul are partea carosabilă din asfalt bituminos, tratat cu criblură. La locul accidentului, circulația rutieră se desfășoară în două sensuri, cu câte o bandă de circulație pe fiecare sens, materializate cu marcaj axial discontinuu. Lățimea sensului din dreapta este de 3,40 metri, iar a celui din stânga de 3,30 metri.
Sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniamentul aflat în de aproximativ 2 grade în direcția S-.
La data și ora producerii accidentului carosabilul era ud, acoperit parțial cu zăpadă topită, timp, cer senin, vizibilitate bună. În zona producerii accidentului nu sunt instalate indicatoare rutiere de avertizare sau reglementare.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat, s-a stabilit că în momentul premergător accidentului, viteza autoturismului 1310, condus de către inculpatul - era de 65 km/. Conform art. 123 lit."e" din regulamentul de aplicare a Codului Rutier nr.195/2002, conducătorul de autovehicul este obligat să circule cu o viteză de 50 km./h în afara localităților când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că partea carosabilă era udă, acoperită parțial cu zăpadă topită, neîndeplinindu-se deci condițiile pentru care viteza trebuia să fie de maxim 50 km./
Inculpatul a încălcat prev. art.118 lit."a" din regulamentul de aplicare a Codului Rutier, potrivit căruia era obligat să se asigure că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus, precum și ale art. 120 lit."j" din același regulament prin care este interzisă depășirea vehiculelor când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii.
Referitor la conducătorul autoutilitarei cu nr. - -, s-a concluzionat că nu a încălcat nici o regulă de circulație, iar accidentul putea fi evitat dacă inculpatul respecta normele rutiere în vigoare cu privire la efectuarea manevrei de depășire.
Prima instanță a constatat că probele administrate în cauză converg către vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel că, pentru considerentele arătate pe larg în motivare, nu a primit apărările sale invocate în susținerea soluției de achitare.
Sub aspectul laturii civile, Judecătoria Rădăuția admis toate pretențiile civile emise de partea civilă, cu motivarea că prejudiciul material a fost dovedit în mod cert cu declarațiile martorilor (144) și (145), coroborate cu înscrisurile de la filele 140-143. De altfel, cuantumul acestui prejudiciu nu a fost contestat.
În condițiile în care nici inculpatul și nici asiguratorul de răspundere civilă - prin reprezentantul său, nu au contestat justețea acordării daunelor morale și a cuantumului acestora, prima instanță a apreciat că nu are nici un motiv să reducă pretențiile civile.
S-a avut în vedere că în doctrină și jurisprudență este controversată problema de drept dacă asiguratorul de răspundere civilă răspunde sau nu în solidar cu inculpatul. Cum în speță asiguratorul nu a contestat în nici un moment solicitările părții civile și angajarea răspunderii materiale în solidar cu inculpatul, instanța nu a mai motivat, în mod deosebit, acest aspect, astfel că a dispus în sensul celor mai sus consemnate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea civilă, inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă " ASIGURĂRI" - Sucursala S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Deși partea civilă a precizat în scris că apelul său vizează doar latura penală a cauzei, în cursul dezbaterilor a învederat că înțelege să-și retragă calea ordinară de atac promovată, sens în care s-a luat o declarație, separat atașată la dosar.
Inculpatul, prin apărătorul său ales, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, arătând în esență că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine dacă a avut sau nu culpă exclusivă în producerea accidentului. În subsidiar, a solicitat a se da eficiență sporită circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei până la minimul general prevăzut de lege. Pe latură civilă, nu a contestat sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale, însă a solicitat obligarea doar a asiguratorului la plata prejudiciului și nu în solidar cu acesta.
În apelul său, asiguratorul de răspundere civilă " ASIGURĂRI" - Sucursala Sac riticat sentința, motivat de faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor. Totodată, a arătat că sumele acordate au fost de o manieră exagerată și nejustificată, impunându-se cenzurarea corespunzătoare a acestora.
Prin decizia penală nr.215/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a luat act că partea civilă și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 510/12.06.2009, pronunțată de Judecătoria Rădăuți.
A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul, împotriva aceleiași sentințe penale.
A fost admis apelul declarat de asiguratorul de răspundere civilă " ASIGURĂRI" - Sucursala S împotriva sentinței mai sus menționată.
A fost desființată, în parte, sentința apelată, în sensul că:
S-a înlăturat din sentință dispoziția privind obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă " ASIGURĂRI" - Sucursala S să-i plătească părții civile suma de 165.000 lei cu titlu de daune, din care 15.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile, suma de 165.000 lei cu titlu de daune, din care 15.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale, asigurator de răspundere civilă fiind " ASIGURĂRI" - Sucursala
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că din probele administrate în cauză, cu referire expresă la raportul de expertiză tehnică, rezultă indubitabil vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal, motiv pentru care nu se poate dispune achitarea sa.
Având în vedere împrejurările în care inculpatul a săvârșit infracțiunea și consecința produsă, respectiv decesul unei persoane, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a dat dovadă de clemență, în sensul că dând eficiență practică circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, 76 lit. d Cod penal, l-a condamnat la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu acordarea beneficiului suspendării condiționate a acesteia.
Nu se impune a se da eficiență sporită circumstanțelor atenuante ce pledează în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei până la minimul general și nici măcar sub cuantumul stabilit, întrucât aceasta nu și-ar mai atinge scopul de reeducare și prevenire a săvârșirii unor noi infracțiuni, prev. de art. 52 Cod penal.
Referitor la apelul declarat de către asiguratorul de răspundere civilă, starea de solidaritate dintre acesta și inculpat, instituită de instanța de fond, este greșită. Astfel, potrivit art. 24 al. 3 Cod procedură penală"persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numește parte responsabilă civilmente."Conform art. 191 al. 3 Cod procedură penală,"partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat."
Ori, prin Decizia nr. I/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că:"societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă ia nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile"(publicată în nr. 503 din 14.06.2005).
În baza art. 4142al. 3 Cod procedură penală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin soluționarea recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Cum societatea de asigurare nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, fiind citată în procesul penal de față doar pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă, în mod greșit prima instanță a obligat-o pe aceasta, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, contrar textelor de lege menționate anterior, starea de solidaritate operând doar între un inculpat și partea responsabilă civilmente, în speță neexistând o astfel de parte.
Pentru aceleași considerente, Tribunalul nu a primit nici motivul invocat de apărătorul inculpatului, în sensul că se impune obligarea doar a asiguratorului nu și a acestuia la plata despăgubirilor către partea civilă, având posibilitatea să-și valorifice ulterior dreptul în baza poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.
Critica formulată de asigurator referitoare la cuantumul prea mare a despăgubirilor stabilite de prima instanță nu este fondată, întrucât daunele materiale au fost dovedite cu declarații de martori și înscrisuri, iar cele morale au fost just apreciate pentru a se putea asigura ușurarea și compensarea, măcar în parte, a suferințelor sufletești îndurate de partea civilă prin pierderea unui membru al familiei, deși viața unui om nu are echivalent bănesc. De altfel, asiguratorul nu a contestat scris sau oral, la instanța de fond, pretențiile emise de partea civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs asiguratorul SC SA Sibiu - Sucursala S, fără însă a-l motiva, și inculpatul.
În motivarea scrisă și orală a recursului, inculpatul a arătat că greșit a fost condamnat pentru ucidere din culpă, în condițiile în care din probele administrate nu s-a dovedit, fără vreo îndoială, vinovăția sa, și nici culpa lui exclusivă.
A solicitat a se dispune achitarea, în conformitate cu disp. art.10 lit.d pr.pen. sau în subsidiar instanța să dea eficiență sporită circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, a solicitat obligarea exclusivă a asiguratorului la plata despăgubirilor civile, întrucât la data accidentului era asigurat, aplicabile fiind disp. art.57 din Legea nr.136/1995, astfel că el nu datorează daune părții civile.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.3859alin.1 pct.14, 18.pr.pen. precum și în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
După cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în dosar, singurul care a încălcat prevederile legale care reglementează circulația vehiculelor pe drumurile publice, respectiv art.118 lit.a și art.120 lit.j din Regulamentul de aplicarea a Codului Rutier a fost inculpatul, aceste nerespectări ale normelor arătate conducând la decesul victimei.
Potrivit art.66 pr.pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, iar în cazul când sunt probe de vinovăție, are dreptul să probele lipsa lor de temeinicie.
Or, în speță, inculpatul nu a administrat niciun mijloc de dovadă în combaterea probelor în acuzare existente la dosar.
Așadar, temeinic au reținut instanțele că fapta, în încadrarea juridică reținută de parchet, există și a fost comisă cu vinovăție, sub forma culpei, de către inculpat.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal. În favoarea acestuia au fost reținute circumstanțe atenuante, în accepțiunea art.74 Cod penal, pedeapsa aplicată fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă, iar executarea sa, suspendată condiționat.
O reducere a acestei pedepse nu ar fi de natură a-și atinge scopul, cel de reeducare și de prevenire a săvârșirii, în viitor, de noi infracțiuni, în condițiile în care, urmare a neglijenței inculpatului, o persoană și-a pierdut viața.
În latura civilă a cauzei, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă, la plata de despăgubiri civile reprezentând daune materiale și daune morale.
Ulterior, în apel, obligația de plată a asigurătorului a fost înlăturată, ea incumbând exclusiv inculpatului, dar făcându-se mențiunea calității de asigurător a SC " Asigurări" SA Sucursala
Or, sub acest aspect, apreciază Curtea, obligația de plată, în limita sumei asigurate, revine exclusiv asigurătorului în aplicarea Legii 136/1995 relativ la contractul de asigurare obligatoriu de răspundere civilă auto.
Astfel, potrivit art.49 din acest act normativ, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule.
Aceste dispoziții se stabilesc, în cazul în care nu s-a realizat o înțelegere între asigurat, persoana păgubită și asigurător, prin hotărâre judecătorească (art.54 din aceeași lege).
Ele se plătesc, potrivit prevederilor art.55 din actul normativ anterior menționat, nemijlocit persoanelor fizice păgubite, în măsura în care nu au fost despăgubite de către asigurat.
Așadar, acțiunea civilă poate fi exercitată, chiar și în procesul penal, direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației care îi incumbă, potrivit contractului de asigurare de răspundere civilă obligatorie încheiat între proprietarul vehiculului și asigurator.
Este așadar de esența contractului de asigurare ca, în cazul în care persoana asigurată nu a despăgubit pe cel prejudiciat, asigurătorul să plătească despăgubirea unei terțe persoane, respectiv cel care a suportat dauna cauzată prin fapta culpabilă a celei dintâi.
Prin decizia în interesul legii nr. I din 2005 ÎCCJ B - Secțiile Unite s-a stabilit calitatea în care asigurătorul participă în proces, și anume cea de "asigurător de răspundere civilă", și nu de parte responsabilă civilmente.
Or, aceasta nu exclude obligarea asigurătorului la plata de despăgubiri civile, răspunderea sa fiind una contractuală, impunându-se a se avea aici în vedere natura contractului de asigurări - o aplicație a contractului în folosul unui terț (stipulațiune în folosul altei persoane), ea izvorând din Legea 136/1995.
Așadar, se justifică în cauză obligarea exclusivă a asigurătorului de răspundere civilă la plata de despăgubiri către partea civilă, fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Relativ la cuantumul daunelor materiale acordate părții civile, Curtea constată că acestea au fost corect stabilite, ele acoperind cheltuielile suportate de către aceasta cu înmormântarea victimei, praznicele făcute conform tradiției și amenajarea mormântului, dovedite cu depozițiile martorilor și și înscrisurile depuse la 140 - 143 dosar fond.
Cât privește daunele morale, apreciază Curtea că ele au fost acordate într-un cuantum prea ridicat.
Este real că viața unei persoane nu poate fi estimată în bani și nicio sumă nu ar putea vreodată să acopere pierderea suferită de către urmași prin moartea unei ființe dragi lor. Ele sunt stabilite pentru a asigura însă, alături de hotărârea de condamnare a celui vinovat de pierderea vieții ei, o satisfacție morală, aprecierea cuantumului lor revenind exclusiv instanței.
În aceste împrejurări, apreciază Curtea că suma de 80.000 lei, acordată cu acest titlu, este de natură a-i crea părții civile, soțul defunctei, o astfel de satisfacție.
Nu se poate reține că suma cu care s-a constituit, în acest sens, partea civilă se impune a fi acordată în totalitate, cu motivarea că nu a fost contestată.
Astfel, inculpatul a precizat, înaintea tuturor instanțelor, că nu datorează nimic, dat fiind aspectul că cel care urmează a plăti daunele este asigurătorul, în baza contractului de asigurare anterior încheiat, iar acesta din urmă a solicitat, în apel, "cenzurarea cuantumului despăgubirilor civile și daunelor morale".
Chiar dacă asigurătorul nu a motivat recursul declarat, instanța este obligată să-l analizeze prin prisma motivelor de casare care se iau întotdeauna în considerare din oficiu, fiind aplicabil aici cel prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 Cod procedură penală.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiate recursurile declarate de inculpat și asigurător, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, le va admite.
Va casa în parte decizia penală atacată, dar și sentința penală nr. 510 din 12.06.2009, procedând în sensul celor mai sus arătate.
Dată fiind soluția pronunțată, de admitere a recursului declarat de inculpat, în conformitate cu disp. art. 193 Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în S,-,.16,.B,.11, jud. S și asigurătorul de răspundere civilă " Asigurări" - Sucursala S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva nr. 215 din data de 19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte atât mai sus-menționată cât și nr. 510 din data de 12.06.2009 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și în rejudecare:
Înlătură din decizia atacată obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumelor de 15.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală rap. la art. 49, 54 și 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință obligă asigurătorul de răspundere civilă " Asigurări" S să plătească părții civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 80.000 lei cu titlu de daune morale.
Înlătură, din, dispoziția de obligare a inculpatului la plata către stat a cheltuielilor judiciare din apel, care rămân în sarcina acestuia.
Înlătură din nr. 510/2009 a Judecătoriei Rădăuți dispoziția prin care s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 84 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din recurs, reprezentând onorariu avocat.
Cheltuielile judiciare din recurs, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.12.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. AV.
Dact.
3 ex.
23.12.2009
Jud. -
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Andronic Tatiana Luisa, Acsinte
