Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 50/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 50/
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache Judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea civilă domiciliat în com., jud. G, împotriva deciziei penale nr. 399/A/29.09.2008 a Tribunalului Galați, privind pe inculpatul .
Se constată că dezbaterea recursurilor a avut loc la data de 02.04.2009 când părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei pe data de 14.04.2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față.
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 195/16.04.2008 a Judecătoriei Tecuci, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Conform art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, respectiv pe o durată de 4 ani.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și asiguratorul SC Reasigurare SA B -Sucursala G, aceasta din urmă în limita sumei asigurate, alături de inculpat să plătească părții civile suma de 20.000 lei cu titlul de daune materiale și suma de 50.000 lei cu titlul de daune morale.
În baza art. 193 alin. 4 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL să plătească părții civile suma de 2.350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare iar, conform art. 191 alin. 3 Cod proc. penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente, la plata sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul este angajat, în calitate de șofer, al SC SRL pe autoutilitara Ford, cu numărul -, cu care distribuie marfă la diverse magazine.
În data de 02.05.2007, în jurul orelor 18,00, inculpatul s-a deplasat în comuna, sat pentru a distribui pâine și, în timp ce rula cu o viteză de 62 km/oră, l-a lovit frontal pe minorul -, în vârstă de 4 ani, care s-a angajat în traversarea străzii în fugă, fără să se asigure.
Instanța de fond a reținut că, în cauză, s-au efectuat două expertize tehnice auto, una la urmărirea penală și a doua cu ocazia judecării cauzei în fond, ambele expertize concluzionând că vina în producerea accidentului a aparținut atât victimei cât și inculpatului.
Astfel, victima s-a angajat în traversarea străzii în fugă, prin loc nepermis și fără a se asigura, încălcând prevederile art. 72 alin. 2- 4 din OUG nr. 195/2002 și art. 167 (1) lit. d din Regulamentul de aplicare a acestui act normativ, iar inculpatul a încălcat prevederile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, circulând prin localitate cu o viteză mai mare decât cea admisă de lege de 50 km/oră.
Pe latură civilă, prima instanță a reținut că partea civilă, tatăl victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei cu titlul de daune materiale și suma de 500.000 lei, cu titlul de daune morale.
La acordarea despăgubirilor civile prima instanță a reținut că despăgubirile materiale au fost dovedite cu declarațiile martorilor și și chitanțele depuse de partea civilă și a avut în vedere culpa comună a inculpatului și a victimei în producerea accidentului.
În ceea ce privește daunele morale s-a apreciat că suma de 500.000 lei este exagerat de mare și, având în vedere culpa comună în producerea accidentului, s-a apreciat că suma de 50.000 lei este suficientă pentru a acoperi suferințele cauzate de pierderea minorului.
Împotriva sentinței penale nr. 195/16.04.2008 a Judecătoriei Tecuci au declarat apel, în termen legal, inculpatul și asigurătorul Societatea de Reasigurare SA
Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul și, prin apărătorul desemnat din oficiu, a susținut că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei care, s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără a se a asigura, situație în care se impune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod proc. penală.
În subsidiar, a susținut că daunele morale acordate părții civile sunt prea mari.
Societatea de Reasigurare SA - Sucursala Gac riticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Ca motiv de nelegalitate a susținut că vina în producerea accidentului aparține în exclusivitate victimei, care s-a angajat în traversarea bruscă a străzii, situație în care accidentul nu putea fi evitat nici dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/oră.
În subsidiar a solicitat să se aibă în vedere că accidentul s-a produs din culpa comună inculpatului și a victimei.
Prin decizia penală nr. 399/A/29.09.2008 a Tribunalului Galați, apelurile declarate de inculpatul și asiguratorul Societatea de Reasigurare SA - Sucursala G au fost admise.
S-a desființat sentința penală nr. 195/16.04.2008 a Judecătoriei Tecuci și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă pre. De art. 178 alin. 2 Cod penal.
Au fost respinse ca nefondate pretențiile civile formulate de partea civilă, constituită parte civilă cu suma de 30.000 lei daune materiale și suma de 500.000 lei daune morale.
În baza art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, s-a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Galația reținut că vinovată de producerea accidentului se face victima, în vârstă de 4 ani, care s-a angajat în traversarea străzii, prin loc nepermis și fără a se asigura, situație în care, potrivit expertizei tehnice auto, efectuate în faza de urmărire penală, chiar dacă ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/, nu ar fi putut evitat accidentul.
S-a reținut că între fapta inculpatului de a circula cu o viteză de 62 km/ și rezultatul produs, respectiv accidentul soldat cu moartea victimei nu a existat legătură de cauzalitate, deoarece potrivit expertizelor tehnice efectuate în cauză, accidentul nu putea fi evitat nici dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/.
Împotriva deciziei penale nr. 399/A/29.09.2008 a Tribunalului Galați, au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea civilă.
În ambele recursuri decizia de apel a fost criticată pe motive de nelegalitate, invocându-se că, în mod greșit față de probele administrate în cauză s-a reținut că vina în producerea accidentului aparține în exclusivitate victimei.
Au fost invocate dispozițiile art. 48 din OUG nr. 195/2002, care prevăd pentru conducătorul auto de a respecta regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, ori, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, viteza maximă cu care inculpatul putea circula în localitate este de 50 km/.
S-a invocat că instanța de apel, pe baza unei analize selective a probelor administrate în cauză a ajuns la concluzia că inculpatul nu putea evita accidentul chiar dacă ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/.
Recursurile sunt fondate.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că la data de 2.05.2007, în jurul orei 18,00, inculpatul a condus autoutilitara Ford, cu numărul de înmatriculare - prin satul cu o viteză de 62 Km/, când de pe acostamentul din partea de pe sensul său de deplasare, s-a angajat în traversarea străzii, în fugă minorul -, în vârstă de 4 ani.
Cu toate că inculpatul a acționat sistemul de frânare nu a putut evita accidentul și a lovit frontal victima, proiectând-o pe carosabil. În urma impactului, victima a suferit un traumatism cranio cerebral în urma căruia a decedat.
Culpa în producerea accidentului aparține atât victimei cât și inculpatului. Culpa victimei constă în aceea că s-a angajat în traversarea străzii în fugă, prin loc nepermis și fără a se asigura, încălcând prevederile art. 72 alin. 2- 4 din OUG nr. 195/2002 și art. 167 alin. 1 lit. d din Regulamentul de aplicare.
Inculpatul se face vinovat de producerea accidentului deoarece a încălcat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002, care prevăd obligația conducătorului auto să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Este adevărat că, potrivit art. 72 pct. 4 din OUG nr. 195/2002, pietonii accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise poartă întreaga răspundere a accidentării lor, dar asta numai în condițiile în care conducătorul vehiculului a respectat toate prevederile legale privind circulația.
În cauză nu se poate reține că inculpatul a respectat toate prevederile legale privind circulația pe drumurile publice, în condițiile în care a circulat cu o viteză de 62 km/ deși, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, viteza maximă cu care putea circula pe sectorul de drum respectiv era de maximum 50 km/.
Este adevărat că, în expertiza tehnico auto, se reține că accidentul nu putea fi evitat nici prin frânare la viteza de 62 Km/ și nici la viteza de 50/Km/h, însă trebuia avut în vedere că dispozițiile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 stabilesc limita maximă de viteză și deci nimic nu-l împiedica pe inculpat să circule cu o viteză sub limita de 50 Km/, situație în care, evident că și spațiul de frânare, în regim de maximă siguranță, s-ar fi redus în mod corespunzător.
De asemenea se constată că instanța de apel nu a avut în vedere că, din expertiza tehnico auto, rezultă că inculpatul putea să evite accidentul dacă, după circa 2 secunde de frânare, ar fi renunțat la frânare și ar fi ocolit victima prin parte.
Din actele dosarului rezultă că, în zona respectivă, carosabilul avea o lățime de 4, mărginit în partea dreaptă de un acostament de 2,40 iar cel din partea cu o lățime de 2m, în zonă nu sunt obstacole, astfel că inculpatul a avut toate condițiile și timp suficient să vadă victima și să prevadă că există riscul ca aceasta să se angajeze în traversarea străzii.
Sub acest aspect esențial este timpul scurs din momentul în care inculpatul a văzut sau trebuia să vadă victima și nu timpul scurs din momentul în care victima s-a angajat în traversarea străzii.
Oricum nu se poate reține că timpul scurs din momentul în care inculpatul a perceput starea de pericol și până în momentul impactului a fost de numai 2,43 secunde în condițiile în care urmele de frânare au fost de 30 și respectiv 29,20 metri.
În sfârșit nu putem să nu avem în vedere că din expertiza tehnico auto efectuată cu ocazia judecării cauzei în fond rezultă că la locul accidentului au fost identificate urme de frânare continue, victima a fost lovită cu partea față dreapta și a fost proiectată în față lateral dreapta, fără a fi călcată, ceea ce înseamnă că impactul s-a produs la sfârșitul procesului de frânare.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. a și art. 192 alin. 3 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea civilă domiciliat în com., jud. G, împotriva deciziei penale nr. 399/A/29.09.2008 a Tribunalului Galați, privind pe inculpatul - fiul lui și, născut la 20.09.1986, în T, jud. G, domiciliat în com. jud.G, CNP-- (sentința penală nr. 195/16.04.2008 a Judecătoriei Tecuci ) și în consecință:
Casează decizia penală nr. 399/A/29.09.2008 a Tribunalului Galați și menține ca legală și temeinică sentința penală nr. 195/16.04.2008 a Judecătoriei Tecuci.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc.penală, obligă pe inculpatul și pe Asiguratorul Societatea de Reasigurare SA B - Sucursala G să plătească fiecare câte 2.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în apel și recurs părții civile.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor recursuri rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored./ 19 Mai 2009
Jud. apel- ,
Jud.fond-.
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Aurel Burlacu, Mița Mârza
