Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 52/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2458/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 52
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 752 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 436/A din 1 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurentul inculpat, personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 62249 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, recurenta parte civilă, personal și asistată de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 22004 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind recurenta parte civilă, pentru care se prezintă reprezentant legal și apărător ales, avocat în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și intimatele părți civile -, -, ROMÂNEASCĂ și -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar o adeverință medicală în dovedirea imposibilității de prezentare la termenul anterior.
Avocat - apărător desemnat din oficiu - solicită a se lua act că delegația sa a încetat, urmând a se dispune asupra onorariului parțial.
Apărătorul ales al recurentelor-părți civile susține că, la Judecătoria sectorului 3 B, a existat o eroare de administrare a dosarului, în sensul că numărul acestuia este -, și nu -, astfel cum în mod greșit a fost înregistrat la Tribunalul București și apoi la Curtea de APEL BUCUREȘTI. Având în vedere acest aspect, arată că motivele de recurs - depuse în termenul prevăzut de lege - nu au apărut la dosar, astfel că înțelege să le depună în fața instanței de recurs.
Curtea, din oficiu, pune în discuție cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 3 Cod procedură penală - raportat exclusiv la hotărârea instanței de apel și, respectiv, la absența unor încheieri de amânare a pronunțării subsecvente datei de 17 iunie 2009.
Totodată, în ceea ce o privește pe recurenta-parte civilă, pune în discuție tardivitatea recursului declarat în cauză și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să-și pregătească concluziile în raport de aspectele puse în discuție din oficiu.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat, personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 62249 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, recurenta parte civilă, personal și asistată de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 22004 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind recurenta parte civilă, pentru care se prezintă reprezentant legal și apărător ales, avocat, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și intimatele părți civile -, -, ROMÂNEASCĂ și -.
Apărătorul recurentelor părți civile învederează Curții că partea civilă se numește și nu.
Recurenta parte civilă se legitimează cu CI seria - nr. -, CNP -.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului inculpat,având cuvântul cu privire la cazul de casare pus în discuție din oficiu, solicită a fi avut în vedere alături de celelalte cazuri de casare invocate în recursul inculpatului.
În continuare, invocă motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
De asemenea, invocă art. 385/9 pct. 18 și pct. 10 Cod procedură penală și susține a se avea în vedere sentința instanței de fond - prin care s-a respins cererea de efectuare a unei expertize medico-legale, invocându-se motivele din încheierea din data de 9 septembrie 2008. Încă de la urmărirea penală s-a admis cererea de efectuare a unei noi expertize, însă poliția nu a chemat părțile pentru a le prezenta obiectivele și a le da posibilitatea să-și angajeze expert-parte, ci a emis doar o adresă către IML în vederea efectuării expertizei. În opinia apărării, s-a comis o gravă eroare de fapt în raport de împrejurarea că au apărut acte medicale noi, ce au fost prezentate instanței, fără a fi însă luate în considerare și care trebuiau analizate de o expertiză legală întocmită cu respectarea tuturor drepturilor părților.
Solicită a se avea în vedere că nici în sentință și nici în decizie nu s-a precizat de ce s-a pierdut controlul volanului, existând o suspiciune ce îi este favorabilă inculpatului.
Față de cele expuse mai sus, solicită admiterea recursului - în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. c Cod procedură penală, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea rejudecării și efectuării unei expertize.
Apărătorul ales al recurentelor părți civilearată că este de acord cu motivul de casare invocat de instanță, din oficiu.
În ceea ce privește motivele invocat de apărătorul recurentului inculpat, le consideră neîntemeiate, astfel că solicită a fi respinse. În cauză s-a efectuat o expertiză ce a ținut cont de toate apărările formulate la acea vreme de inculpat, astfel că nu consideră necesară efectuarea unei noi expertize.
În ceea ce privește excepția tardivității recursului părții civile, susține că acesta a fost declarat în termenul legal de 10 zile, motivele de recurs au fost depuse cu mai mult de cinci zile înainte, astfel cum prevede Codul d e procedură penală. Solicită a se avea în vedere că, la data soluționării cauzei în fond, instanța a amânat pronunțarea cu o săptămână pentru a da posibilitatea apărării să depună concluzii scrise, astfel că apărarea a avut în vedere acest aspect la momentul declarării recursului.
În ceea ce privește recursurile declarate de părțile civile - întemeiate în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 9 Cod procedură penală - solicită admiterea acestora, considerând că pedeapsa aplicată inculpatul este prea blândă în raport de fapta comisă și urmările acesteia. De asemenea, solicită acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat la instanța de fond, avându-se în vedere cele arătate mai sus și motivele de recurs depuse în scris la dosar.
Față de motivele invocate în recursul propriu și în raport de cazul de casare invocat din oficiu de instanță, solicită admiterea recursurilor și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea rejudecării.
Apărătorul ales al recurentului inculpat,având cuvântul, solicită a se aprecia asupra recursului declarat de părțile civile, urmând a se avea în vedere numai cazul invocat de C, din oficiu.
În ceea ce privește excepția tardivității recursului declarat de partea civilă, lasă la aprecierea Curți soluția ce o va pronunța.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul cu privire la cazul de casare invocat de C, din oficiu, respectiv cel prevăzut de art. 385/9 pct. 3 Cod procedură penală, consideră că în raport de faptul că de la dosar lipsește încheierea de amânare a pronunțării din data de 24 iunie 2009, soluția instanței de apel este lovită de nulitate absolută, încălcându-se dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată. În urma admiterii recursului pe acest aspect, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Cu privire la excepția tardivității recursului declarat de partea civilă, solicită admiterea acesteia, având în vedere că recursul a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Solicită admiterea recursului inculpatului, casarea în totalitate a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, urmând a se verifica aspectele de nelegalitate invocate de către inculpat în fața instanței de recurs.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor formulate, onstată următoarele:
Prinsentința penală nr. 752/16.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 3 Bad ispus următoarele:
In baza art. 178 al. 1,2,5 paf ost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71,64 lit. a teza a-II-a si lit. b Cp.
In baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen stabilit în condițiile art. 82.Cod Penal
In baza art. 71 al. final Cod penal s-a dispus, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicata prin prezenta inculpatului, și suspendarea executării pedepsei accesorii.
In baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83.Cod Penal
In baza art. 357 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii asiguratorii a sechestrului asigurator asupra autoturismului marca VW, serie motor -, aflat în proprietatea inculpatului, măsura dispusă prin încheierea de ședință din 09.09.2008.
In baza art. 14.C.P.P. și art. 346.C.P.P. văzând și disp. art. 998, 999.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat asiguratorul de răspundere civilă delictuală SC SA la plata sumei de 783,5 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă.
S-a luat act că partea civilă a înțeles să renunțe la pretențiile sale civile reprezentând daune morale la plata cărora a solicitat a fi obligat inculpatul.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă (născut la 27.09.2001), prin reprezentant legal, și a obligat inculpatul la plata sumei globale de 3774,2 lei
(reprezentând pensia de întreținere cuvenită minorului de la data de 16.10.2003 și până la data de 1.12.2008) și la plata sumei de 90 lei /lună de la data de 1.12.1008 și până la împlinirea vârstei de 18 ani cu titlu de pensie de întreținere.
A fost admisă acțiunea civila formulată de partea civilă - (născută la 06.05.2003), prin reprezentant legal, și a obligat inculpatul la plata sumei globale de 3774,2 lei
(reprezentând pensia de întreținere cuvenita minorului de la data de 16.10.2003 și până la data de 1.12.2008) și la plata sumei de 90 lei /luna de la data de 1.12.1008 și până la împlinirea vârstei de 18 ani cu titlu de pensie de întreținere.
In baza art. 14.C.P.P. și art. 346.C.P.P. văzând și disp. art. 998, 999.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat asiguratorul de răspundere civilă delictuală SC SA la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă si pe inculpat la plata echivalentului în lei al sumei de 47.445 euro la cursul oficial al BNR de la data efectuării plății cu titlu de daune morale.
In baza art. 14.C.P.P. și art. 346.C.P.P. văzând și disp. art. 998, 999.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, prin reprezentant legal, și a obligat asiguratorul de răspundere civilă delictuală SC SA la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă și pe inculpat la plata echivalentului în lei al sumei de 47.445 euro la cursul oficial al BNR de la data efectuării plății cu titlu de daune morale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă (ns. la data de 20.04.2003), prin reprezentant legal, și a obligat inculpatul la plata echivalentului in lei al sumei de 291,6 euro/luna, la cursul oficial al BNR de la data efectuării plății, începând cu data de 16.10.2003 și până la împlinirea vârstei de 18 ani, cu titlu de pensie de întreținere.
S-a luat act că partea civilă a înțeles să renunțe la pretențiile sale civile formulate împotriva inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a luat act că persoana vătămată nu a dorit să participe în procesul penal nici în calitate de parte vătămată și nici în calitate de parte civilă.
In baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1983,13 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 483,13 lei reprezentând onorariul plătit traducătorului autorizat de limba
In baza art. 193 al. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 10297/P/2006 din data de 05.12.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bad ispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 al.l, 2 si 5 Cod penal.
Cauza a fost înregistrata pe rolul instanței la data de 12.12.2007 sub nr-.
In fapt, s-a reținut că la data de 16.10.2003, in jurul orelor 9,25, inculpatul se deplasa la volanul autoturismului proprietate personala, marca Audi 80, cu nr. de înmatriculare B-26-, pe teritoriul iei, pe drumul National S 301, dinspre către, fiind însoțit de trei persoane, respectiv de numiții -cetatean, G și, ambii cetățeni români. Numitul stătea pe scaunul din dreapta fata,in timp ce numitul, stătea pe bancheta din spate, în partea dreapta, iar numitul G pe mijlocul banchetei, scaunul din stânga fiind ocupat de bagaje.
La circa 1,5 km după ieșirea din localitatea, într-o ușoara curbă la stânga, după o porțiune dreapta de aproximativ 1,5 km, inculpatul a deplasat autoturismul drept înainte, fără a modifica direcția de deplasare a acestuia. Ca urmare, vehiculul a părăsit partea carosabila, a pătruns în decor, a intrat în coliziune prima data cu stâlpul unui indicator rutier, iar apoi cu un copac aflat pe partea laterală dreapta, la circa 6 metri față de marginea carosabilului.
Ca urmare a accidentului a rezultat rănirea gravă a inculpatului și moartea celorlalte persoane aflate in autoturism.
Astfel, inculpatul a suferit leziuni grave, numitul Gas uferit ruptura aortei și fracturarea în serie a coastelor, precum și câteva lovituri de mare gravitate asupra trunchiului, produse ca urmare a lovirii de piesele autoturismului, ceea ce a cauzat decesul victimei (conform raportului de expertiza medico-legală filele 104-112 dup).
Numitul a suferit o hemoragie cerebrala produsă ca urmare a fracturii creștetului și a bazei craniului și ca urmare a loviturilor de mare gravitate asupra trunchiului, însoțite de fracturi osoase si ruperi de organe, vătămări ce au cauzat ca urmare a loviturii de piesele vehiculului și care au determinat decesul victimei (conform raportului de expertiza medico-legală filele 113-122 dup).
Numitul suferit un hematorax bilateral
(hemoragie în cavitățile toracice), însoțit de ruperea cordului si a pericardului, vătămări produse ca urmare a proiectării pe părțile interioare ale autoturismului, ce i-au cauzat decesul (conform raportului de expertiza medico-legala (filele 126 verso-134 dup).
Situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută de instanță, a rezultat din coroborarea întregului ansamblu probator administrat in cauza.
Astfel, potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică efectuat in cauza (filele 22-34 dup), punctul părăsirii carosabilului de către autoturismul condus la acea dată de inculpat, se găsește exact la începutul curbei la stânga. După părăsirea carosabilului, autoturismul a parcurs un traseu de circa 39 de metri până la locul impactului cu copacul. Acest traseu reprezintă prelungirea în linie dreapta a porțiunii parcurse de inculpat de circa 1,5 km. Ulterior impactului cu copacul, autoturismul s-a rotit cu aproximativ 45- 50 grade, în sensul acelor de ceasornic, și a ajuns în poziția sa finală, astfel cum aceasta a fost fixată în planșele fotografice întocmite cu ocazia cercetării efectuate la fața locului. Același raport de expertiza a concluzionat si ca autoturismul avea, în momentul impactului, o viteza de circa 70-80 km/ora.
Inculpatul și cetățeanul purtau centura de siguranța la momentul producerii impactului, iar conform raportului de expertiza a accidentului întocmit de autoritățile e ( filele 92-98 dup), capătul centurii de siguranța a șoferului a fost introdus în lăcașul sau, centura fiind ruptă, iar pe partea dreapta a autovehiculului, echipele de salvare au găsit fragmentele centurii de siguranța a scaunului din dreapta, care prezenta urme evidente de smulgere. din spate, G și, nu purtau însă centura de siguranța și așa cum rezultă din conținutul aceluiași raport de expertiza, centura de siguranța din dreapta spate a fost încastrata intre peretele lateral si speteaza scaunului, astfel încât nu a fost posibila purtarea centurii de siguranța de către numitul, iar numitul G ar fi putut să-și monteze centura de bazin, în ciuda ocupării pârtii din stânga de bagaje, dar nu a fost cazul, centura fiind găsita sub scaunul din spate. Vehiculul era dotat airbag pentru șofer, care s-a și declanșat în momentul coliziunii.
În drept, fapta inculpatului, care în data de 16.10.2003, conducând autoturismul proprietate personala marca Audi 80 cu nr. de înmatriculare B-26-, pe -ia, a pierdut controlul acestuia, părăsind partea carosabila și lovind un copac de pe marginea drumului, accident în urma căruia a rezultat decesul a trei persoane aflate în autoturism, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpa în forma agravata, prevăzuta și pedepsita de art. 178 alin. 1, alin. 2 și alin. 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, închisoarea de la 2 la 7 ani, la care se poate adaugă un spor de până la 3 ani, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia (accident de circulație produs din culpa, "exclusiva a inculpatului din care a rezultat moartea a trei persoane, dar și rănirea gravă a inculpatului) și de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat în fața instanței la toate termenele de judecată, a arătat că regretă producerea accidentului de circulație, dar a precizat că nu este vinovat de producerea acestuia.
Pe latură civilă, instanța de fond a apreciat parțial întemeiate pretențiile persoanelor constituite părți civile, considerentele avute în vedere fiind expuse pe larg în cuprinsul sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, în termen legal,inculpatul și părțile civile și,care au criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a solicitat redozarea pedepsei, precum și reducerea cuantumului despăgubirilor civile, iar cele două părți civile au solicitat majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatului, înlăturarea dispoziției de suspendare condiționată a executării pedepsei și obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Prindecizia penală nr. 436/A/01.07.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, apelanta-parte civilă și apelantul-parte civilă, reținând, în esență, că prima instanță a reținut în mod corect culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație.
In acest sens, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat in cauza (filele 22-34 dup), punctul părăsirii carosabilului de către autoturismul condus la acea data de inculpat, se găsește exact la începutul curbei la stânga. După părăsirea carosabilului, autoturismul a parcurs un traseu de circa 39 de metri până la locul impactului cu copacul. Acest traseu reprezintă prelungirea in linie dreapta a porțiunii parcurse de inculpat de circa 1,5 km. Ulterior impactului cu copacul, autoturismul s-a rotit cu aproximativ 45- 50 grade, în sensul acelor de ceasornic, și a ajuns în poziția sa finală, astfel cum aceasta a fost fixata în planșele fotografice întocmite cu ocazia, cercetării efectuate la fața locului. Același raport de expertiza a concluzionat și ca autoturismul avea, în momentul impactului, o viteza de circa 70-80 km/ora.
In mod legal, a fost înlăturată de către instanța de fond, susținerea inculpatului în sensul că, la momentul producerii accidentului acesta s-a aflat într-un moment de pierdere temporară a stării de conștiență, invocând existența cazului fortuit în cauză.
Astfel, raportul de expertiză medico-legală efectuată la cererea inculpatului, în cursul urmăririi penale, a evidențiat împrejurarea că în urma examinărilor clinice si paraclinice nu s-au remarcat modificări patologice semnificative care să confirme pierderea de conștiență invocată de inculpat.
Dovedindu-se culpa exclusivă în producerea accidentului de circulație, a inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia au fost avute în vedere criteriile prev de art. 72.Cod Penal, respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei, relevat de modul de săvârșire al acesteia manifestat de împrejurarea că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului dar a avut ca rezultat nu numai moartea a trei persoane ci și rănirea gravă a inculpatului precum și de persoana acestuia care nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat în fața instanței la toate termenele de judecată, a regretat producerea accidentului de circulație și la data de 16. 04. 2008, încheiat cu partea civilă - o tranzacție prin care i-a achitat acesteia cu titlu de despăgubiri suma de 5.000 Euro, în considerarea stingerii despăgubirilor în cuantum de 80.000 RON solicitate de partea civilă.
Sub raportul laturii civile, de asemenea, Tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut în mod corect, aplicarea dispozițiilor art. 14 rap la art. 346.C.P.P. cu aplicarea art. 998-999 Cod civil.
Astfel, au fost avute în vedere împrejurările potrivit căreia partea civilă - nu a făcut nici o dovadă cu privire la sumele pe care a înțeles să le solicite cu titlul de daune materiale precum și faptul că aceasta a fost despăgubită de către inculpat cu suma de 5.000 Euro, la data de 16. 04. 2008 ( fila 188 instanță).
Solicitarea de către aceasta a sumei de 80.000 lei cu titlu de prejudiciu material nu a fost dovedită, soluția adoptată de instanța de fond sub aspectul existenței și întinderii prejudiciului fiind legală.
In mod legal, a fost stabilit și cuantumul privind întreținerea copilului minor, avându-se în vedere veniturile pe care le obținea persoana decedată, ce contribuia la creșterea acestuia, respectiv, tatăl său și ținându-se seama de dispozițiile art. 93 alin. 3 Codul familiei.
Astfel, obligarea inculpatului la plata echivalentului în lei al sumei de 291,6 Euro pe lună, la cursul oficial al BNR de la data efectuării plății, începând cu data de 16. 10. 2003 și până la împlinirea vârstei de 18 ani cu titlu de pensie de întreținere, ce reprezintă în fapt, prestația periodică lunară la plata căreia a fost obligat inculpatul este legală și temeinică.
Și sub aspectul prejudiciului moral, instanța de fond a efectuat o dozare corectă, respectând principiul potrivit căruia repararea prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea suferinței pricinuite și în conformitate cu principiul echității.
In ceea ce privește obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor civile, instanța de fond a avut în vedere limita plafonului instituit prin lege, conform Normei emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din data de 2. 12. 2002, privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civile pentru pagube produse terților prin accidente.
In măsura în care prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite a inculpatului depășește limitele despăgubirilor corelate la nivelul primei de asigurare a inculpatului, în mod legal, instanța trebuie să oblige inculpatul la suportarea eventualelor prejudicii rămase neacoperite.
Susținerea părții civile că instanța de fond nu a obligat asigurătorul să plătească toate daunele materiale în solidar cu inculpatul, nu este întemeiată deoarece în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată de dispoz. art. 998 Cod civil, a celui care, a cauzat efecte păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Împotriva ambelor hotărâri au formulat recursinculpatul și părțile civile și,care au criticat soluțiile dispuse pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 9, 10 și 18.C.P.P. și a arătat că hotărârile recurate nu sunt motivate, nici instanța de fond și nici cea de apel nelămurind cauza ce a determinat apariția stării de pericol și neverificând posibila pierdere a cunoștinței în momentele premergătoare evenimentului rutier.
Totodată, recurentul-inculpat a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei noi expertize medico-legale, în condițiile în care actele medicale noi depuse pe parcursul cercetării judecătorești se impuneau a fi analizate prin prisma apărărilor inculpatului referitoare la pierderea temporară a cunoștinței.
Sub aspectul laturii civile, recurentul-inculpat a solicitat cenzurarea cuantumului despăgubirilor materiale și morale acordate părților civile prin raportare la probele administrate în cauză.
Recurentele-părți civile au criticat hotărârile din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 10 și 14.C.P.P. solicitând, pe de o parte, majorarea pedepsei cu închisoare aplicată inculpatului (prin luarea în considerare a circumstanțelor comiterii faptei și a pluralității de victime) iar, pe de altă parte, majorarea despăgubirilor materiale și morale acordate, precum și obligarea asigurătorului, în solidar cu inculpatul, la plata acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 4.C.P.P. din oficiu, Curtea a pus în discuție cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 3.C.P.P. cu referire la hotărârea instanței de apel. Totodată, a pus în discuție tardivitatea recursului declarat de partea civilă, concluziile părților fiind expuse în practicaua prezentei decizii.
Examinând actele dosarului și hotărârile penale atacateprin prisma cazurilor de casare invocate, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea reține următoarele:
Sub aspectul recursului declarat de partea civilă, Curtea constată că acesta este tardiv, cererea de recurs fiind formulată cu nerespectarea termenului imperativ de decădere prevăzut de lege.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 3853alin. 1, 2.C.P.P. coroborat cu art. 363 alin. 3.C.P.P. termenul în care poate fi declarată calea de atac a recursului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar pentru partea care a fost prezentă la dezbateri ori la pronunțare, acest termen curge de la data pronunțării.
În cauza de față, partea civilă a fost prezentă personal la dezbaterile purtate la data de 10.06.2009 în fața instanței de apel, astfel încât termenul procedural de 10 zile a început să curgă la data de 01.07.2009, data pronunțării deciziei în apel.
În acest context, tribunalul constată că, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. 2, 4.C.P.P. termenul de recurs a expirat la data de 11.07.2009, zi nelucrătoare, astfel încât acest termen s-a considerat împlinit la sfârșitul primei zile lucrătoare care a urmat, respectiv la data de 13.07.2009.
Or, cererea de recurs a părții civile a fost transmisă de către apărătorul său ales prin e-mail la data de 16.07.2009, după expirarea celor 10 zile în care se putea exercita calea de atac, ceea ce atrage decăderea părții civile din dreptul de a mai formula recurs și nulitatea recursului declarat peste termen.
Susținerile apărătorului ales al recurentei în sensul că tribunalul a amânat pronunțarea o săptămână, împrejurare ce a fost avută în vedere la declararea recursului, sunt nerelevante asupra constatării tardivității căii sale de atac. Aceasta deoarece, în lămurirea acestui aspect, Curtea a avut în vedere data pronunțării deciziei recurate și, implicit amânările de pronunțare survenite în prealabil, astfel cum rezultă din considerentele expuse anterior.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. a C.P.P. va respinge ca tardiv recursul părții civile, cu obligarea acesteia la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sub aspectul recursurilor declarate de inculpatul și de partea civilă (ambele în termen legal), Curtea le apreciază fondate în limitele ce se vor arăta și în considerarea următoarelor argumente:
Întrucât cazul de casare prevăzut de 3859pct. 3.C.P.P. invocat din oficiu, antamează chestiunea nulității absolute a deciziei instanței de apel, față de consecințele juridice ale unei atare nulități conform art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. Curtea apreciază necesară examinarea cu prioritate a acestei chestiuni.
Astfel, constată că dezbaterile la instanța de apel au avut loc la data de 10 iunie 2009, dată la care tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 iunie 2009.
Această dispoziție a instanței de apel este cuprinsă în încheierea de dezbateri întocmită la data de 10.06.2009, fără a rezulta însă poziția tribunalului în urma deliberării, respectiv amânarea din nou a pronunțării sau pronunțarea hotărârii înseși.
Actele cauzei relevă cu certitudine împrejurarea că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată abia la data de 01 iulie 2009,dată menționată atât în cuprinsul minutei aflată la fila 70 dosarului de apel, cât și în dispozitivul deciziei recurate, fără a rezulta însă care au fost demersurile efectuate ori hotărârile luate de completul de judecată în intervalul 17.06.2009-01.07.2009.
De altfel, datele cauzei sunt contradictorii sub acest aspect, din partea introductivă a deciziei rezultând că pronunțarea a fost amânată la data de 17.06.2009 și apoi la data de 01.07.2009, iar din mențiunile olografe aflate pe coperta dosarului rezultând că pronunțarea a fost amânată succesiv la datele de 17.06.2009, 24.06.2009 și 01.07.2009.
Inexistența oricărei mențiuni privind voința instanței în acest interval de timp, evidențiată de absența unei încheieri de amânare a pronunțării din care să rezulte că același complet de judecată în fața căruia s-au purtat dezbaterile a dispus, la data de 17.06.2009, amânarea pronunțării la o dată ulterioară, relevă nerespectarea dispozițiilor art. 305 alin. 2.C.P.P. referitoare la obligația instanței de a întocmi o încheiere separată ori de câte ori pronunțarea nu are loc la data la care s-au purtat dezbaterile.
Analiza măsurii în care procedeul instanței de apel atrage în cauză sancțiunea nulității absolute nu trebuie limitată însă la dispozițiile art. 305 alin. 2.C.P.P. ci ea trebuie să aibă în vedere imperativul continuității completului de judecată de la începerea dezbaterilor și până la pronunțarea hotărârii.
Astfel, conform art. 307 alin. 1.C.P.P. deliberarea se realizează exclusiv de către membrii completului în fața căruia au avut loc dezbaterile, complet care, potrivit dispozițiilor art. 292 alin. 2, 3.C.P.P. trebuie să rămână același după începerea dezbaterilor.
Nerespectarea dispozițiilor relative la compunerea instanței, inclusiv sub aspectul continuității completului de judecată astfel cum este reglementată de textele de lege enunțate, atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârii în condițiile prevăzute de art. 197 alin. 2.C.P.P. nulitate care nu poate fi înlăturată în niciun mod și poate fi invocată în orice stare a procesului.
Or, în cauza de față, lipsa oricărei încheieri ulterioare datei de 10.06.2009, din care să rezulte că același complet de judecată în fața căruia s-au purtat dezbaterile a hotărât amânarea pronunțării pentru o dată ulterioară (contradicțiile existente sub acest aspect neputând fi lămurite) și a soluționat cauza prin decizia recurată face imposibilă verificarea respectării dispozițiilor legale imperative referitoare la compunerea instanței și atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârii în condițiile prevăzute de art. 197 alin. 2.
C.P.P.Pentru aceste considerente, Curtea constată că nulitatea absolută a hotărârii instanței de apel reclamă rejudecarea cauzei în condițiile prevăzute de art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. fără a se mai impune examinarea celorlalte motive de recurs formulate de părți, ce urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării apelurilor.
În consecință, va admite recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 436/A/01.07.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Va casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță - Tribunalul București.
Va menține actele îndeplinite până la data de 10.06.2009 urmând ca, în cursul rejudecării, instanța de apel să aibă în vedere toate celelalte critici formulate de părți în recurs.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declaratede inculpatul și partea civilăîmpotriva deciziei penale nr. 436/A/01.07.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță - Tribunalul București.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă și o obligă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul se va avansa din fondul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Proces-verbal
pentru grefier - detașată la altă secție,
semnează, GREFIER,
Red. /26.01.2010
Dact. 2 ex./27.01.2010
- II. - jud.:;
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Dumitru Mirancea, Nicoleta Grigorescu
