Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 458/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 458
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "ucidere din culpa (art.178 Cod penal)", formulat deinculpatulimpotriva deciziei penale nr.140 din data de 26.03.2008, pronuntata de Tribunalul I in dosarul nr-.
procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 09.09.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 16.09.2008.
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 3542 din 30.11.2007 a Judecătoriei Iași, a fost condamnat inculpatul, fără antecedente penale, la pedepsele:
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178, alin. 1 și alin. 2, cu aplicarea art. 74 lit. "a,c" și art. 76 lit. "d" Cod penal;
- 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/1996 cu aplicarea art. 13, art. 74 lit. "a,c" și art. 76 lit. "e" Cod penal.
Pedepsele au fost contopite urmând ca inculpatul să execute 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. "a,b" Cod penal, pedeapsă accesorie care a fost suspendată potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " TRANS " B să plătească minorelor I-, - și -- o prestație periodică de câte 141 lei lunar, începând cu data decesului victimei și până la majoratul fiecărei minore ori continuarea studiilor fără a depăși vârsta de 25 de ani.
fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe I "Sf. " suma de 31.366 lei despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
Inculpatul și victima erau, la momentul producerii accidentului de muncă, angajați ai " TRANS ".
În temeiul unor raporturi contractuale, " TRANS ", în calitate de subantreprenor, și-a asumat obligația de transporta și de a pune la dispoziția beneficiarului "" I utilaje specifice de forjare. Astfel, " TRANS " a transportat o presă tip, de 4000 tf, de la "" la ""
Această presă urma a fi descărcată și pusă pe poziție în fundația pregătită anterior în secția de forjare a societății beneficiare. Pentru desfășurarea acestei activități urma să se folosească instalația de ridicat electrohidraulică cu două portale, cu = 2 x (80+80) tf, instalație ce a fost închiriată de către " TRANS " pe o perioadă de 5 ani de la " SPECIAL TRANSPORT"
" TRANS " a trimis la "" Ioe chipă coordonată de către inculpatul în calitate de șef al acesteia și din care făceau parte și montatorii de subansam-, G și G, echipă ce avea ca obiectiv efectuarea montajului presei.
În acest scop, la data de 05.10.2005, membrii echipei au descărcat și au poziționat componentele presei, pregătindu-le pentru efectuarea montajului. Este vorba despre o piesă denumită "batiu", în greutate de aproximativ 30 tone și o altă piesă denumită "montant" în greutate de 60 tone, ce urma a fi poziționată ulterior deasupra batiului.
La data de 06.10.2005, începând cu orele 09,00, membrii echipei au desfășurat activități prealabile efectuării montajului presei. Astfel, au fost așezate o parte din traversele din lemn de stejar, în lungime de câte 1,8, folosite în vederea deplasării și punerii pe poziție a montantului presei. Peste traversele din lemn urmau a fi amplasate căile de rulare pe care trebuiau să se deplaseze două cricuri hidraulice cu portalul montat deasupra acestora, în poziție orizontală. Cu ajutorul sistemului alcătuit din căi de rulare, cricuri hidraulice și portal urma a se realiza deplasarea și așezarea montantului presei asupra batiului, după ce montantul, în prealabil, era ridicat de la sol de către portal.
Înainte de a fi efectuate operațiunile de efectuare a montajului presei, astfel cum au fost descrise mai sus, în jurul orelor 12,00, membrii echipei aparținând " TRANS " au fost anunțați despre o vizită pe care o comisie urma să o realizeze în secția de forjare a ""
Întrucât calea de acces în hală era blocată de o piesă componentă, de mari dimensiuni, a instalației de ridicat cu două portale, se impunea eliberarea căii de acces, motiv pentru care reprezentanți ai I le-au cerut membrilor echipei de montatori de subansamble să mute piesa respectivă.
Pentru a efectua această operațiune, victima a manevrat podul rulant de 5 t din cadrul secției de forjare a "" Această acțiune a fost efectuată în ciuda faptului că lucrătorii echipei conduse de către inculpatul au fost instruiți să nu folosească instalații de ridicat care nu aparțin societății comerciale ai cărei angajați erau. În timp ce victima manevra podul rulant, ceilalți lucrători, G și G, desfășurau operațiuni de eliberare și pregătire a zonei de lucru, întrucât urma continuarea așezării celorlalte traverse din lemn.
a trecut podul rulant peste montant folosind comanda de la sol. La un moment dat cablul de comandă al podului s-a agățat de partea superioară a montantului presei, aspect comunicat de către victimă șefului de echipă, inculpatul.
Pentru a descurca firul de comandă al podului rulant, victima s-a urcat pe o scară până deasupra părții superioare a montantului, fiind echipat cu o cască de protecție și centură de siguranță.
Înainte de a urca pe scară, victima s-a înțeles cu inculpatul ca, după ce va reuși să descurce cablul de comandă, să coboare de pe montant, iar șeful de echipă, prin acționarea de la sol a comenzii podului rulant, să asigure desfășurarea cablului încurcat de comandă al podului.
După descurcarea cablului de comandă de către victima, inculpatul a preluat comanda de la sol a podului rulant. În acel moment, victima a coborât pe scară până la nivelul montantului presei, pentru a urmări trecerea cablurilor de susținere și de comandă ale podului rulant peste montant, fără a-l anunța în prealabil pe șeful de echipă, inculpatul. Victima a observat că firul de ce susținea firul de comandă era, de asemenea, agățat de montant și, fără să-l anunțe pe inculpatul, a urcat din nou pe montantul presei pentru a-l desprinde.
După aproximativ două minute, conform înțelegerii intervenite între cei doi, inculpatul, fără a se asigura că victima nu se mai află pe montant, a acționat podul rulant pentru a-l deplasa. În aceste condiții, podul rulant deplasându-se cu aproximativ 50 cm, l-a surprins pe în partea superioară a montantului, l-a dezechilibrat și i-a provocat căderea pe pardoseala secției de la o înălțime de circa 5,5. Victima a fost transportată la Spitalul Clinic Universitar de Urgențe "Sf. "I unde a fost supus mai multor intervenții chirurgicale și unde a decedat, la data de 22.11.2005, în jurul orelor 15
Situația de fapt astfel reținută, rezultă din analiza declarațiilor inculpatului, coroborate, în conformitate cu prevederile art. 69 Cod de procedură penală, cu declarațiile martorului G, precum și cu aspectele consemnate în raportul întocmit de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă I și în raportul de autopsie medico-legală nr. 1730/C din 16.01.2006.
Astfel, instanța reținut că inculpatul a relatat în mod corect producerea accidentului, iar declarațiile date de către acesta în cursul procesului penal, dar și în fața inspectorilor I, se coroborează cu declarațiile martorului G.
În dimineața zilei de 06.10.2005, înainte de a începe activitățile pregătitoare montării presei, inculpatul a "trasat sarcinile de lucru pentru ziua respectivă", așa cum a arătat martorul G (filele 15-18 dosar urmărire penală). Martorul a mai adăugat că inculpatul "ne-a atras atenția că nu avem voie să folosim podul rulant",că trebuie "să purtăm cască de protecție, salopetă, mănuși, bocanci, iar pentru lucrul la înălțime să avem întotdeauna centura de siguranță".
În jurul orelor 12,00, echipa lucrătorilor aparținând " TRANS " a fost solicitată de către reprezentanți ai "" I în vederea mutării piesei care bloca accesul în hală, însă pentru deplasarea acesteia era necesară folosirea podului rulant din hala societății beneficiare. Pentru efectuarea acestei operații era necesară o autorizație eliberată de către Inspecția de Stat pentru Controlul, sub și de ().
Martorul Gas ubliniat faptul că "nici unul dintre membrii echipei nu era autorizat pentru această activitate, astfel încât trebuia să solicităm conducerii de la "" I desemnarea unui muncitor specializat în această activitate". Acest aspect este întărit și de inculpat care, însă, a adăugat că atât el cât și victima urmau cursuri în vederea obținerii autorizației. De altfel, ulterior, inculpatul a obținut această autorizație ce i-a fost eliberată la data de 15.08.2006, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 21 din dosarul de urmărire penală.
Din fișa colectivă de instructaj pentru protecția muncii aflată la fila 5 din dosarul de urmărire penală instanța reține că membrii echipei de montatori de subansamble cunoșteau normele de protecție a muncii, fișa fiind semnată, printre alții, și de către victima. Totodată, a fost îndeplinit și instructajul individual, astfel cum rezultă din fișa individuală de instructaj aflată la fila 142 din raportul întocmit de către inspectorii
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 90/1996 privind protecția muncii, republicată, raportate la dispozițiile art. 19 alineatul 1 literele a și b din același act normativ, victima și inculpatul, în calitate de salariați ai " TRANS ", aveau obligația de a-și însuși și de a respecta normele de protecție a muncii și măsurile de aplicare a acestora, și, totodată, aveau și îndatorirea de a-și desfășura activitatea în așa fel încât să nu expună la pericol de accidentare atât propria persoană, cât și pe celelalte persoane participante la procesul de muncă.
Instanța constată că deși membrii echipei de lucrători, printre care se afla și victima, cunoșteau normele de protecție a muncii în condițiile de lucru la înălțime și deși victima era echipată cu centură de siguranță, așa cum a observat martorul G ulterior căderii acesteia pe pardoseala secției, victima nu a folosit centura de siguranță pe care o avea în dotare.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 407 din Normele Generale de Protecție a din 2002, "dacă operatorul unui echipament tehnic, destinat pentru ridicarea sarcinilor neghidate, nu poate observa întregul traseu al sarcinii fie direct, fie prin intermediul unui echipament auxiliar care furnizează informațiile necesare, atunci o persoană competentă trebuie să comunice cu operatorul pentru a-l ghida și trebuie luate măsuri organizatorice pentru a se preveni ciocnirile cu sarcină care pot să pericliteze angajații".
Așa cum rezultă din declarațiile date de către inculpatul coroborate cu aspectele consemnate de către inspectorii de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă I, după ce victima a reușit să descurce cablul de comandă, inculpatul a așteptat aproximativ două minute după care a acționat podul rulant. Inculpatul a procedat în această manieră deși victima nu se afla în raza sa vizuală și nici nu era ghidat de către o persoană competentă, așa cum impun normele de protecție generală a muncii.
Instanța constatat că nerespectarea unui minimum de norme generale de protecție a muncii a avut ca rezultat căderea victimei de la o înălțime de aproximativ 5,5, cădere ce a provocat acesteia un politraumatism cu fractură de bazin și fracturi costale bilaterale, cu hemotorax, rupturi hepatice și de anse intestinale, ruptură de vezică urinară, astfel cum se menționează în raportul de autopsie medico-legală nr. 1730/C din 16.01.2006 aflat la fila 13 din dosarul de urmărire penală. Victima, deși s-a aflat sub permanentă îngrijire medicală de specialitate, așa cum rezultă din documentația medicală atașată la dosarul cauzei de către partea civilă Spitalul Clinic Județean "Sf. " I - Clinica I Chirurgie (filele 153-290), a decedat ca urmare a șocului traumatico-hemoragic suferit, la data de 22.11.2005, în jurul orelor 15
Deși nici unul dintre lucrătorii prezenți în hala "" I nu a perceput în mod direct producerea accidentului de muncă, însuși inculpatul declarând că a aflat ce s-a întâmplat în cursul unei vizite făcute victimei la unitatea sanitară unde aceasta se afla internată, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus pe baza declarațiilor inculpatului ce se coroborează deplin cu declarațiile martorului G și cu împrejurările de fapt relevate în cadrul raportului întocmit de către inspectorii I, cu respectarea dispozițiilor art. 27 alineatul 1 litera b și alineatul 2 din Legea nr. 90/1996 privind protecția muncii, republicată.
În ceea ce privește prima infracțiune săvârșită de către inculpatul, și anume infracțiunea de neluare a vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locul de muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/1996 privind protecția muncii, republicată, cu aplicarea art. 13 Cod penal, instanța reține:
Sub aspect obiectiv, inculpatul a realizat un act omisiv, manifestând pasivitate față de obligația ce îi revenea în calitate de șef al echipei de lucrători din cadrul " TRANS ", referitoare la respectarea de către el însuși și impunerea respectării normelor de protecție a muncii celorlalți colegi de echipă. Astfel, deși cunoștea faptul că nici el și nici victima nu erau autorizați să folosească podul rulant, a avut un comportament pasiv față de obligațiile pe care le avea, împrejurare ce a determinat ca intervenția victimei să se desfășoare în afara cadrului creat de normele generale de protecție a muncii. În consecință, inculpatul, prin neîndeplinirea obligației ce îi revenea în calitatea sa de conducător și coordonator al echipei de montatori de subansamble, a creat pericolul iminent al producerii accidentului de muncă a cărui victimă a fost, între actul comisiv al inculpatului și urmarea imediată socialmente periculoasă fiind stabilită o legătură de cauzalitate directă.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte potrivit art. 19 alineatul 1 punctul 1 litera Cod penal. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar a adoptat o atitudine indiferentă față de rezultatul socialmente periculos al faptei sale întrucât, având în vedere nivelul său de pregătire și experiența sa în calitate de șef al unei echipe, de coordonator al activității membrilor acesteia, cunoștea că neluarea și că nerespectarea normelor de protecție a muncii pot avea ca finalitate crearea unui pericol iminent de producere a unui accident de muncă. De asemenea, se reține că, având în vedere particularitățile psihofizice, intelectuale, experiența de viață și pregătirea inculpatului, raportate la momentul și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, a prevăzut rezultatul, dar a adoptat o atitudine indiferentă față de posibilitatea producerii acestuia.
În consecință, în drept, fapta inculpatului, care în ziua de 06.10.2005, în jurul orelor 12,00, nu a luat măsurile prevăzute de dispozițiile legale privitoare la protecția muncii, deși, în calitatea sa de conducător al echipei de lucrători, avea îndatorirea de a lua aceste măsuri la locul de muncă, creând prin aceasta pericolul iminent de producere a unui accident de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 35 din Legea nr. 90 din 1996, privind protecția muncii, republicată. Instanța va reține aplicabilitatea acestui act normativ în prezenta cauză având în vedere faptul că, prin raportare la Legea nr. 319/2006, privind securitatea și sănătatea în muncă, prima reprezintă legea mai favorabilă căreia, de altfel, instanța îi va da eficiență.
În ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă a unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru efectuarea unei anumite activități prevăzute de art. 178 alineatele 1 și 2 Cod penal, instanța reține următoarele:
Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a săvârșit un act omisiv constând în nerespectarea normelor generale de protecție a muncii, pasivitatea adoptată de către acesta generând pericolul iminent al producerii unui accident de muncă, a cărui victimă a fost, de altfel,. Între inacțiunea inculpatului și urmarea socialmente periculoasă - căderea victimei cu consecința survenirii decesului acesteia pe fondul politraumatismului suferit, există o legătură de cauzalitate directă. Prin respectarea unor simple reguli de protecție a muncii s-ar fi putut evita provocarea sfârșitului tragic al victimei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat din culpă simplă, ca formă a vinovăției, potrivit art. 19 alineatul 1 punctul 2 litera b și alineatul 3 Cod penal. Inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii unui accident de muncă, și implicit a decesului victimei, deși trebuia să prevadă, date fiind nivelul său de pregătire, experiența sa în calitatea de conducător al echipei de lucrători. Totodată, inculpatul putea să prevadă rezultatul socialmente periculos al faptei sale, având în vedere particularitățile psihofizice, intelectuale, experiența sa de viață și pregătirea sa, toate aceste aspecte raportate la momentul și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei.
Având în vedere faptul că rezultatul socialmente periculos al faptei, și anume căderea victimei de la o înălțime de aproximativ 5,5 cu consecința producerii decesului acesteia șa data de 22.11.2005, a fost pricinuit și prin fapta victimei care știa că nu este autorizată să folosească podul rulant și care urcând cu ajutorul scării pe montant nu s-a asigurat, deși era echipată cu centură de siguranță, încălcând astfel normele de protecție a muncii desfășurate la înălțime, instanța a reținut culpa concurentă a victimei la producerea decesului acesteia, într-un procent de 50%.
În consecință, în drept, fapta inculpatului, care, nerespectând măsurile prevăzute de lege privind protecția muncii referitoare la manevrarea podului rulant, provocând astfel căderea victimei cu consecința decesului acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alineatele 1 și 2 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 345 alineatul 2 Cod de procedură penală, instanța a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către acesta, instanța urmând a soluționa latura penală a cauzei având în vedere pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului, potrivit art. 33 litera a Cod penal.
Astfel, pentru infracțiunile săvârșite, instanța a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea, la a căror individualizare a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările în care au fost comise, precum și natura relațiilor juridice vătămate, criterii ce relevă o gravitate sporită a faptelor săvârșite.
Totodată, în favoarea inculpatului, instanța a reținut că acesta este o persoană integrată social, este cunoscut cu o conduită ireproșabilă și că se află la prima abatere de la normele de drept penal, că a adoptat o poziție procesuală corectă pe parcursul desfășurării procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor și că imediat după producerea accidentului victimei s-a îngrijit de aceasta, vizitând-o la spital, precum și de familia victimei.
Față de cele arătate mai sus instanța a reținut în favoarea inculpatului, drept circumstanțe atenuante, împrejurările prevăzute de art. 74 alineatul 1 literele "a și c" Cod penal, cărora le-a dat eficiență în conformitate cu prevederile art. 76 alineatul 1 litera "e", respectiv litera "d" Cod penal.
În consecință, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alineatele 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alineatul 1 literele "a,c" Cod penal și art. 76 alineatul 1 litera "d" Cod penal și cu aplicarea art. 33 litera "a" Cod penal, și o pedeapsă de 2 (două ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "neluare a vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locul de munca, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională˝ prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/1996 privind protecția muncii, republicată, cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 74 alineatul 1 literele "a, c" Cod penal, art. 76 alineatul 1 litera "e" Cod penal și art. 33 litera "a" Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 33 litera a și 34 litera b Cod penal, inculpatul, urmează să execute pedeapsa cea mai grea și anume pedeapsa de 1(un) an închisoare.
Pe durata executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 2 Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alineatul 1 literele "a și b" Cod penal, reținând că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alineatul 1 litera "c" Cod penal, instanța a constatat că inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie sau activitate în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care constată că nu se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal.
Având în vedere faptul că inculpatul se află la prima faptă cu caracter penal, față de atitudinea cooperantă adoptată în cursul procesului penal, și apreciind că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului, menționate în art. 52 Cod penal, pot fi atinse și prin executarea pedepsei în stare de libertate, instanța a dispus, în temeiul prevederilor art. 81 alineatul 2 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare și va stabili un termen de încercare de 3 ani, cu respectarea dispozițiilor art. 82 Cod penal.
Totodată, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 359 Cod de procedură penală, a pus în vedere inculpatului, prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre, în cursul termenului de încercare, cu consecința executării în regim de detenție a ambelor pedepse, care nu se vor contopi.
În temeiul art. 71 alineatul 5 Cod penal instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul acțiunilor civile exercitate în cadrul procesului penal, instanța reține:
Spitalul Clinic de UrgențeSf.I s-a constituit parte civilă cu suma de 62733,86 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate victimei, solicitând și acordarea dobânzii de referință până la achitarea prejudiciului (fila 46).
În ședința publică din data de 16.02.2007, instanța, din oficiu, a dispus, în conformitate cu prevederile art. 17 Cod de procedură penală introducerea în cauză, în calitate de părți civile, a copiilor minori ai victimei. Este vorba despre minorele I - născută la data de 02.02.1998, conform certificatului de naștere seria nr. -, eliberat de către Consiliul local al Comunei (fila 119), - - născută la data de 16.01.2002, potrivit certificatului de naștere seria nr. - eliberat de Primăria Mun. Pitești (fila 120) și - - născută la data de 22.08.2000, așa cum rezultă din certificatul de naștere seria nr. -, eliberat de Primăria Mun. Pitești (fila 121).
Ca urmare a intereselor contrarii conturate pe baza informațiilor furnizate de către inculpatul și mama minorelor, partea vătămată -, date referitoare la posibilitatea încheierii unei căsătorii între inculpat și mama minorelor, la solicitarea instanței a fost desemnat un curator, în persoana numitului A -, care să susțină interesele părților civile,
Instanța a soluționat acțiunile civile exercitate, din oficiu, în numele celor trei copii minori, potrivit interesului superior al acestora, astfel cum se dispune prin prevederile art. 2 alineatul 3 din Legea nr. 272/ 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Instanța a avut în vedere faptul că minorii au dreptul de a se bucura de prezența ambilor părinți care să exercite supravegherea acestora, dar care să le asigure și condițiile morale și materiale necesare creșterii, educării, instruirii, pregătirii din punct de vedere profesional.
Instanța constatat că prin curmarea tragică a vieții părintelui, ca urmare a neglijenței manifestate de către inculpat în îndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau cu privire la activitățile desfășurate la locul de muncă, cele trei minore au suferit o traumă ireparabilă, fiind lipsite de afecțiunea paternă de la o vârstă fragedă - de 9 ani, 5 ani, respectiv 3 ani, dar și de condițiile materiale pe care tatăl le putea oferi copiilor, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei chiar de către inculpatul, prin apărător ales (filele 293-296).
ireparabilă suferită de către cele trei minore le conferă acestora dreptul la reparație. Minorele au dreptul să beneficieze de aceleași condiții materiale de care se bucurau înainte de decesul tatălui lor. Numai în această ipoteză reparația prejudiciului cauzat este integrală și echitabilă. Inculpatul urmează însă a răspunde proporțional cu contribuția sa la cauzarea prejudiciului cert și dovedit suferit de părțile civile.
Astfel, instanța reține întrunite în cauză a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil, respectiv existența prejudiciului suferit de către părțile civile, a faptei ilicite săvârșite de către inculpatul, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma culpei simple.
Instanța reține că inculpatul, prin fapta sa ilicită a contribuit în proporție de 50% la pierderea suferită de către părțile civile.
Instanța mai reține, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei - certificate de naștere și venituri obținute din muncă, faptul că victima avea în întreținerea sa 3 copii minori față de care, în conformitate cu prevederile art. 94 alineatul 3 raportat la art. 86 din Codul familiei, avea îndatorirea legală de presta întreținere până la limita a Jd in câștigurile obținute din muncă, și anume până la limita sumei de 846 lei. În lipsa altor criterii care să stabilească o contribuție materială mai mare sau mai mică a părintelui decedat la creșterea copiilor săi minori, instanța va uza de criteriul contribuției obligatorii a părintelui căruia nu i se încredințează copii minori la desfacerea căsătoriei la asigurarea condițiilor materiale reclamate de creșterea și educarea lor..
Având în vedere faptul că descendenții, cât timp sunt minori, au drept la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află, instanța urmează a-l obliga pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " " B, la plata lunară a sumei de 423 lei - câte 141 lei pentru fiecare minor - cu titlu de despăgubiri civile, suma fiind calculată prin raportarea procentului de 50%, reprezentând contribuția inculpatului la producerea decesului victimei, la din câștigul din muncă obținut de victimă.
În consecință, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 346 Cod de procedură penală raportate la dispozițiile art. 14 Cod de procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil, a admis acțiunile civile exercitate din oficiu în numele copiilor minori ai victimei și a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente " " B, la plata în favoarea fiecărui minor a unei prestații periodice lunare în cuantum de 141 de lei de la data decesului victimei - 22.11.2005 până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 de ani, cu titlul de despăgubire civile, proporționale cu gradul culpei de 50 % reținute în sarcina inculpatului.
Instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către Spitalul Clinic de Urgențe Sf. I, și a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente " " B, la plata sumei de 31366 lei către partea civilă cu titlul de despăgubiri civile, proporționale cu gradul culpei de 50% reținute în sarcina inculpatului, și a respins ca nefondate celelalte pretenții civile.
Având în vedere prevederile art. 191 Cod de procedură penală, instanța a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 300 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Împotriva hotărârii a declarat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/ 1996 și art. 178 al. 1 și 2 Cod penal într-o singură infracțiune prevăzută de art. 178 al. 2 Cod penal, cu motivarea că prima infracțiune este absorbită în conținutul celei de-a doua.
Inculpatul a criticat reținerea culpei sale într-un procent egal cu cel al contribuției victimei la producerea rezultatului, deși victima nu a respectat înțelegerea pe care a avut-o cu inculpatul referitoare la timpul de care era nevoie pentru remedierea defecțiunii intervenită și a urcat din nou pe podul rulant fără a purta centură de siguranță.
Invocând această situație de fapt, inculpatul a solicitat reducerea culpei sale de la 50% la 20% cu consecința reducerii și a despăgubirilor civile proporțional cu gradul de vinovăție a inculpatului la producerea rezultatelor.
Referitor la latura civilă a cauzei, inculpatul a criticat cuantumul mare al despăgubirilor acordate părții civile Spitalul Clinic de Urgențe. Sf., arătând că toate cheltuielile de spitalizare au fost suportate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, deoarece victima beneficia de asigurare de sănătate obligatorie.
În ceea ce privește despăgubirile civile acordate părților civile minore, inculpatul a arătat că este inechitabilă obligarea sa la plata unor despăgubiri în cuantumul maxim admis de legiuitor, în condițiile în care urmează să se căsătorească cu mama părților civile minore, pe care le și întreține în fapt.
Prin decizia penală nr. 140 din 26.03.2008, Tribunalul Iașia respins ca nefondat apelul și a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Tribunalul a reținut că prima instanță a administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la persoana inculpatului stabilind corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 35 din Legea nr. 90/1996 și art. 178 al. 1 și 2 Cod penal.
Astfel, din coroborarea raportului întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă I, cu declarațiile martorului G, raportul de autopsie medico - legală nr. 1730/C/16.01.2006 întocmit de I, fișa colectivă de instructaj pentru protecția muncii, comanda fermă nr. 409/20.07.2005, contractul de servicii specifice - manipulare și transport special nr. 17151/06.10.2005 rezultă că în ziua de 06.10.2005, cu prilejul efectuării la sediul SC "" Iao perațiunilor de montaj al unei prese tip, în greutate de 4000 t, inculpatul și victima, în calitate de salariați ai " TRANS ", deși au fost instruiți să nu folosească instalații de ridicat ce nu aparțin societății, având obligația de a respecta normele de protecție a muncii și măsurile de aplicare a acestora, precum și îndatorirea de a-și desfășura activitatea astfel încât să nu expună la pericol de accidentare nici propria persoană, dar nici pe celelalte persoane participante la procesul de muncă, au manevrat podul rulant de 5 tf, din cadrul secției de forjare a "" SA I pentru a descurca firul de comandă al podului rulant, care se agățase de partea superioară montantului presei, împrejurare în care inculpatul, fără a se asigura că victima nu se mai află pe montant, a acționat podul rulant care în mișcare l-a surprins pe în partea superioară a montantului și l-a dezechilibrat, provocându-i căderea de la o înălțime de 5,5.
În urma acestui accident, victima. a fost internată în spitalul Clinic de Urgențe Sf. I, unde a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale decedând ulterior la data de 22.11.2005.
Aceste împrejurări rezultă și din declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor.
Fiind dovedită vinovăția inculpatului, în mod corect a hotărât prima instanță condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 35 din Legea nr. 90/1996 și art. 178 al 1, 2 Cod penal, respingând cererea de schimbare a încadrării juridice într-o singură infracțiune prevăzută de art. 178 al. 2 Cod penal.
a reținut prima instanță că infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al 1,2, Cod penal nu este o infracțiune complexă care absoarbe în conținutul ei ca element inacțiunea ce reprezintă conținutul infracțiunii prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/ 1996.
În cazul infracțiunii complexe, legiuitorul indică fără echivoc acțiunea sau inacțiunea cu încriminare distinctă pe care o include în conținutul infracțiunii complexe.
Or, în cazul art. 178 al. 2 Cod penal, legiuitorul nu arată că a inclus în conținutul infracțiunii de ucidere din culpă fapta prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/ 1996, astfel că uciderea din culpă ca urmare a nerespectării măsurilor prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri realizează conținutul două infracțiuni aflate în concurs legal.
În ceea ce privește critica referitoare la reținerea unei culpe inculpatului egală cu cea a victimei, având în vedere că atât victima, cât și inculpatul au folosit podul rulant din cadrul secției de forjare a "", deși primul nu obținuse autorizația necesară efectuării acestei operațiuni și nu a folosit centura de siguranță pe care o avea în dotare, iar inculpatul a acționat podul rulant fără a avea victima în raza sa vizuală și fără fi ghidat de persoană competentă, tribunalul a constatat că este justă modalitatea în care prima instanță a stabilit culpa concurentă a celor doi.
Nu există alte elemente care să conducă la concluzia că gradul de vinovăție a victimei la producerea accidentului a fost mai mare decât vinovăția inculpatului.
Sub aspectul laturii civile întinderea despăgubirilor materiale a fost determinată corect în raport cu gradul vinovăției inculpatului în producerea prejudiciilor materiale.
Având în vedere contribuția inculpatului de 50% în producerea accidentului și implicit a prejudiciului, prima instanță a hotărât întemeiat că inculpatul trebuie să plătească Spitalului Clinic de Urgențe Sf. IJd in cheltuielile făcute de această parte civilă cu asistența medicală acordată victimei pe perioada spitalizării până la deces, cheltuieli a căror valoare rezultă din cererea de constituire de parte civilă și documentația medicală a victimei pe perioada 05.10.2005- 22.11.2005.
Obligația persoanelor care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este prevăzut de art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin nr.OUG 72/ 2006.
Dreptul furnizorului de servicii medicale de a fi despăgubit pentru cheltuielile efectuate cu asistența medicală acordată victimei nu este condiționat, astfel că persoanele care prin faptelor lor aduc daune sănătății altei persoane au obligația de a repara prejudiciul indiferent dacă victima era sau nu asigurată medical.
Pentru aceste motive, nu poate fi primită critica inculpatului referitoare la împrejurarea că victima, fiind angajați legal, beneficia de asigurare de sănătate obligatorie.
În ceea ce privește prestațiile periodice datorate de inculpatul celor trei copii minori ai victimei, tribunalul a constatat că în mod legal a stabilit prima instanță cuantumul acestor prestații prin raportare la obligația legală de întreținere a părintelui față de copil și la cota legal maximă a acestei obligații.
Împrejurarea că în fapt inculpatul contribuie la întreținerea celor trei copii minori ai victimei nu modifică întinderea obligației de despăgubire, având relevanță doar sub aspectul executării acestei obligații.
În termen, hotărârea a fost recurată de inculpat cu motivarea că fapta prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/1996 este absorbită în fapta de ucidere din culpă, că s-a reținut un procent prea mare de culpă la inculpatului în producerea accidentului de muncă, că în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare a victimei, având în vedere că aceasta plătea asigurări de sănătate, că în folosul minorelor victimei s-a stabilit o prestație periodică prea mare, dacă se are în vedere faptul că acestea primesc și pensie de urmaș.
Recursul formulat nu este fondat.
Fapta prevăzută la art. 35 din Legea nr. 90/1996, se reține în sarcina inculpatului urmare a nerespectării obligațiilor pe care le avea în calitate de șef de echipă conform cu dispozițiile art. 18 alin. 2 și art. 19 lit. "a și b" din aceeași lege, dispoziții potrivit cărora în desfășurarea activității pe care o efectua împreună cu victima și celelalte persoane, avea obligația de a lua măsuri, astfel încât să nu expună la pericol de accidente propria persoană ori ceilalți participanți la procesul de muncă.
Faptul că nu a cerut ca manevrarea podului rulant să fie făcută de persoane autorizate, a creat un pericol iminent de producere a accidentului de muncă, omisiune care se circumscrie conținutului infracțiunii prevăzută de art. 35 din Legea nr. 50/1996.
Pentru aceste considerente, fapta prevăzută de art. 35 din Legea nr. 90/1996 nu este absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 178 Cod penal.
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal s-a consumat prin acțiunea inculpatului de manevrare a podului rulant, fără a respecta măsurile de prevedere pentru efectuarea acestei activități, fără a se asigura că victima este în afara oricărui pericol.
Față de împrejurările săvârșirii faptei, corect au reținut instanțele o culpă comună cu a victimei în proporție de 50%, dacă avem în vedere că victima a desfășurat activități fără a avea autorizație și fără a folosi echipamentul de protecție adecvat, iar inculpatul a desfășurat activități fără a lua măsuri de prevedere în sensul că a manevrat podul rulant fără a avea victima în raza vizuală și fără a fi ajutat de o altă persoană.
În latura civilă a cauzei corect s-a reținut că potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, trebuie să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei în raport de culpa acestuia.
Cât privește cuantumul cheltuielilor efectuate pentru asistența medicală a victimei, acesta a fost stabilit de prima instanță în baza probelor administrate conform cu decontul de cheltuieli și actele justificative aflate la fila 63 și următoarele din dosarul instanței de fond.
La judecarea fondului inculpatul ori partea responsabilă civilmente nu au contestat suma pretinsă de partea civilă.
Prestația periodică în folosul minorelor victimei a fost corect stabilită de prima instanță și instanța de apel la din veniturile victimei, dacă avem în vedere dispozițiile art. 94 alin. 3, art. 86 Codul familiei și culpa concurentă a victimei în producerea accidentului urmat de deces.
Nu s-a dovedit că minorele încasează pensie de urmaș și oricum motivul nu putea fi luat în considerare întrucât nu a fost invocat în calea de atac a apelului.
Mai mult, motivele de casare invocate în latura civilă a cauzei, nu se regăsesc între cazurile pentru care se poate face enumerare de art. 3859Cod procedură penală.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 140 din 26.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.09.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
30.09.2008
2 ex.-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Maria Cenușă, Mihaela Chirilă
