Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 477/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 477

Ședința publică de la 18 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Otilia Susanu

JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de părțile civile și și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 68/A/ 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui și a sentinței penale nr. 664 din data de 03 octombrie 2007 Judecătoriei Bârlad.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 16 2008, în ședință publică, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi când,

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului penal de față.

Prin sentința penală nr.664/3.10.2007 a Judecătoriei Bârlads -au dispus următoarele:

Condamnarea inculpatului, la pedeapsa de:

- 1an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.72, art.74 al.1, lit. a, c, art.76 al.1, lit. d Cod penal.

În temeiul art.71 al.2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a-c Cod penal.

În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință, pe durata unui termen de încercare de 3ani și 6 luni, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În.art.71 al. ultim Cod penal, s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art.71 al.2 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza 359 al.1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință.

A fost respinsă cererea formulată de părțile civile și, prin apărător ales, cu privire la înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

În baza art.346, art.14 Cod procedură penală coroborat cu art.998- 999 cod civil și art.49, 50 din Legea nr.136/1995 republicată, a fost admisă în parte acțiunea civilă și obligă asigurătorul de răspundere civilă ASTRA Sucursala V, în subsidiar pe inculpat, să plătească părților civile și în total suma de 40.000 lei cu titlu de despăgubiri, din care 10.000 lei pentru prejudiciul material și 30.000 lei pentru prejudiciul moral.

În baza art. 191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta(din care 200 în cursul urmăririi penale și 100 în cursul judecății).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 02.02.2006 era administrator unic la SC TRANS SRL cu sediul legal în municipiul Bârlad,-, județul V, care are ca obiect de activitate transportul de persoane.

La data indicată, societatea avea în dotare microbuzul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare -, (care ulterior a fost vândut, la data de 24.07.2006, persoanei fizice potrivit carnetului de vânzare -cumpărare pentru un vehicul folosit nr.89/24.07.2006, 77d.). era asigurat la SC - Reasigurare ASTRA SA, Agenția Bârlad(63), iar asociatul unic avea contract de asigurare de răspundere cu SA(88).

În seara de 02.02.2006, în jurul orei 22, inculpatul se deplasa cu microbuzul pe ruta SC SA - SC SA. Pe această au urcat în mașină, care era sub influența băuturilor alcoolice, cu prietena sa, și, prieteni cu inculpatul și au hotărît să meargă până în comuna, județul Pe acest traseu, ce conducea microbuzul, se cu prietenul său, în sensul că se loveau reciproc cu palmele.

La intrare în satul au oprit la un bar, unde au consumat băuturi alcoolice persoanele enumerate, inclusiv conducătorul auto. După 15 minute s-au deplasat în comuna și de la un bar au cumpărat bere, apoi s-au reîntors în municipiul Bârlad.

În timpul mersului conducătorul auto a consumat bere dintr-o doză pe care i-au cumpărat-o prietenii săi, iar - ce se afla în dreptul conducătorului auto - dansa, bătea din palme și era foarte zgomotos.

În jurul orei 0.25, ajuns în dreptul km 65, conducătorul auto a pierdut controlul direcției de deplasare și a părăsit carosabilul, ieșind în decor pe partea; după ce a părăsit partea carosabilă, microbuzul a mai rulat o porțiune pe acostament, pe care l-a părăsit și a intrat în marginea unei liziere, izbindu-se cu partea frontală de un.

În urma impactului victima a decedat pe loc.

Din Raportul de constatare medico-legală de autopsie nr.9N din 4.02.2006, rezultă că în momentul decesului victima prezenta 1,50 %o alcool în sânge și 2,00 %o alcool în urină(33-36).

Conducătorul auto avea în momentul accidentului o alcoolemie de aproximativ de 0,70 %o(30-31).

În momentul premergător impactului victima era în picioare orientat cu spatele spre parbriz și întors cu fața către șofer.

Inculpatul a susținut că victima, ce se afla în stare de ebrietate, l-a incomodat în repetate rânduri pe parcursul drumului iar la un moment dat acesta s-a dezechilibrat și a căzut peste el, moment în care a pierdut controlul volanului și a părăsit carosabilul.

Pentru a reține starea de fapt descrisă mai sus, și mai ales dinamica producerii accidentului, instanța a observat concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.190 din 29.09.2006(72-79 ), constatările din procesul-verbal de cercetare la fața locului(9-12 ), declarațiile martorilor și ale inculpatului. Acesta din urmă a arătat în mod constant: ". că victima se cu mine lovindu-mă cu palmele iar în momentul imediat premergător accidentului acesta s-a prins de volan, de partea de sus a acestuia și a căzut peste mine" (26); ". a început iarăși să danseze și să cânte tot între scaunele din față și cu spatele la parbriz, s-a dezechilibrat și a căzut peste mine, moment în care am pierdut controlul volanului" (118-120 ).

Afirmațiile inculpatului sunt infirmate de către martora, de asemenea victimă a accidentului, prietena lui, care a declarat următoarele: "îmi amintesc că inculpatul și își dădeau palme unul altuia sub formă de joacă, inculpatul de volan atrăgându-ne atenția la cum merge el, la un moment dat chiar a stins farurile mașinii și a mers pe contrasens"(40)

" Acesta în timp ce conduce, stingea lumina farurilor, circula pe sensul opus de mers, de volan stânga -dreapta i-a zis lui să meargă mai încet pentru că nu vrea să moară, fiindcă are 20 aniEste adevărat faptul că se ridica de pe scaun și dansa în spațiul liber dintre scaunul șoferului și cel din dreaptaS-a dezechilibrat spre partea dreapta față a mașinii fără să-l atingă în vreun fel pe.

că dezechilibrul s-a produs din cauza vitezei mari pe care o avea "(107-109 )

Celelalte două victime, respectiv martorii și (44-45) susțin varianta inculpatului.

În acest sens, martorul a declarat că: "datorită faptului că se împingea în șofer mașina nu mergea drept tot timpul, mai șerpuia pe șosea. . amintesc că undeva între și Bârlad, chiar a oprit mașina și toți i-am zis lui să stea cuminte și el chiar s-a liniștit. După ce am plecat de pe loc și-a reluat comportamentul iar după aproximativ un km. mașina a părăsit carosabilul din cauza faptului că șoferul a fost împins de către."(42-43)

De asemenea, martorul a declarat că: "În momentul imediat premergător accidentului victima era în picioare, dansa lângă șofer și atunci l-am văzut dezechilibrându-se și căzînd peste șofer"(44-45).

Din concluziile Raportului de expertiză criminalistică rezultă că: " autoutilitarei în momentul impactului a fost de 85 km/ și în momentul premergător accidentului a fost de cca.124 km./ Nu se poate stabili cu certitudine dacă atitudinea și conduita numitului a determinat devierea de la traiectoria rectilinie a autoutilitarei dar există argumente care nu exclud această posibilitate. În momentul premergător impactului victima era în picioare orientată cu spatele spre parbriz și întoarsă cu fața către șofer. la care numitul nu ar fi intrat în impact cu le a fost de cca.89 km./ Conduita și atitudinea numitului putea constitui o cauză care ar fi determinat producerea accidentului dar acesta cu certitudine nu ar fi avut loc dacă numitul ar fi circulat cu viteza de 89km./h care este o valoare foarte apropiată de limita maximă admisă pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul."

Așadar, din concluziile Raportului de expertiză, din declarațiile martorilor rezultă că atitudinea numitului a putut contribui și ea la producerea accidentului, dar acesta nu ar fi avut loc dacă inculpatul nu depășea viteza legală admisă pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul, motive pentru care instanța de fond a reținut atât vinovăția inculpatului cât și pe aceea a victimei.

În considerarea celor mai sus-expuse, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului care, în data de 03.02.2006, conducând pe drum public un vehicul cu tracțiune mecanică, a nesocotit prevederile art. 35 al.1, art.48, art.50 al.1, lit. b, art.101 al.1 pct.13, art.102 al.3 lit. a, art.108 al.1 lit. c din OUG195/2002, rep. cu modificările la zi, precum și disp.art.1 și art.121 al.1 din HG1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG195/2002, cauzând un accident ce a avut drept consecință decesul unei persoane, realizează elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 Cod penal.

Sub aspectul elementului subiectiv, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție cerută de normele penale amintite, și anume culpa. În consecință instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționată.

Prin atitudinea sa a încălcat disp.art.99 al.1, pct.14 din OUG195/2002, contribuind în egală măsură cu inculpatul la producerea accidentului, motiv pentru care a reținut culpa concurenta a victimei.

În vederea stabilirii și aplicării pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare enumerate în art.72 pen. Cu referire distinctă la persoana inculpatului și la gradul de pericol social al faptei, s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a regretat fapta comisă. și profesia sa, împrejurările reținute de către instanță, circumstanțiază ușurința cu care a acționat și gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În consecință instanța l-a condamnat pe inculpat în baza art.178 al.2 Cod penal la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, cu reținerea disp.art.72, art.74 al.1, lit. a-c și art.76 al.1, lit. d Cod penal.

Pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a-c Cod penal.

Ca modalitate de executare a pedepsei, apreciind că scopul acesteia poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, instanța a dispus, în baza art.81, 82 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, iar în baza art.359 al.1 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei suspendat și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit. a-c Cod penal.

Având în vedere că din probele depuse la dosar(49, 76, 100-101) rezultă că inculpatul nu are bunuri mobile sau imobile în proprietate, instanța a respins cererea formulată de părțile civile și, prin apărător ales, cu privire la înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.

Asupra acțiunilor civile alăturate celei penale instanța, având în vedere și cele expuse mai sus, a reținut următoarele:

Fapta inculpatului antrenează răspunderea sa delictuală exclusivă, în temeiul disp.art.998 Cod civil întrucât din declarațiile martorilor și probele depuse la dosar(86-87) rezultă că accidentul din data de 03.02.2006 s-a produs în afara programului de lucru, în ziua respectiva autoutilitara cu nr. de înmatriculare - nefiind de serviciu pe traseu.

Sub aspectul pretențiilor formulate de către părțile civile, instanța a reținut că doar o parte din prejudiciile cauzate acestora prin fapta inculpatului au caracter actual, cert și determinat (determinabil) iar la stabilirea acestora s-a avut în vedere culpa concurentă a victimei.

Astfel, părțile civile și au suferit, prin pierderea fiului lor, un prejudiciu moral, fapt atestat și de martora (48), care a arătat că familia victimei este îndurerată și afectată de cele întâmplate și că victima își ajuta foarte mult părinții.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că prejudiciul de natură morală cauzat părților civile prin fapta inculpatului se ridică la suma de 30.000 lei pentru ambii părinți, sumă pe care instanța a stabilit-o ținând cont și de culpa victimei în producerea evenimentului rutier.

Cât privește prejudiciul material reclamat de aceleași părți civile, instanța a reținut că acesta este în parte dovedit. Astfel, s-a reținut că din declarația martorei, propusă de părțile civile, rezultă că la înmormântare au fost peste 250 de persoane și în jur de 150 de mașini. În timp ce din declarația martorei, propusă de inculpat, rezultă că au participat la înmormântare în jur de 100 de persoane și au fost 10-15 mașini,(84).

Din declarația martorului rezultă că părinții inculpatului au dus vin la părinții victimei cu o zi înainte de înmormântare, iar din discuția avută cu preotul a rezultat că familia victimei a primit ajutor financiar cu ocazia înmormântării din partea societății la care lucrase victima(85).

Având in vedere aceste aspecte, instanța a reținut că, față de suma de 50.000 lei solicitată cu titlul de daune materiale, părțile civile au dovedit doar în parte prejudiciul material constând în cheltuieli de înmormântare, cavou și pomeniri, respectiv suma de 10.000 lei, la stabilirea căreia, de asemenea, s-a ținut cont de culpa reținută în sarcina victimei.

Față de cele mai sus-expuse, în baza art.346, 14 Cod procedură penală coroborat cu art.998, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 40.000lei, cu titlu de despăgubiri civile(10.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale)către părțile civile pentru prejudiciul cauzat prin decesul fiului.

Instanța a reținut că pentru autoutilitara condusă de inculpat era încheiată, la data producerii accidentului, poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr.-(63 ) la.ASTRA care a participat în proces în calitate de asigurător prin Sucursala

De asemenea, s-a reținut că și la., care a participat în calitate de asigurător prin Sucursala V, pentru auto - era încheiată polița de asigurare de răspundere a transportatorului pentru pagube produse călătorilor prin accidente de transport(88 ).

Având în vedere disp.Lg.136/1995 și Condițiile generale de răspundere pentru pagube produse călătorilor prin accidente de transport, care, împreună cu polița de asigurare încheiată cu, formează contractul de asigurare, și în care la art.2.1 se stipulează:"a este valabilă numai dacă transporturile se efectuează pe drumuri publice, cu respectarea itinerariilor stabilite în foile de parcurs" iar la art.2.6 se prevede: "Răspunderea civilă a transportatorului pentru pagube produse călătorilor prin accidente de transport acoperă toată durata călătoriei pentru care s-a eliberat biletul sau legitimația care dă dreptul al călătorie", instanța a apreciat că în cauză era valabilă polița RCA încheiată cu ASTRA din moment ce inculpatul nu se afla în timpul serviciului, autoutilitara nu era înscrisă în foaia de parcurs din data respectivă iar persoanelor ce se aflau în mașina inculpatului nu le-au fost eliberate bilete sau legitimații de călătorie.

Împrejurarea că răspunderea sa este una contractuală, și nu delictuală, nu împiedică la obligarea sa la plata unor sume de bani, chiar dacă ele decurg din săvârșirea unei fapte ilicite. În cauză fiind însă vorba despre două feluri de răspundere, care intervin concomitent, una contractuală a asigurătorului și una delictuală a inculpatului, subsidiară celei dintâi, instanța a obligat asigurătorul la plata despăgubirilor către părțile civile, iar în subsidiar pe inculpat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile și, inculpatul și asigurătorul SC SA.

În motivarea apelului, inculpatul arată că sentința dată la fond este nelegală deoarece i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi cu încălcarea dispozițiilor art. 65 Cod penal în ceea ce privește limita minimă a pedepsei principale.

În latura civilă a cauzei, inculpatul contestă cuantumul în care au fost acordate daunele materiale și morale, fără a se lua în considerare și culpa concurentă a victimei și modalitatea globală, nediferențiată pentru fiecare dintre cele două părți civile în care s-a dispus repararea prejudiciului material și moral.

Părțile civile critică hotărârea de la fond deoarece nu li s-au acordat despăgubirile morale și materiale în integralitate, așa cum au solicitat la fond, respectiv câte 50.000 lei pentru fiecare. În acest sens, se invocă probatoriul administrat referitor la cheltuielile de înmormântare și cu pomenirile ulterioare și la profilul defunctului lor fiu, o persoană căreia i se prefigura un viitor strălucit, având calități deosebite și care urma să fie sprijinul lor la bătrânețe.

În latura penală, părțile civile declară că nu sunt de acord cu reținerea culpei concurente a victimei, ceea ce a influențat atât pedeapsa aplicată cât și soluția în latura civilă. În susținerea acestui punct de vedere, se invocă depozițiile martorilor, și aprecierile expertului potrivit cărora cu certitudine accidentul nu ar fi avut loc dacă inculpatul ar fi circulat cu 89 km/ iar comportamentul victimei ar fi putut doar influența producerea evenimentului rutier, raportat și la faptul că inculpatul avea o alcoolemie de 0,70 g.

De asemenea, părțile civile arată că în mod greșit a fost respinsă proba cu expertiza traumatologică, ce ar fi putut lămuri poziția victimei în momentele premergătoare accidentului.

În apelul asigurătorului SC SA, este criticată sentința în ceea ce privește modul de soluționare a acțiunilor civile, raportat la reținerea unei culpe egale cu a inculpatului și pentru defunctul ceea ce ar trebui să se reflecte în reducerea proporțională a daunelor.

Pe de altă parte, asiguratorul apreciază că daunele morale stabilite sunt exagerate iar instanța de fond nu a interpretat în mod corect dispozițiile din dec. nr. I/2005 a ÎCCJ, obligând inculpatul doar în subsidiar la plata despăgubirilor deoarece calitatea asigurătorului nu poate fi asimilată cu aceea a părții responsabile civilmente.

Prin decizia nr.68/A/27.03.2008 a Tribunalul Vaslui, s-au dispus:

A admis apelurile declarate de inculpatul și asigurătorul SC SA Sucursala V împotriva sentinței penale nr.664/3.10.2007 a Judecătoriei Bârlad, pe care o desființează în parte, în latura civilă.

Rejudecând, a redus cuantumul despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral de la 30.000 lei acordați ambelor părți civile la câte 12500 lei pentru fiecare dintre părțile civile și.

A înlăturat dispozițiile contrare din sentință și menține celelalte dispoziții.

A respins apelul declarat de părțile civile și împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Vasluia reținut în esență următoarele:

Instanța de fond a stabilit situația de fapt în mod judicios, prin interpretarea corectă a materialului probatoriu administrat în cauză deci nu sunt fondate criticile formulate cu privire la acest aspect, inclusiv la reținerea eronată a unei culpe comune.

Inculpatul a condus autoturismul cu o viteză mai mare decât cea legală dar, așa cum a arătat expertul (75 urm. pen.), dar probele au dovedit că, în momentele premergătoare impactului, poziția victimei era în picioare, orientată cu spatele spre parbriz. Concluzie expertului se bazează pe traumatologic, coroborat cu aspectul autoutilitarei după impact.

Nu se impunea efectuarea unei expertize medico-legale traumatologice deoarece expertul criminalist a avut în vedere și aspectele medico-legale constate prin raportul de autopsie și datele de fapt ale cauzei.

De altfel, această concluzie a expertului criminalist se coroborează atât cu declarația inculpatului (26 fond), cât și cu cea a martorilor (42 fond) și (44 fond), care sunt verosimile raportat și stării de ebrietate în care se afla victima (1,50 ). Declarația martorei poate fi apreciată ca fiind subiectivă față de împrejurarea că era prietena defunctului și de faptul că nu se coroborează cu celelalte depoziții de martori și cu proba științifică.

Reținerea unei culpe de 50% a victimei la producerea accidentului este justificată de faptul că în momentele premergătoare impactului îl incomoda pe șofer și chiar l-a împins, martorul arătând că acesta a fost motivul pentru care mașina a părăsit carosabilul.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se reține că părțile vătămate și au arătat la termenul din 12 aprilie 2007(27 fond) că se constituie părți civile cu suma de 100.000 RON, din care 50.000 RON daune materiale și 50.000 RON daune morale reprezentând suferința părinților pentru decesul fiului care era întreținătorul familiei. Din cuprinsul încheierii de ședință rezultă că aceste constituiri de parte civilă nu s-au făcut distinct, pentru fiecare dintre părțile vătămate ci global, pe categorii de daune pentru amândoi părinții defunctului.

În ceea ce privește despăgubirile materiale, nu se justifică acordarea diferențiată a acestora în condițiile în care cheltuielile de înmormântare și cu pomenirile ulterioare, dovedite prin probatoriul testimonial administrat (48,84,85)au fost efectuate de părinți din patrimoniul lor comun,în codevălmășie, pe care îl au în calitate de soți.

Faptul că părinții victimei au fost ajutați cu ocazia înmormântării de colegii defunctului lor fiu nu exonerează inculpatul, respectiv asigurătorul de obligația de acoperire integrală a prejudiciului, deoarece obligațiile acestora ar fi putut să fie diminuate doar dacă plata s-ar fi făcut pentru inculpat și nu ca ajutor benevol pentru familia victimei.

Pe de altă parte, prejudiciile nepatrimoniale reprezentând suferința pricinuită prin decesul fiului apelanților părți civile trebuiau determinate distinct pentru fiecare dintre părinții victimei, dat fiind izvorul obligației de dezdăunare, respectiv acoperirea unor daune morale.

Cuantumul stabilit pentru daunele materiale a fost determinat corect, în baza probatoriului cu luarea în considerare a culpei victimei, dar daunele morale au fost admise în mod greșit, într-un cuantum mai mare decât era posibil raportat la suma inițială solicitată de părțile civile și la culpa concurentă a victimei.

Astfel, așa cum s-a reținut, constituirea de părți civile s-a făcut prin solicitarea unei sume comune, nediferențiate de către cele două părți civile, respectiv 50.000 lei daune morale.

Daunele sunt admisibile în totalitate, raportat la împrejurările comiterii faptei, la vârsta tânără a inculpatului și suferințele morale incontestabile ale părinților victimei, față de dispariția prematură a fiului lor, un tânăr căruia i se prefigura un viitor personal și profesional de excepție, aspecte care rezultă din actele depuse la fond (105 și urm. dos. fond).

Cu toate acestea, daunele trebuie diminuate în raport de culpa de 50% reținută pentru victimă, ceea ce înseamnă că suma totală de 50.000 lei, va fi redusă la J, deci la 25.000 lei, câte 12.500 lei pentru fiecare dintre părțile civile, sub acest aspect fiind fondate apelurile inculpatului și asigurătorului.

Celelalte critici sunt nefondate. Astfel, mențiunea din dispozitivul sentinței apelate cu privire la obligarea în principal a asigurătorului și în subsidiar a inculpatului, nu este eronată dacă avem în vedere dispozițiile art. 54 al.2 și 55 al.1 din Legea nr.136/1995, mențiunea privind inculpatul având eficiență doar atunci când suma stabilită ar depăși limitele stabilite pentru fiecare an prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Nu s-a asimilat poziția asigurătorului cu aceea a părții responsabile civilmente deoarece în acest caz răspunderea ar fi fost solidară, asigurătorul urmând să răspundă în această calitate - de asigurător -, în limitele contractului de asigurare de răspundere civilă delictuală încheiat și ale dispozițiilor legale aplicabile pentru acest tip de contracte pentru anul 2006.

În plus, criticile aduse de inculpat privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi sunt nefondate.

În cauză instanța de fond nu a aplicat nici o pedeapsă complementară ci doar pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, obligatorie față de condamnarea inculpatului la pedeapsa.

În termenul prevăzut de art. 3853Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpatul și de părțile civile și și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterându-se și criticile formulate în apel.

Astfel, inculpatul susține că este nelegală aplicarea pedepsei complementare, având în vedere cuantumul pedepsei principale.

De asemenea, inculpatul motivează că instanța de apel trebuia să se pronunțe separat pentru fiecare parte civilă în ce privește prejudiciul material.

Recursul părților civile vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei. Se solicită o pedeapsă mai mare pentru inculpat, în condițiile reaprecierii probatoriului administrat, reținerea de circumstanțe agravante și reevaluarea procentului culpei concurente a victimei, la producerea accidentului în care acesta și-a pierdut viața.

Urmare a reaprecierii probelor dosarului, și reținându-se culpa exclusivă a inculpatului solicită majorarea daunelor materiale și morale în cuantumul solicitat de părțile civile.

Curtea examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele procedurale stabilite de disp. art. 385 ind. 9 Cod procedură penală, constată.

În speță, a fost administrat un probatoriu complet, ce a fost just apreciat, potrivit art. 63 Cod procedură penală.

Coroborând procesul -verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, expertizele medico -legale vizând alcoolemia inculpatului și cele privind victima, expertizele criminalistice efectuate în cauză, declarațiile martorilor și ale inculpatului, rezultă fără dubiu culpa concurentă a victimei care a încălcat prevederile art. 102 pct. 22 din OUG195/2002 (săvârșirea de gesturi indecente, proferarea de injurii, adresarea de cuvinte jignitoare) și respectiv art. 99 alin. 1 pct. 14 din OUG195/2002 (nerespectarea de către pasageri sau călători a obligațiilor ce le revin atunci când se află în vehicule.

În mod just s-a reținut și culpa conducătorului auto care a încălcat următoarele prevederi legale la regimul circulației pe drumurile publice:

- art. 35 alin. 1 din OUG195/2002 modificat și completată prin OUG63/2006 - potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor;

- art.1 din Regulamentul de aplicare a OUG195/2002 (participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație și semnificația mi9jloacelor de semnalizare rutieră, precum și celelalte dispoziții din prezentul regulament)

- art. 48 și art.50 alin. 1 lit. b din OUG195/2002 și art. 121 alin. 1 din Regulament -conform cărora conducătorii de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză, să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță; viteza admisă în cazul microbuzului condus de învinuit a fost de 90 km/;

- art. 101 alin. 1 pct. 13 din ordonanță - nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor;

- art. 102 alin. 1 pct. 15 - neîndeplinirea obligațiilor ce îi revin conducătorului de vehicul care efectuează transport public de persoane;

- art. 102 alin. 3 lit. a din OUG195/2002 - conducerea sub influența băuturilor alcoolice. inculpatului, în momentul producerii accidentului conținea 0,70 g%o alcool pur, ceea ce din punct de vedere medico -legal corespunde unei stări de scăderea inhibiției, creșterea încrederii în sine, scăderea atenției, alterarea dimensiunilor spațio -temporale, oricare confuzie mintală, instabilitate emoțională, afectarea memoriei, somnolența, reacție încetinită.

-art. 108 alin. 1 lit. c din OUG195/2002 - depășirea cu 31 -40 km/ a vitezei maxime aduse pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.

Nu s-a putut stabili cu certitudine dacă victima a împins șoferul, sau a căzut peste el, în momentele premergătoare accidentului, întrucât martorii au dat declarații nuanțate cu privire la acest aspect dar este cert că în acele momente, era în picioare, orientat cu spatele spre parbriz și întors cu fața către șofer.

Comportamentul victimei, descris de martorii direcți care au fost audiați în cauză a contribuit alături de cel al inculpatului la producerea accidentului, așa încât nu pot fi primite susținerile recurenților părți civile că accidentul a avut loc doar din culpa inculpatului.

La stabilirea tratamentului sancționator s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, ținându-se cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și de cele care o atenuează.

Limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator sunt de la 2 la 7 ani închisoare.

Reținând culpa concurentă a victimei -aspect dovedit de probatoriul dosarului - în mod just s-au reținut circumstanțe atenuante care impun un cuantum al pedepsei sub limita minimului special prevăzut de textul de incriminare.

În considerarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, ținând cont de disp. art. 76 al. 1 Cod procedură penală, Curtea apreciază că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în limita cuantumului legal permis dată fiind existența circumstanțelor atenuante, corect reținute în favoarea inculpatului.

Se va majora durata termenului de încercare și vor menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a dispus suspendarea interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal pedeapsă accesorie aplicată inculpatului. Instanța de fond nu a aplicat inculpatului nici o pedeapsă complementară, așa încât critica formulată de inculpat cu privire la acest aspect este vădit neîntemeiată.

Daunele materiale au fost stabilite într-un cuantum ce rezultă din coroborarea probelor administrate în latură civilă (acte și martori) și acordate părinților victimei, respectiv părțile civile din cauză, care au calitatea de soți și un patrimoniu comun, în codevălmășie, cheltuielile fiind făcute din acest patrimoniu comun.

De altfel, martorii audiați la solicitarea părților civile, au relatat că toate cheltuielile au fost făcute de către cei doi soți, părinții victimei din patrimoniul comun, cotele de contribuție fiind cele prezumate de lege în cazul soților, în situația unui eventual litigiu civil între aceștia.

Părțile civile au solicitat daune morale în cuantum de 50.000 lei.

Este adevărat că pierderea suferită de acestea nu poate fi cuantificată, neexistând compensație bănească pentru un astfel de prejudiciu moral.

S-a justificat diminuarea sumei cerute, în raport de culpa concurentă reținută, așa încât sun acest aspect, hotărârea tribunalului este legală.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală vor fi admise recursurile părților civile, în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului, al cărui recurs va fi respins, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Potrivit art. 192 al. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului părților civile vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de părțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 68/A/27.03.2008 Tribunalului Vaslui și a sentinței penale nr. 664/03.X 2007 Judecătoriei Bârlad, județul V, hotărâri pe care le casează în parte în latură penală.

Rejudecând cauza:

Majorează de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 10 (zece) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 al.1 lit. a, c și art. 76 al.1 lit. d Cod penal.

Majorează de la 3 ani și 6 luni la 3 ani și 10 luni, durata termenului de încercare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

II. Respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă inculpatul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.

Respinge ca nedovedită cererea părților civile recurente privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariul avocatului ales.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 18.09.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

14.10.2008

Tribunalul Vaslui:

-

-

Președinte:Otilia Susanu
Judecători:Otilia Susanu, Aurel Dublea, Maria Cenușă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 477/2008. Curtea de Apel Iasi