Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 49/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 49
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea recursurilor formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL I împotriva deciziei penale nr. 87 din data de 16 februarie 2007 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, av. pentru partea responsabilă civilmente, partea vătămată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au comunicat relațiile solicitate de la Oficiu Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași privind situația juridică a SC SRL.
Interpelate părțile, arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent arată că inculpatul a promovat recurs la stăruința sa. Solicită astfel admiterea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 87 din 16 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, în sensul casării acestei decizii pentru următoarele motive:
Consideră că sentințele pronunțate de Judecătoria Iași și Tribunalul Iași sunt nelegale și netemeinice întrucât aceste instanțe au reținut vinovăția inculpatului pentru o faptă pe care acesta nu a comis-o, aspect dovedit prin expertiza criminalistică, procesul verbal de constatare încheiat de ITM I precum și martorii audiați în cauză.
Astfel s-a reținut că inculpatul, în calitate de angajat al SC SRL a executat la data de 18 mai 2001 racordarea unei barăci proprietatea SC srl la rețeaua electrică de la stâlpul amplasat stradal, fără a executa legătura de împământare a barăcii, motiv ce a dus la decesul victimei. De asemenea instanța de fond și instanța de apel a reținut că obligația racordării barăcii la împământare, revenea inculpatului în condițiile în care baraca era proprietatea SC SRL, firma SC SRL avea personal angajat electricieni, cărora le revenea și printre alte obligații și sarcina asigurării unei bune funcționări a barăcilor folosite la paza obiectivului.
Toate aspectele relatate induc o îndoială rezonabilă asupra legăturii de cauzalitate între fapta imputată inculpatului și moartea victimei ca urmare a accidentului de muncă, împrejurare care profită inculpatului, potrivit principiului "in dubio pro reo".
În ceea ce privește latura civilă apreciază că soluția pronunțată nu este corectă acordându-se cheltuieli exagerate.
Av. pentru partea responsabilă civilmente arată că inculpatul nu a efectuat lucrarea de racordare a barăcii la rețeaua electrică, fiind în imposibilitate de a efectua acea lucrare întrucât baraca trebuia reparată. Lucrul constatat de inculpat a fost adus la cunoștința reprezentanților SC SRL solicitându-le acestora să repare baraca.
Nimeni nu a cercetat cine a reparat acea instalație interioară a barăcii și nu a fost amendată doar SC SRL și SC SRL, care avea în proprietate acea.
Una din cauzele ce au dus la formarea peliculei de curent electric a fost și îmbătrânirea manșonului exterior, iar refacerea acestui material izolator este responsabilitatea proprietarului lucrului și anume SC SRL.
Solicită în concluzie, admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Partea civilă arată că fiul său, a lucrat la SC SRL, firmă de construcții iar SC SRL era firma ce se ocupa de curentul electric. Inculpatul a fost cel care nu a făcut împământarea la baraca respectivă. Solicită condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la plata daunelor solicitate. Fiul său, victima, avea 22 ani.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursurilor formulate și de menținere a deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică, nefiind motive de reformare a deciziei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1970 din 20 aprilie 2006 a Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:
A condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 30.05.1976, în comuna, județul lași, fără antecedente penale, la:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin 2 Cod penal;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii de către persoana ce are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locul de muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă, prev. de art. 35 raportat la art. 40 din Legea nr. 90/12.07.1996 modificată și completată prin Legea nr. 177/18.10.2000 privind protecția muncii, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În baza disp. art. 33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza disp. art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza disp. art. 82 Cod penal a stabilit termen de încercare de 4 ani.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
În baza disp. art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, a dispus grațierea în întregime și condiționat a pedepselor cu închisoarea de 2 ani, respectiv 1 an, aplicate inculpatului.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni și asupra disp. art. 120 alin 2 Cod penal.
În baza disp. art. 14, 15 și 346 alin 1 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente lași, prin administrator, să achite părții civile suma de 7285,2 lei reprezentând despăgubiri civile, din care suma de 2785.2 lei daune materiale și suma de 3500 lei daune morale, raportat și la disp. art. 998 - 999 Cod civil.
În baza disp. art. 189 și 191 alin 3 Cod procedură penală a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente lași. să achite suma de 6.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria lași a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria lași cu nr. 5668/P/2001 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecata a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin.2 Cod penal si art. 34 din Legea 90/1996 cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal, reținându-se în actul de sesizare că inculpatul - în luna mai 2001 în calitate de electrician la a racordat la rețeaua o metalică fără a efectua legătura acesteia cu priza de pământ, nerespectând masurile prevăzute pentru protecția muncii, conduita sa având ca urmare electrocutarea și moartea lui.
Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă lași a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași dosarul de cercetare al accidentului mortal suferit în data de 6 august 2001, orele 11, de.
Firma lași a încheiat pe data de 15.09.1999, cu beneficiarul Sf. a, contractul cu nr. 80 privind executarea lucrărilor de construcții la obiectivul Căminul de bătrâni de la - fără soț, amplasat în lași, str. -. losif, nr.2.
Lucrările la punctul de lucru Căminul de bătrâni, erau executate de mai mulți subantreprenori de specialitate, cu contracte încheiate separat, direct cu beneficiarul Sf. a.
În aceste condiții, beneficiarul Sf. a era implicit antreprenorul general prin intermediul căruia se făceau lucrările.
Firmele de specializare cu lucrări luate în subantrepriză erau: cu partea de construcții, instalații electrice și - P4 instalații de încălzire.
Coordonarea lucrărilor de construcții ale firmei C la acest punct de lucru se făcea de către șeful punctului de lucru și doi ingineri repartizați după cum urmează: - pentru executarea amenajărilor exterioare si - pentru lucrările interioare.
Lucrările de instalații electrice ale firmei la acest punct de lucru erau coordinate de către director ing. în lipsă fiind înlocuit de electricianul - sau, după caz,.
Cu circa o luna înainte de montarea barăcii (aprilie), s-a făcut instalația la stâlpul amplasat la intrarea punctului de lucru, de către stâlpul de iluminat din fibră de sticlă a fost solicitat de către beneficiar pentru a proba efectul luminos noaptea și în vederea procurării restului de stâlpi necesari iluminatului exterior al clădirii.
a făcut legătura la stâlp în luna aprilie astfel:
A utilizat un ca- in trei fire secțiunea 2.5. având culorile la fire albastru, maro si galben /.
Firul albastru a fost legat la șurubul de masa a carcasei (nulul de lucru), firul negru (faza) la șurubul siguranței, firul galben/ (nulul de protecție) nu a fost legat.
Firul negru a trecut prin contactele întrerupătorului, tras prin tubul de PVC cu diametrul 32 pana la doza montata la poarta, pe partea din beton a gardului.
Din doza, fără a întrerupe cablul a fost tras tot prin tub de diametru 32 la stâlpul de iluminat amplasat in exterior.
La data de 18 mai 2001, ca urmare a cererii beneficiarului si conform contractului nr.80, de a asigura paza la acest obiectiv pe timp de noapte, firma lași a transportat si amplasat la intrarea in incinta șantierului o baraca metalica pentru pază, făcută in regie proprie.
, din partea firmei a solicitat beneficiarului fiicelor Sf. a racordarea barăcii pentru pază, la instalația electrică.
a fost racordată sâmbătă - 19 mai 2001 - de către electricianul -, din dispoziția directorului firmei -, la cererea beneficiarului Sf. a ".
- a racordat baraca astfel:
A desfăcut legăturile cablului legat la stâlp trăgând afară cablul până la doză.
Deoarece cablul nu ajungea la consola barăcii l-a tăiat și l-a legat cu alt ca- de circa 5 cu 3 fire de aceleași culori, a izolat legăturile respectând culorile.
A introdus cablul înnădit în doză, închizând capacul.
Cablul rămas afară a fost legat de cablul cu 4 fire al barăcii existent care era degradat și cu crăpături, scos afară printr-o țeavă de fier, respectiv firele mai lungi care aveau corespondență cu firele legate la barele electric din interiorul barăcii, cu firele albastru și negru, lăsând nelegat firul galben/.
Din verificarea făcută de electricianul a rezultat că restul firelor cablului barăcii erau întrerupte.
De față la efectuarea legăturii electrice a fost muncitorul firmei, care era de pază.
În data de 6.08.2001 inginerul, coordonatorul lucrărilor de amenajări exterioare, a repartizat muncitorii:, și sub coordonarea șefului de echipa la executarea lucrărilor de tencuire jardiniere si pavaje.
În jurul orelor 11.00 în timpul pauzei generate de ploaie, muncitorii firmei, șeful de echipa, și au intrat în pentru a asculta aparatul de radio. După câteva minute șeful de echipa ieșit cu ceilalți doi muncitori din, scoțând aparatul de radio din priza și închizând ușa. Șeful de echipa a plecat la colegii din interiorul clădirii, iar ceilalți doi au plecat pentru a fuma împreuna pe trepte la intrarea în imobil, unde mai erau si.
În jurul orelor 11, s-a deplasat spre baraca de pază pentru a se adăposti de ploaie.
a prins clanța ușii cu mâna dreaptă pentru aod eschide. s-a deschis, iar a căzut pe spate țipând, fără să dea drumul la mânerul ușii. Muncitorii și u s-au deplasat sa vadă ce s-a întâmplat. Muncitorii si u, sesizând că muncitorul este electorcurtat, au încercat sa-l tragă de mână și de picior, dar nereușind să-l facă să desprindă mâna lui de pe clanța ușii. firmei - - a împins ușa deschisă cu o bucată de lemn, reușind să-i desprindă mâna lui de pe clanța ușii. La solicitările unor muncitori, electricianul de la firma L, a tăiat și luat cablul ce alimenta baraca, schimbând starea de fapt, după care a desfăcut legătura circuitului din de organizare de șantier. a fost dus la intrarea imobilului la care se fac lucrări, unde i s-a dat primul ajutor de către muncitori și de către tatăl victimei,.
Se concluzionează în raportul Inspectoratului Teritorial d e Muncă lași că, principala cauză a producerii accidentului mortal este executarea și utilizarea unei instalații 5 electrice improvizate, incompletă, pozată necorespunzător, formată dintr-un cablu electric, legat la electric de organizare de șantier cu nulul de lucru la carcasa și nulul de protecție nelegat, racordarea la baraca numai a nulului de lucru și fază, fără legătura de împământare, pentru aceasta fiind găsite responsabile mai multe persoane, atât de la, cât și de la
Fiind efectuată autopsia cadavrului lui, în vârsta de 22 ani, prin adresa nr. 546/C din 15.08.2001, s-a relevat că moartea lui s-a putut datora unei asfixieri prin electrocuție fără marca evidentă macrologic, iar sângele și urina acestuia în momentul morții nu conținea alcool.
Pentru a se stabili cu certitudine în ce condiții a survenit moartea lui s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice care, în baza raportului cu nr. 55/8.03.2002 a concluzionat: electrocuția numitului s-a datorat racordării barăcii de pază a șantierului prin înnădirea a doua cabluri, locul înnăditurii fiind expus, în exterior și neprotejat decât prin izolare simplă cu bandă izolatoare, datorită expunerii înnăditurii dintre cele două cabluri la, vânt, ploaie și de fenomene meteorologice, pelicula de bandă izolatoare s-a desprins parțial lăsând loc apoi să pătrundă la miezul de cupru al cablului, iar datorită ploii torențiale ce a avut loc în ziua accidentului, baraca a fost pusă direct sub tensiune prin intermediul unei pelicule de apă cu grad mare de continuitate, și accidentul putea fi prevenit dacă înainte de executarea branșamentului baraca ar fi fost legată la centura de împământare pentru protecție. Deoarece aceste concluzii au fost apreciate ca neconcludente, a fost întocmit un supliment la raportul de expertiză criminalistică, ce indica aceea că accidentul nu s-ar fi produs dacă baraca ar fi fost racordată la centura electrică de împământare și dacă instalația interioară a barăcii avea o calitate superioară, fapt pus în evidență de armele de scurt circuit si afumare.
Pentru a suplimenta această probă științifică, au fost audiați martori, conform disp. art. 62-68 și art. 78 - 86 Cod procedură penală, ce au relatat că acea nu avea legătură la instalația electrică, acest aspect a fost adus la cunoștința electricienilor, iar inculpatul - a început lucrul la instalarea rețelei, acesta constând în desfacerea capacului de la doza din gard unde a tăiat legătura de stâlpul de lângă și acele legături Ie-a montat la un alt cablu ce a fost legat la consola barăcii. Un alt martor a declarat că toate instalațiile electrice definite ale clădirii de bătrâni au fost executate de I, inclusiv racordul la rețeaua orășenească, general și rețelele din clădire și pentru ca reprezentanții și lucrătorii de la erau aproape permanent pe șantier, în multe cazuri se apela la colaborarea acestora pentru remedierea unor defecțiuni accidentale. Ceea ce reiese cu certitudine din declarațiile martorilor este aceea că angajații firmei au efectuat racordarea la rețeaua electrică a barăcii ce a fost adusă pe data de 18.05.2001, apelându-se la aceștia pentru lucrări de instalații electrice (siguranțe, legături). Aceste solicitări erau verbale, nu se consemnau în nici o modalitate fiind vorba de o întrajutorare pentru bunul mers al lucrărilor, iar pentru racordarea barăcii administratorul lași l-a desemnat pe -. Aceeași afirmație a fost făcută și de dirigintele de șantier și reprezentantul beneficiarului Sf. a.
La acestea se adaugă și declarația inculpatului - (fila 44 dosar cercetare judecătorească) unde acesta a arătat că a lucrat în calitate de electrician la fiind solicitat de administratorul acestei firme și de cel al să execute racordarea la sursa de energie electrică a unei barăci ce aparținea, explicând apoi modalitatea în care a executat racordarea, în final apreciind că a greșit pentru că a lăsat tensiune la și pentru că n-a executat împământarea la.
Coroborând aceste mijloace de probă:
raport de expertiza criminalistică nr. 55/8.03.2002;
supliment la raportul de expertiză criminalistică nr. 82/14.05.2003;
declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, contractul de execuție nr. 103/01.07.1999 încheiat între, cu sediul în lași, B-dul. - nr. 22, în calitate de executant și Sf. a lași,-, județul I, în calitate de beneficiar, ce are ca obiect, printre altele, efectuarea lucrărilor de instalație electrice de și forța; raportul de autopsie medico-legală nr. 784/29.09.2004 ce atestă că moartea lui a fost violentă, ea s-a putut datora unei electrocuții fără marca electrică evidentă macroscopic, moartea datând din 6.08.2001, prima instanță, în drept, a reținut vinovăția penală sub forma culpei fără prevedere, prev. de art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal, în sarcina inculpatului - pentru accidentul de muncă în urma căruia a decedat, infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, în concurs ideal, conform art. 33 lit. b Cod penal, cu infracțiunea prev. de art. 35, raportat la art. 40 din Legea 90/12.07.1996, modificată și completată prin Legea nr. 177/18.10.2000 privind protecția muncii, pentru aceea că în urma efectuării unui racord electric la o amplasată pe un șantier de lucru ce aparținea Sf. a lași în data de 19.05.2001, în calitate de angajat al firmei lași, s-a produs (coroborat cu fenomene meteo favorizante - ploaie), un accident de muncă în urma căruia a decedat, ce executa lucrări pe acest șantier.
La individualizarea judiciară pedepselor ce s-au aplicat pentru ambele infracțiuni (art. 178 alin. 2 Cod penal si art. 35, raportat la art. 40 din Legea nr. 90/12.07.1996 modificată și completată prin Legea 177/18.10.2000 privind protecția muncii) s-a ținut cont de disp. art. 72 Cod penal, și anume modul de săvârșire a infracțiunilor, împrejurările în care faptele au fost comise, urmarea produsă, atitudinea inculpatului -, sens în care a condamnat inculpatul pentru fiecare infracțiune în parte, iar pedeapsa rezultantă s-a apreciat că se va executa în modalitatea suspendării condiționate conform disp. art. 81, 82, 83 Cod penal. Pentru că pe parcursul derulării procesului penal a intervenit Legea 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, s-a dispus grațierea în întregime și condiționat a pedepselor aplicate inculpatului -, atât cea aplicată pentru ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, cât și pentru cea aplicată pentru art. 35 raportat la art. 40 din Legea nr. 90/12.07.1996 modificată prin Legea 177/18.05.2000 privind protecția muncii.
Au existat discuții cu privire la stabilirea pârtii responsabile civilmente, conform disp. art. 24 alin. 3 Cod procedura penală, ca persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, acesta fiind și unul din motivele casării sentinței penale nr. 1618/29.03.2005 a Judecătoriei lași și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, conform dispozițiilor legii civile, art. 1000 alin. 3 cod civil comitenții răspund de prejudiciul cauzat de presupușii lor in funcțiile ce li s-au încredințat, iar principalul temei de naștere al raportului de prepușenie. este contractul de munca. La fila 108 dosar nr. 25001/2005 există, în xerocopie, contractul de muncă înregistrat sub nr. 1905/i în registrul Camerei de Muncă din cadrul Direcției de Muncă și Ocrotiri Sociale a Județului lași, director -, patron la I și salariat -, domiciliat în, durata contractului - nedeterminată, salariatul urmând să înceapă activitatea în data de 15.12.2005, în funcția de electrician în construcții.
Pe lângă acest document exista în dosarul primei instanțe, la filele 150 și 151, fișa postului pentru inculpatul -, unde se specifică faptul că șeful de formație (echipă) - coordonează munca și răspunde de îndeplinirea sarcinilor primite de formația de lucru, asigură executarea tuturor operațiilor prevăzute de articolul de lucrări, răspunde și efectuează controlul operativ - curent privind calitatea, cantitatea, respectarea tehnologiilor și încadrarea în consemnările specifice, aplică măsurile de protecția muncii, și altele. Se mai arată de către administratorul lași că inculpatul - nu a semnat formal această fișă a postului, dar exercitarea atribuțiilor specifice funcției începând din 15.12.1995, presupune o acceptare tacită a acestora și asumarea responsabilității ce decurge din aceasta.
Pentru acestea, coroborat cu declarațiile tuturor martorilor ce au arătat că inculpatul - își desfășura activitatea la lași, în calitate de electrician și caracterizarea (fila 107 dosar cercetare judecătorească), pentru inculpatul - ce atestă că a venit prin transfer de la I la I, partea responsabilă civilmente în prezenta cauză, s-a apreciat de prima instanță a fi lași.
Pentru latura civilă, prima instanță a făcut aplicarea disp. art.14 și 15 Cod procedura penala și art. 998 - 999 Cod civil, ținându-se cont de actele și declarațiile martorilor existente la dosar. În urma accidentului de muncă ce a avut loc pe șantierul de lucru aparținând Sf. a, pentru construirea unui cămin de bătrâni a decedat de 22 ani, domiciliat în lași,. - nr. 7, iar în urma raportului de autopsie medico-legală nr. 2784/29.09.2004, întocmit de Serviciul de Medicină Legală I se concluzionează că moartea acestuia a fost violentă, ea s-a putut datora unei electrocuții, în momentul morții sângele și urina nu conținea alcool, iar moartea datează din 6.08.2001. La primul termen de judecată, mama lui, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei despăgubiri materiale, din care 3.000 lei daune materiale si 7.000 lei daune morale.
Pentru cuantificarea daunelor materiale, prima instanță a adunat sumele de bani existente pe toate chitanțele depuse la dosar, lista cheltuielilor efectuate pentru toate ritualurile bisericești ce decurg dintr-o înmormântare (înmormântarea propriu-zisă și toate praznicele ulterioare) declarațiile martorilor în măsura în care aceștia au putut aprecia valoarea cheltuielilor efectuate de părinții victimei, stabilindu-se în final suma de 2785,2 lei daune materiale. Pentru daunele morale instanța a avut în vedere modalitatea în care a decedat (prin electrocuție în urma unui accident de muncă), vârsta victimei (22 ani), trauma psihică suferită de familia, relevată de pierderea la o vârstă foarte tânără în urma unui accident de muncă a fiului lor, tatăl participând la manevrele de resuscitare.
Pentru acestea, prima instanță, fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre accidentul de muncă și moartea lui, vinovăția inculpatului -, a admis în parte acțiunea civilă formulată de, obligând inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente I să achite părții civile suma de 7285,2 lei reprezentând despăgubiri civile.
De asemenea, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente lași să achite cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul legal, inculpatul și partea responsabilă civilmente SRL lași, solicitând desființarea sentinței apelate.
Astfel, inculpatul a precizat următoarele:
Dispozitivul sentinței atacate cuprinde dispoziții diferite și contrare minutei, în sensul că pedeapsa aplicată prin minută pentru fapta prev. de art. 35 raportat la art. 40 din Legea nr. 90/1996, modificată prin Legea nr. 177/2000, este de 1 an închisoare, în timp ce dispozitivul hotărârii prevede, pentru aceeași faptă, pedeapsa de 2 ani închisoare.
Instanța a acordat părții civile daune materiale în cuantum de 2.785,2 lei și daune materiale în cuantum de 3.500 lei, în total de 6.285,2 lei, iar nu 7.285,2 lei, cum greșit a calculat instanța.
Instanța a calculat eronat și exagerat cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 6.000 lei.
În condițiile în care în prima fază Judecătoria lași a obligat inculpatul prin prima sentință, ce a fost desființată în apel, la cheltuielile judiciare către stat în sumă de 6.500.000 lei ROL cuantificarea acestora ulterior, la o sumă de aproape 10 ori mai mare - 6.000 RON, în rejudecare după desființarea hotărârii în apelul inculpatului, este nelegală și nejustificată.
Pe fond, apreciază inculpatul că sentința instanței de fond este nelegală și nejustificată întrucât a reținut vinovăția sa pentru o faptă pe care nu a comis-o, aspect lămurit în cauză de expertiza criminalistică și procesul verbal de constatare încheiat la 16 august 2001 de Inspectoratul Teritorial d e Muncă lași, precum și de martorii audiați.
Astfel, instanța a reținut că inculpatul, în calitate de angajat al a executat la data de 18 mai 2001 racordarea unei barăci proprietatea la rețeaua electrică de la stâlpul amplasat stradal, fără a executa legătura de împământare a barăcii. Din acest motiv, la data de 6 august 2001, la un interval de circa 80 de zile de la efectuarea acestui racord, s-a produs decesul prin electrocutare a victimei.
Instanța de fond a reținut faptul că obligația racordării barăcii la împământare revenea inculpatului, în condițiile în care:
este proprietatea firmei "" fiind destinată asigurării pazei obiectivului unde se executau lucrări;
Firma "" avea ca personal angajat electricieni, cărora le revenea, printre altele, și sarcina asigurării unei bune funcționări a barăcilor folosite la paza obiectivului, așa um s-a dovedit în urma audierilor dirigintelui de șantier și a celorlalți angajați ai acestei firme.
S-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 12.000.000 ROL șefului punctului de lucru pentru faptul că nu a luat măsurile corespunzătoare de protecția muncii, respectiv nu a asigurat executarea în condiții de calitate a legăturii de împământare a barăcii.
La aceste împrejurări se adaugă și concluziile raportului de expertiză criminalistică, potrivit cărora:
a fost adusă de firma la data de 18 mai 2001;
Conectarea exterioară s-a realizat la data de 19 mai 2001 și a fost înlăturată la aceeași dată de inculpat, care a constatat defecțiuni la instalația interioară a barăcii;
Accidentul de muncă a avut loc la data de 6 august 2001, la un interval de peste 80 zile, timp în care este posibil ca la racord să fi intervenit alți muncitori de pe șantier;
Accidentul nu s-ar fi produs dacă baraca ar fi fost racordată la centura de împământare;
Inculpatul a procedat corect efectuând inițial conectarea prin intermediul unui întrerupător de la panoul de siguranță;
Toate aceste aspecte demonstrează nevinovăția apelantului în producerea accidentului de muncă.
În ce privește latura civilă, inculpatul apreciază că instanța a pronunțat o soluție incorectă, deoarece a acordat cheltuieli de înmormântare care au fost acoperite la data producerii evenimentului de firma "", aspect recunoscut de tatăl victimei.
Pe de altă parte, aceste cheltuieli sunt vădit exagerate, depășind cheltuiala unei înmormântări obișnuite după religia ortodoxă.
Acordarea daunelor morale nu este justificată în contextul săvârșirii unei fapte din culpă și a unei puternice îndoieli asupra vinovăției inculpatului.
În fine, instanța a omis să antreneze răspunderea societății "" pentru despăgubirea părții civile, încălcând în acest fel disp. art. 1000 alin 1 Cod civil care stabilesc răspunderea pentru paza lucrului.
Partea responsabilă civilmente s-a referit la faptul că suma totală la care a fost obligat este rezultatul unei erori de calcul, întrucât 2.785,2 + 3.500 lei = 6.285,2 lei, și nu 7.285,2 lei cum a reținut instanța. Solicită ca instanța de apel să procedeze și la îndreptarea acestei erori.
Totodată, a apreciat că nu s-a dat eficiență prevederilor art. 1000 Cod civil, care erau incidente în cauză și care prin prisma concluziilor raportului de expertiză și a suplimentului la acest raport - demonstrează culpa I, soluția legală în cauză fiind restituirea cauzei la parchet.
Însă, chiar și fără această refacere a anchetei - câtă vreme expertul a reținut că, pe de o parte, baraca nu avea împământare și,pe de altă parte, pelicula de curent electric s-a prelins dintr-o crăpătură a manșonului izolator îmbătrânit al conductorului electric din componența barăcii, apreciază partea responsabilă civilmente că rezultă, fără dubiu, că răspunderea este a proprietarului lucrului - care este SRL I în temeiul prev. de art. 1000 alin 1 Cod civil. Chiar de la ancheta celor de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă lași s-a relevat răspunderea acestei societăți în producerea evenimentului, fiind aplicate și sancțiuni contravenționale. Ulterior, nu au mai avut răspundere.
Solicită atragerea răspunderii solidare și a acestei societăți pentru plata despăgubirilor civile în cuantum de cel puțin 50% dacă nu i se reține culpa integrală.
Prin decizia penală nr. 87 din 16 februarie 2007 Tribunalul Iașia dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de partea responsabilă civilmente lași și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1970 din 20.04.2006 a Judecătoriei lași, sentință pe care a desființat-o în parte în latură penală și în latură civilă în sensul:
- schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 34 din Legea 90 / 1996 în infracțiunea prev. de art. 35 raportat la art.40 din Legea 90/1996;
- reducerii cuantumului pedepsei stabilite pentru infracțiunea prev. de art. 35 raportat la 40 din Legea 90/1996;
- soluționării acțiunii civile promovată de inculpat în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente;
- reducerii cuantumului despăgubirilor civile;
- reducerii cuantumului cheltuielilor judiciare datorate statului.
Rejudecând cauza:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 35 raportat la art. 40 din Legea 90/1996 (prin schimbarea încadrării juridice) de ia 2 (doi) ani închisoare la 1 (un) an închisoare.
A respins acțiunea civilă formulată de inculpat în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente, ca inadmisibilă.
A redus cuantumul total al despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente de la 7285, 2 lei, la 6285, 2 lei.
A redus cuantumul cheltuielilor judiciare datorate statului de la 6.000 lei la 1.000 lei
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel rămân în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul reținut că din analiza tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv:
- procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă lași - Inspecția - România din care rezultă, printre altele, că formele de specialitate cu lucrări luate în subantepriza antreprenorului general. Sf. a erau cu partea de construcții și cu partea de instalații electrice;
- raportul de expertiză criminalistică nr. 55/08.03.2002 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice - I, împreună cu suplimentul întocmit, concluziile fiind cele reținute prin sentință;
- copia contractului de execuție nr. 103 din 01.07.1996, încheiat între lași, în calitate de executant și Sf. a, în calitate de beneficiar; având ca obiect executarea lucrărilor de instalații electrice, de instalații electronice audio - video;
- copia contractului de antrepriză nr. 80/15.09.1999 încheiat între, în calitate de antreprenor și Sf. a din I, în calitate de investitor - beneficiar, având ca obiect executarea lucrărilor de construcții pentru realizarea obiectivului "Cămin de bătrâni";
- copia contractului individual de muncă încheiat între victima și, împreună cu fișa individuală a acestuia;
- declarațiile martorilor,. G, -, G,;
- copia contractului de muncă încheiat între inculpat și partea responsabilă civilmente I;
- declarațiile inculpatului date pe întreg parcursul procesului penal, rezultă fără echivoc faptul că inculpatul, în calitate de electrician la, a racordat la rețeaua electrică o metalică aparținând fără a lua măsurile prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii, deși avea această îndatorire, prin aceasta producându-se electrocutarea și moartea victimei.
Totodată, prima instanță a făcut și o analiză a apărărilor formulate de inculpat (administrând și probele propuse de acesta în acest sens).
Se constată, deci, că vinovăția inculpatului a fost corect reținută de prima instanță pentru faptele deduse judecății.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului - apelant, prima instanță, deși a făcut o corectă încadrare, în ceea ce privește infracțiunea al cărei conținut constitutiv constă în neluarea măsurilor prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii, deși avea această îndatorire, prin aceasta producându-se uciderea din culpă a victimei, prev. de art. 35, raportat la art. 40 din Legea nr. 96/1996, nu a dat eficiență disp. art. 334 Cod procedură penală, nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 34 din Legea nr. 90/1996.
În ceea ce privește critica apelantului referitoare la cuantumul diferit al pedepsei stabilite pentru comiterea acestei infracțiuni în dispozitivul sentinței penale comparativ cu cel prevăzut în minută, tribunalul reține că aceasta este fondată. Astfel, prima instanță, imediat după momentul deliberării, în mod corect a făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând cont de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, cât și de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și i-a stabilit o pedeapsă de 1 (un) an închisoare. Conținutul dispozitivului sentinței penale apelate cuprinde, însă o pedeapsă de două ori mai mare, existând contradicția invocată de apelant, tribunalul urmând a reduce cuantumul pedepsei stabilite pentru infracțiunea prev. de art. 35 raportat la art. 40 din Legea nr. 90/1996.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, atât apelul părții responsabile civilmente I, cât și apelul inculpatului sunt întemeiate.
Prima instanță a calculat în mod corect daunele materiale dovedite prin înscrisuri depuse la dosar, suma acestora ridicându-se la 2.785,2 lei. De asemenea, raportat la suferințele psihice ale părții civile, cauzate de moartea fiului lor, de faptul că, printre cei care au încercat să-l readucă la viață, s-a aflat și tatăl victimei, suferința fiind dublată de neputința atingerii acestui rezultat, suma de 3,500 lei acordată cu titlu de daune morale apare întru-totul justificată.
Greșeala primei instanțe, însă, a constat într-un cumul greșit al celor două sume, fiind vorba de 6l285,2 lei și nu de 7l285,2 lei, cum s-a adunat și la plata căreia inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Iaf ost obligat.
În motivele de apel, inculpatul a solicitat antrenarea răspunderii societății S,C, pentru despăgubirea părții civile. Această cerere este însă inadmisibilă: inculpatul nu poate pretinde introducerea în proces și a altor părți responsabile civilmente, deoarece solidaritatea și răspunderea subsidiară sunt prevăzute în interesul creditorului și nu al debitorului ( nr. 7/1983, p. 65).
În mod corect prima instanță a stabilit ca parte responsabilă civilmente lași:
- inculpatul este salariat al lași (potrivit contractului de muncă înregistrat sub nr. 1905/ în registrul Camerei de muncă din cadrul Direcției de Muncă și Ocrotiri Sociale a Județului lași);
- inculpatul trebuia să execute lucrările de instalații electrice ale Sf. a și ale, implicit, aceasta din urmă având de executat lucrările de construcții ale aceleiași;
- împrejurarea că baraca era proprietatea firmei lași este lipsită de relevanță în condițiile în care întreaga activitate cu profil electric, inclusiv legarea la centura de împământare pentru protecție, revenea C, prin angajații săi;
- accidentul s-a datorat înnădirii a două cabluri, locul înnăditurii fiind expus în exterior și neprotejat decât prin izolare simplă cu bandă izolatoare;
- baraca a fost pusă direct sub tensiune, în ziua în care a avut loc accidentul, prin intermediul peliculei de apă, existent ca urmare a ploii torențiale de la acel moment, ce a acționat în mod direct asupra miezului de cupru al cablului, izolatoare fiind desprinsă parțial ca urmare a agenților externi;
- în aceste circumstanțe, trecerea unei perioade de 80 zile de la momentul la care a avut loc înnădirea este lipsită de relevanță. Nu există la dosar nici un element care să contureze presupunerea că, în tot acest timp, la racord ar mai fi intervenit și alte persoane.
Apelul inculpatului mai este întemeiat și în privința obligării la plata cheltuielilor judiciare către stat. Astfel, cu ocazia rejudecării în urma admiterii apelului inculpatului, prima instanță a hotărât obligarea acestuia la plata sumei de 6.000 lei, în condițiile în care la prima judecată a fost obligat la 6.500.000 lei ROL, iar termenele acordate în rejudecare au fost în număr de trei, fără a presupune cheltuieli foarte mari.
Față de cele arătate, tribunalul în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, urmează să admită apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC. I și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1970 din 20.04.2006 a Judecătoriei lași, sentință pe care o va desființa în parte în latură penală și în latură civilă în sensul:
- schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 34 din Legea 90 / 1996 în infracțiunea prev. de art. 35 rap. la art. 40 din Legea 90/1996;
- reducerii cuantumului pedepsei stabilite pentru infracțiune prev. de art.35 rap. la 40 din Legea 90/1996;
- soluționării acțiunii civil promovată de inculpat în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente;
- reducerii cuantumului despăgubirilor civile;
-reducerii cuantumului cheltuielilor judiciare datorate statului.
Reținând cauza și rejudecând-o, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 35 rap. la art. 40 din Legea 90/1996 ( prin schimbarea încadrării juridice) de la 2 (doi) ani închisoare la 1 (un) an închisoare, va respinge acțiunea civilă formulată de inculpat în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente, ca inadmisibilă, va reduce cuantumul total al despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente de la 7.285, 2 lei la 6.285, 2 lei, va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare datorate statului de la 6.000 lei la 1.000 lei, va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către inculpatul și partea responsabilă civilmente I, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul critică hotărârea pentru nelegala condamnare pentru o infracțiune pe care nu a comis-o, aspect dovedit prin expertiza criminalistică, procesul verbal de constatare încheiat de I precum și prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, probele enumerate induc o îndoială nefondată asupra legăturii de cauzalitate între fapta imputată inculpatului moartea victimei, îndoială care nu poate profita decât inculpatului.
Cu privire la latura civilă, inculpatul apreciază că despăgubirile au fost acordate într-un cuantum exagerat.
Recursul părții responsabile civilmente I vizează greșita angajare a răspunderii delictuale societății câtă vreme ținută a răspunde pentru prejudiciile cauzate era, în calitatea sa de proprietar al lucrului cauzator de prejudicii, respectiv baraca racordată la rețeaua electrică.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că nu sunt întemeiate recursurile formulate pentru considerentele ce vor fi expuse.
Deși analiza legalității și temeinicei hotărârii sub toate aspectele este apanajul instanței de apel sau de recurs, în cazul hotărârilor care se atacă doar cu recurs fiind aplicabil principiul potrivit căruia "în recurs nu se judecă din nou pricina, ci se judecă hotărârea, curtea având în vedere motivul de recurs invocat privind nevinovăția, urmează a analizahotărârile- și nu pricina - din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală privind eroarea gravă de fapt.
Cazul de casare menționat implică două coordonate și anume: să se fi comis eroare în stabilirea faptelor, iar această eroare să fie gravă.
Cu privire la prima coordonată pe care o implică cazul de casare analizat în literatura și jurisprudența de specialitate, s-a considerat că există eroare gravă de fapt ori de câte ori esteevidentă stabilireafaptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise,fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.
Astfel spus, există eroare gravă de fapt când în hotărârile recurate se susține că la dosar există probe de vinovăție, când, în realitate, nu există sau că nu există probe, deși acestea există, când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența sau inexistența unei anumite împrejurări, când din aceste mijloace ar rezulta contrariul
Ori, fără a relua argumentele instanței de fond, instanța de recurs constată că absolut toate probele administrate în cauză atestă cu certitudine vinovăția inculpatului, în modalitatea reținută, în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, astfel cum a fost stabilită în mod corect, de către instanța de apel calificarea juridică și încadrarea în drept a faptei imputată inculpatului, fiind înlăturată, astfel, greșeala instanței de fond.
Deși de prisos reluarea exhaustivă a probatoriului administrat și care converge spre concluzia justă privind vinovăția inculpatului, câtă vreme această expunere și analiză a fost făcută în mod amplu, temeinic și coroborat atât de instanța fondului, cât și de instanța de apel, instanța de recurs trebuia să sublinieze o dată în plus caracterul solid și infailibil al acestor probe, respectiv expertiza criminalistică, inclusiv suplimentul de expertiză care concluzionează că "accidentul nu s-ar fi produs dacă baraca ar fi fost racordată la centrala electrică de împământare și dacă instalația interioară a barăcii avea o calitate superioară" raportul de necropsie a victimei unde se concluzionează că "moartea acestuia s-a putut datora unei asfixieri prin electrocuție." etc.
În ceea ce privește probele care atestă responsabilitatea inculpatului în comiterea faptei ce a dus la decesul victimei - în esență acesta fiind aspectul principal contestat de către inculpat - deosebit de probele enunțate mai sus, converg spre această concluzie și celelalte probe analizate de instanțele fondului, respectiv contractele încheiate în cauză între beneficiarul lucrării șiprestatorii de servicii, de unde rezultă că lucrările privind partea de instalații electrice era executată de, al cărei angajat era inculpatul, contractul de muncă al inculpatului și fișa postului de lucru, de unde rezultă că acesta era responsabil de efectuarea lucrărilor electrice și, nu în ultimul rând, declarațiile martorilor și ale inculpatului care precizează că acesta - inculpatul - a executat personal lucrarea de racordare a barăcii respective la rețeaua electrică, descriind totodată și modul defectuos în care s-a efectuat această lucrare și care a condus, în final, la moartea numitului.
În altă ordine de idei, întrucât răspunderea penală se întemeiază în egală măsură pe faptă și pe vinovăția făptuitorului, trebuie precizat faptul că vinovăția îmbracă două forme, respectiv intenția și culpa. La rândul său, culpa poate fi cu prevedere (ușurință) sausimplă, fără prevedere(neglijență), când persoana nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Chiar și în acest conținut, culpa fără prevedere rămâne o formă a vinovăției pentru dispozițiile art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal, întrucât fondul ei psihic constă în starea psihică insuficient de trează a făptuitorului față de acțiunea și de consecințele pe care le poate antrena. Ori este evident că necesitatea incriminării faptelor săvârșite chiar și cu această formă de vinovăție este justificată de interesul apărării valorilor sociale, prin impunerea unei atenții sporite tuturor acelor care desfășoară anumite activități ce prin natura lor, prin condițiile în care se realizează, sunt susceptibile să producă urmări dăunătoare.
Așa fiind, chiar dacă inculpatul nu acceptă împrejurarea că urmarea faptei sale a fost moartea victimei, neglijența manifestată de acesta în exercitarea atribuțiilor saleimpune cu necesitateangajarea răspunderilor penale a acestuia.
Așa fiind, Curtea apreciază ca fiind justificată soluția instanțelor privind stabilirea vinovăției și angajarea răspunderii penale a inculpatului - recurent.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, deosebit de aspectul că acesta a fost modificat, în sensul reducerii, de către instanța de apel, Curtea apreciază că, raportat la toate împrejurările cauzei (și în special cea privind asistarea de către tatăl victimei la decesul fiului său) la consecințele ireparabile produse, despăgubirile materiale au fost acordate în limita sumei dovedite, conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil, reprezentând cheltuieli materiale efectuate de către părțile civile, iar în ceea ce privește daunele morale raportat la cele menționate, cuantumul acestora apare ca fiind mai mult decât rezonabil, putând fi apreciat chiar insuficient.
În concluzie, nici criticile privind latura civilă a cauzei formulate de către inculpat nu sunt întemeiate.
Art. 1000 alin. 3 Cod civil, cuprinde dispoziția potrivit căreia comitenții răspund" de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat".
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1000 alin. 5 Cod civil, comitenții nu au posibilitatea să se exonereze de răspundere dovedind că "n-au putut împiedica faptul prejudiciabil".
Ceea ce este definitoriu pentru calitățile de comitent și de prepus este existența unui raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această încredințare decurge posibilitatea pentru prima persoană - denumită comitent - de a da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane - denumită prepus, aceasta din urmă având obligația de a urma îndrumările și directivele primite.
Ori contractul de muncă încheiat între inculpatul recurent și societatea "" constituietocmai temeiul raportului de prepușenie, cazul clasic și cel mai elocvent al raporturilor de prepușenie, în cadrul căruia persoana angajată în muncă este subordonată față de unitatea la care este încadrată.
Fapta cauzatoare de prejudicii fiind săvârșită de către inculpatul recurent în îndeplinirea funcțiilor încredințate - respectiv efectuarea instalației electrice pe care s-a angajat să o efectueze societatea, desemnându-l pe inculpat cu efectuarea lucrării - a determinat antrenarea răspunderii civile delictuale a angajatorului -comitentul, în calitate de parte responsabilă civilmente pentru faptaprepusului său-inculpatul .
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1000 alin. 1 Cod civil, care instituie răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general și potrivit căruia "suntem responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră", astfel cum a invocat partea responsabilă civilmente.
Și aceasta întrucât fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu - obiectul prezentului raport juridic - nu s- datorat acțiunii unui "lucru" indiferente de acceptarea dată acestuia în literatura de specialitate - în speță baraca a cărei proprietar era I, nu a existat o "faptă a lucrului".
S-a apreciat că, în general, ne aflăm în fața unei fapte a lucrului, în acele cazuri în care, chiar dacă fapta omului a fost prezentă, cu toate acestea în sensul cauzal, lucrul în mișcare ori nu a ocupat un loc preponderent, el nefiind o simplă prelungire a gestului omului.
Ori este evident că "lucrul" acuzat ca fiind producător de prejudicii prin fapta sa - baraca - nu a produs nici o acțiune care să determine un astfel de raport de cauzalitate.
Mai mult, am argumentat în recursul inculpatului că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a fost urmarea atitudinii culpabile neglijente a inculpatului în efectuarea atribuțiilor impuse și singura cauză, de altfel, a producerii acesteia, neexistând forța concurentă care să conducă la diminuarea răspunderii penale și civile, în general.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul art. 385 ind. 5 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă, ca nefondate, recursurile formulate de inculpat și de partea responsabilă civilmente.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul și partea responsabilă civilmente I, împotriva deciziei penale nr. 87 din 16 februarie 2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească statului câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex./28.02.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Iulia Elena Ciobanu, Mihaela
