Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 52/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.52/
Ședința publică de la 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpatul - cu domiciliul în T, str.-, -.A,.17;
- asiguratorulASIGURAREA ROMÂNEASCĂ - INSURANCE- cu sediul în T,-,
împotriva deciziei penale nr.119 din data de 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.367 din data de 10.04.2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- pentru recurentul inculpat, care a lipsit, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.98/2009, emisă de Baroul Tulcea - Cabinet de avocat;
- intimata parte civilă - personal.
Se constată lipsa recurentei asigurator Asigurarea Românească Vienna Insurance și a intimatelor părți civile și.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Grefierul de ședință, învederează instanței că recurenta asigurator Asigurarea Românească Vienna Insurance, a depus la dosar motive de recurs.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, arată că acesta are cunoștință de proces și de termenul de judecată, este de acord cu motivele de recurs și că îl reprezintă.
Avocat, solicită a se constata încetată delegația și să se dispună acordarea onorariului pentru studiul dosarului și prezența la primul termen de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, în ceea ce privește latura penală a cauzei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia sub limita prevăzută de lege, urmând a se da eficiență dispozițiilor art.74-76 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită ca asiguratorul să fie obligat alături de inculpat la acoperirea prejudiciului. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, cu privire la primul motiv, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul, ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate, ca temeinice și legale. Apreciază că inculpatului i s-au reținut circumstanțele atenuante și că i-a fost aplicată o pedeapsă potrivit dispozițiilor art.72 Cod penal. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs solicită admiterea recursului numai sub acest aspect.
Având cuvântul, intimata partea civilă, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se acorda în cauză.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.367 din data de 10.04.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Tulceaa hotărât:
"Prin sentința penală nr.367 din 10.04.2008 a Judecătoriei Tulceas -a dispus, în temeiul art.178 al.2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a, Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata pedepsei.
În baza art.81 alin.1 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare potrivit art.82 alin.1 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, a fost atrasă atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.82-84 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată, astfel cum a fost precizată, de către partea civilă, atât în numele propriu cât și ca reprezentantă legală a părților civile minori și.
În baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.14 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998 și urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 318.000.000 lei ROL (31800 RON), către părțile civile, din care suma de 18.000.000 lei ROL (1800 RON) reprezintă despăgubiri civile pentru prejudicii materiale iar 300.000.000 ROL (30000 RON), reprezintă despăgubiri civile pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 16,83 lei, lunar, către partea civilă minor și la plata sumei de 17,83 lei, lunar, către partea civilă minor - în total 34,66 lei, lunar -, cu titlul de prestație periodică, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul minorilor.
S-a dispus ca hotărârea să fie opozabilă, sub aspectul laturii civile, asiguratorului Sucursala T, în limitele și în condițiile Legii nr. 136/1995.
În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, însumă de 290 lei.
Pentru se pronunța, instanța de fond a analizat probele administrate în cauză, respectiv declarația inculpatului, a părții civile, declarațiile martorilor, decizia privind acordarea pensiei de urmaș, actele referitoare la veniturile pe care victima le realizează din muncă, precum și concluziile raportului de expertiză tehnică auto, stabilind că infracțiunea de ucidere din culpă există și vinovat de săvârșirea acesteia este inculpatul
Astfel, coroborând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că situația de fapt consemnată în rechizitoriu este confirmată de probele administrate în cauză. În acest sens, o valoare probatorie esențială o are expertiza tehnică auto din care rezultă că impactul dintre cele două vehicule, în urma căruia s-a produs decesul victimei, a avut loc pe sensul opus de mers celui pe care ar fi trebuit să circule inculpatul, autovehiculul acestuia intrând pe contrasens într-o curbă, în timp ce victima conducea regulamentar motoreta, pe sensul său de mers. Intrarea de către inculpat pe contrasens a fost cauzată atât de faptul că acesta a abordat curba cu o viteză peste limita legală în acea zonă - viteza autovehiculului situându-se între 67- 80 km/ - cât și de neatenția sa în conducere. În aceste condiții, faptul că victima se afla sau nu în stare de ebrietate, este lipsit de orice semnificație atât timp cât impactul nu s-a produs din vina sa ci din vina inculpatului, care a intrat pe contrasens.
În acest context, faptul că victima nu conducea motocicleta mai aproape de partea exterioară a sensului său de mers ci mai aproape de axul drumului, nu are, de asemenea nici o relevanță pentru stabilirea vinovăției în producerea accidentului, inculpatul având obligația de a nu depăși axul drumului și neputând imputa victimei faptul că dacă ar fi circulat cu mopedul mai spre exteriorul șoselei, impactul ar fi putut fi evitat.
Faptul că între leziunile pe care victima le-a suferit în urma impactului și decesul acestuia există legătură de cauzalitate rezultă din expertiza medico-legală efectuată în cursul urmăririi penale.
La individualizarea pedepsei ce i s- aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 74 lit. a, b Cod penal, întrucât inculpatul se află la primul conflict cu legea penală și, după săvârșirea faptei, a încercat să diminueze consecințele pe care aceasta le-a avut asupra membrilor familiei victimei, inculpatul contribuind cu diferite sume de bani atât la cheltuielile legate de înmormântarea acestuia cât și la întreținerea celor doi copii ai victimei. Întreaga sa atitudine, vădind un regret sincer pentru cele întâmplate, s-a reținut incidența circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și b Cod penal.
Relativ la individualizarea executării pedepsei, instanța a apreciat că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție, ci este suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei, argumentele în acest sens fiind date atât de persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, cât și de natura infracțiunii, aceasta fiind una săvârșită din culpă, ca formă a vinovăției ceea ce relevă o periculozitate mai mică a inculpatului, care nu necesită privarea sa de libertate.
Pentru soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a avut în vedere factura fiscală depusă în cauză, din care rezultă valoarea de achiziție a motocicletei, aceasta fiind de 2250 de lei (fila 65 din dosarul de urmărire penală), iar din celelalte înscrisuri administrate în cursul urmăririi penale rezultă că motocicleta a fost distrusă în întregime fiind inutilizabilă. De asemenea, între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciu există legătură de cauzalitate, fiind astfel întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Relativ la daunele morale invocate de către partea civilă, instanța a apreciat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor pe care inculpatul trebuie să le plătească trebuie avut în vedere, în primul rând, impactul emoțional major pe care decesul victimei l-a avut atât asupra soției acestuia cât și asupra celor doi copii, aceștia aflându-se la vârste - 15 ani și 11 ani - la care incidente precum decesul unui părinte pot determina repercusiuni nefaste asupra dezvoltării lor psihice ulterioare. Mai mult decât atât, nu este de neglijat faptul că familia victimei va fi privată nu doar din punct de vedere afectiv de lipsa victimei ci aceasta determină și o scădere semnificativă a nivelului de trai atât al soției sale cât și a copiilor, contribuția victimei la cheltuielile familiei sale fiind esențială.
De aceea, instanța a apreciat că suma de 30.000 de lei este aptă să echilibreze, într-o oarecare măsură, inerentele suferințe morale suportate de către părțile civile precum și lipsurile materiale determinate de decesul numitului.
De asemenea, instanța a constatat că se impune obligarea inculpatului la plata unor prestații periodice către copii minori ai victimei, egale cu diferența dintre cuantumul pensiei de urmaș pe care o primesc potrivit deciziei - din 31.07.2006 și cuantumul sumei pe care victima ar fi trebuit să o plătească cu titlul de întreținere minorilor, dacă ar fi trăit, raportat la veniturile sale din muncă, în perioada de dinaintea decesului.
Prin decizia penală nr.119 din data de 25 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Tulceaa respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și intimatul asigurator
În termen legal, împotriva hotărârilor pronunțate în cauză s-au declarat recurs de către inculpatul și de asiguratorul "Asigurarea Românească-" Vienna Insurance, cu sediul în
Recursul inculpatului vizează soluționarea atât a acțiunii penale cât și a acțiunii civile a procesului penal.
Astfel, pe acțiune penală, solicită aplicarea unei pedepse sub limita minimă a textului incriminator, dând o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, iar pe acțiune civilă solicită ca asiguratorul "Asigurarea Românească-" Vienna Insurance, să fie obligat la plata despăgubirilor civile.
Recursul asiguratorului "Asigurarea Românească-" Vienna Insurance, vizează împrejurarea că în mod netemeinic nu s-a reținut și culpa ambilor participanți la trafic, astfel încât și victima a contribuit la producerea accidentului, solicitând așadar culpa comună în producerea accidentului.
Ca urmare a reținerii culpei comune se impune și reducerea daunelor materiale și morale acordate părților civile constituite în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia în raport de criticile formulate, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit în mod corect situația de fapt în baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești.
Din declarațiile martorilor și din expertizele efectuate, rezultă că impactul dintre cele două vehicule în urma căruia s-a produs decesul victimei a avut loc pe sensul opus de mers celui pe care ar fi trebuit să circule inculpatul, autovehiculul acestuia intrând pe contrasens într-o curbă, în timp ce victima conducea regulamentar motoreta pe sensul său de mers.
Intrarea de către inculpat pe contrasens a fost cauzată atât de faptul că acesta a bordat curba cu o viteză peste limita legală în acea zonă, viteza autovehiculului fiind între 67- 80 km/, cât și de neatenția sa în conducere.
Faptul că victima se afla sau nu se afla în stare de ebrietate nu are nicio importanță atâta timp cât impactul nu s-a produs din vina sa ci din vina inculpatului care a intrat pe contrasens.
Prin urmare, instanțele au apreciat fără putință de tăgadă că vinovat de producerea accidentului este inculpatul atâta timp cât acesta a intrat pe contrasens și a lovit victima în deplasare.
În aceste condiții, rezultă culpa exclusivă a inculpatului astfel că, motivele de recurs care vizează reținerea culpei comune în producerea accidentului este neîntemeiată.
Cu privire la solicitarea recurentului inculpat de redozare a pedepsei, și acest motiv de recurs este neîntemeiat în condițiile în care, instanțele au analizat cerințele art.72-74 Cod penal și au reținut largi circumstanțe atenuante în sarcina inculpatului astfel că, o nouă reindividualizare nu se impune.
În cauză, urmează a analiza și ultimul motiv de recurs privind obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor civile.
Din motivarea deciziei în apel, reținem că pentru autoturismul marca aparținând inculpatului există în evidența recurentei poliția de asigurare civilă auto valabilă de la data de 18.07.2006, conform adresei de la fila nr.43 dosar Tribunalul Tulcea.
Cum fapta a avut loc pe data de 18 iulie 2006 instanța a motivat "că se impune casarea hotărârii pronunțată de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare însă raportat la caracterul devolutiv al apelului, a apreciat că acțiunea civilă poate fi soluționată și în apel".
Analizând criticile, în apel Tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză inclusiv a asiguratorului
Potrivit art.54 alin.4 și art.57 din Legea nr.36/1995 societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, iar nu ca parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile.
Prin urmare, se va dispune casarea în parte a hotărârilor pronunțate și rejudecând se va dispune în baza art.54 și urm. din Legea nr.136/1995, obligarea și a asigurătorului "Asigurarea Românească-" Vienna Insurance la plata despăgubirilor civile în sumă de:
- 31.800 lei către părțile civile și, aceștia din urmă reprezentați de prima;
- 16,83 lei lunar prestație periodică pentru minorul;
- 17,83 lei lunar prestație periodică pentru minora;
cu începere de la pronunțarea sentinței și până la majoratul fiecăruia.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor în măsura în care
Potrivit art.189 Cod procedură penală, onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat se va plăti, din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1.În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de"ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-" INSURANCE- cu sediul în T,-, împotriva deciziei penale nr.119 din data de 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
2. În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpat - cu domiciliul în T, str.-, -.A,.17, împotriva deciziei penale nr.119 din data de 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.367 din data de 10.04.2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, casează hotărârile și, rejudecând, dispune:
În baza art.54 și urm. din Legea nr.136/1995, obligă și asigurătorul "Asigurarea Românească-" Vienna Insurance la plata despăgubirilor civile în sumă de:
- 31.800 lei către părțile civile și, aceștia din urmă reprezentați de prima;
- 16,83 lei lunar prestație periodică pentru minorul;
- 17,83 lei lunar prestație periodică pentru minora;
cu începere de la pronunțarea sentinței și până la majoratul fiecăruia.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor în măsura în care nu contravin prezentei.
Onorariul în sumă de 100 lei pt. av. se va plăti, potrivit art.189 cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Pt.Judecător,
- - - - - -
Conf.art.312C.semnează
Președinte complet,
- - -
Grefier,
Jud. fond:
Jud. apel:,
Red.dec.jud.: -/Tehnored.gref./3 ex./10.02.2009
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Zoița Frangu, Adriana
