Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 500/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 500
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Onița Dumitru JUDECĂTOR 2: Membri Mihai Marin
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, partea civilă și asigurătorul Unita Vienna Insurance SA, împotriva deciziei penale nr. 79 de la 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, avocat, apărător ales pentru partea civilă lipsă, consilier juridic - pentru recurentul asigurător Unita Vienna Insurance SA, lipsind partea civilă, reprezentată de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat a susținut că, în raport de modul de săvârșire a faptei și pericolul concret pe care îl reprezintă inculpatul, modalitatea de executare a pedepsei este prea blândă; a solicitat admiterea recursului părții civile, casarea ambelor hotărâri și înlăturarea dispoz. art. 861cod penal și condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executarea în regim de detenție, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic -, pentru asigurătorul Unita Vienna Insurance SA, a pus concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei și, în principal, reținerea cauzei spre rejudecare cu înlăturarea obligației de plată a asigurătorului iar, în subsidiar, diminuarea cuantumului daunelor morale.
Avocat a susținut că, în momentul săvârșirii faptei inculpatul nu se afla în stare de ebrietate și nici nu avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, așa încât, încadrarea juridică a faptei este cea prev. de art. 178 alin.1 și 2 cod penal; a pus concluzii de admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 178 alin.1 și 3 cod penal în infracțiunea prev. de art. 178 alin.1 și 2 cod penal, cu consecința reducerii pedepsei aplicate inculpatului.
A solicitat respingerea recursului părții civile și al asigurătorului.
Consilier juridic - a pus concluzii de respingerea recursului inculpatului și admiterea recursului părții civile.
Avocat a solicitat respingerea recursului inculpatului, probele administrate în cauză dovedind cu certitudine că acesta a consumat băuturi alcoolice, anterior săvârșirii faptei.
A pus concluzii de respingere a recursului asigurătorului.
Procurorul a solicitat respingerea recursului părții civile și al asigurătorului și admiterea recursului inculpatului cu referire la schimbarea încadrării juridice a faptei; a învederat că nu s-a făcut dovada stării de ebrietate a inculpatului astfel că, se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 178 alin.1 și 2 cod penal, cu menținerea pedepsei de 4 ani închisoare și a modalității de executare.
Inculpatul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința penală nr. 150/ 23.10.2007, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 178 alin. 1 și 3 rap. la art.74 lit. a, c și art.76 lit. a cp. condamnarea inculpatului -, fiul lui și, născut la 21 ianuarie 1979 în C, județul O, domiciliat în comuna, sat, județul O, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
In temeiul art. 861s-a dispus, suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare, stabilit în condițiile art.861, care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 863alin. 1, pe perioada termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezintă la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt ; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și oricare deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Potrivit art. 359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 864
A fost obligat inculpatul, în baza art. 14 și C.P.P. art. 998 civ. în solidar cu asigurătorul SC SA în baza art. 55 din Legea 136/1995, astfel cum a fost modificată, la plata sumelor: 4.924,24 lei cu titlu de despăgubiri civile și 95.000 lei drept daune morale către părțile civile și.
În baza art. 191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat iar, în baza art. 193 C.P.P. a fost obligat la 1.000 lei către părțile civile, reprezentând cheltuieli judiciare făcute de acestea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în ziua de 12.11.2005, aflându-se în stare de ebrietate, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său, pe care l-a condus pe DN 54 iar, pe raza comunei în direcția C, a pierdut controlul acestuia, a părăsit partea carosabilă și a intrat în coliziune cu 2; în urma impactului, atât inculpatul cât și ceilalți ocupanți ai autoturismului, respectiv numiții, și, au fost proiectați pe carosabil, cei doi din urmă suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale și respectiv 45 zile iar victima suferind un politraumatism de boltă și bază de craniu ce i-a provocat decesul.
S-a reținut că evenimentul rutier s-a produs din culpa inculpatului care nu a respectat regimul legal de viteză pe care nu a redus-o pentru efectuarea oricărei manevre în condiții de siguranță și aceasta în condițiile în care se afla sub influența băuturilor alcoolice deși, în mod obiectiv, nu s-a putut stabili coeficientul alcoolemiei aflată în sângele acestuia, întrucât rezultatul primei probe de sânge a fost zero iar rezultatul celei de a doua, recoltată la o oră diferență, a fost de 0,40 gr. alcool pur în sânge.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 alin.1 și 3 cod penal, întrucât inculpatul, chiar dacă nu a urmărit rezultatul produs, a avut reprezentare și a acceptat faptul că acțiunile sale constituie un pericol pentru siguranța circulației și a pasagerilor aflați în autoturismul său.
La alegerea pedepsei și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72, respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale încălcate dar și persoana inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală.
S-a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 74 lit. a și c cu referire la art. 76 alin. 1 lit. b, este de natură să asigure realizarea scopurilor prev. de art. 52
In contextul acelorași aspecte, s-a concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 861pe o durată de 7 ani, pe perioada termenului de încercare inculpatul fiind obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 14 și 346 cu C.P.P. referire la art. 998 civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4924,24 lei despăgubiri civile către părțile civile și constând în cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare precum și la plata sumei de 95.000 lei reprezentând daune morale, apreciindu-se că această sumă este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral.
In temeiul contractului de răspundere civilă obligatorie și al art. 55 din Legea 136/1995, SC SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, a fost obligată la plata acelorași sume ca și inculpatul, în limita plafonului de asigurare stabilit prin ordinul comisiei de supraveghere al asigurărilor, arătându-se că părțile civile se vor putea îndestula fie de la inculpat, fie de la asigurător, urmând ca raporturile dintre inculpat și asigurător să fie reglate conform contractului de asigurare.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de părțile civile, instanța de fond a făcut aplicarea art. 193 C.P.P. text de lege în temeiul căruia a obligat inculpatul la plata acestora, urmare culpei sale infracționale.
Pentru același considerent inculpatul fost obligat și la cheltuieli judiciare statului.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul, părțile civile și și apelantul asigurător SC VIENNA INSURANCE SA
Inculpatul a criticat sentința instanței de fond prin motivele scrise depuse la dosar sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând faptul că individualizarea judiciară a pedepsei nu corespunde criteriilor prevăzute de lege, sancțiunea aplicată fiind mult prea aspră în raport de forma de vinovăție a faptei, care este culpa și, în raport cu persoana sa, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul general prevăzut de lege.
S-a mai invocat și greșita încadrare juridică a faptei reținută în sarcina sa, atâta vreme cât, din complexitatea probatoriului administrat, nu rezultă, sub nici un aspect, că sunt îndeplinite condițiile privind angajarea răspunderii penale cu privire la infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 3, deoarece nu a fost dovedită starea de ebrietate iar valoarea alcoolemiei pe care a prezentat-o nu depășește limita impusă de legiuitor, respectiv 0,80 mg/ alcool pur în aerul expirat; a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2
Părțile vătămate și, constituite părți civile, nu au depus motive scrise de apel însă, cu ocazia dezbaterii acestora, prin apărătorul ales, au criticat sentința primei instanțe exclusiv sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei arătând că, pedeapsa aplicată inculpatului, în ceea ce privește cuantumul și modalitatea de individualizare judiciară a executării, nu corespund criteriilor prev. de art. 72 și nu sunt în măsură să asigure resocializarea acestuia, solicitând majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare în sensul regimului de detenție.
Apelantul asigurător SC VIENNA INSURANCE SRL - Sucursala Pitești, prin motivele scrise de apel depuse la dosar, a criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei susținând că, în mod greșit, a fost obligat la despăgubiri în solidar cu inculpatul, întrucât răspunderea sa nu poate fi similară cu a părții responsabile civilmente, atâta vreme cât, potrivit art. 1041 civ. solidaritatea pasivă este o excepție de la regula divizibilității obligației civile și trebuie să fie expres prevăzută, fie în contract, fie în lege; ori Legea nr. 136/1995 nu conține astfel de prevederi exprese cum sunt cele ale art. 1003 civ. ce se aplică în cazul răspunderii pentru fapta altuia.
S-a invocat în sprijinul motivelor arătate și decizia 1/2005 a ICCJ pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în raport cu care s-a apreciat că numai inculpatul trebuie obligat la despăgubiri civile, urmând ca pe baza unei cererii formulate de asigurat sau de terțul păgubit în temeiul asigurării de răspundere civilă auto și pe baza hotărârii judecătorești, ele să fie achitate de asigurător cu respectarea limitelor legale.
Al doilea motiv invocat a fost al greșitei cuantificări al daunelor morale, care nu se justifică, chiar în raport cu pierderea suferită de părțile civile, întrucât aceasta nu poate fi acoperită prin vreo sumă de bani; a solicitat reducerea acestora în raport cu gradul de vinovăție al inculpatului pentru a fi în măsură să asigure pe cât posibil compensarea morală a pierderii suferite și nu o îmbogățire fără just temei a părților civile.
Pe parcursul judecării apelurilor, a fost audiat inculpatul, care a recunoscut că în seara zilei de 12.11.2005, în timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice, a pierdut controlul acestuia, fiind orbit de un altul, ce venea din sens opus, astfel că a intrat în coliziune cu 2, impactul având ca urmare decesul victimei ce se găsea în autoturism.
A mai arătat că, în seara respectivă, s-a întâlnit cu celelalte persoane în satul, la un local unde " a consumat de două ori dintr-o sticlă de bere ce aparținea barmanului", fără a consuma băuturi alcoolice după producerea accidentului.
A fost administrată proba cu înscrisuri, sens în care Poliția orașului Cac omunicat cu adresa nr. 81714/ 11.03.2008 că, urmare gravității accidentului produs în seara zilei de 12.11.2005, inculpatului nu i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei; au fost audiați martorii și, la cererea părților civile cu privire la împrejurarea potrivit căreia în seara accidentului inculpatul a consumat băuturi alcoolice.
Prin decizia penală nr. 79 din 9 aprilie 2008, Tribunalul Olta admis apelurile declarate de apelantele - părți vătămate și și de apelantul - inculpat și desființată, în parte, sentința, sub aspect penal și civil, în sensul că s-a înlăturat aplicarea art. 76 al.1 lit. e Cod Penal, făcându-se aplicarea art. 76 alin. 1 lit. b
A fost înlăturată obligația civilă solidară la despăgubiri către părțile civile a inculpatului cu asigurătorul și s-a stabilit obligația la despăgubiri în cuantumul stabilit de prima instanță, în mod exclusiv, în sarcina asigurătorului.
A fost obligat apelantul - asigurător SC VIENNA INSURANCE SA B, cu sediul în B,-, sector 1, la plata a câte 37,88 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către fiecare din cele 2 părți civile.
S-au diminuat cheltuielile judiciare, ca obligație în sarcina inculpatului, pe care l-a obligat la plata a câte 462,14 lei către fiecare din părțile civile cu acest titlu.
A fost respins apelul declarat de apelantul - asigurător SC VIENNA INSURANCE SA B, ca nefondat.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată la 27.02.2008 de apelantul inculpat, ca nefondată.
S-a obligat apelantul asigurător la plata a 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-au menține restul dispozițiilor sentinței.
In ceea ce privește apelul declarat de apelantul inculpat referitor la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 3 în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Tribunalul a reținut că, așa cum a recunoscut și inculpatul în fața instanței de apel, în seara zilei de 12.11.2005, în timp ce se afla într-un bar din comuna, a consumat dintr-o sticlă de bere.
Acest aspect a fost confirmat de depoziția martorului, audiat nemijlocit de instanța de apel, ce atestă împrejurarea potrivit cu care, alături de numiții, și, inculpatul ar fi consumat băuturi alcoolice.
Sub aspectul elementului material, pentru existența infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 este necesar, pe de o parte, ca subiectul activ să conducă autovehiculul pe drumurile publice iar, pe de altă parte, ca în momentul conducerii, să se afle într-o anumită stare, prevăzută de lege în două modalități alternative și anume: stare de îmbibație alcoolică a sângelui peste limita legală sau o stare de ebrietate.
Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate în timp ce prin "îmbibația alcoolică" sau "alcoolemie" se înțelege gradul de concentrare a alcoolului din corpul uman, exprimat în grame la litru de sânge, prin "stare de ebrietate" se înțelege starea de tulburare psihofiziologică produsă sub influența intoxicației alcoolice asupra însușirilor psiho-fizice ale individului(Medicină Judiciară, Ed.medicală B 1958 pag. 384 ).
Cât privește regimul probator, s-a reținut că, spre deosebire de gradul de îmbibație alcoolică care nu poate fi stabilit decât prin analiza de laborator, starea de ebrietate se poate constata pe baza diagnosticului clinic, făcându-se dovada modului de comportare, a atitudinii, a capacității de orientare în timp și spațiu, a memoriei, a siguranței gesturilor mâinii, astfel că, în lipsa buletinului de examinare clinică, starea de ebrietate se poate dovedi prin alte mijloace de probă, cum ar fi declarația inculpatului coroborată cu depozițiile martorilor, atunci când, din acestea, rezultă împrejurări semnificative de natură a forma convingerea instanței asupra situației reale(Legislație Rutieră comentată și adnotată, Dr., Ed. și B,1988, pag. 307).
Față de aceste aspecte și, având în vedere, pe de o parte, declarația inculpatului din care a rezultat că a consumat alcool, chiar și într-o mică măsură, depoziția martorului, care confirmă această împrejurare dar și conținutul buletinului de examinare clinică privitor la persoana inculpatului existent la fila 71 din care rezultă că aceasta, manifesta o judecată incoerentă la momentul prezentării la spital precum și concluziile acestui înscris potrivit cărora inculpatul "era "și "părea a fi" sub influența alcoolului, instanța a reținut că la momentul săvârșirii faptei, acesta s-a aflat în stare de ebrietate, aceasta fiind o cauză concurentă în producerea evenimentului rutier.
Pentru acest considerent cererea de schimbare încadrării juridice formulată de inculpat s-a privit ca nefondată, încadrarea juridică dată faptei fiind aceea reținută în mod legal de prima instanță, ca fiind prevăzută de dispoz. art. 178 alin. 1 și 3
Cât privește critica adusă pedepsei aplicate și modalității de individualizare judiciară a executării acesteia, tribunalul a reținut că, prima instanță a dat eficiență juridică dispoz. art. 72 și a avut în vedere criteriile prevăzute de lege, ținând seama atât de pericolul social abstract al infracțiunii cât și de pericolul concret, de forma de vinovăție a faptei și anume, culpa dar și de persoana inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală, astfel că, în mod just, s-a orientat la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și c.
p.Instanța de apel a mai reținut că, apelul inculpatului este admisibil, cu privire la dispoziția legală reținută, în raport cu minimul special al pedepsei închisorii prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă și în raport cu care se impunea aplicarea art, 76 alin. 1 lit. b întrucât infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 3 se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 15 ani, dispunând în acest sens.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei cât și cu privire la cuantumul acesteia, tribunalul a apreciat că criticile formulate sunt nefondate, întrucât acestea au fost just stabilite de prima instanță, fiind realizate toate condițiile prevăzute pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în dispoz. art. 861
Astfel, față de natura infracțiunii deduse judecății, gradul de pericol social precum și urmările grave produse - moarte unei persoane, s-a apreciat ca neîntemeiată critica inculpatului apelant privind netemeinicia individualizării judiciare a executării pedepsei.
S-au apreciat ca nefondate, și pentru considerentele expuse anterior, criticile formulate de apelanții părți civile, astfel cum au fost susținute de apărătorul ales la termenul din 9.04.2008, sub aspectul laturii penale, în sensul că pedeapsa aplicată este mult prea blândă, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de individualizare.
Astfel, deși infracțiunea comisă de inculpat a avut ca urmare decesul victimei, nu este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că aceasta a fost comisă din culpă, așa încât inculpatul nu a prevăzut și nici nu a urmărit rezultatul faptei sale, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și a recunoscut săvârșirea infracțiunii, aspecte ce au determinat prima instanță să aprecieze că scopul pedepsei va fi atins și fără executare efectivă.
Sub aceste aspect, tribunalul a apreciat că, în mod legal și temeinic, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, exercitarea unui control asupra comportamentului acestuia de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt fiind de natură a asigura educarea în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.
Apelul părților civile s-a privit a fi întemeiat, însă, pentru un alt motiv și, anume, al greșitei obligări solidare a inculpatului cu asigurătorul la plata daunelor morale și a despăgubirilor materiale către acestea, urmând ca, în raport de data faptei comise și a dispozițiilor legale în materie, să fie înlăturată obligația solidară a inculpatului cu asigurătorul, această obligație fiind stabilită în mod exclusiv în sarcina asigurătorului care este mult mai solvabil și prezintă garanții morale privind achitarea acestora.
În acest sens s-a reținut că, potrivit deciziei în interesul Legii nr.1/ 28.03.2005 pronunțată de ICCCJ, societatea de asigurare are în procesul penal calitate de asigurător, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct, fiind statuat și caracterul limitat derivat din contract al obligației asumate de societatea de asigurare, fapt ce exclude asimilarea poziției sale calității de parte responsabilă civilmente.
S-a apreciat că răspunderea civilă a asigurătorului este reglementată prin dispozițiile speciale ale legii civile - Legea 136/1995, fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de parte responsabilă civilmente astfel că, în cazul asigurărilor de răspundere civilă, societățile de asigurare au obligația despăgubirii persoanelor păgubite în limitele stabilite de contract sau lege odată cu producerea cazului asigurat, plata despăgubirilor făcându-se în temeiul contractului și nu pe ideea de culpă, ce caracterizează răspunderea pentru fapta altuia.
Prin OUG 61/2005 publicată în Of. 562/ 30.06.2005 ( în vigoare în termen de 10 zile de la data publicării) art. 57 fost abrogat, iar forma modificată a legii 136/1995 cuprinde mențiuni exprese din care rezultă numai obligația asigurătorului de a acorda despăgubiri, în limita obligației acestuia stabilită anual prin HG ( art. 49 alin. 1, art. 54 alin. 1, conform cărora, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, art. 55 conform căruia despăgubirile se plătesc de către asigurător).
Pe de altă parte, așa cum susține și apelantul asigurător prin motivele de apel depuse la dosar, potrivit art. 1041 civ. solidaritatea pasivă nu se prezumă ci aceasta trebuie prevăzută expres de lege sau prin convenția părților, fiind necesară o exprimare clară și neîndoielnică a intenției părților, în acest sens, respectiv că debitorii se obligă în solidar iar asemenea mențiuni privind răspunderea civilă solidară a asigurătorului și asiguratului nu se găsesc în legea 136/1995 sau în contractul de asigurare reglementat în capit. II din același act normativ, așa cum a statuat și Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 1898/ 15.04.2003.
Modificarea art. 55 alin. 1 din Legea 136/1995 ar fi în același sens având în vedere că în forma inițială a acesteia, se menționa că despăgubirile se acordau de asigurător dacă acestea nu fuseseră achitate de persona responsabilă însă, în forma actuală a Legii 136/1995, asemenea dispoziții nu mai sunt prevăzute ci, dimpotrivă, art. 55 alin. 1 prevede expres că despăgubirile se plătesc către asigurător persoanelor fizice și juridice.
Potrivit art. 54 din aceeași lege, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de circulație se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia " stabilite în prezentul capitol" iar, în cauză, în raport de data producerii accidentului - 12.11.2005 - această limită era prevăzută expres în anexa nr. 3 la ordinul nr. 3108/2004 de punere în aplicare a normelor privind aplicarea legii în sensul că " se acordă până la 1 miliard lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5 miliarde lei ROL indiferent de nr. persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau deces ori de avariere și distrugere de bunuri pentru pagube materiale directe și indirecte, inclusiv pentru prejudiciile fără caracter patrimonial.
S-a constatat, așadar, că în ceea ce privește apelul asigurătorului care contestă obligația sa solidară cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, pentru considerentele expuse anterior, acesta nu poate fi privi ca fondat de tribunal pentru că legea specială îl obligă, în mod exclusiv, să răspundă patrimonial, în limita asumată prevăzută prin ordinul nr. 3108/2004.
În raport de cele arătate, s-a dispus obligarea asigurătorului la cheltuieli de judecată către părțile civile, fiind angajată răspunderea acestuia pentru plata a câte 37,88 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către fiecare din cele două părți civile, aceasta fiind suma permisă până la atingerea plafonului de 1 miliard după scăderea sumei la care este obligat asigurătorul, a plăti părților civile cu titlul de daune morale și daune materiale.
Pe cale de consecință, având în vedere cuantumul cheltuielilor judiciare făcute de părțile civile reprezentând onorariu avocat astfel cum a fost reținut de prima instanță, tribunalul a apreciat că se impune diminuarea cheltuielilor judiciare, ca obligație, în sarcina inculpatului ce va fi astfel obligat numai la plata a câte 462,14 lei pentru fiecare din părțile civile, sumă la care se ajunge prin scăderea sumei de 75,76 lei pe care o achită asigurătorul cu titlul de cheltuieli de judecată din cuantumul total al acestora care este de 1000 lei.
Cât privește cea de a doua critică formulată de apelantul asigurător privind cuantumul daunelor morale la care a fost obligat, instanța de apel a apreciat că materialul probator administrat a demonstrat existența faptei ilicite săvârșită de inculpat, a prejudiciului nepatrimonial produs părților civile constând în suferințele psihice produse ca urmare a decesului fiului lor, legătura de cauzalitate dintre acestea precum și vinovăția inculpatului în forma culpei.
Cererea formulată de părțile civile și, părinții victimei, a fost apreciată ca întemeiată întrucât, din evidența lucrurilor, rezultă că, aceștia au suferit un prejudiciu nepatrimonial, prin lezarea sentimentelor de afecțiune și provocate prin moartea fiului lor, decesul acestuia producând traume psihice ce a lezat sentimentele de afecțiune ce stau la baza relației părinte - copil.
Încălcarea acestor valori, generează dreptul și obligația la repararea consecințelor și, chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori, manifestându-se concret, permit aprecierea instanței și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și de consecință.
Tribunalul a apreciat, astfel, că suma de 95.000 lei acordată cu titlul de daune morale de prima instanță părinților victimei, reprezintă o despăgubire justă a prejudiciului nepatrimonial suferit de aceștia în raport de intensitatea durerilor psihice suferite de pierderea copilului lor dar și împrejurările decesului acestuia, astfel că motivul invocat de apelantul asigurător este apreciat ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât inculpatul cât și partea civilă și asigurătorul Unita Vienna Insurance SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Atât în motivele scrise de recurs cât și oral, prin apărător, inculpatul a susținut că încadrarea juridică a faptei este greșită, deoarece nu a fost dovedită starea de ebrietate sau depășirea limitei legale a valorii alcoolemiei, așa încât, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 178 alin.1 și 3 cod penal în infracțiunea prev. de art. 178 alin.1 și 2 cod penal și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării.
Inculpatul a mai invocat că, pedeapsa aplicată, chiar și cu această încadrare, este prea mare și, în raport de natura infracțiunii comise, de forma de vinovăție - culpa, persoana sa și dorința de înlăturare a consecințelor faptei săvârșite, se impune reducerea pedepsei la minimul general, prin reținerea dispoz. art. 74 lit. a, c rap. la art. 76 alin.1 lit. b cod penal.
Nu a fost indicat temeiul de casare.
Partea civilă a susținut că, în raport de modalitatea de săvârșire a faptei și persoana inculpatului, pedeapsa aplicată este prea blândă și a solicitat înlăturarea dispoz. art. 861cod penal și condamnarea inculpatului la o pedeapsă în regim de detenție.
Nici la acest recurs nu s-a indicat motivul de casare.
De menționat că, motivele de recurs au fost depuse de ambele părți civile - și însă, din actele dosarului, rezultă că partea civilă nu a declarat recurs astfel că, motivele invocate vor fi analizate doar prin prisma recursului declarat de partea civilă.
Asigurătorul a susținut, într-o primă critică, că părțile civile au ales, prin constituirea de parte civilă în procesul penal, să se îndrepte împotriva inculpatului, astfel că, obligarea asigurătorului la despăgubiri este nelegală.
În subsidiar, a invocat că, daunele morale acordate sunt prea mari, solicitând reducerea.
S-au invocat în drept dispoz. art. 372, 3859pct. 3, 10 și 17 cod pr.penală și art. 54 din Legea nr. 136/1995.
Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin.3 cod pr.penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prezentate pe larg în considerentele hotărârii atacate, în sensul că, în ziua de 12 noiembrie 2005, aflându-se în stare de ebrietate, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său, pe care l-a condus pe DN 54 iar, pe raza comunei în direcția C, a pierdut controlul acestuia, a părăsit partea carosabilă și a intrat în coliziune cu 2; în urma impactului, atât inculpatul cât și ceilalți ocupanți ai autoturismului, respectiv numiții, și, au fost proiectați pe carosabil, cei doi din urmă suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale și respectiv 45 zile iar victima suferind un politraumatism de boltă și bază de craniu ce i-a provocat decesul.
Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită în cauză și, de altfel, acesta nici nu a contestat-
Ceea ce contestă inculpatul este, însă, greșita încadrare judiciară a faptei, în sensul că nu există probe că fapta a fost săvârșită în stare de ebrietate sau având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, astfel că, încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 178 alin.1 și 2 cod penal.
Astfel cum a arătat și instanța de apel, prin starea de ebrietate se înțelege starea de tulburare psihofiziologică produsă sub influența intoxicației alcoolice asupra însușirilor psiho-fizice ale individului.
de "stare de ebrietate" întrebuințat de legea penală, vizează faza intoxicației alcoolice în care se produc atât tulburări psihosenzoriale, caracterizate prin dezorientare, confuzie, alterarea judecății și a memoriei cât și tulburările neuromusculare, constând în special în tulburări de echilibru și coordonare deosebit de periculoase pentru siguranța circulației.
Starea de ebrietate se poate constata pe baza diagnosticului clinic, făcându-se dovada modului de comportare, a atitudinii, a capacității de orientare în timp și spațiu, a memoriei, a siguranței gesturilor mâinii, a stării pupilelor și, așa cum a reținut și tribunalul, prin orice alte mijloace de probă, cum ar fi declarația inculpatului coroborată cu depozițiile martorilor, așadar, orice probe de natură a formula convingerea instanței.
Or, relevante pentru starea de ebrietate a inculpatului, sunt buletinul de examinare clinică din care rezultă că la orele 615, acesta avea o judecată incoerentă și părea sub influența alcoolului, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, din care rezultă că alcoolemia era de 0,40 gr %o la ora 715, deci la aproximativ 5 ore după săvârșirea infracțiunii, declarația inculpatului coroborată cu declarația martorilor și G care, au arătat că, l-au văzut pe inculpat în bar consumând 3 - 4 rânduri de bere cu rom sau altă băutură închisă la culoare; de asemeni, martorul a declarat că inculpatul, împreună cu cei cu care se afla la masă, au consumat câte 7 - 8 rânduri de băutură, bere și.
Așa fiind, se constată că încadrarea juridică dată faptei este cea corectă, respectiv infracțiunea prev. de art. 178 alin.1 și 3 cod penal, așa încât, sub acest aspect, recursul inculpatului ca și susținerile parchetului sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita individualizare a pedepsei, prea mică și prea blândă în opinia părții civile și prea mare potrivit susținerilor inculpatului, Curtea constată că pedeapsa aplicată, sub limita minimului special prevăzut de lege, respectă întru-totul dispoz. art. 72 și următoarele cod penal, raportate la speță, fiind în măsură să realizeze finalitatea dispoz. prev. de art. 52 cod penal, astfel că nu se justifică nici reducerea și nici majorarea sau condamnarea inculpatului la o pedeapsă în regim de detenție, avându-se în vedere forma de vinovăție - culpa, circumstanțele personale ale inculpatului - fără antecedente penale, manifestând o atitudine de recunoaștere și regret a faptei comise.
Neîntemeiat este și recursul asigurătorului.
. art. 55 din legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată, prevăd, în mod expres, că despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanei fizice sau juridice păgubite, astfel că, în mod corect și cu interpretarea corespunzătoare a prevederilor legale și a situației de fapt, tribunalul a dispus obligarea la despăgubiri civile doar a asiguratorului, înlăturând obligația inculpatului.
Cum solidaritatea pasivă nu se prezumă iar contractul de asigurare nu cuprinde vreo clauză în acest sens, recursul asigurătorului este neîntemeiat sub acest aspect.
Prin cea de-a doua critică s-a contestat cuantumul prea mare al daunelor morale acordate părților civile.
În conformitate cu dispoz. art. 3859alin.1 cod pr.penală, hotărârile pot fi atacate cu recurs numai dacă există vreunul din cazurile de casare enumerate expres și limitativ în cuprinsul textului.
Întrucât - cu excepția cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18 cod pr.penală, motivele de recurs devoluează în fața instanței de control judiciar numai chestiuni de drept, rezultă că, aprecierea cuantumului daunelor morale, nu este supusă cenzurii instanței de recurs.
Pentru motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul din motivele de casare prev. de art. 3859cod pr.penală, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, se vor respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpatul, partea civilă și asigurătorul Unita Vienna Insurance SA, împotriva deciziei penale nr. 79 de la 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-ca nefondate.
Obligă recurenții la plata a câte 15 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică 3 iulie 2008.
- - - - Pt. - -
În Președinte complet
Grefier,
Red.jud.OD,
Gh.
IB/ 09.07.2008
3 iulie 2008,
B, sector 1, va urmări și încasa de la Unita Vienna Insurance SA B, suma de 65 lei, reprezentând cheltuieli
va urmări și încasa de la civ.p., suma de 65 lei și de la inc., suma de 615 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Onița DumitruJudecători:Onița Dumitru, Membri Mihai Marin, Mirela
