Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 51/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 51/2009
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
- - - JUDECĂTOR 3: Stanca
- - - judecător
- grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 244/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 20 ianuarie 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 1508 din 05 2007, pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 6294/2005 (-) au fost condamnați inculpații:
- și
-
la câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al.1,2 Cod penal.
Inculpații au fost privați de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-au pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor accesorii aplicate inculpaților.
Au fost obligați în solidar inculpații la plata despăgubirilor civile către părțile civile:
-Spitalul Județean H D - suma de 118,33 lei;
- și suma de 4750 lei daune materiale și suma de 20.000 lei daune morale.
S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă.
S-a constatat că SC Reasigurare SA Sucursala HDa re calitatea de asigurator.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat și către părțile civile și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 08 noiembrie 2005, în jurul orei 12.30, inculpatul se afla la volanul autoturismului marca, cu nr. de înmatriculare BY-653-KD, avându-i ca pasageri pe și și se deplasa pe direcția -
La intrarea în municipiul D, pe B-dul 22, inculpatul rula cu autoturismul pe a II-a de circulație, când a observat că din curtea SC Automobile SA iese un autoturism marca, acesta fiind condus de către inculpatul și avea nr. de înmatriculare HD-05.
Inculpatul nu a acordat prioritate de trecere autoturismului și s-a înscris în circulație până la jumătatea benzii a II-a a sensului de mers - D, cu intenția de a efectua un viraj la stânga.
În aceste condiții, inculpatul, pentru a evita impactul direct cu autoturismul, a efectuat o manevră spre stânga, pătrunzând pe contrasens, după care a încercat să se redreseze prin viraj la dreapta, însă în urma acestor manevre, din cauza carosabilului umed și a vitezei, autoturismul a intrat în derapaj.
În același timp, pe contrasens se deplasa regulamentar autoturismul Volvo cu nr. de înmatriculare BN-BM-47, condus la, moment în care a avut loc impactul dintre mașina condusă de inculpatul și autoturismul Volvo.
În urma coliziunii a rezultat avarierea celor două autovehicule, precum și accidentarea numitului, pasager aflat pe bancheta din dreapta spate a autoturismului și a numitei -, aflată în autoturismul Volvo, care a suferit leziuni ușoare, în timp ce a fost dus de urgență la Spitalul Județean H D, prezentând diagnosticul traumatism cranio cerebral acut deschis și în ziua următoare a decedat.
S-a apreciat că inculpații și au avut o culpă de câte 50% în producerea accidentului soldat cu moartea victimei și s-a dispus condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Împotriva sentinței penale nr. 1508/2007 a Judecătoriei Deva, au declarat apel în termen și motivat inculpații și asiguratorul SC Reasigurare SA Sucursala H
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei soluții de achitare pentru temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. e Cod proc. penală, pe considerentul că în momentul în care s-a produs evenimentul rutier se afla în stare de necesitate, deoarece singura modalitate de evitare a tamponării cu autoturismul Super condus de inculpatul, care a intrat pe a II-a a drumului, din direcția dreapta spre stânga, pe sensul de mers D, a fost aceea de a efectua o manevră de evitare spre stânga, moment în care autoturismul său a intrat în derapaj și s-a tamponat cu autoturismul Volvo condus de care se deplasa din sens contrar.
Se susține că instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită și a dat o interpretare eronată a probelor, în special a expertizelor efectuate, întrucât nu rezultă cu certitudine culpa acestui inculpat în producerea evenimentului rutier soldat cu moartea victimei.
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei soluții de achitare, în principal pentru temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, iar în subsidiar pentru temeiul prev. de art. 10 lit. e Cod proc. penală, susținând că sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod penal, referitoare la cazul fortuit.
SC SA, în calitate de asigurator, a formulat apel în cauză, solicitând modificarea sentinței atacate sub aspectul laturii civile, în sensul reducerii daunelor morale acordate părților civile, apreciindu-se ca fiind prea ridicat cuantumul acestora.
Prin decizia penală nr. 244/A/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. -, s-au espins ca nefondate apelurile declarate de inculpații si si asiguratorul ASIGURAREA SA împotriva sentinței penale nr. 1508/2007a Judecătoriei Deva, județul
Au fost obligați apelanții să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit corect starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile art. 63 al. 2 Cod proc. penală, reținând astfel vinovăția inculpaților cu privire la faptele comise, încadrarea juridică în dispozițiile art. 178 al.1,2 Cod penal fiind legală.
Raportându-se la dovezile existente în cauză, instanța de fond a stabilit contribuția concretă a fiecărui inculpat în producerea accidentului auto, rezultând vinovăția acestora sub forma culpei, urmare a nerespectării unor reguli de circulație rutieră, având drept consecință decesul victimei.
Fiind evidentă legătura de cauzalitate între evenimentul rutier în care au fost implicați cei doi inculpați și leziunile cauzate victimei, având în vedere dinamica producerii accidentului, în mod just a reținut prima instanță culpa comună egală a inculpaților.
Astfel, inculpatul a încălcat prevederile legale, deoarece s-a deplasat cu o viteză superioară limitei admise și neadaptată la condițiile de drum ( peste 50 km./oră, carosabil umed), iar inculpatul nu a acordat prioritate de trecere autoturismului condus de inculpatul, care se deplasa pe drumul prioritar.
Așa fiind, nu se poate reține că inculpatul nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, nefiind incidente dispozițiile art. 10 lit. c Cod proc. penală.
De asemenea, nici susținerile referitoare la existența unor cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv starea de necesitate și cazul fortuit, nu au aplicabilitate în cauză.
Starea de necesitate este o cauză de inexistență a infracțiunii ce constă în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a salva de la un pericol iminent, ce nu putea fi înlăturat în alt mod, viața, integritatea corporală sau sănătatea, a unor bunuri importante ori a unui interes general.
Starea de necesitate apare astfel ca o activitate de salvare a unei valori sociale importante împotriva căreia se îndreaptă un pericol iminent, ceea ce nu rezultă în cauza de față.
La fel, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 47 Cod penal, privind cazul fortuit, care este o cauză de excludere a vinovăției, ce constă în comiterea unei fapte penale datorită apariției unei forțe a cărei intervenție nu putea fi prevăzută.
Astfel, viteza peste limita legală admisă, neatenția la volan, manevrele greșite sunt elemente care exclud cazul fortuit.
Se constată că instanța de fond a făcut o analiză completă și a dat o interpretare corectă probelor administrate în cauză, stabilind culpa comună a celor doi inculpați.
Pedepsele aplicate au fost just individualizate, pe baza criteriilor înscrise în art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare și prezintă garanția realizării cerințelor prev. de art. 52 Cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei, se apreciază că a fost corect soluționată, fiind dovedită existența pagubelor materiale cât și a unui prejudiciu moral.
Sumele acordate cu titlu de daune morale își găsesc pe deplin justificarea, fiind privite ca niște compensații financiare în vederea dezdăunării soției și fiului victimei, cuantumul acestora fiind rezonabil, astfel că nu se impune a fi modificat.
În considerarea celor mai sus expuse, apelurile declarate în cauză au fost respinse ca nefondate, potrivit art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Împotriva acestor hotărâri, au declarat recurs în termen inculpații și, fără a le motiva în scris.
În fața instanței de recurs, prin apărător ales, inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 46 CP, invocând starea de necesitate.
În fața instanței de recurs, prin apărător ales, inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c CPP, pe motiv că fapta ar fi fost comisă de inculpatul.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursurile inculpaților și sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul inculpatului, Curtea reține că probele administrate în cauză au făcut dovada culpei acestuia, în afara oricărui dubiu.
Rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză, pe baza unor calcule științifice și luând în considerare urmele de la cercetarea locului faptei au evidențiat faptul că inculpatul s-a înscris în circulație cu autoturismul, ieșind din curtea SC Automobile SA și fără a acorda prioritate de trecere, în intenția de a vira la stânga, a pătruns cu autoturismul până la jumătatea benzii a doua a sensului de mers, - D, pe care se deplasa autoturismul condus de inculpatul.
Ca atare, ceea ce a determinat manevra de ocolire și pătrundere pe contrasens a autoturismului a reprezentat-o neacordarea de prioritate din partea inculpatului. Ca atare, există legătură cauzală directă între această încălcare a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice și producerea rezultatului - accidentul soldat cu decesul victimei.
În ce privește culpa inculpatului, Curtea reține următoarele:
În cauză s-au întocmit 3 rapoarte de expertiză tehnică:
Raportul întocmit de expert (fila 43 - 59 urm. pen.) a stabilit că viteza de circulație a autoturismului condus de inculpatul a fost de circa 70 km/oră, concluzionând că acesta a încălcat prevederile art. 1 și 155 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Raportul de expertiză tehnică întocmit de experții, și (fila 209-220, 231-233 dosar fond) a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpatul în momentele premergătoare producerii impactului a fost de 48,6 km/oră. Aceasta duce la concluzia excluderii culpei inculpatului, câtă vreme nu s-a reținut ca acesta să fi încălcat vreo dispoziție legală.
Raportul de expertiză criminalistică (tehnică) întocmit de expertul (fila 274-291 dosar fond), pe care instanța îl apreciază ca fiind cel mai documentat și mai obiectiv, a stabilit următoarele:
Nu se poate calcula viteza inițială de deplasare (din momentul declanșării stării de pericol iminent) a autoturismului condus de inculpatul.
S-a calculat viteza probabilă a autoturismului din momentul impactului cu Volvo, ca fiind de 46 km/oră.
S-a calculat viteza autoturismului din debutul urmei de derapare constatate, ca fiind de circa 57 km/oră.
S-a calculat că dacă inculpatul ar fi rulat prealabil producerii stării de pericol cu o viteză de 50 km/oră, teoretic ar fi putut să se oprească până în dreptul autoturismului până într-o distanță de 35 metri, iar inculpatul ar fi avut la dispoziție faptic 52 metri.
Pornind de la aceste calcule, expertul a apreciat că inculpatul putea preveni producerea accidentului, dacă ar fi adaptat viteza la condițiile de drum și dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita admisă pe acel segment de drum.
Privitor la aceste concluzii, Curtea reține următoarele:
Aprecierea culpei inculpatului trebuie să aibă în vedere viteza acestuia din momentul premergător declanșării stării de pericol (care nu s-a putut calcula), și nu viteza din momentul derapării, atâta vreme cât inculpatul susține că după pătrunderea pe contrasens și pentru a evita impactul cu Volvo, a accelerat pentru a reveni pe sa de circulație.
Faptul că, dacă ar fi circulat cu 50 km/oră, inculpatul ar fi putut evita impactul cu este irelevant, un asemenea calcul trebuind eventual să vizeze posibilitatea inculpatului de a evita impactul cu Volvo. Aceasta, întrucât nu i se poate imputa inculpatului faptul că nu a condus atât de preventiv, încât să evite atitudinea culpabilă a inculpatului și nici nu i se poate pretinde inculpatului ca în momentul declanșării unei stări de pericol neimputabile lui, să reacționeze într-un anume fel.
Ca atare, Curtea reține că nu s-a făcut dovada cu certitudine că inculpatul ar fi încălcat vreo dispoziție legală privind circulația pe drumurile publice, nici cu privire la cuantumul vitezei de deplasare premergător declanșării stării de pericol - apariția pe sa de circulație, ca un obstacol, a autoturismului.
Mai departe, nu s-a făcut dovada existenței unui raport de cauzalitate între încălcarea vreunei norme legale de către inculpatul și producerea rezultatului - accidentul soldat cu cauzarea decesului victimei.
Chiar în ipoteza în care se dovedea că inculpatul ar fi rulat cu o viteză superioară celei legale premergător declanșării stării de pericol, acest fapt nu este suficient pentru a concluziona că acesta este vinovat de producerea accidentului, trebuind să fie dovedită o legătură cauzală directă între această acțiune și cauzarea rezultatului vătămător. Ori, o asemenea dovadă nu s-a făcut.
În aceste condiții, Curtea apreciază că există serioase dubii cu privire la culpa reținută inculpatului, în sensul că nu s-a dovedit cu certitudine întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă sub aspectul laturii obiective și, implicit, subiective.
În condițiile în care, în timp ce rula regulamentar pe sa de circulație, inculpatul a observat un obstacol, determinat de neacordarea priorității de către inculpatul, reacția acestuia de evitare prin pătrundere pe contrasens și impactul cu Volvo, a cauzat un rezultat (decesul victimei) care nu poate fi imputat inculpatului, singurul răspunzător de producerea rezultatului fiind inculpatul.
Din oficiu, Curtea constată că instanța de fond a interzis inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c CP.
O asemenea măsură nu se justifică în situația infracțiunii comise, câtă vreme în materia circulației pe drumurile publice, interzicerea dreptului de a conduce se dispune în baza legii speciale, în condiții specifice de reglementare.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d CPP, art. 385/9 pct. 18 și 14 CPP,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 224/A/29.09.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. -.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 1508/5.12.2007 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. -, în ceea ce-l privește pe inculpatul și în ce privește aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c CP față de inculpatul și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d CPP, achită pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1, 2 CP.
Înlătură obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către părțile civile, precum și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate penale atacate.
Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c CP, în condițiile art. 71 CP, în ce-l privește pe inculpatul.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /2 ex. /30.01.2009
,
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Tiberiu Peter, Stanca
