Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 497/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 497/
Ședința publică din 24 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 3: Marioara
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA și inculpata, domiciliată în D, str. -, -/2,.C,.7, județul V, împotriva deciziei penale nr. 71/A din 16aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 09 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la datele de 12 2008, 22 2008 și în final astăzi, 24 2008, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 369 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, inculpata - a fost achitată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) Cod procedură penală cu aplic. art. 47 Cod penal, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Acțiunea civilă a fost respinsă, iar părțile civile au fost obligate la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că
la 22.09.2004 la orele 1720Poliția a fost sesizată că pe DN 64 pe raza satului, s-a produs un accident de circulație soldat cu victime. Victima a fost identificată în persoana lui G cu domiciliul din Rm.V,-, județul V, care a fost transportată la Spitalul din D, după care transferată la Spitalul C, unde la 25.12.2004 a decedat.
Lucrătorii de poliție, deplasându-se la fața locului au stabilit că accidentul s-a produs pe DN 64 comuna, satul, la km 59+500 pe direcția Rm.V D în dreptul locuinței lui. În accident a fost implicat autoturismul - condus de inculpata. Inculpata avea în autoturism pe scaunul dreapta față pe mama sa iar pe bancheta din spate pe martora. Circulația se desfășura pe carosabil din asfalt uscat cu lățimea dintre acostamente de 7 metri, drumul fiind prevăzut cu cîte o bandă de circulație pe sens, delimitate prin marcaj longitudinal discontinuu.
Inculpata a observat pe G că s-a angajat în traversarea drumului în fugă, din partea spre partea dreaptă, raportat la sensul de mers al autoturismului, fără a se asigura, inculpata a acționat sistemul de frânare concomitent cu virajul spre dreapta pentru a evita impactul, dar măsurile luate nu au putut evita impactul care a avut loc pe de deplasare a autoturismului, la circa 1,6 metri de marcajul longitudinal al drumului, între partea frontală a autoturismului și victimă.
Din raportul de constatare medico legal autopsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale, consecința traumatismului cranio cerebral cu fractură de boltă și bază de craniu.
Leziunile s-au produs prin lovire, proiectare și târâre în condițiile accidentului de trafic rutier suferit, iar între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
Pentru stabilirea cu certitudine a cauzelor și condițiilor în care s-a produs evenimentul rutier, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto de către expertul tehnic inginer, care a concluzionat că autoturismul condus de inculpată se deplasa ce 76 km/, impactul cu victima a avut loc pe de deplasare a autoturismului, la circa 4 metri spre D față de borna nr. 5 luată ca reper și anume la 4 metri de la începutul urmelor de frânare și la 1,6 metri față de marcajul discontinuu care
separa sensurile de circulație. S-a concluzionat că accidentul putea fi evitat prin frânare de inculpată dacă ar fi circulat cu o viteză de 45,4 km/ în condițiile în care în localitate viteza maximă e circulație este stabilită la 50 km/. din punct de vedere tehnic nu putea fi evitat accidentul deoarece spațiul necesar opririi autoturismului de la viteza inițială de 76 km/ era mai mare decât spațiul avut la dispoziție de conducătorul auto din momentul sesizării stării de pericol până în momentul impactului. Accidentul nu putea fi evitat nici în condițiile în care circula cu 50 km/ deoarece spațiul necesar opririi autoturismului de la această viteză nu era mai mare decât spațiul avut la dispoziție de conducătorul auto din momentul sesizării stării de pericol și până în momentul impactului. Accidentul putea fi evitat numai de către victimă dacă nu se angaja în traversarea străzii printr-un loc neprevăzut pentru trecere de pietoni, fără să se asigure că traversarea se face fără a exista un pericol de accident.
La cererea părților civile s-a efectuat o nouă expertiză tehnică de către inginer care a stabilit că în momentul premergător accidentului, viteza de deplasare a autoturismului era de 75 km/ iar în momentul impactului de 48 km/, locul de impact aflându-se la o distanță de 16 metri spre D față de borna nr. 5 iar în plan transversal pe de circulație destinată sensului de deplasare Rm.V D la o distanță de 1,75 față de axul drumului. S-a concluzionat că inculpata nu putea evita accidentul prin frânare decât dacă ar fi circulat cu o viteză mai mică de 31,2 km./h, precizându-se că nu s-a avut în vedere existența pe sensul de deplasare D - Rm.V a autoturismului de teren staționat pe partea dreaptă, situație în care, timpul avut la dispoziție ar fi fost mai mic implicit viteza de evitare ar fi fost mai mică.
Față de cele două expertize, instanța a reținut că accidentul de circulație nu putea fi evitat, chiar dacă inculpata circula cu autoturismul, cu viteza legală de deplasare în localitate, de 50 km./
Față de situația instanța de fond a constatat că inculpata a săvârșit infracțiunea în condițiile art. 47 Cod penal, potrivit căruia " nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută".
Acțiunea civilă a fost respinsă pe considerentul că inculpata nu are culpă în producerea accidentului și deci nu poate fi ținută în repararea prejudiciului încercat de părțile civile.
Părțile civile și au declarat apel împotriva sentinței criticând-i ca nelegală prin aceea că greșit inculpata a fost achitată deoarece aceasta a avut culpă în producerea accidentului, a circula cu o viteză peste limita legală de 76 km/ iar victima se deplasa în momentul accidentului din stânga spre dreapta în direcția de mers a autoturismului. În realitate inculpata nu a condus atent deoarece în mașină avea un cățel care i-a sustras atenția și că greșit s-a reținut traversarea străzii de către victimă în fugă printre mașini.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, condamnarea inculpatei și obligarea la despăgubirile solicitate.
Tribunalul a pus în discuția părților legalitatea încheierii de ședință din data de 22.07.2007 prin care s-a desființat rezoluția parchetului și s-a reținut cauza spre judecare prin prisma Deciziei în interesul legii dată de ÎCCJ privind aplicarea și interpretarea art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.71/A din 16 aprilie 2008, TRIBUNALUL VÂLCEAa admis apelurile declarate de părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 369 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosar nr- și în consecință;
A desființat în totalitate sentința.
A desființat în parte încheierea din 22 februarie 2007 în sensul că;
S-a înlăturat reținerea cauzei spre rejudecare privind pe inculpata pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, menținând restul dispozițiilor acesteia.
S-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto cu obiectivele: stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului condus de făptuitore si a vitezei avute în momentul impactului cu victima; descrierea dinamicii producerii accidentului; precizarea momentului creării stării de pericol în sensul de a se arăta în ce constă ca stare de fapt ce normă legală a fost încălcată si cine se face vinovat de crearea stării de pericol ( făptuitoarea, victima sau ambele persoane); stabilirea distanței de la care ar fi putut fi observată victima de către făptuitor.
La rezolvarea acestor obiective să se aibă în vedere într-una din ipoteze și ceea ce declară unii martori oculari ( fila 22 ) că victima nu traversa în fugă și nici în diagonală ci perpendicular pe stradă în mers normal, prin spatele unui autovehicul care era staționat pe marginea părții carosabile în direcția de mers D - Rm. V ( filele 21,22).
Să se precizeze dacă pe raza localității unde a avut loc accidentul, respectiv comuna, sat, existau marcaje pentru trecerea de pietoni, iar în cazul în care acestea nu existau ce obligații legale avea pe de o parte făptuitoarea, iar pe de altă victima pentru evitarea accidentului.
martorilor care au expus împrejurări de fapt contradictorii în legătură cu modul în care a avut loc accidentul( traversarea în fugă sau în mers normal, traversarea străzii în linie perpendiculară sau oblică prin spatele unui autoturism staționat, existența sau nu a unui câine în autoturism și în ce măsură acesta a putut influența atenți conducătorului auto).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că rin p. rezoluția din 2 iunie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani în dosarul nr. 1398/P/2004 s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de numita pentru infr. de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții părțile civile au formulat plângere în temeiul art. 2781Cod procedură penală care prin încheierea din 22 iulie 2007 s-a admis, s-a desființat și s-a reținut cauza spre judecare privind pe inculpata pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Admiterea plângerii, desființarea rezoluției sau a ordonanței și reținerea cauzei spre judecare este condiționată de existența la dosar a unor probe suficiente, așa cum rezultă expres din formularea dată de art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală.
Suficiența probelor este în legătură directă cu posibilitatea judecării cauzei, respectiv au fost strânse probe care să furnizeze aceste informații a căror analiză și valorificare să permită fundamentarea concluziei organelor judiciare cu privire la existența sau inexistența faptei atât din punct de vedere obiectiv cât și al naturii infracționale, identificarea autorului acesteia și stabilirea existenței sau nu a răspunderii penale a acesteia.
Aceasta semnifică faptul că probele existente pot fundamenta exercitarea acțiunii penale în vedere atragerii la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit o infracțiune.
Strângerea probelor în scopul menționat nu poate avea loc decât în cadrul urmăririi penale așa cum este cerut de art. 200 Cod procedură penală.
În speță, lipsește urmărirea penală și deci nu se poate vorbi de probe legal administrate, cauza situându-se în faza actelor premergătoare prev. de art. 224 Cod procedură penală. Actele premergătoare premerg începutului urmăririi penale și sunt fundamentate pentru declanșarea sau nu a urmăririi penale.
Ca urmare, art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală, referitoare la suficiența probelor, semnifică faptul că a fost realizat obiectul cât și temeiul acțiunii penale și acestea nu pot avea loc decât în faza urmăririi penale nu și a actelor premergătoare.
Deci, sfera de aplicare se regăsește numai în situațiile de scoatere de sub urmărire penală și de încetare a procesului penal.
În speță, neregăsindu-se în această situație, se aplică dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală, în sensul de a se trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de, pentru infracțiunea prev.de art. 178 alin. 2 Cod penal pentru completarea probelor.
Având în vedere că tribunalul se află în calea de apel a părților civile cărora li s-a admis plângerea, dar după judecarea cauzei inculpata a fost achitată, urmează ca prin admiterea apelului să se desființeze sentința în totalitate și încheierea de ședință din data de 22. 02.2007 să se desființeze în parte, în sensul de a se înlătura reținerea spre judecare și să se trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și completarea probelor.
Astfel, în cursul urmăririi penale se va efectua o nouă expertiză tehnică auto pentru stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului condus de, a vitezei avute în momentul impactului cu victima, descrierea dinamicii accidentului, stabilirea momentului creării stării de pericol, precizarea în concret a normelor legale care au fost încălcate, cine se face vinovat de ele și dacă sunt generatoare creării stării de pericol, cu precizarea persoanei vinovate ( făptuitoarea, victima sau ambele persoane).
În același timp, să se stabilească și distanța de la care putea fi observată victima în momentul începerii traversării străzii. La rezolvarea acestor obiective să se aibă în vedere, într-una din ipoteze și ceea ce declară unii martori oculari ( fila 22), că victima nu traversa în fugă și nici în diagonală ci perpendicular pe stradă în mers normal, prin spatele unui autovehicul staționat pe marginea părții carosabile, în direcția de mers D - Rm.V ( filele 21-22). Să se precizeze dacă pe raza localității unde a avut loc accidentul, la data respectivă existau marcaje de trecere pentru pietoni, dacă în zona în care a avut loc accidentul existau marcaje, distanța la care se aflau față de locul unde a avut loc accidentul iar dacă localitatea nu era prevăzută cu marcaje, care erau obligațiile legale ale conducătoarei auto pe de o parte și care erau ale victimei pe de altă parte, pentru evitarea accidentului.
Să se procedeze la martorilor care au expus împrejurări de fapt contradictorii în legătură cu modul în care a avut loc accidentul ( traversarea în fugă, în mers normal, în linie perpendiculară, oblică, în spatele unui autoturism, existența unui câine în autoturism și în ce măsură acesta a putut influența atenția conducătorului auto la momentul ce a precedat accidentul cât și la momentul producerii accidentului ).
Am lăsat opinia, poate mai copiați din ea.
OPINIE SEPARATĂ
pentru admiterea apelurilor și schimbarea temeiurilor achitării inculpatei din art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art 10 lit.e Cod pr.penală în art. 10 lit.d Cod pr. Penală și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile.
Consider că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art.178 alin.2 Cod penal, fără ca în faza de urmărire penală a procesului să se fi început urmărirea penală împotriva inculpatei.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie potrivit art.4142alin.3 Cod de procedură penală, este în contradicție cu dispozițiile Constituției României.
Legiuitorul când a adoptat disp.art.2781Cod de procedură penală a avut în vedere posibilitatea judecătorului de a modifica actele de urmărire penală efectuate de procuror și de a dispune în consecință.
În forma adoptată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție creează un blocaj în tragerea la răspundere penală a persoanelor considerate vinovate de comiterea unei infracțiuni în situația în care procurorul refuză să înceapă urmărirea penală împotriva acestora.
Judecătorul făcând aplicarea disp.rt.2781pct.8 lit.b pr.penală și trimițând cauza procurorului " în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale" nu poate da dispoziție procurorului ca acesta să înceapă urmărirea penală întrucât ar încălca dispozițiile art.132 din Constituția României care prevede că " procurorii își desfășoară activitatea potrivit controlului ierarhic și sub autoritatea Ministerului Justiției". Procurorii nu sunt subordonați judecătorilor sau instanțelor de judecată, aceștia putând da doar indicații organelor de urmărire penală nu și dispoziții obligatorii cum ar fi " să înceapă urmărirea penală" împotriva cuiva.
Dacă un procuror consideră că nu sunt probe care să confirme începerea urmăririi penale împotriva cuiva, acesta de fiecare dată nu începe urmărirea penală împotriva lui ori de câte ori i s-ar trimite dosarul de către instanță.
În situația în care judecătorul consideră că sunt probe suficiente pentru a reține cauza spre rejudecare așa cum este redactată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta nu poate trece la judecarea cauzei pentru că procurorul nu a început urmărirea penală împotriva acelei persoane.
În acest caz se încalcă dispozițiile art.24 pct.3 din Constituția României care prevede că " judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".
Consider că indiferent ce soluție a adoptat organul de urmărire penală, instanța de judecată când consideră că sunt probe suficiente care duc la concluzia vinovăției sau nevinovăției unei persoane, reține cauza spre rejudecare și judecă așa cum a procedat prima instanță.
În cazul de speță nu este vorba de efectuarea de acte premergătoare efectuării începerii urmăririi penale așa cum se vorbește în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție ci de administrarea tuturor probelor caracteristice unei infracțiuni de ucidere din culpă ( art.178 alin.2 Cod Penal), respectiv expertize tehnice, audiere de martori, părți vătămate, parte responsabilă civilmente, planșe fotografice, schițe cu locul accidentului, cercetare la fața locului, numai că nu s-a început urmărirea penală împotriva făptuitoarei.
În cauză dosarul a mai fost trimis o dată organului de urmărire penală în vederea începerii urmăririi penale, însă acesta a pronunțat aceeași soluție de confirmare a neîncepere a urmării penale.
Nici soluția instanței de fond nu este bună în sensul că temeiul achitării inculpatei trebuia să fie art.10 lit.d Cod de procedură penală, în sensul că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv pericolul social.
Potrivit art.346 alin.2 Cod de procedură penală, urmează ca acțiunea civilă să fie soluționată separat.
JUDECĂTOR,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr.71/A din 16.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia și în parte sentința penală nr. 369 din 19.12.2007, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-, numai sub aspectul laturii civile.
Înlătură dispoziția de respingere a acțiunii civile.
Obligă pe inculpată în solidar cu asigurătorul SC SA-Sucursala V la 370 lei daune materiale și la 5000 lei daune morale către părțile civile.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata.
Obligă pe recurenta inculpată la 100 lei, cheltuieli avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
Jud. apel:
.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Marioara
