Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 488/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.488/
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLI Caf ost reprezentat de
PROCUROR:
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asuprarecursul declarat departea civilă, domiciliată în comuna Golești,-, județul V împotriva deciziei penale nr.94/19.03.2008 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr.2205/29.11.2007 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr-), privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infrac. prev.și ped. de art.35 cu referire la art.40 din Legea nr.90/1996, republicată și art.178 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.a și b Cod penal și art.76 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 septembrie 2008, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 16 septembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2205/29.11.2007 a Judecătoriei Focșani au fost condamnați inculpații și la câte o pedeapsă de câte 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii prevăzută de art. 35 cu referire la art. 40 din legea nr. 90/1996 ( republicată) cu aplicarea art. 74 lit. a și b Cod penal și art. 76 Cod penal și la câte o pedeapsă de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și b Cod penal și art. 76 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal s-a aplicat fiecărui inculpat spre executare pedeapsa cea mai grea de câte 1 an închisoare, precum și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 - 999. inculpații au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente SC SA Focșani și SC SRL Focșani la următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile:
- către Serviciul de Ambulanță Vas umei de 195,16 lei plus dobânda legală;
- către Spitalul de Urgență Bas umei de 1625,40 lei;
- câte 16 lei lunar pentru fiecare minoră până la majorat;
- 30.000 lei cu titlu de daune morale către.
În baza art. 192 Cod procedură penală inculpații au fost obligați în solidar între ei, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA Focșani la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
SC SA are sediul în municipiul Focșani pe-, societatea fiind înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului V cu nr.39/2001/9 ianuarie 1991.
Această societate are ca obiect principal de activitate executarea unor lucrări de construcții de clădiri și lucrări de geniu așa cum reiese din certificatul înregistrat al societății.
În cursul anului 2006, SC SA Focșani, executa lucrări de construcții pe Calea la nr.18A din localitate, la obiectivul Depozit Cash & al cărui beneficiar era SC Focșani.
La punctul de lucru situat pe Calea nr.18A SC SA ridica o hală, respectiv o construcție pe schelet metalic cu închidere din panouri ușoare multistratificate.
La cota de 4,50 a fost proiectată o zonă de etaj destinată birourilor în forma de L ce se întindea pe circa 200.
În dimineața zilei de 5 iunie 2006, se executa turnarea betonului la planșeul etaj 1 de către o echipa de muncitori din cadrul societății ce era condus de către șeful de echipa maistru și din care făcea parte și muncitorul dulgher.
Planșeul acestei platforme era făcut dintr-o placă metalică striata - suport pe care se afla montată ca armatură o plasă cu ochiuri, pe care era montat din loc n loc o serie de distanțiere care ajutau la indicarea stratului de beton ce urma a fi turnat.
La începerea programului de munca, echipa de muncitori de la SC SA Focșani ce era formata din muncitorii, a primit sarcinile de serviciu pentru acea zi de la inculpatul, șeful de șantier și la maistru șeful de formație.
Planșeul la care se lucra era delimitat la exterior de pereții laterali parțial montați.
La interior, la marginea planșeului erau sudate, între stâlpii clădirii la un metru înălțime, profile metalice, pe care urmau să fie montați, pereții interiori.
Pe latura unde îsi desfășura activitatea muncitorul nu exista închidere laterala sau protecție temporara, împotriva căderii în gol.
În jurul orelor 9-9,30 muncitorul umplea și finisa betonul în spațiile din jurul stâlpului de la marginea planșeului manevrând o mală, moment n care acesta a alunecat pe betonul umed, s-a dezechilibrat și a căzut în interiorul construcției, de la înălțimea de 4,50, pe o stivă din panouri ce avea nălțimea de 0,50.
În urma acestui accident, victima a fost transportata imediat la Spitalul Sf. Focșani și ulterior în cursul aceleiași zi la Spitalul Clinic de Urgența din B unde acesta a decedat la 10 iunie 2006.
Conform raportului de constatare medico-legal necroptică A-, ntocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, moartea lui a fost violentă și ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecutivă, urmare traumatismului vertebro-medular cervical cu fractură cominutivă corp vertebră C5, cu hemoragie și dilacerare meningo-medulara complicat în evoluție cu bronho pneumonie.
Tot în raportul de constatare medico-legala necroptică se precizează
faptul că leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin
lovire de planșeul dur, posibil în condițiile unei căderi de 6 înălțime și aceste
leziuni pot data din 5 iunie 2006.
Din analiza probelor adminJ. în cauză, instanța a apreciat că rezultatul produs (decesul victimei) a fost determinat de intervenția mai multor factori care se înscriu pe aceeași linie de cauzalitate și care împreună, au contribuit în măsură diferită la producerea acestui rezultat.
Astfel, instanța a reținut că accidentul de muncă a avut loc în contextul în care victima a alunecat pe betonul umed, în momentul în care era urcat la nălțime, această alunecare a determinat pierderea echilibrului și căderea de la nălțime pe planul dur al solului.
La cădere, au contribuit pe linie de cauzalitate și faptul că locul unde își desfășura activitatea victima, situat la o înălțime de aproximativ 4-5 de sol, nu era protejat de parapeți, balustrade, elemente necesare în astfel de construcții.
Pe de altă parte instanța, a reținut potrivit actelor medico-legale depuse la dosarul cauzei, că decesul victimei ar fi putut să nu aibă loc, dacă aceasta ar fi purtat casca de protecție, cu atât mai mult, cu cât a fost instruită cu privire la normele de protecție a muncii și i s-a adus totodată la cunoștință și riscurile la care se expune în condițiile în care nu poartă echipamentul de protecție prevăzut de legislația muncii.
Față de aceste elemente, instanța a apreciat că există concurs cauzal, la producerea decesului victimei contribuind atât culpa victimei (care nu a purtat casca de protecție), culpa inculpaților în lipsa balustradei perimetrului n care victima își desfășura activitatea, cât și cazul fortuit, constând în împrejurarea că victima a alunecat pe betonul ud, fapt ce a avut ca urmare dezechilibrarea și căderea de la înălțime.
Instanța a apreciat totodată, că în acest complex cauzal, influența cea mai mare a avut-o alunecarea victimei pe betonul ud, aceasta fiind acțiunea ce a determinat alunecarea victimei de la înălțime și leziunile căpătate de victimă.
Lipsa balustradei, a parapetului de protecție și lipsa căștii de protecție au fost doar elementele, care pe linie de cauzalitate au favorizat producerea sau amplificarea rezultatului. De astfel, chiar și în prezența acestora, nu se poate susține ca victima nu ar fi alunecat sau că rezultatul nu s-ar fi produs.
Pe linia celor arătate, instanța a apreciat că proporția în care toți acești factori au contribuit la producerea rezultatului sunt: 50% - cazul fortuit, constând în alunecarea victimei pe betonul ud; 25% culpa victimei (constând în nepurtarea echipamentului de protecție) și 25% culpa inculpaților (care nu au asigurat perimetrul în care își desfășurau activitatea cu balustrade de protecție).
Păstrând aceleași proporții, pe latura civilă, instanța a stabilit proporția în care fiecare dintre inculpați va suporta prejudiciul moral i material pricinuit, pentru recuperarea căruia familia victimei s-a constituit parte civilă.
Astfel, partea vătămata s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților, cu suma de 200.000 lei, reprezentând daune morale.
Totodată, a solicitat și despăgubiri materiale, respectiv diferența dintre pensia de urmaș stabilită pentru minorele, născută la 24 aprilie 1993 și, născută la 21 septembrie 1998, și cât o parte din salariul pe care îl încasa pentru întreținerea celor 2 minori, și cât ar fi putut afecta în prezent în funcție de salariul pe care l-ar fi putut încasa dacă nu era victima accidentului respectiv.
Din suma stabilita cu titlu de daune morale, instanța a obligat pe inculpați în solidar între ei, precum și în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata a 25% din aceasta valoare proporțional cu culpa în producerea accidentului de muncă reținut în sarcina inculpaților.
Sub aspectul daunelor materiale, făcând aplicarea disp.art.94 Cod familiei, instanța a acordat 1/3 din diferența dintre salariu net și pensia de urmaș, cu titlu de pensie periodică lunară, de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul copiilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, partea responsabilă civilmente SC SA Focșani și partea civilă în nume propriu cât și ca reprezentant legal al celor două minore, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații au arătat că sentința este nelegală având în vedere situația de fapt reținută care nu corespunde împrejurărilor comiterii faptei, respectiv îndeplinirea sarcinilor de serviciu de către inculpați, întrucât aceștia au luat toate măsurile ce le reveneau pe linia protecției muncii, pentru desfășurarea activității ce urma a fi îndeplinită de victimă.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, decesul victimei s-a produs datorită neglijentei acestuia și nicidecum culpei inculpaților. Motivarea instanței de fond că la planșeu nu erau montate balustrade, nu este un element edificator care să conducă la vinovăția acestora, iar victima pentru operațiunea executată nu necesita apropierea de acel punct. Cu privire la aspectul că victima nu avea aviz de lucru la înălțime, au arătat că nu intra în atribuțiile inculpaților, situație care urmează a fi analizată în apel.
Au precizat că instanța de fond a reținut un concurs cauzal, la producerea decesului victimei contribuind atât culpa victimei care nu a purtat cască de protecție), culpa inculpaților cu balustrada perimetrului în care victima își desfășura activitatea, cât și cazul fortuit - respectiv că victima a alunecat pe betonul ud, fapt ce a produs dezechilibrarea și căderea de la înălțime, în proporțiile arătate. Raportat la acest aspect au solicitat ca instanța să reanalizeze culpa inculpaților diferit pe funcțiile pe care le îndeplineau, și să constate lipsa culpei acestora, urmând a se dispune achitarea.
În situația în care instanța nu va primi favorabil susținerile privind înlăturarea culpei reținute în sarcina lor, inculpații au solicitat ca în raport de împrejurările comiterii, responsabilitatea sarcinilor de serviciu diferit pentru funcția fiecărui inculpat, reducerea pedepsei de 1 an închisoare.
În ceea ce privește latura civilă, au considerat că instanța de fond a avut în vedere la aplicarea pedepselor, factorii care au contribuit la producerea accidentului, dar acestea nu au fost avute în vedere și la acordarea daunelor morale. Față de factorii care au contribuit la producerea accidentului, s-a considerat că se impune reducerea daunelor morale.
Față de motivele prezentate, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în principal achitarea inculpaților, în subsidiar reducerea pedepselor în raport culpa fiecăruia, iar în ce privește latura civilă reducerea daunelor morale.
Partea civilă a criticat sentința primei instanțe sub aspectul factorilor reținuți la producerea accidentului de muncă, respectiv 50% - cazul fortuit, constând în alunecarea victimei pe betonul ud, deoarece nu sunt incidente dispozițiile art. 47
Față de reținerea greșită a cazului fortuit, consideră că soluționarea laturii civile nu este corectă, pentru că instanța trebuia să stabilească pensia de urmaș având în vedere sumele de bani pe care victima le folosea pentru creșterea și educarea celor două fiice minore - prejudiciul real și nu cota de 1/3 din salariul victimei, sens în care există acte.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere și aspectul că victima presta activități în afara orelor de serviciu pentru o contribuție bănească mai mare în familie, aspect care nu a fost avut în vedere de prima instanță.
Un alt aspect al apelului, îl reprezintă greșita stabilire a prestației periodice ce urmează să fie plătită minorelor și anume se impunea ca inculpații să fie obligați în solidar cu părțile responsabil civilmente la plata prestației începând cu data producerii accidentului și până la majoratul minorelor.
De asemenea, sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul stabilirii cuantumului daunelor morale la suma de 30.000 lei cuvenită pentru soția victimei și cele două minore care este modică în raport cu prejudiciul moral cauzat acestei familii.
S-a mai arătat că deși a depus la dosar chitanța privind onorariul de apărător și a solicitat obligarea inculpaților la plata acestora, instanța nu a dispus în acest sens, situație față de care solicită obligarea și la plata onorariului de avocat.
Partea responsabila civilmente nu și-a motivat apelul.
Prin decizia penală nr. 94/19.03.2008 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul părții civile, s-a desființat în parte sentința penală atacată doar cu privire la acordarea cheltuielilor judiciare către partea vătămată, în sensul că inculpații au fost obligați la plata a câte 25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către această parte.
Restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
Totodată s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați și de partea responsabilă civilmente SC SA Focșani.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanța a făcut o apreciere justa a probelor adminJ. în cauză, ceea ce i-a permis să determine în mod corect situația de fapt și de asemenea vinovăția inculpaților, astfel încât soluția de condamnare apare ca fiind legală și temeinică.
Criticile aduse de inculpați pe latura penală nu pot fi primite favorabil; chiar daca aceștia au informat muncitorii din subordine asupra condițiilor dificile in care urmau sa lucreze datorita lipsei balustradei, totuși tribunalul consideră, la fel ca și prima instanță, că inculpații trebuiau să nu permită efectuarea lucrărilor în condițiile in care securitatea a muncii nu era asigurata. desfășurarea activităților în aceste condiții inculpații au acceptat posibilitatea producerii unui accident de munca deși nu au urmărit acest lucru de aceea acțiunea lor a căpătat rezonanță penală reținută de prima instanța și pentru care au fost condamnați. Că victima nu trebuia să acționeze cum a făcut-o prin apropierea prea mult de marginea planșeului nu se constituie decât într-o condiție favorizantă a producerii accidentului de muncă, esențială în geneza acestuia fiind atitudinea inculpaților care au permis lucru în condiții de nesiguranță. Cu alte cuvinte, acțiunea acestora de a dispune efectuarea lucrărilor în condițiile menționate constituie cauza accidentului de munca; ea nu poate fi pusă pe același palier praxiologic cu atitudinea neglijentă a victimei, de aceea tribunalul găsește neîntemeiată critica adusă pe aceasta linie de apelanți.
Funcțiile ocupate de inculpați permiteau și impuneau neacordarea permisiunii de a efectua lucru în condițiile menționate; chiar dacă funcțiile celor doi erau ierarhic subordonate consensul acestora în derularea activităților de producție îi reclama culpabili deopotrivă, de aceea tribunalul a socotit că amândoi au o contribuții echivalente în producerea accidentului de muncă, astfel că nu se va primi favorabil nici motivul al doilea de apel.
În privința motivului de apel vizând latura civilă, mai precis cuantumul despăgubirilor civile pentru daunele morale, tribunalul l-a analizat împreună cu criticile aduse de partea civilă pe acest aspect; astfel tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o judecată în echitate în aprecierea cuantumului despăgubirilor acordate pentru daune morale. Ele sunt de natură să asigure o reparațiune suficientă și necesară pierderii suferite prin moartea victimei, destabilizarea afectivă încercată de partea civila va putea fi recuperată prin acordarea acestui echivalent bănesc. De aceea tribunalul nu a primit favorabil nici critica inculpaților, nici cea a părții civile pe aceasta linie.
Este adevărat că reținerea de către prima instanța a cazului fortuit la producerea accidentului de munca este nejustificată și pe acest aspect critica părții civile pare ca întemeiată; cazul fortuit presupune intervenția unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, care se suprapune peste fapta licită a agentului. În cauza de față, deși se reține că victima a alunecat în timpul lucrului, prima instanță a socotit că se află în prezența unui caz fortuit, cu relevanță de 50% în producerea accidentului; ori cum s-a precizat deja această împrejurare nu constituie decât o condiție favorizantă, nu a căderii victimei și nu a producerii accidentului de muncă, care s-a datorat acțiunii inculpaților de a dispune efectuarea de activități în lipsa balustrăzii. Dar cu toate acestea despăgubirile acordate de prima instanța apar ca fiind stabilite în raport cu prejudiciul încercat de partea civilă, deși s-a reținut artificial contribuția victimei, totuși echivalentul pecuniar a daunelor morale a fost determinat just.
Și cuantumul prestației periodice acordata parților civile minore este în cuantum rezonabil, deși modalitatea de calcul a primei instanțe este criticabilă, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 94. fam., cuantumul prestațiilor periodice se calculează independent de posibilitățile de plată ale debitorilor, numai raportat la prejudiciul încercat de persoana vătămată. În cauză, referința la veniturile pe care victima le realiza în afara salariului nu sunt de natură a schimba datele problemei, întrucât ele se privesc ca venituri fără caracter permanent; caracterul sezonier și eventual al acestora reclamă imposibilitatea luării lor în considerare. De aceea tribunalul a socotit că sub aspect valoric prestațiile periodice acordate de prima instanță trebuie menținute și respinsă critica părții civile.
În privința cheltuielilor judiciare neacordate de prima instanța tribunalul a constatat critica părții civile ca fiind fondată, drept pentru care în condițiile art.193 pr.pen. a reformat sentința primei instanțe pe aceasta linie,obligând inculpații la câte 25 lei către partea vătămată.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs partea civilă în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al celor două minore, inculpații și, precum și partea responsabilă civilmente SC SA Focșani.
Cum inculpații și partea responsabilă civilmente au înțeles să renunțe la recurs, în baza art. 3854alin. 2 Cod procedură penală în referire la art. 368 Cod procedură penală, Curtea va lua act de poziția procesuală adoptată de aceste părți și va da eficiența cuvenită dispozițiilor art.192 alin.2 cpp și art.193 alin.6 cpp privind obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă.
Partea civilă a criticat decizia penală recurată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că atât cuantumul prestației periodice stabilit pentru fiecare minoră cât și cel al daunelor morale au fost greșit evaluate.
Astfel, susține recurenta, la stabilirea prestației periodice pentru fiecare dintre cele două minore, pe lângă faptul că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 94 din Codul familiei, fapt constatat de altfel de Tribunal, dar fără nicio finalitate, trebuia să fie luate în calcul și veniturile lunare obținute de victimă după orele de program, acestea neavând caracter sezonier, iar suportarea acestor prestații periodice în cuantum de câte 250 RON pentru fiecare minoră, trebuia să înceapă de la data producerii accidentului respectiv 5.06.2006 și până la majoratul minorelor.
De asemenea, s-a susținut că nici cuantumul daunelor morale nu a fost stabilit corect, atât timp cât deși s-a reținut ca fiind artificială participarea victimei la producerea accidentului, Tribunalul a apreciat că echivalentul pecuniar al daunelor în sumă de 30.000 lei a fost just determinat, în opinia recurentei suma care ar echivala atât suferința celor două minore,cât și a soției victimei fiind de 100.000 lei.
S-a solicitat admiterea recursului în sensul celor arătate și obligarea celorlalți recurenți la plata cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului de avocat.
Recursul declarat în cauză de partea civilă în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al minorelor și, este fondat.
Potrivit art.14 codul d e procedură penală și art.998 din codul civil, despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune trebuie să constituie o justă reparare a daunelor materiale și morale ocazionate.
Din probe rezultă că prima instanță și cea de apel au avut în vedere la stabilirea prestației periodice în favoarea copiilor minori ai victimei, numai veniturile realizate de aceasta provenind din salariul primit ca dulgher la SC SA Focșani, fără a ține seama de veniturile obținute din alte activități pe care victima le-a desfășurat constant, lună de lună.
În acest sens, deși s-a făcut dovada (conform declarațiilor martorelor și - filele 106 și 107 din dosarul de fond ) că victima, după programul de lucru își practica meseria și în particular, lucrând pentru diverși cetățeni din comună, realizând astfel venituri de 150-200 lei/lunar,în mod greșit instanțele nu au ținut cont că aceste venituri erau alocate și în folosul celor două minore, venituri de care în prezent sunt lipsite.
Curtea observă că deși Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.94 din Codul familiei și nici cele ale art.47 din codul penal, a apreciat în mod greșit că atât cuantumul prestațiilor periodice cât și cel al daunelor morale a fost stabilit în echitate, lăsând fără finalitate înlăturarea efectelor acestor texte de lege la stabilirea cuantumului despăgubirilor civile solicitate, sub forma prestațiilor periodice și a daunelor morale.
Or, în cazul reparării unui prejudiciu cauzat prin infracțiune, făptuitorul este obligat la acestea în temeiul art.14 din codul d e procedură penală și art.998 din codul civil, iar când infracțiunea este imputabilă mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire,conform art.1003 din codul civil, și nu în temeiul prevederilor din Codul familiei.
Ca atare, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, în cuantumul sumei pe care tatăl decedat o destina întreținerii fiecăruia dintre copii săi minori, iar nu în raport cu nevoile celor prejudiciați și de posibilitățile materiale ale celor cărora le este imputabilă fapta penală.
Stabilind însă și în sarcina victimei o culpă în producerea accidentului de muncă, Tribunalul trebuia în egală măsură să stabilească proporția culpei victimei și astfel să recalculeze cuantumul despăgubirilor și a cheltuielilor judiciare solicitate și dovedite, în raport de această proporție.
Cum de la data decesului tatălui lor minorele au fost lipsite de suportul material alocat de acesta pentru creșterea și întreținerea copiilor, obligația plății prestației periodice trebuia stabilită cu începere de la data de 10.06.2006 și nu de la data pronunțării hotărârii în fond, astfel cum în mod greșit au hotărât instanțele.
De asemenea, reținând în sarcina victimei o culpă în producerea accidentului de muncă, fapt ce a condus la admiterea în parte a acțiunii civile, firesc era ca instanțele să acorde parțial și cheltuielile judiciare și nu deloc, astfel cum a procedat prima instanță, sau într-un cuantumul modic de numai 50 lei,astfel cum a dispus Tribunalul.
Observând că cele două instanțe (atât instanța de fond, cât și cea de apel) nu au procedat în sensul celor mai sus arătate, Curtea constată că acestea au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice în ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, fapt ce va atrage reformarea în parte a hotărârilor recurate.
Așa fiind, constatând că recursul de față este fondat, în baza art.38515pct.2 lit.d cpp acesta va fi admis, hotărârile recurate urmând a fi casate în parte, doar în ce privește soluționarea acțiunii civile formulată de partea civilă în nume propriu și ca reprezentant legal al minorelor și, precum și cu privire la acordarea cheltuielilor judiciare către aceeași parte reclamantă. În rejudecare se va proceda conform celor mai sus arătate.
Astfel, în ce privește cuantumul prestațiilor periodice, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, victima realiza un venit mediu lunar de 737 lei (587 lei + 150 lei ), folosit integral la întreținerea sa, a soției și a celor doi copii minori rezultați din căsătorie.
Reținând că victima nu a purtat casca de protecție, deși a fost instruită în acest sens înainte de începerea lucrului, Curtea apreciază că aceasta a avut o culpă în producerea accidentului de muncă în proporție de 25%. Cum suma destinată de victimă întreținerii fiecărei minore era de 184,25 lei, iar pensia de urmaș stabilită pentru fiecare minoră de 100.50 lei, se constată că prestația periodică cuvenită fiecărui copil este în sumă de 62,81 lei, provenită din diferența dintre venit și pensia de urmaș redusă cu 25% și că aceasta este datorată de la data decesului victimei (10.06.2006) și până la majoratul lor.
În ce privește acordarea daunelor morale, se constată că atât prima instanță, cât și cea de apel nu au reținut că soția victimei a formulat pretenții civile atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentantă legală a celor două minore, suma de 30.000 lei acordată cu titlu de daune morale nereflectând trauma psihică la care au fost supuse cele două fetițe și mama lor prin pierderea tatălui, respectiv a soțului, în vârstă de numai 42 ani, singurul lor sprijin moral și material.
Cum între prejudiciul moral suferit de fiecare dintre cele două minore și de mama lor și infracțiunile reținute în sarcina inculpaților există legătură de cauzalitate, decesului victimei fiind cauzat în proporție de 75% din culpa inculpaților, Curtea apreciază că se impune obligarea inculpaților în solidar, și a fiecăruia în solidar și cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 75.000 lei cu titlu de daune morale, câte 25.000 lei pentru fiecare dintre părțile vătămate, răspunzându-se astfel cerințelor unei juste despăgubiri, în sensul art.14 din codul d e procedură penală și art.998 și urm. din codul civil.
În ce privește cheltuielile judiciare se constată că partea reclamantă a depus chitanțe doveditoare atât la judecata în fond cât și în apel, fără ca instanța de fond să justifice de ce nu le-a acordat, iar instanța de apel d e ce a acordat doar o sumă modică.
Potrivit art.193 alin.1 și 2 Cod procedură penală, inculpatul este obligat să plătească părții vătămate în caz de condamnare, precum și părții civile căreia i-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea, iar când acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța poate obliga pe inculpat la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare.
Cum pretențiile civile au fost parțial acordate, în egală măsură vor fi acordate și cheltuielile judiciare suportate de partea civilă la judecata în fond.
Restul dispozițiilor hotărârilor atacate vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală precum și cele ale art. 193 alin.6 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat departea civilă, domiciliată în comuna Golești,-, județul
Casează în parte decizia penală nr.94/19.03.2008 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr.2205/29.11.2007 a Judecătoriei Focșani, doar în ce privește soluționarea acțiunii civile formulată de partea civilă în nume propriu și ca reprezentant legal al minorelor și, precum și acordarea cheltuielilor judiciare către aceeași parte reclamantă și în rejudecare:
Înlătură din decizia penală recurată dispozițiile privind acordarea către partea vătămată a cheltuielilor judiciare aferente soluționării fondului cauzei.
Majorează cuantumul prestației periodice, precum și cel al daunelor morale acordate prin sentința penală nr.2205/29.11.2007 a Judecătoriei Focșani după cum urmează:
- de la câte 16 lei lunar pentru fiecare minoră la câte 62,81 lei / lunar pentru fiecare minoră, cu titlu de prestație periodică, cu începere de la data de 10.06.2006 și până la majoratul acestora.
- de la 30.000 lei la 75.000 lei daune morale, câte 25.000 lei pentru fiecare dintre părțile vătămate.
Obligă inculpații și părțile responsabile civilmente la plata în solidar către partea civilă a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Ia act de retragerea recursurilor declarate deinculpații, fiul lui și, născut la 19.03.1951 în com. Corbița, județul V, domiciliat în com. Golești, jud. V CNP - și, fiul lui și, născut la 21.05.1953 în com. Ruginești, jud. V, domiciliat în Focșani,-,.49, CNP - și departea responsabilă civilmente SC. SRL Focșani, CU SEDIUL ÎN Focșani,-.
Obligă pe fiecare dintre acești recurenții-inculpați și pe partea responsabilă civilmente SC. SRL Focșani la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și în solidar la plata către recurenta a sumei de 500 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.09.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
I
Red. - 3-.10.2008
Tehnored. 3-10-2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
