Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 468/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.468/
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor penale formulate de: recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 Cod penal, de recurenta-parte civilă, de recurenta-parte civilă, de recurenta-parte responsabilă civilmente " " SRL împotriva Deciziei penale nr. 516/A/04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit dispozițiilor art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 24 iunie 2009 și, apoi, la 30 iunie 2009.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 53/01.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tecucia fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an și 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, prevăzută de art.178 alin 1,2 Cod penal coroborat cu art. 74 al 1 litera a / art 76 al 1 litera d Cod penal;
S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal raportat la art. 64 al 1 litera a teza a II a literele b si c Cod penal.
In conformitate cu disp. art 81 Cod penal si art. 71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei astfel aplicate si a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 8 luni calculat conform disp. art 82 Cod penal.
Potrivit art. 359 Cod procedura penala i-a fost atrasa atenția inculpatului asupra disp. art 83 Cod penal.
In baza art. 11 pct 2 litera b rap. la art 10 al 1 lit h Cod procedura penala, in referire la art 131 al 2 Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal fata de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa, prev de art.184 al. 1,3 Cod penal (prin retragerea plângerii prealabile formulate de partea vătămata ).
In baza art. 14 Cod procedura penala, a art. 998,999 Cod civil, a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC " " SRL B către partile civile si la plata sumei de 20.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, actualizata in raport cu rata inflației la data rămânerii definitive a sentinței astfel pronunțate si suma de 4000 Euro in echivalent lei la data plații reprezentând daune morale si in solidar cu asiguratorul SC " ASIGURARI" SA, in limita sumei asigurate conform poliței de asigurare nr. -/12.01.2004.
In baza art.14 Cod procedura penala, a art. 998,999 cod civil a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC" "SRL B, la plata sumei de 321,13 lei către partea civila Spitalul Clinic de Urgenta B si la plata sumei de 1277,60 lei către partea civila Spitalul Clinic de Urgenta " " B, reprezentând contravaloarea asistentei medicale acordate victimei, si, in solidar cu asiguratorul SC " ASIGURARI " SA, in limita sumei asigurate conform poliței de asigurare nr -7/02.01.2004.
A fost respinsa acțiunea civila promovata de partea civila Spitalul Județean B ca inadmisibila.
In conformitate cu disp. art 191 al 1 Cod procedura penala si art.193 al 1 Cod procedura penala s-a dispus in privința cheltuielilor judiciare in cauza.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre penala, prima instanță de judecata a reținut următoarele:
În ziua de 05.02.2004, în jurul orelor 7,30, inculpatul - a plecat din B de la sediul SC " "SRL (unde era angajat în calitate de conducător auto), cu autoutilitara marca -up, cu nr. de înmatriculare B-30-, spre municipiul În autovehicul se mai aflau numiții, și.
Ajungând în județul B, pe raza com. Z, a fost implicat într-un accident de circulație, intrând în impact cu autoturismul marca " ", cu nr. de înmatriculare -, condus de numitul.
În urma producerii acestui accident, pasagerul din dreapta din autoutilitara condusă de inculpat, a suferit leziuni traumatice grave, urmare cărora a decedat la data de 21.12.2004. Au fost accidentați și pasagerii din spate, numiții - și, primul suferind leziuni traumatice care au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale, cel de-al doilea doar 4-5 zile de îngrijiri medicale.
S-a apreciat ca fiind dovedita situația faptica mai sus expusa, implicit vinovăția inculpatului cu materialul probator administrat cauzei:raportul de expertiza criminalistica efectuat de expert, procesul verbal de cercetare la fata locului, declarațiile martorilor, HG, si.
La individualizarea/dozarea sancțiunii aplicate s-au avut in vedere criteriile generale prev. de disp. art 72 Cod penal.
Pe latura civila a cauzei, prima instanță a apreciat ca fiind justificate in parte daunele materiale/morale solicitate de părțile civile si in baza dovezilor anexate dosarului iar acțiunea partii civile Spitalul Județean B apare ca inadmisibila întrucât nu au fost respectate disp. art 15 alin 2 Cod procedura penala.
Împotriva acestei hotărâri penale in termen legal au promovat apel inculpatul, părțile civile si, partea responsabila civilmente SC " " SRL B si asiguratorul SC ASIGURARI SA - Sucursala
Astfel, primul apelant, inculpatul a apreciat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegala si netemeinica sub următoarele aspecte: instanța a ignorat obligativitatea efectuării cercetării/întocmirii procesului verbal de cercetare la fata locului de către polițiști ai politiei judiciare; totodată s-a adus in discuție încadrarea juridica greșită dată faptei - fiind incidente in opinia inculpatului prevederile Legii 90/1996 republicata (art 20 litera f, art 24 al 2 litera d; art 25 literele c si d, art.26 al 4 si art 27 al 2) privind cercetarea cauzelor de acest gen de către organele specializate ale Ministerului Muncii dar si aplicarea automata a disp. art 71 Cod penal raportat la art 64 al 1 litera a teza II literele b si c).
In privința netemeiniciei hotărârii apelate, inculpatul apelant a arătat ca instanța de judecata i-a stabilit vinovăția in baza unor probe greșit corelate si interpretate, ca a fost data o putere absoluta probatoriilor adminJ. in prima faza a procesului penal.
Partea responsabila civilmente SC " " SRL a solicitat, in detalierea motivației căii de atac formulate, achitarea inculpatului si anularea obligațiilor de plata fata de părțile civile implicate in proces întrucât vinovăția inculpatului a fost incorect stabilita doar in baza expertizei făcuta de expert - eludându-se cererile de efectuare a unei alte expertize criminalistice in condițiile in care existau contrarietăți intre expertizele dosarului.
Apelantul-petent SC ASIGURARI SA a invocat, prin motivele de apel, eludarea de către prima instanță de judecată a disp. art 50 din Legea 136/1995 si a art 23 pct 9 din normele RCA valabile la data producerii accidentului.
Părțile civile apelante ( si ) au arătat ca se impunea admiterea in totalitate a laturii civile fata de dovezile aflate la dosar (inscrisuri- fila 80 dosar urmărire penala si martori).
Verificând hotărârea penala apelata prin prisma motivelor de apel invocate dar si din oficiu, in conformitate cu disp. art 371 al 2 Cod procedura penala, Tribunalul Galația apreciat căile de atac promovate in cauza ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
S-a apreciat că hotărârea primei instanțe de judecata este legala si temeinica, motivata in fapt si in drept in conformitate cu disp. art 356 Cod procedura penala; vinovăția inculpatului a fost corect stabilita in baza probatoriilor mai sus menționate iar criteriile de individualizare a sancțiunii aplicate au fost corect evaluate.
Răspunderea juridica instituita prin disp. Legii nr 90/1996 (legea protecției muncii republicate) este o răspundere complementara neexluzând aplicarea normelor de drept penal.
De altfel, chiar prin conținutul art.34 din actul normativ menționat se arata in mod clar ca încălcarea dispozițiilor legale privitoare la protecția muncii atrage răspunderea disciplinara, administrativa, materiala, civila sau penala, după caz.
Pe de alta parte, in cadrul investigațiilor prealabile, care au menirea de a completa informațiile pe care organele de urmărire penala le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, se pot desfășura un fascicul de activități, care prin funcționalitatea si finalitatea lor urmăresc realizarea unor obiecte in cadrul urmăririi penale; In măsura in care aceste activități nu consista in masuri procesuale ele pot fi avute in vedere in contextul prev. de disp. art 63 al 2 Cod procedura penala. De altfel, chestiunea invocata de inculpatul apelant relativa întocmirii procesului verbal de cercetare la fata locului nu face parte din categoria actelor prev de disp. art 197 al 2 Cod procedura penala pentru a putea face obiectul unei restituiri la Parchet. (A fost avută in vedere in plus depoziția martorului data in prima faza a procesului penal).
In privința aplicării in mod automat a dispozițiilor legale relative pedepsei accesorii, instanța de apel a opinat că la nivelul dreptului penal principiul proporționalități consecințelor juridice cu situația care le-a creat isi găsește expresia specifica in principiul individualizării sancțiunii, potrivit căruia stabilirea si aplicarea unei sancțiuni trebuie sa reflecte atât abstract (individualizarea legala) cat si concret (individualizarea judiciara) gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite prin norma de drept penal.
In privința modalității de stabilire a vinovăției inculpatului - motiv de apel invocat si de partea responsabila civilmente SC " " SRL - Tribunalul Galația apreciat ca aceasta a fost corect stabilita in baza constatărilor concluziilor raportului de expertiza criminalistica întocmit de expert - in faza urmăririi penale (filele 170-185)- raport structurat pe date pertinente si concludente, singurul care clarifica toate obiectivele stabilite si care se coroborează cu majoritatea probatoriilor adminJ. cauzei (proces-verbal de cercetare la fata locului, depozițiile martorilor, -.
societății (SC ASIGURARI SA ) de la plata despăgubirilor materiale si morale instituite prin sentința penală apelată este nejustificată. Asiguratorul este obligat la plata indemnizației de asigurare către beneficiarul asigurării la realizarea evenimentului prevăzut in contract.
Asigurarea in spata de fata acoperă răspunderea asiguratorului pentru fapta prepusului său - avându-se in vedere răspunderea civila delictuala a asiguratului.
De asemenea, cererea apelantelor-părți civile si a fost apreciat ca nejustificata in condițiile in care cuantumul daunelor materiale a fost statuat in baza dovezilor aflate la dosarul cauzei (inscrisuri- centralizator - pag 88 dosar fond, declarații martori, ) iar daunele morale au fost raportate si la natura infracțiunii ("din culpa") dar si la posibilitatea de înlocuire a valorilor de care au fost private părțile civile in cauza.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul, părțile civile - și și partea responsabilă civilmente SC SRL
Inculpatul - a criticat decizia penală a instanței de apel sub aspectul neegalității, invocând disp.art.3859pct.9, 10 și 18 din Codul d e procedură penală, arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe adminJ. și, în consecință, s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
In susținerea acestor afirmații, inculpatul a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivul înlăturării unor declarații din faza urmăririi penale și aceea a judecății, cu consecința aprecierii greșite a culpei inculpatului.
De asemenea, a arătat că instanța de apel nu a motivat respingerea susținerilor din unele expertize și reținerea constatărilor unei expertize.
A arătat inculpatul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, arătând că în această fază procesuală i-au fost încălcate drepturile prevăzute de lege. De asemenea nu indică probele din care reies încălcările regulilor de circulație de către inculpat, probe ce au condus la constatarea vinovăției acestuia.
Părțile civile și a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul neegalității și netemeiniciei, arătând că instanța a comis o gravă eroare de fapt referitoare la soluționarea laturii civile a cauzei, iar pe latură penală, pedeapsa inculpatului a fost greșit individualizată în raport cu prevederile art.72 Cod penal.
Au arătat că despăgubirile civile acordate nu au acoperit în totalitate prejudiciul cert, pe baza probelor din dosar, respingând fără motiv acordarea daunelor morale și a daunelor materiale pentru cheltuielile viitoare, constând în pomenirile ulterioare.
Partea responsabilă civilmente a invocat aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie invocate de inculpat.
Curtea de Apel a apreciat că recursurile sunt fondate.
Analizând hotărârea instanței de fond și cea a instanței de apel, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, dar și a susținerilor recurenților, Curtea a constatat că acestea sunt nelegale sub aspectul prevederilor art.3859pct.9 Cod procedură penală, în sensul că acestea nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția dată.
S-a arătat că având în vedere că unele din motivele de recurs au fost invocate și în fața instanței de apel, iar aceasta din urmă nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la aceste cereri, urmează a casa decizia penală a instanței de apel și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța cu privire la cererile părților și a hotărî în acest sens.
S-a arătat că din conținutul hotărârii instanței de apel nu reiese modalitatea în care a fost produs accidentul de circulație, modalitatea în care a fost stabilită culpa inculpatului.
S-a mai arătat că instanța de apel arată că reține concluziile expertizei efectuată de expertul, fără a explica motivele pentru care le consideră pertinente și pentru ce considerente au fost respinse concluziile celorlalte expertize efectuate în cauză.
De asemenea, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, deși inculpatul a solicitat acest lucru.
S-a arătat că în ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel nu a motivat modalitatea de apreciere a cuantumului despăgubirilor civile.
Având în vedere că hotărârea pronunțată trebuie să cuprindă motivele pe care se întemeiază, arătând probele reținute de instanță, precum și cele înlăturate, cu arătarea motivelor acestei înlăturări, Curtea a admis recursurile formulate de inculpatul -, părților civile și și a părții responsabile civilmente SC SRL B împotriva deciziei penale 260/08.05.2008 a Tribunalului Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță conf.disp.art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați.
Fiind întrebate, părțile au arătat că nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat, astfel încât s-a procedat la reluarea judecății apelurilor din faza dezbaterilor.
Apelantele -părți civile si au susținut că, în privința laturii penale a cauzei, urmează a aprecia instanța de apel.
Cu privire la latura civilă, au apreciat că, în cauză, prima instanță nu a luat în considerare toate probele adminJ. si nici nu a motivat de ce nu au fost luate în considerare, astfel încât, în rejudecarea apelului, solicită admiterea pretențiilor civile constând în daune materiale și morale, astfel cum au fost solicitate, precum și a cheltuielilor judiciare (onorariu avocat, bonuri de benzină).
Apelantul -inculpat, prin apărător ales, a invocat motive de nelegalitate și de netemeinicie a sentinței penale apelate.
În privința motivelor de nelegalitate, a susținut că se impune restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, întrucât fiind vorba despre un accident complex de muncă, urmărirea penală trebuia efectuată în mod obligatoriu de către procuror, conform art.209 Cod procedură penală - incidente în cauză fiind disp.art.197 al.2,3 Cod procedură penală.
Totodată, a susținut că în cauză, instanța de fond a fost nelegal sesizată, cercetarea la fața locului fiind efectuată de agenți ai poliției rurale și nu ai poliției judiciare, fiind astfel încălcate norme privind competența funcțională.
Al treilea motiv de nelegalitate invocat a fost cel al încălcării dreptului la apărare al inculpatului, arătând că s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei la 05.01.2007 fără ai se comunica acest aspect inculpatului - fiind astfel încălcate astfel disp.art.178 al.2 Cod procedură penală.
În ce privește motivele de netemeinicie a hotărârii penale apelate, inculpatul, prin apărător ales, a arătat că instanța de fond i-a respins nemotivat mai multe cereri formulate, mai exact, s-a respins cererea privind efectuarea unei expertize criminalistice a pneului stânga - față a șoferului, care prezenta o.
În raport de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului și: a)restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale și reluarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, conform art.332 Cod procedură penală; b) soluționarea pe fond a cauzei în baza probelor existente, în sensul achitării inculpatului, în conf. cu disp.art. 345 al.3 Cod procedură penală cu ref. la art.10 lit.c si d Cod procedură penală și art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală sau c) reținerea cauzei spre rejudecare cu administrarea probelor pertinente, concludente si utile.
Partea responsabilă civilmente SC Bas olicitat achitarea inculpatului față de lipsa de vinovăție a acestuia.
Apelanta SC Asigurări a invocat (in apelul inițial declarat, în rejudecarea acestuia nemaiprezentându-se în instanță) eludarea de către prima instanță a disp.art.50 din Legea nr.136/199 si a art.23 pct.9 din normele RCA valabile la data producerii accidentului.
Prin decizia penală nr. 516/A/04.12.2008 a Tribunalului Galați au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, de părțile civile și, de partea responsabilă civilmente SC SRL B și de asigurătorul SC Asigurări SA Sucursala G și s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Prin rechizitoriul nr.921/P/2004 din 14.02.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzăus -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prev. de art.178 al.1,2 Cod penal si art.184 al.1,3 Cod penal cu aplic.art.33 lit.b Cod penal, reținându-se în fapt, că în dimineața zilei de 05.02.2004, in jurul orelor 10.00, in timp ce conducea autoutilitara marca " -up" cu nr.de înmatriculare B 30, pe DN 2E85 (pe relația B-B), datorită conduitei pe care a adoptat-o în trafic, atunci când a ajuns pe raza comunei Z, jud.B, a determinat producerea unui eveniment rutier soldat cu decesul (ulterior) al victimei si rănirea părții vătămate care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat un nr.de 15-26 zile de îngrijiri medicale.
Cauza a fost inițial înregistrată sub nr- la Judecătoria Buzău, prima zi de înfățișare fiind termenul din 19.03.2007(fila 36 dosar Judecătoria Buzău ), termen la care instanța de fond s-a constatat legal sesizată cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, înainte de a se proceda la începerea cercetării judecătorești, inculpatul, prin apărător, precizând că nu are cereri de formulat si nici excepții de invocat.
La același termen, partea vătămată, prin apărător ales, a precizat că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului.
După audierea inculpatului (declarație fila 24 dosar Judecătoria Buzău ), la același termen - 19.03.2007, acesta a formulat cerere de probatorii.
Prima instanță a respins solicitarea inculpatului de a se dispune audierea celor trei polițiști care au participat la cercetarea la fața locului, având în vedere mențiunile din procesul-verbal întocmit cu acel prilej, precum și a solicitării de a se verifica dacă fac parte din poliția judiciară, aspect apreciat ca nerelevant în cauză.
A fost respinsă si cererea de a se solicita relații privind modul în care au ajuns fotografiile accidentului la dosar si declarațiile martorilor, dar si pentru a demonstra că accidentul produs nu a fost o lovire in spate, urmată de o alta după deraparea pe acostament ci au fost două lovituri în lateral, succesive, la o distanță mică in timp si spațiu - apreciindu-le ca nefiind utile cauzei (fila 37 dosar Judecătoria Buzău ).
A fost respinsă cererea de emitere a unei adrese către Administrația Națională a Drumurilor pentru a se preciza dacă pe segmentul de drum pe care a avut loc accidentul erau două benzi de circulație - apreciind-o de asemenea, ca nefiind utilă, precum si cererea de înaintare a copiei raportului medico-legal de autopsie Comisiei de Avizare si Control din cadrul L B, pentru același considerent.
În ce privește solicitarea efectuării unui supliment de expertiză criminalistică si de realizare a unei noi expertize - s-a dispus a fi pusă în discuție după administrarea probatoriului testimonial (fila 37 dosar Judecătoria Buzău ).
La următorul termen de judecată, din 02.04.2007, inculpatul, prin apărător ales, a invocat excepția nulității procesului-verbal de cercetare la fața locului, apreciind că au fost încălcate dispozițiile referitoare la competența după materie - excepție respinsă de instanța de fond.
Reprezentantul societăți de asigurare, SC SA, la același termen de judecată a invocat excepția lipsei calității procesuale arătând că legea nu prevede acordarea de despăgubiri persoanelor care se aflau in autoturismul inculpatului - excepție respinsă de instanța de fond (fila 77 dosar Judecătoria Buzău ).
La termenul de judecată din 23.04.2007 (încheiere fila 108 dosar Judecătoria Buzău ) a fost respinsă solicitarea privind realizarea unui supliment de expertiză pentru două variante, întrucât prin ordonanța procurorului nu au fost solicitate două variante, ci s-a cerut să se țină seama de cele două susțineri ale șoferilor implicați în accident, situație avută în vedere de expertul care a întocmit raportul de expertiză.
Totodată, a fost respinsă cererea de efectuare a unei noi expertize la INEC B - realizarea acesteia nefiind posibilă conform normelor acestui institut (fila 108 dosar Judecătoria Buzău ).
Întrucât prin încheierea de ședință nr.2504 din 09.05.2007 a J- Secția penală a fost admisă cererea de strămutare formulată de inculpatul si s-a dispus-/200/2007 al Judecătoriei Buzău la Judecătoria Tecuci, prin încheierea din 21.05.2007 a Judecătoriei Buzăus -a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Judecătoria Tecuci.
La Judecătoria Tecuci, cauza a fost înregistrată sunt nr-.
Inculpatul, prin apărător ales, a reiterat cererea de probatorii pe care a formulat-o si la Judecătoria Buzău.
Prin încheierea de ședință din 28.09.2007, Judecătoria Tecucia admis proba privind audierea celor trei agenți ce au participat la efectuarea cercetării la fața locului și a respins proba privind efectuarea unei noi expertize, ca nefiind posibilă, aceasta fiind deja efectuată de către Institutul National de Expertize.
Totodată, a fost respinsă cererea privind solicitarea de relații de la Administrația Națională a Drumurilor, aceste relații existând la dosarul Judecătoriei Buzău (filele 54-55), precum si cererea privind solicitarea de relații de la Comisia de Avizare si Control, întrucât la dosarul de urmărire penală există un raport de constatare medico-legală care constată legătura de cauzalitate intre leziuni si accidentul produs (încheiere fila 62 dosar Judecătoria Tecuci ).
Au fost audiați cei trei lucrători de poliție -, si (declarații filele 102- 104 dosar Judecătoria Tecuci ).
Tot la termenul din 28.09.2007, inculpatul, prin apărător ales, a invocat din nou excepția nelegalei sesizări a instanței, susținând că procesul-verbal de cercetare la fața locului nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale (încheiere fila 61 verso dosar Judecătoria Tecuci )- excepție respinsă ca instanța de fond ca nefondată, apreciind că împrejurarea invocată nu afectează legala sesizare a instanței și nu se impune restituirea cauzei la procuror.
Prin încheierea de ședință din 09.11.2007 a fost respinsă cererea inculpatului prin care a solicitat ca martorul să HG aducă fotografiile pe care le-a efectuat la locul faptei, ca nefiind utilă cauzei, de asemenea, a fost respinsă cererea privind efectuarea unei expertize de reconstrucție a dispersorului, având în vedere probele adminJ. în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești. Prin aceeași încheiere s-a respins si cererea privind confruntarea experților, ca nefiind utilă cauzei.
Prin încheierea de ședință din 18.01.2008 a fost respinsă si proba solicitată de inculpat privind expertizarea unui pneu aparținând autoturismului (față stânga) ca nefiind utilă, raportat la întreg probatoriul administrat în cauză. (fila 165 verso dosar Judecătoria Tecuci ).
S-a constatat că instanța de fond, analizând temeinic probele adminJ. atât in cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute in sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare.
In privința probelor solicitate de acesta, acestea au fost admise in parte - instanța de fond apreciind in conformitate cu disp.art.67 Cod procedură penală respingând motivat pe cele care nu sunt concludente si utile.
Instanța de fond s-a pronunțat si asupra excepțiilor invocate, atât de inculpat, prin apărător, cât si de asiguratorul SA- excepții respinse motivat.
Trebuie menționat că inculpatul, prin apărător ales, a solicitat probe si a invocat excepții in fața Judecătoriei Buzău, inițial sesizată cu soluționarea cauzei, iar după investirea Judecătoriei Tecuci, urmare admiterii cererii de strămutare, le-a reiterat.
În apel, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate si restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, întrucât urmărirea penală trebuia efectuată în mod obligatoriu de procuror, conform art.209 Cod procedură penală, fiind incidente in cauză disp.art.197 al.2,3 Cod procedură penală.
Cererea formulată nu a putut fi primită, pentru următoarele considerente:
S-a arătat că infracțiunea dedusă judecății nu face parte din infracțiunile pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror, conform art.209 al.3 Cod procedură penală, nefiind vorba de o infracțiune împotriva protecției muncii - astfel cum a susținut inculpatul prin apărător ales.
De asemenea, potrivit art.332 al.1 Cod procedură penală, când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetarea penala de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează si restituie cauza procurorului, care procedează conform art.268 al.1 Cod procedură penală.
Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică intr-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.
Din dispozițiile legale enunțate rezultă că restituirea cauzei la procuror întrucât urmărirea penala s-a efectuat de un alt organ decât cel competent, n u se poate dispune decât până la începerea dezbaterilor.
Astfel, în cazul în care cercetarea judecătorească a fost epuizată si s-a trecut la dezbaterile judiciare, deoarece actele de cercetare penală au fost verificate prin actele de cercetare judecătorească, restituirea cauzei nu mai are loc.
În ce privește excepția nelegalei sesizări a instanței de fond, în sensul că cercetarea la fața locului a fost efectuată de agenți ai poliției rurale si nu ai poliției judiciare, fiind încălcate norme privind competența funcțională, s-a constatat că inculpatul a invocat această excepție în fata instanțelor de fond - de fiecare dacă acestea fiind respinse (încheiere din 02.04.2007- fila 77 dosar Judecătoria Buzău, încheiere din 28.09.2007 fila- 61 verso dosar Judecătoria Tecuci )- apreciindu-se in mod corect ca împrejurarea invocată nu afectează legala sesizare a instanței si nu constituie motiv de restituire a cauzei la procuror.
Cu privire la cererea inculpatului de a se efectua o expertiză a unui pneu aparținând autoturismului, in mod corect instanța de fond a apreciat-o ca nefiind utilă cauzei, raportat la întreg probatoriul administrat.
Inculpatul, prin apărător ales, a invocat, în apel, că in faza de urmărire penală i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât la data de 05.01.2007 s-a dispus schimbarea încadrării juridice faptei, fără a i se aduce la cunoștință acest aspect inculpatului.
S-a constatat că susținerea inculpatului este nefondată.
Prin ordonanța nr.921/P/2004 din 05.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzăus -a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art.184 al.2,4 Cod penal in infracțiunea de ucidere din culpă (întrucât după începerea urmăririi penale a survenit decesul părții vătămate), noua încadrare juridică fiindu-i adusă la cunoștință inculpatului la data de 30.01.2007 când i s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezența apărătorului ales.
Cu privire la cererea inculpatului, prin apărător ales, de a se dispune achitarea sa, in baza art.11 pct.2 lit.a in ref.la art.10 lit.c si d Cod procedură penală, aceasta nu a putut fi primită pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, analizând temeinic probele adminJ. în cauză, atât in cursul urmăririi penale, cât si in faza de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt, precum si existența infracțiunii si săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpatul.
S-a apreciat că în mod corect au fost reținute in cauză concluziile raportului de expertiză efectuat de expert, concluzii ce se coroborează cu mențiunile procesului-verbal de constatare la fața locului, in cuprinsul căruia au fost consemnate măsurătorile efectuate, avariile cele doua autovehicule si cioburile produse in urma impactului, cu declarațiile martorului, HG, si, care au arătat despre existența cioburilor si avariilor precum si cu declarațiile martorilor, si, lucrătorii de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului accidentului.
Expertizele întocmite în cauză (în faza de urmărire penală) de către experții si nu pot fi avute in vedere în cauză, ținând cont că acestea nu au răspuns la obiectivele stabilite de către procuror.
Astfel, expertiza întocmită de expert nu clarifică niciunul dintre obiectivele stabilite de procuror în ordonanța prin care s-a dispus efectuarea acesteia si nici cea efectuată de expert - experți care, deși in concret, au acordat eficiență unor premise total diferite, in final, in mod paradoxal, au ajuns la aceeași concluzie.
Din probele adminJ. rezultă că inculpatul, raportat la considerentele mai sus expuse, se face vinovat (sub forma culpei exclusive) de producerea accidentului de circulație urmare căruia a survenit decesul părții vătămate, acesta producându-se din culpa exclusivă a inculpatului care, efectuând o manevră de virare spre dreapta, corespunzător curbei existente în zona respectivă - fiind nevoit - pentru a nu se răsturna (având în vedere si viteza cu care se deplasa autoturismul condus de acesta) precum si pentru a evita să intre pe contrasens - "să taie" acea curbă, pătrunzând pe specială, demers ce a avut drept consecință determinarea primului impact dintre cele două autovehicule, urmat, la scurt timp, de cel de-al doilea, deoarece autoutilitara a fost surprinsă pe aceeași bandă, pe parcursul desfășurării acțiunii de redresare a autovehiculului, de către.
Raportat la considerentele expuse, nici cererea de achitare formulata de apelanta parte responsabila civilmente SC SRL B, nu a putut fi primită (aceasta solicitând in apel achitarea inculpatului față de lipsa de vinovăție a acestuia).
S-a constatat că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, in conformitate cu criteriile stabilite de art.72 Cod penal, precum si a modalității de executare a acesteia.
În privința motivelor de apel invocate de asigurătorul SC Asigurări SA instanța de apel a constatat că acestea sunt nefondate. S-a reținut că asigurătorul răspunde alături de asigurat, la survenirea evenimentului prevăzut in contract - in limita sumei asigurate, în acest sens fiind si decizia nr.I / 28.03.2005 a J- Secțiile Unite.
S-a constatat că hotărârea primei instanțe este legală si temeinică și în privința laturii civile a cauzei, motivele de apel invocate de părțile civile si fiind nefondate.
Astfel, în privința daunelor materiale, instanța de fond le-a acordat in măsura in care au fost dovedite, respectiv cheltuieli cu înmormântarea si parastasul (5400 lei), cheltuieli cu pomenirile pentru 40 de zile si 1 an (2000 lei ), prețul locului de veci (2500 lei), plata scaunului cu rotile (1500 lei), indemnizația persoanei angajate ca însoțitor pe o perioadă de 8 luni (6050 lei), cheltuieli efectuate cu medicamente (2000 lei)- pretenții dovedite cu înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarațiile martorilor si.
Cu privire la cheltuielile medicale evidențiate in centralizatorul aflat la fila 88 dosar urm.pen. s-a apreciat că în mod corect instanța de fond le-a inclus in cheltuielile efectuate de spitalele unde a fost internată victima - aceasta fiind asigurată în sistemul de asigurări de sănătate.
În mod corect a apreciat instanța de fond că nu pot fi acordate despăgubiri reprezentând cheltuieli viitoare cu parastasele de 7 ani si amenajarea locului de veci, acestea reprezentând un prejudiciu eventual, iar în privința diferențelor dintre salariile avute anterior de victimă si cele primite ca urmare a concediilor medicale, acestea nu au fost dovedite.
De asemenea, cuantumului daunelor morale a fost just apreciat de către instanța de fond, raportat la urmările pe care accidentul rutier produs de inculpat le-a avut asupra familiei victimei si suferința morală încercată de aceasta, nemaimpunându-se majorarea acestora in apel.
În raport de considerentele mai sus expuse, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, părțile civile și, părțile responsabile civilmente SC B si ASIGURARI
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs inculpatul, părțile civile și și partea responsabilă civilmente SC SRL
În susținerea recursului declarat inculpatul a susținut că hotărârea instanței de apel este nemotivată, că în cauză se impunea efectuarea unei noi expertize tehnice auto și că în mod greșit s-a reținut culpa sa în producerea accidentului.
La rândul lor părțile civile și au invocat greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cuantumul redus al despăgubirilor civile acordate și împrejurarea că instanțele nu le-ar fi acordat cheltuielile judiciare pe care le-au făcut.
În ceea ce o privește pe partea responsabilă civilmente SC SRL B aceasta nu și-a motivat calea de atac promovată astfel că recursul său va fi examinat în limitele cazurilor de casare care se pot lua în considerare și din oficiu.
Recursurile declarate în cauză de inculpat, de părțile civile și de partea responsabilă civilmente sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul Curtea apreciază, sub un prim aspect, că hotărârea instanței de apel este corespunzător motivată din considerentele acesteia rezultând că s-a răspuns punctual la fiecare dintre motivele de apel invocate de inculpatul, motive care au vizat atât aspecte de nelegalitate cât și aspecte de netemeinicie.
De asemenea instanța de apel a arătat de ce a avut în vedere expertiza efectuată de expertul, de ce expertizele celelalte aflate la dosar nu pot fi considerate ca pertinente și de ce în cauză nu se impunea efectuarea unei noi expertize tehnice auto.
Totodată instanța de apel a arătat de ce a reținut culpa exclusivă în producerea accidentului de circulație în sarcina inculpatului detaliind modul în care a apreciat că a avut loc evenimentul rutier astfel cum rezultă acesta din cuprinsul raportului de expertiză care a fost apreciat ca fiind relevant și din celelalte mijloace de probă adminJ. în cauză.
Așa fiind Curtea constată că motivarea deciziei pronunțate de instanța de fond îndeplinește exigențele impuse de art. 383 Cod procedură penală situație în care primul motiv de recurs invocat de inculpat apare ca fiind nefondat și nu poate fi primit favorabil.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat nu este întemeiat.
Astfel Curtea reține că în cauză s-au efectuat nu mai puțin de trei expertize tehnice auto toate având ca obiective stabilirea dinamicii producerii accidentului, a poziției în care se aflau autovehiculele în momentele premergătoare evenimentului propriu zis, determinarea vitezei de deplasare a autovehiculelor și clarificarea aspectelor privind momentul apariției stării de pericol.
La aceste expertize se adaugă opinia separată formulată de expertul criminalist care a participat la propunerea inculpatului la efectuarea ultimei expertize întocmite de Institutul Național de Expertize Criminalistice prin expert.
Analizând aceste expertize Curtea constată că expertiza întocmită de expertul conține concluzii similare cu cele cuprinse în opinia separată formulată de expertul criminalist ambii opinând că accidentul s-a datorat culpei conducătorului auto care a acroșat cu autoturismul autoutilitara condusă de inculpat ceea ce a produs dezechilibrarea autoutilitarei, părăsirea căii de rulare și răsturnarea acesteia.
De precizat că în privința mecanismului producerii accidentului ambii experți au susținut că autoturismul a lovit mai întâi aripa dreapta față a autoutilitarei după care, aproape concomitent a lovit cu partea din spate din spate a autoutilitarei acest ultim impact fiind cel care ar fi produs dezechilibrarea autoutilitarei.
Deosebit de experții și, în expertizele întocmite în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice - experți respectiv s-a opinat că mai întâi autoutilitara a intrat în contact la nivelul lateralei dreapta față cu laterala stânga spate a autoturismului, autoturism care în urma acestei coliziuni a ieșit parțial în afara carosabilului. Au mai arătat acești ultimi doi experți că în aceste condiții conducătorul autoturismului, a efectuat o manevră de virare spre stânga pentru a reintra pe carosabil situație în care a intrat în contact la nivelul stânga față cu laterala dreapta spate a autoutilitarei ceea ce a condus la dezechilibrarea acesteia. În plus expertul a opinat că atât prima cât și cea de-a doua coliziune dintre cele două autovehicule s-au produs pe de deplasare a autoturismului în vreme ce expertul a considerat că nu se poate stabili cu certitudine poziția pe care au avut-o cele două autovehicule în planul transversal al drumului în momentele premergătoare producerii accidentului.
Având în vedere cele mai sus expuse, în condițiile în care la dosar există aceste opinii exprimate de cei patru experți care au fost chemați să se pronunțe cu privire la modalitatea de producere a accidentului, Curtea apreciază că efectuarea unei noi expertize tehnice auto nu ar fi în măsură să dea un verdict final cu privire la problema în discuție câtă vreme criteriul care se are în vedere la reținerea uneia dintre cele două variante nu este acela al majorității opiniilor exprimate de experți ci acela al coroborării opiniei exprimate de aceștia cu celelalte probe adminJ. în cauză.
Cum în speță instanțele au arătat motivat de ce au apreciat că expertiza efectuată de expertul este aceea care se coroborează cel mai bine cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, opțiune pe care instanța de recurs o găsește întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta ulterior, Curtea apreciază că efectuarea unei noi expertize nu este necesară motiv pentru care și cea de-a doua critică formulată de inculpat apare ca fiind neîntemeiată.
Și cel de-al treilea motiv de recurs formulat de inculpat, în cuprinsul căruia acesta a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală sub cuvânt că în cauză nu are vreo culpă în producerea accidentului, este lipsit de suport probatoriu și ca urmare nu poate fi primit favorabil.
Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, experții au acreditat două variante în care s-a produs evenimentul rutier respectiv:
-varianta A, susținută de experții șipotrivit cărora între cele două autovehicule au existat două impacturi aproape succesive mai întâi între părțile din față ale acestora (lateral stânga față autoturism cu lateral dreapta față autoutilitară) și apoi între părțile din spate ale autovehiculelor (lateral stânga spate autoturism cu lateral dreapta spate autoutilitară),
-varianta B, susținută de experții șipotrivit cărora între cele două autovehicule au avut loc două impacturi în sensul că mai întâi autoutilitara a lovit cu laterala dreapta față partea laterală stânga spate a autoturismului fapt care a condus la ieșirea parțială de pe carosabil a acestuia din urmă și că abia apoi, pe fondul unei manevre revenire pe carosabil efectuată de conducătorul autoturismului s-a produs cel de-al doilea impact, între partea stânga față a autoturismului și partea laterală dreapta spate a autoutilitarei ceea ce a condus la dezechilibrarea și ulterior la răsturnarea acesteia.
Curtea apreciază că această din urmă variantă este aceea care se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză și în consecință a fost în mod corect reținută de instanțele de fond și de apel.
În acest sens sunt depozițiile victimei, ale părții vătămate și ale martorului, cu toții ocupanți ai autoutilitarei conduse de inculpat, aceștia arătând în declarațiile date în cursul urmării penale că impactul care a dezechilibrat autoutilitara avut loc între partea din stânga față a autoturismului și partea din dreapta spate a autoutilitarei.
Chiar și inculpatul a precizat în declarațiile date în faza de urmărire penală că în timp ce trecea pe lângă autoturismul a fost lovit în partea din dreapta spate de către acest autoturism după care a pierdut controlul asupra mașinii, a ieșit în decor și s-a răsturnat. După ce a ieșit din autoutilitară, a mai precizat inculpatul (fila 111 verso dosar urmărire penală) a remarcat că lovitura asupra mașinii sale avusese loc la nivelul roții din dreapta spate.
Curtea remarcă faptul că ocupanții autoutilitarei au invocat producerea unui singur impact între partea din stânga față a autoturismului și partea din dreapta spate a autoutilitarei infirmând astfel varianta A prezentată de experții și potrivit cărora impactul care a condus la dezechilibrarea autoutilitarei s-a produs între partea din dreapta spate a acesteia și partea din stânga spate a autoturismului.
Este de subliniat că abia în faza de judecată inculpatul și-a nuanțat declarațiile invocând existența a două impacturi succesive în sensul celor arătate de experții și însă partea vătămată și martorul și-au menținut declarațiile anterioare arătând că a existat un singur impact în partea din spate a autoutilitarei în care se aflau astfel că aceste noi precizări ale inculpatului apar a fi făcute "pro causa" și nu pot fi reținute ca fiind veridice.
La rândul lor ocupanții autoturismului, conducătorul auto și pasagerul au susținut în mod constant că mașina în care se aflau a fost lovită mai întâi de autoutilitara condusă de inculpat în partea din stânga spate, că în urma impactului autoturismul a ieșit cu roțile din dreapta de pe carosabil și că pentru a se redresa conducătorul auto a virat stânga, moment în care partea din stânga față a autoturismului a lovit partea din dreapta spate a autoutilitarei ceea ce a condus la dezechilibrarea și ulterior la răsturnarea acesteia.
Aceste declarații se coroborează cu mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă existența unei urme de derapare în afara carosabilului la 26 de metri de locul unde a avut loc impactul final, care a dus la deraparea și ieșirea de pe carosabil a autoutilitarei. De asemenea planșele foto aflate la dosar indică faptul că autoturismul a suferit o deformare prin înfundare a aripii stânga spate care, coroborată cu urmele de pe partea din dreaptă față a spoilerului autoutilitarei ( filele 15, 16, 21-23) indică faptul că acest impact s-a produs prin lovire activă a aripii autoturismului de către partea din dreapta față a autoutilitarei.
Curtea reține că varianta A, prezentată de experții și este susținută doar de declarațiile date de inculpatul în fața instanței și că varianta B, prezentată de experții și se coroborează cu procesul-verbal de cercetare a locului faptei, cu declarațiile lui și, ocupanții autoturismului și chiar, în parte, cu declarațiile ocupanților autoutilitarei ce au precizat că impactul care a produs accidentul a avut loc între partea din stânga față a autoturismului și partea din dreapta spate a autoutilitarei.
Față de cele mai sus expuse Curtea constată că cel care a generat producerea evenimentului rutier este inculpatul, care, încercând să treacă pe lângă autoturismul condus de, a lovit cu partea din dreapta față a autoutilitarei partea din stânga spate a autoturismului fapt ce a condus la ieșirea acestuia de pe carosabil cu roțile din partea dreaptă iar în timpul manevrei de revenire pe asfalt autoturismul a acroșat cu partea din stânga față din dreapta spate a autoutilitarei ceea ce a condus la dezechilibrarea și răsturnarea acesteia.
Curtea apreciază că inculpatul se face singur vinovat de producerea accidentului pentru că, pe de o parte, a fost cel care a generat prin conduita sa imprudentă acest lanț de evenimente iar pe de altă parte, după momentul impactului inițial, conducătorul autoturismului a pierdut controlul asupra direcției reacționând instinctiv și justificat pentru a se redresa și a nu ieși în decor, situație în care nu i se poate imputa acroșarea autoutilitarei conduse de inculpat.
În consecință Curtea reține că susținerile formulate de inculpat în motivele sale de recurs sunt neîntemeiate astfel că va respinge ca nefondată calea de atac promovată.
Referitor la recursurile declarate de părțile civile și Curtea reține că și acestea sunt nefondate.
Astfel în mod corect au apreciat instanțele cuantumul daunelor materiale pe baza probelor aflate la dosarul cauzei și în mod justificat au reținut că nu se pot acorda despăgubiri pentru cheltuielile legate de spitalizarea victimei câtă vreme aceasta era asigurată în sistemul public de asigurări de sănătate.
De asemenea Curtea constată că instanțele au avut în vedere cheltuielile legate de achiziționarea unui loc de veci precum și cheltuielile legate de înmormântarea victimei, de parastasul și pomenile obișnuite neputându-se primi solicitarea de acordare a unor despăgubiri pentru pomenirile viitoare sau amenajarea locului de veci acestea fiind cheltuieli ulterioare a căror efectuare sau întindere nu este certă.
Cât privește cuantumul daunelor morale se apreciază că și acesta a fost în mod corect stabilit de instanțe, suma de 4.000 Euro acordată neputând fi interpretată ca un echivalent sau ca o răsplată pentru viața pierdută a victimei, această valoare fiind practic incomesurabilă, ci ca o minimă măsură reparatorie, ca o compensație pentru suferința pricinuită de pierderea unei persoane de care părțile civile erau legate afectiv.
În sfârșit, referitor la cheltuielile judiciare acordate de instanța de fond se reține că în cuantumul de 555 lei al acestora este inclusă contravaloarea carburantului consumat de părțile civile pentru deplasarea la procese și că în mod justificat nu s-a inclus în aceste cheltuieli onorariul apărătorului ales de vreme ce la dosarul de fond nu au fost depuse chitanțele justificative.
Aceste chitanțe au fost depuse abia cu ocazia judecării apelului în primul ciclu procesual (fila 42 dosar -) și nu cu ocazia judecării fondului cauzei pentru a putea fi acordate.
Cât privește celelalte cheltuieli judiciare făcute de părțile civile cu apărătorul ales pe parcursul judecării căilor de atac acestea nu se pot acorda dat fiind că apelurile părților civile au fost respinse în ambele cicluri procesuale iar prin decizia Curții de APEL GALAȚI de trimitere spre rejudecare au fost admise atât recursurile declarate de părțile civile cât și cele declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente situație în care nu se poate dispune obligarea uneia sau alteia dintre părți la cheltuieli judiciare.
Pentru aceste considerente Curtea va reține că recursurile declarate de părțile civile și sunt nefondate și în consecință le va respinge ca atare.
Referitor la recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC SRL B având în vedere că acesta este nemotivat și cum din oficiu nu s-au putut decela motive care să conducă la casarea hotărârilor și modificarea dispozițiilor din cuprinsul acestora care o privesc Curtea urmează a respinge și acest recurs ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală precum și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 09.11.1973 în B, domiciliat în B, sector 6,. nr.65, bloc 7 P, scara 11 etaj 10, apartament 363), de părțile civile (domiciliată în B, sector 6,-, bloc 117, scara 2, etaj 4, apartament 61) și (domiciliată în B, sector 6,-, - 10, scara A, etaj 3, apartament 23 ) și de partea responsabilă civilmente SC SRL B (cu sediul în B, sector 1,-, Corp B, mansardă, nr. in registrul comerțului J 40/13077/2002, CUI - ) împotriva deciziei penale nr.516/A/04.12.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr. 53 din 01.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. -).
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre recurenți la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /02.07.2009
Tehnored. / 2 ex./03.07.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Liviu Herghelegiu, Mița
