Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 484/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 484/
Ședința publică din 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 17/A din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-intimat, asistat de avocat ales din cadrul Baroului C-S, prezentă partea civilă-recurent, asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul părții vătămate-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea, ca fiind legală și temeinică a sentinței primei instanțe, arătând că apelul a fost admis în mod greșit, în mod nejustificat instanța de apel exonerând inculpatul de la plata daunelor materiale. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei penale pronunțată de Tribunalul C-S, cirticile aduse soluției adoptate de instanța de apel fiind nefondate. Arată că în mod corect tribunalul a reținut că, potrivit art. 15 Cpp, constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare, partea civilă, în cazul de față, constituindu-se parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 15.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale, sumă solicitată și la instanța de fond, dar fără a fi detaliată, iar la penultimul termen de judecată, partea vătămată își modifică cuantumul pretențiilor. Consideră că instanța de apel a reținut în mod corect faptul că instanța de fond a dispus, fără nici o motivare, obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune materiale și 150.000 lei cu titlu de daune morale, la dosarul cauzei nefiind administrate nici un fel de dovezi care să probeze întinderea prejudiciului suferit de partea vătămată.
În replică, avocatul părții civile-recurente, arată că la fila 23 dosar de fond, inculpatul a arătat că este de acord să achite suma de 20.000 lei daune materiale.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 91 din 18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art.178 alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.74 și 76 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare; în baza dispozițiilor art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.82 Cod penal pe un termen de încercare de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare; în baza dispozițiilor art.11 pct.2 și art.10 lit.a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002; inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 20.000 lei, reprezentând despăgubiri civile și a sumei de 150.000 lei, reprezentând daune morale, totodată, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut faptul că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă din 25.08.2008 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumul public de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 și ucidere din culpă faptă prevăzută de art.178 alin.3 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 19.01.2008, în jurul orelor 2,00-3,00, inculpatul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare - pe drumurile publice aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, provocând un accident de circulație, soldat cu decesul numitului și rănirea numitului.
Inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu și în localitatea, după care au hotărât să se deplaseze în municipiul Reșița. Între localitățile și la km. 110-140, pe un sector de drum în curbă la dreapta semnalizată prin indicatoare rutiere, inculpatul a pierdut controlul autoturismului și s-a izbit de troița situată în afara părții carosabile pe partea în direcția de mers -.
În urma accidentului a rezultat decesul instantaneu al numitului și vătămarea corporală a numitului, cât și a conducătorului auto. Inculpatul a fost testat asupra consumului de alcool și întrucât emana vapori de alcool i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 60/A/30.01.2008 a rezultat că la data săvârșirii infracțiunii, inculpatul a avut în sânge o alcoolemie de 1,25 grame/mie la proba 1, iar la proba 2 alcoolemia a fost de 1,05 grame/mie.
În timpul cercetării judecătorești a fost luată declarație inculpatului, care a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor, motivând starea sa de ebrietate.
Analizând probele administrate în cursul urmării penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumul public de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 și art.178 alin.3, motiv pentru care a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea, care să răspundă scopului acestora, definit prin art.52 Cod penal, prin dovedirea criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal.
Sub aceste aspect, prima instanță a reținut pericolul social mediu al infracțiunilor, împrejurarea că la data săvârșirii infracțiunilor inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele, motivat de starea de ebrietate în care se afla, precum și faptul că este la prima încălcare a legii penale, astfel încât instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedepse sub minimul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, apelul fiind motivat în fapt și în drept.
În cuprinsul motivelor de apel inculpatul și-a arătat nemulțumirea față de cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond, solicitând reducerea acestuia. Raportat la modul de soluționare a laturii civile, arată faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre arbitrară, acordând exact sumele solicitate de partea civilă cu titlu de daune materiale și morale, fără a indica probele ce au determinat stabilirea cuantumului acestor sume, cu atât mai mult cu cât constituirea de parte civilă nu s-a făcut în termen legal.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Prin decizia penală nr. 17 din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul formulat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 91/18.12.2008, a Judecătoriei Moldova Nouă, pe care a desființat-o în ceea ce privește latura civilă și, examinând cauza pe fond:
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă. Au fost înlăturate dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata de daune materiale către partea civilă, precum și pe cele privind obligarea aceluiași inculpat la plata către partea civilă a diferenței de cuantum de la 5.000 lei la 150.000 lei daune morale; în consecință inculpatul va fi obligat la plata către partea civilă doar a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
S-au menținut restul dispozițiilor din sentința penală atacată.
Pentru a pronunța această hotărâre, verificând sentința primei instanțe, în raport de motivele invocate în apel, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art.371, art.378 Cod procedură penală, instanța de apel a constatat că apelul este admisibil, pentru următoarele considerente:
Dat fiind faptul că singura cale de atac exercitată în cauză este cea a inculpatului, introdusă după cum s-a arătat mai sus pentru netemeinicia - în opinia sa - atât a soluției dispusă în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și cu privire la modul de soluționare a laturii civile, s-a apreciat că instanța de control judiciar este ținută de dispozițiile art.372 Cod procedură penală, neputând crea o situația mai grea pentru apelantul-inculpat. Astfel, s-a reținut că, cu toate că Judecătoria Moldova Nouăa aplicat o soluție greșită de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, pe motiv că fapta respectivă nu ar exista, fără însă a fi motivată în vreun fel respectiva soluție de achitare, Tribunalul C-S - în lipsa unui apel al procurorului sau al părții civile - este obligat să mențină cele dispuse de instanța de fond. S-a apreciat de către instanța de apel că nu poate fi admis sub aspectul laturii penale nici apelul introdus de inculpat, deoarece instanța de fond a dat dovadă de maximă clemență în ceea ce-l privește, achitându-l după cum s-a arătat pentru una dintre infracțiuni și aplicându-i o pedeapsă al cărei cuantum a fost proporționalizat sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a aplicării circumstanțelor atenuante, în plus respectiva pedeapsă fiind suspendată condiționat. În aceste condiții, s-a apreciat ca nefondată solicitarea inculpatului de a se diminua și mai mult cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunea de ucidere din culpă, atâta vreme cât i-a fost deja aplicată o pedeapsă o pedeapsă cu doi ani mai mică decât minimul special prevăzut de lege pentru respectiva infracțiune, efect al reținerii dispozițiilor art.74, 76 Cod penal.
În schimb, s-a considerat de către tribunal că în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile, apelul introdus de inculpat este fondat, instanța de control judiciar constatând o serie de încălcări procedurale și de erori de apreciere la stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale pe care inculpatul a fost obligat să le plătească părții civile. Ca atare, instanța de apel a procedat la desființarea hotărârii atacate în ceea ce privește latura civilă și la reexaminarea pe fond a acesteia.
În concret, s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. art.15 alin.2 Cod procedură penală, "constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare". De asemenea, s-a reținut că în faza de urmărire penală a cazului în speță, intimatul-parte civilă s-a constituit ca atare prin declarația aflată la fila 18 dosar urmărire penală, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei reprezentând "cheltuielile ocazionate de înmormântare, pomenile ulterioare și toate celelalte cheltuieli aferente", deci daune materiale, precum și la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale. Ulterior, în fața instanței de judecată, la termenul de judecată din 23.09.2008, conform declarației aflată la fila 14 dosar cauză, partea civilă și-a reînnoit pretențiile formulate, solicitând obligarea inculpatului la plata unei sume totale de 20.000 lei reprezentând despăgubiri civile nedetaliate. Actul de sesizare a fost citit la termenul următor de judecată, cel din 14.10.2008, când a fost de altfel și audiat inculpatul. În consecință, prin prisma dispozițiilor legale citate mai sus, orice modificare sau solicitare ulterioară a unui cuantum sporit al despăgubirilor civile ar fi fost inadmisibilă. Tribunalul C-S a constatat că, cu toate acestea, ignorând dispozițiile art.15 Cod procedură penală, Judecătoria Moldova Nouăi -a admis părții vătămate o constituire ulterioară ca parte civilă, la termenul de judecată din 25.11.2008, constituire în cadrul căreia s-a solicitat suma de 100.000 euro daune morale și materiale. De asemenea, s-a reținut că pe fond, prima instanță - din nou fără a motiva în vreun fel - l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 20.000 lei reprezentând despăgubiri civile și a sumei de 150.000 lei reprezentând daune morale.
S-a apreciat de către instanța de apel că, dat fiind momentul limită până la care o parte vătămată se poate constitui parte civilă, pretențiile morale solicitate de partea civilă din această cauză nu mai puteau depăși suma de 5.000 lei, conform celor detaliate mai sus, astfel încât la rândul ei prima instanță de judecată nu-l putea obliga pe inculpat la plata unei sume mai mari cu acest titlu către respectiva parte. Dată fiind suferința inerentă încercată de partea civilă la moartea fiului său, respectiva sumă apare ca fiind pe deplin justificată, în opinia instanței de apel, neputându-se însă depăși cuantumul de 5.000 lei solicitat de partea civilă în condițiile art.15 Cod procedură penală, pentru că altfel s-ar crea un "plus petita" - cum de altfel a și făcut Judecătoria Moldova Nouă.
Referitor la daunele materiale solicitate și acordate de instanța de fond, instanța de apel a constatat faptul că acestea nu au fost în nici un fel dovedite, apreciindu-se că partea civilă le-a solicitat pe considerentul că ar reprezenta cheltuieli de înmormântare, cheltuieli cu pomenile ulterioare, precum și alte cheltuieli conexe, fără a fi depus însă în această privință vreun înscris doveditor(setul de înscrisuri medicale depus la primul termen de judecată în fața Judecătoriei Moldova Nouă referindu-se doar la starea sa medicală și putând avea eventual impact asupra acordării daunelor morale, ele neavând legătură cu natura pagubelor materiale pentru repararea cărora s-au cerut daunele cu acest titlu). Mai mult, instanța de apel a reținut că din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză în această privință( G și ), rezultă că toate cheltuielile ocazionate de înmormântare și de pomeni au fost suportate de către familia inculpatului, aceștia confirmând susținerile pe care le-a avansat inculpatul în această privință(el afirmând că părinții săi au achitat o sumă de bani tatălui victimei și au contribuit la cheltuielile de înmormântare, fără însă a cunoaște cuantumul). Astfel, s-a reținut că martorul Gad eclarat că a participat la fiului părții civile, pregătind mâncarea, postură din care cunoștea că toate cheltuielile ocazionate de această au fost suportate de. El a detaliat respectivele cheltuieli, indicând produsele alimentare cumpărate și declarând în plus că ar fi auzit că bunica inculpatului a mai cumpărat și alte obiecte necesare pentru înmormântare, cum ar fi prosoape și baticuri. S-a mai reținut că, la rândul său, martorul a afirmat că a fost personal cu tatăl inculpatului în mașina sa pentru a face cumpărăturile necesare pentru înmormântare, ocazie cu care "a umplut mașina cu diferite produse necesare pentru și a căror valoare a apreciat-o la aproximativ 15.000.000 lei vechi". Același martor a declarat că - discutând cu mai mulți oameni care au fost la înmormântare - a aflat că bunicii inculpatului ar fi contribuit și ei pentru înmormântare, prin cumpărarea de prosoape, batiste, vin, Ť.
Deoarece acordarea despăgubirilor materiale solicitate nu poate fi prezumată, trebuind dovedită, în absența oricărei dovezi pe baza căreia să se rețină că într-adevăr partea civilă a efectuat cheltuieli care să justifice repararea lor prin acordarea a astfel de daune, instanța de control judiciar a respins în totalitate solicitarea de acordare de daune materiale, rezumându-se doar la acordarea de daune morale în condițiile arătate mai sus.
În consecință, n baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul formulat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 91/18.12.2008, a Judecătoriei Moldova Nouă, pe care a desființat-o în ceea ce privește latura civilă și, examinând cauza pe fond:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă. A înlăturat dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata de daune materiale către partea civilă, precum și pe cele privind obligarea aceluiași inculpat la plata către partea civilă a diferenței de cuantum de la 5.000 lei la 150.000 lei daune morale; în consecință inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă doar a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
S-au menținut restul dispozițiilor din sentința penală atacată.
Împotriva deciziei penale nr.17 din 02.03.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs partea civilă recurentă, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 26.03.2009 sub nr-.
În motivarea recursului aceasta a arătat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, fiind nemulțumit de reducerea despăgubirilor de către instanța de apel.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de partea civilă este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și readministrate în fața instanței și din care reiese că în data de 08.05.2008 inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice,aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și a provocat un accident de circulație, soldat cu decesul numitului și rănirea numitului.
Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și natura infracțiunii comise respectându-se prevederile art.52,72.
Cod PenalÎn ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de recurs apreciază că aceasta este corect soluționată de către instanța de apel, partea vătămată neputându-și modifica cuantumul despăgubirilor după citirea actului de sesizare potrivit art.15 De C.P.P. asemenea despăgubirile pot fi acordate doar în limita dovedirii prejudiciului.
De altfel, motivele de recurs invocate de partea civilă privind cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de apel nu se regăsesc în niciunul din motivele de recurs limitativ prevăzute de art.3859
C.P.P.Având în vedere cele expuse în baza art. 38515pct.1 lit. b pr.pen va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr.17 din 02.03.2009 a Tribunalului CSp ronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art.192 al.2 pr.pen va obliga pe partea civilă recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 17/A/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 21.01.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă partea civilă recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 12.05.2009
Tehnored. 14.05.2009
Primă instanță: jud. G - Judecătoria Moldova Nouă
Instanța de apel: jud., - Tribunalul C-
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
