Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 471/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 471/
Ședința publică din data de 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de asigurătorul - ROMÂNIA asigurare REASIGURARE SA (fostă - SA), cu sediul în B,- B, sector 1, împotriva deciziei penale nr. 167 din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 08 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 331/27.02.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul penal nr- inculpatul a fost condamnat pentru comiterea următoarelor infracțiuni:
- ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2.pen. la 2 ani închisoare;
- vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. la 8 luni închisoare;
- vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 pen la 6 luni închisoare;
- vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 pen la 6 luni închisoare;
- vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 pen la 6 luni închisoare;
În baza art. 33 lit. și 34 lit. b pen s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 pen s-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a, b pen.
În baza art. 81 și 71 alin. 5 pen. s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 proc. pen s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83. pen.
S-a admis in parte acțiunea civilă formulată de părțile civile.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - 1994 SRL la despăgubiri către părțile civile după cum urmează:
- către suma de 2995, 937 lei daune materiale și 2000 lei daune morale,
- către suma de 120 lei daune materiale și 1000 lei daune morale,
- către suma de 3000 lei daune morale,
- către suma de 2000 lei daune morale,
- către suma de 2580 lei daune materiale și 1000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - 1994 SRL F să plătească către partea civilă Spitalul de Urgență Sf. suma de 934,05 lei despăgubiri cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - 1994 SRL F să plătească către partea civilă Serviciul de Ambulanță suma de 1186,24 lei despăgubiri cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească suma de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu avocat din oficiu.
S-a dispus ca alături de inculpat va răspunde pe latura civilă și asigurător SA SA Asigurare Reasigurare
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut din actele și lucrările dosarului următoarele:
La data de 18.11.2005, în jurul orei 17,30, un echipaj al Serviciului Poliției Rutiere din cadrul V, s-a deplasat pe DN2 E 85 în afara localității, pentru examina cauzele care au condus la producerea unui accident rutier, soldat cu victime omenești.
Când a ajuns în zona Km. 210+250, conducătorul auto s-a încadrat pe de lângă acostamentul drumului, fapt pentru care văzut cu întârziere că pe respectivă era staționat autotirul -, cuplat cu semiremorca VN 392/06.06 condus de numitul . Acesta a rămas defect cu motorul în cursul zilei, aproximativ de la ora 12,30 și aștepta ajutor de la societatea de care aparținea să- depaneze.
La lăsarea întunericului (soarele apune la ora 16,45), conducătorul auto a aprins luminile de poziție, dar a constatat că luminile pe semiremorcă nu funcționează. Din acesta cauză, numitul a încercat sa remedieze defecțiunea, dar în acest timp intrat în impact autoturismul - cu semiremorca respectivă.
Cu toate că numitul Gaî ncercat să frâneze autoturismul, totuși după circa 19,50 de frâne efectivă, a intrat în impact frontal cu spatele semiremorcii VN 393/06.06. Impactul a fost destul de violent, astfel autoturismul a pătruns efectiv sub semiremorcă până la nivelul pavilionului, în procesul impactului fiind antrenați toți ocupanții din autoturism, dintre care conducătorul auto a decedat, iar ceilalți au suferit diferite vătămări corporale, astfel: -100-120 zile de îngrijiri medicale, -50-55 de zile de îngrijiri medicale, 25- 30 de zile de îngrijiri medicale, 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Ambilor conducători auto le-au fost recoltate probele biologice în vederea stabiliri alcoolemiei, rezultatele fiind negative.
Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 296/A/2005 reiese faptul că între leziunile traumatice și deces există legătură directă de cauzalitate.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto, concluziile fiind că accidentul putea fi evitat de ambii conducători auto. Ambele părți au formulat obiecțiuni la această concluzie, astfel că s- dispus efectuarea unui supliment de expertiză însă concluziile au fost aceleași. Astfel, s-a stabilit că defunctul nu și-a reglat viteza de deplasare cu spațiul asigurat de lumina farurilor și a ignorat că de lângă acostamentul drumului este de staționare în caz de urgență sau de evitare în cazul condițiilor unui trafic intens, iar inculpatul deși de la momentul apariției defecțiunii la motor în jurul orei 12,30 și până la momentul accidentului, în jurul orei 17,oo, au trecut 5 ore, nu a verificat și nu a luat măsuri de remediere instalației de iluminat și nici nu și-a tractat autovehiculul într-o parcare amenajată.
Situația astfel reținută de instanță rezultă din procesul-verbal de constatare, planșa fotografică cu aspecte de la fața locului accidentului, schița locului accidentului, raportul de constatare medico-legală, declarațiile părților vătămate, raportul de expertiză medico-legală, raportul de expertiza tehnică, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului și ale martorilor audiați in cauză.
Pe latură civilă, părțile vătămate s-au constituit părți civile după cum urmează: cu suma de 6450,85 lei daune materiale (contravaloarea autoturismului ) și daune morale în valoare de 8.550 lei, partea vătămată cu suma de 120 lei reprezentând chitanțe consultație, tomograf, și 4880 lei daune morale, minor, prin, cu suma de 5000 lei daune morale, cu suma de 130 lei chitanțe consultații, 2.378,88 lei reprezentând valoarea perioadei de concediu medical neplătit rezultat in urma efectuării mediei salariilor încasate conform adeverinței nr. 34/31.03.2006 a - SRL și daune morale în sumă de 3.622 lei și cu suma de 10.000 lei daune morale.
Sub aspectul despăgubirilor civile, instanța a apreciat că daunele materiale au fost dovedite atât prin actele depuse de părțile civile, cât și de declarațiile martorilor audiați în cauză, cheltuielile ocazionate cu consultațiile medicale, transportul cadavrului, cheltuielile de îmbălsămare, de înmormântare și de pomenire a victimei și a celorlalte obiceiuri creștine.
În ce privește prejudiciul moral suferit de partea civilă s-a avut in vedere că soția supraviețuitoare nu se poate bucura niciodată că soțul său trăiește și muncește împreună și că într-un viitor apropiat va putea constitui un sprijin material și moral la bătrânețe și trăiri de care se bucură în mod firesc orice soț, conduce din nou la ideea că partea civilă trebuie compensată moral în echivalent bănesc, mai ales că în locul acestor sentimente și trăiri partea civilă încearcă sentimente de profund regret, de amărăciune și trăire care va exista toată viața.
Instanța a apreciat că, în ce privesc despăgubirile materiale solicitate de celelalte părți civile, având in vedere probatoriile administrate în cauză, situația de fapt reținută, numărul de zile de îngrijiri medicale, că acesta a suferit un prejudiciu de natură morală, constând în suferințe fizice și psihice, incapacitatea de mai lucra ( partea civila ), pentru cărei reparare, instanța a reținut că se justifică obligarea inculpatului alături de asigurator, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestor despăgubiri.
În raport de consecințele concrete ale săvârșirii faptei și urmările produse, s-a apreciat că despăgubirile morale solicitate sunt prea mari, astfel că au fost admise într-un cuantum proporțional cu vătămarea și suferința pricinuită, cu reținerea culpei comune a ambelor părți în producerea accidentului.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea inculpatului și la plata contravalorii autoturismului distrus, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece în cauză s-a reținut culpa comună.
Obligarea părții responsabile civilmente - 1994 SRL să răspundă în solidar cu inculpatul este întemeiată, întrucât inculpatul a săvârșit faptele menționate în timpul și cu ocazia serviciului.
Potrivit art. 998 si 1000 alin.3 Civil rap. la art. 14.pr.pen. autorul infracțiunii și comitentul său sunt ținuți să răspundă solidar de acoperirea integrală a pagubei.
Potrivit Lg.136/1995 privind asigurarea si reasigurarea din România, în cazul stabilirii despăgubirilor pentru prejudiciu de către asigurator, răspund față de terțe persoane păgubite prin accident de circulație, citarea in proces a asiguratorului este obligatorie, iar potrivit art. 50 din aceeași lege despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.
Din actele depuse la dosar, instanța a reținut ca partea responsabilă civilmente - 1994 SRL era asigurat obligatoriu la - SA F, începând cu data de 01.07.2005 până la 31.12.2005.
Împotriva sentinței penale nr. 331/27.02.2008 Judecătoriei Focșania formulat apel în termen asiguratorul - " " SA B, prin reprezentant legal, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și ca nelegală în ceea ce privește soluționarea laturii civile în special din punct de vedere al întrunirii condițiilor existenței unei răspunderi din partea asiguratorului în situația răspunderii civile delictuale. De asemenea, critica apelantului vizează și aspecte de ordin probatoriu cu incidentă asupra stabilirii sumelor pentru care părțile vătămate urmează a fi despăgubite, în opinia acesteia apreciindu-se că în cauză nu s-a făcut dovada că au fost cheltuite.
În privința daunelor morale, apelantul critică sentința motivat de faptul că acestea au fost acordate în cuantumuri mari în raport cu practica, legislația si jurisprudența existentă în materie. În ultimul rând, motivele de apel vizează și cheltuielile judiciare, apreciindu-se că acestea nu pot fi suportate de asigurator în cadrul unui proces penal.
Prin decizia penală nr. 167/16.05.2008 a Tribunalului Vrancea apelul declarat de asiguratorul - SA Baf ost respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică este cea legală.
Astfel, din probele administrate în cauză în cele două cicluri procesuale și anume: procese-verbale de constatare, planșe fotografice, fotografii judiciare, raport de constatare medico-legală, rapoarte de expertiză medico-legală și tehnică, depoziții martori, acte coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, a fost dovedit faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor de ucidere din culpă prev. de art. 178 al 2. pen. și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1, 2, 3 si 4 pen, în modalitatea reținută în raport de numărul victimelor, reținându-se că la data de 18.11.2005 a fost autorul unui grav accident de circulație soldat cu uciderea unei persoane și vătămarea corporală a altor patru persoane.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Tribunalul apreciază că instanța de fond a dat eficientă criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72. pen stabilind pedepse în limite legale și în raport și de circumstanțele reale și cu circumstanțele personale ale inculpatului.
De asemenea, modalitatea de executare a pedepsei a fost în mod judicios stabilită de instanța de fond, apreciindu-se corect că scopul educativ și preventiv al sancțiunii poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile în cadrul procesului penal de față instanța de fond a stabilit în funcție de probele administrate în cauză raportul de cauzalitate existent între faptă si prejudiciul cauzat părților vătămate, apreciind în limitele procedurale obligațiile de răspundere civilă delictuală conform legii civile si procesual penale. Astfel, în funcție de pretențiile solicitate, au fost acordate despăgubiri părților civile constituite conform legii în cadrul procesului penal răspunderea fiind stabilită în sarcina inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente - 1994 SRL În raport de actele depuse au fost dovedite despăgubirile acordate părților civile, si.
În aceste condiții instanța a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 14. pr. pen cu referire la art. 998 - 999 și art. 1003 al. 3. civ.
Soluționând latura civilă sub aspectul prejudiciilor cauzate părților civile cu obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente - 1994 SRL F instanța de fond în mod legal a procedat la aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 136/29.01.1995 (actualizată) privind asigurările și reasigurările în România, motivat de faptul că în cauză s-a făcut dovada existenței unui contract de asigurare încheiat în condițiile legii între partea responsabilă civilmente - 1994 SRL, în calitate de asigurat, și - SA F, în calitate de asigurator.
Față de această poziționare juridică în mod expres dată de legea cadru nr. 136/1995 instanța de fond a stabilit, având în vedere prevederile art. 50, obligat asiguratorul apelant în cauza de față să răspundă alături de inculpat și partea responsabilă civilmente la despăgubiri către partea civilă.
Prin urmare, motivele de apel invocate nu sunt fondate din punct de vedere legal deoarece cadrul legal oferit de legea arătată mai sus instituie obligație de dezdăunare în sarcina acestuia în cazurile de vătămare corporală sau deces cum este și în cauza de față. De asemenea, legea specială nu clasifică despăgubirile în raport de prejudiciul cauzat patrimonial sau nepatrimonial. motiv pentru care opinia apelantei nu poate fi primită instanța de fond procedând corect la stabilirea răspunderilor în funcție de raportul juridic civil dedus judecății în cadrul procesului penal.
Nici ultimul motiv de apel nu poate fi primit de către Tribunal, motivat de faptul că la fond cheltuielile judiciare au fost stabilite în sarcina inculpatului în solidar cu partea responsabila civilmente în condițiile art. 191 al. 3. pr. pen.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs, în termen legal, asiguratorul - ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA (fostă ), criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, asiguratorul - ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA a reluat aceleași aspecte invocate în apel, respectiv că nu poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente deoarece nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 15 și 16 din Codul d e procedură penală.
A invocat că nu sunt întrunite condițiile impuse de Legea 136/1995 deoarece părțile civile nu s-au adresat societății de asigurare pentru deschiderea dosarului de daune, nu s-a realizat acordul tripartit între asigurat, persoana păgubită și asigurator și că prejudiciile nu au fost dovedite.
Recursul este nefondat.
Din polița de asigurare seria E nr. - din 30.06.2007, rezultă că partea responsabilă civilmente - 1994 SRL a fost asigurată obligatoriu la - SA F pentru perioada 01.07.2005 - 31.12.2005.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea sau suma asigurată.
Articolul 48 din aceeași lege stabilește că persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule.
Potrivit art. 49 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlul de desdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
Față de dispozițiile legale de mai sus și având în vedere că s-a făcut dovada existenței unui contract de răspundere civilă auto în mod corect atât instanța de apel cât și instanța de fond a reținut că - SA are calitate de asigurator, deci nu de parte responsabilă civilmente, și în această calitate răspunde alături de inculpat și societatea asigurată pentru prejudiciile cauzate prin accidentul produs.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor se reține că prima instanță a făcut o corectă evaluare atât atunci când a stabilit cuantumul daunelor materiale, cât și atunci când a stabilit cuantumul daunelor morale. Sub acest aspect, prima instanță a avut în vedere actele depuse de părțile civile, devizele privind cheltuielile efectuate cu transportul victimelor și asistența medicală a victimelor, numărul de zile de îngrijiri medicale, suferințele fizice și psihice pe care părțile vătămate le-au îndurat.
Se reține că recurenta - România Asigurare Reasigurare SA face doar afirmații generale în sensul că prejudiciile nu au fost dovedite, fără să dovedească în concret de ce crede că vreo anumită sumă nu ar fi fost cheltuită sau că suferințele fizice și psihice nu ar fi existat.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul - ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA (fostă - SA) - CUI - - cu sediul în B, sector 1,- B, împotriva deciziei penale nr. 167/16.05.2008 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 331/27.02.2008 a Judecătoriei Focșani privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.08.1961, în comuna, județul G, CNP -, domiciliat în, str. -, - 3,. A,. 19, județul V).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe asigurătorul - ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare: /18.09.2008
Tehnored. hot. /2 ex./18.09.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
