Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 533/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 533/
Ședința publică din data de 07 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul, domiciliat în B,-, - 84,. B,. 8. 62, sector 5, părțile civile, domiciliați în com., județul B, și asigurătorul SC SA - SUCURSALA F, cu sediul în F,-, județul V, împotriva deciziei penale nr. 97 din 19 martie 2008 Tribunalului Vrancea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 07 octombrie 2008.
După deliberare;
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 116 din 8 mai 2007 Judecătoriei Panciu, inculpatul a fost condamnat la:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al.1 și 2.pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.2-4.pen.
S- dispus contopirea pedepselor și s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei conform art. 81, 82, 83.pen.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "" Trans" SRL jud.N la despăgubiri civile astfel:
- 25.582,37 lei către Spitalul Clinic de Urgență;
- 1519,28 lei către Spitalul Județean B;
- 413,72 lei către Spitalul Județean V, precum și la 14.000 lei cheltuieli de înmormântare și datini către - soția victimei .
Același inculpat a fost obligat la despăgubiri pentru pretențiile civile ale părților civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " Trans" SRL jud.N astfel:
- 7900 lei contravaloarea medicației, cheltuieli transport și alimente;
- 200.000 lei daune morale și
- 1000 lei prestație periodică lunară pentru partea vătămată;
- câte 50 lei pensie de întreținere pentru minorii și - până la majoratul fiecăruia, fiind copiii părții vătămate care și-a pierdut total capacitatea de muncă.
S-a reținut că inculpatul a produs un accident de circulație din culpa sa exclusivă la data de 21 decembrie 2005, în jurul orei 5,30, din care a rezultat decesul victimei și vătămarea corporală a victimei.
S-a reținut că deplasarea inculpatului s-a făcut cu autotrenul Mercedes cu nr. de înmatriculare NT - 05- aparținând de SC " Trans" SRL jud. al cărei administrator era și se afla ultima dintr-o coloană de 3 mașini, la o distanță de 10- 12 metri de mașina din față, având o viteză de 80- 90 km/.
Impactul inculpatului a avut loc cu autoturismul cu remorcă aparținând numitului care se afla staționat pe I-a de lângă acostament pe direcția de mers Adjud-F și a avut loc dat fiind că inculpatul nu a păstrat distanța legală între el și autoturismul din față, fiind surprins de manevra de depășire celui din față, precum și din cauza neatenției, deoarece în acel moment schimba o casetă.
S-a mai reținut că mașina staționată era semnalizată cu luminile de poziție, fapt care a făcut-o observabilă de către cei care conduceau înaintea sa, de asemenea că rezultatul accidentului a avut ca victime două persoane care reparau autocamionul, acesta intrând în coliziune cu partea a remorcii. Au fost de asemenea avariate cele două autovehicule, precum și autovehiculul condus de martorul el care circula regulamentar pe direcția F-Adjud.
Situația de fapt a fost stabilită pe baza declarațiilor martorilor, concluziile expertizei tehnice privind dinamica accidentului, planșele foto.
S-au înlăturat apărările inculpatului privind culpa concurentă a conducătorului autocamionului care nu a semnalizat cu triunghi reflectorizant și lumini de avarie, motivat de împrejurările faptei, neatenția în conducere a inculpatului care a determinat producerea accidentului.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul, partea responsabilă civilmente SC "trans" SRL a cărui administrator este inculpatul, precum și părțile civile și, și, aceștia în calitate de moștenitori ai defunctului decedat în urma accidentului.
În motivele susținute prin apărător, inculpatul a arătat că sentința este nelegală și netemeinică considerând că, în primul rând instanța era obligată ca pe baza concluziilor expertizei tehnice efectuată să rețină și culpa concurentă a conducătorului auto, să aprecieze procentual această culpă și să soluționeze latura civilă în raport cu culpa acestuia de a nu fi semnalizat corect staționarea autovehiculului. De asemenea, că ținând seama de conduita sinceră și de regret manifestată încă din faza urmăririi penale, putea beneficia de reținerea unor circumstanțe atenuante prev.de art. 74.pen. și reducerea duratei pedepsei sub minimul special.
Partea vătămată, prin avocat, a criticat sentința pentru aceea că instanța trebuia să oblige și pe asiguratorul de răspundere civilă, conform contractului de asigurare cu SC "trans" SRL, în solidar cu aceasta și inculpatul în proces, în limitele plafonului legal, iar peste plafonul legal să răspundă inculpatul și societatea a cărei autovehicul este asigurat.
În numele moștenitorilor victimei, a criticat sentința sub aspectul daunelor morale acordate ca fiind cu mult sub limita celor solicitate, precum și aceea că asiguratorul citat ca parte în proces nu a fost obligat, în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor.
SC " Asigurări" SA a depus precizări la dosar susținând că în baza poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă asiguratorul preia riscurile și despăgubește prejudiciile produse terților în conformitate cu dispozițiile legale precum și cheltuielile făcute de asigurați.
Referitor la cuantumul sumelor stabilite de instanță ca pagube și despăgubiri, asiguratorul a susținut că instanța le-a acordat părților civile și fără documente justificative traduse în termeni juridici, fără dovezi.
Astfel, moștenitorilor victimei decedat, li s-au acordat cheltuieli de înmormântare cuprinzând ritualuri, alte cheltuieli adiacente precum și cu transportul victimei de la spital la domiciliu, sau datinile ulterioare, fără a fi dovedite cu documente, fiind audiați martori, ceea ce contravine dispozițiilor legale.
Pentru partea vătămată, s-a arătat că prestațiile lunare acordate nu au avut la bază dovezi că acesta realiza venituri ce puteau fi dovedite numai cu acte.
Și pentru Spitalul Județean căruia i s-au admis pretenții în sumă de 1519,28 lei cheltuieli de spitalizare cu victimele, nu s-au solicitat documente.
S-a mai aratăt că potrivit dispozițiilor legale, respectiv Ordinul 3108/2004 aplicabil anului 2005, se stabilesc ca plafoane ale despăgubirilor în limita de la 1.000.000 lei ROL până la maxim 3.000.000.000 lei ROL indiferent de numărul persoanelor păgubite în caz de avarie ori distrugere de bunuri pentru pagube materiale de peste 1.000.000 lei ROL.
De asemenea, pentru persoane accidentate, în caz de vătămări sau de deces, plafonul este de la 1.000.000.000 lei ROL pentru fiecare persoană dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei ROL indiferent de numărul persoanelor accidentate și că nu poate fi obligat la plata despăgubirilor ce depășesc aceste limite, cheltuielile penale ale deținătorului autovehiculului asigurat, amenzile, iar cheltuielile de executare precum și alte cheltuieli făcute în procesul penal de către deținătorul autovehiculului asigurat.
În rejudecare s-a dispus efectuarea unei noi expertize privind dinamica accidentului, dar care nu a adus elemente noi față de expertizele anterioare.
Prin decizia penală nr. 97 din 19 martie 2008 Tribunalului Vranceas -au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, de părțile civile, și de partea responsabilă civilmente SC Trans SRL, împotriva sentinței penale nr. 116 din 8 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Panciu, în dosarul nr-.
Au fost obligați apelanții la plata sumei de 150 lei fiecare, către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Criticile formulate de inculpatul s-a apreciat că nu pot fi primite deoarece din probele care dovedesc împrejurările comiterii faptelor rezultă că cel care a încălcat regulile de circulație a fost inculpatul și se referă la neatenția în conducere încălcând art. 48 al.1 din Regulamentul de aplicare a OUG/195/2002 care obligă la respectarea regimului legal de viteză, adaptarea ei la condițiile de drum și efectuarea oricărei manevre în condiții de siguranță. Ori, inculpatul circula pe de lângă acostament cu o viteză apreciabilă pentru timpul nopții, respectiv 70- 80 km/. Cu puțin timp înainte de obstacolul existent respectiv autovehiculul staționat, i-a fost distrasă atenția de schimbarea unei casete și a observat obstacolul la aproximativ 10 metri când a reacționat, dar a acroșat autovehiculul staționat.
S-a arătat că dacă ar fi fost atent pe tot parcursul anterior impactului, acesta ar fi putut observa cel puțin manevra de ocolire a celorlalți doi colegi cu care circula în linie și care au evitat impactul.
Din probele administrate cuprinzând și expertizele efectuate, s-a reținut că rezultă fără dubiu că și în situația în care n-ar fi existat triunghi reflectorizant la autovehiculul staționat, acesta avea luminile de poziție aprinse la remorcă și puteau fi observate dacă s-ar fi circulat corespunzător dispozițiilor ce reglementează această situație.
În cauză s-a făcut și un experiment judiciar care a stabilit că și în situația concretă în care s-a aflat autovehiculul staționat cu remorca încărcată cu lemne ce depășeau platforma, câmpul vizual în care puteau fi observate luminile de poziție nu s-a redus, dovadă că au fost observate de conducătorii auto dinaintea sa.
Faptul că nu s-a putut dovedi culpa conducătorului auto staționat a condus și la netrimiterea lui în judecată, situație în care s-a apreciat că nu se poate reține decât culpa exclusivă a inculpatului în modul în care instanța de fond a stabilit vinovăția, iar la individualizarea pedepsei nu se impunea reținerea unor circumstanțe atenuante din cele prevăzute de art. 74.pen.
S-a arătat că împrejurările ținând de conduita inculpatului au fost avute în vedere la aplicarea unor pedepse situate către limita minimă prevăzută de lege cu suspendarea executării.
Ca atare și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente - societatea deținătoare a autovehiculului asigurat și al cărei administrator este acesta este corect stabilită. De fapt, inculpatul nici nu a criticat cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat.
Referitor la critica formulată de partea vătămată și de moștenitorii victimei, constând în aceea că asiguratorul de răspundere civilă obligatorie SC " Asigurări! SA F nu a fost obligat în solidar cu ceilalți la achitarea prejudiciului, ca parte responsabilă civilmente, s-a apreciat că nu este întemeiată.
S-a precizat că răspunderea societății de asigurare are la bază polița de asigurare încheiată pentru autovehiculul avariat, deci este o răspundere derivând dintr-un contract și nu în calitate de parte responsabilă civilmente.
S-a arătat că în susținerile asiguratorului, făcute în apel, acesta chiar arată că în calitatea pe care o are va răspunde preluând riscurile și despăgubește prejudiciile produse terților în limitele legale potrivit anexei 3 din Ordinul CSA nr. 3108/2004 și ce excede acestor plafoane răspunde inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, respectiv societatea comercială având ca administrator pe inculpat.
Ca atare, fiind citată în cauză pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă, achitarea sumelor se va face în raport de cele stabilite prin hotărârea judecătorească care va constitui titlu executoriu direct părților prejudiciate.
S-a apreciat că nemulțumirea moștenitorilor victimei cu privire la cuantumul daunelor morale numai pentru suma de 10.000 lei nu este întemeiată, vădind o acoperire echitabilă în raport de evenimentul tragic produs și nevoia de compensație morală.
Asiguratorul SC " Asigurări" SA F, contestând cuantumul sumelor cu titlu de despăgubiri civile aduse părților civile prejudiciate, nu a avut în vedere că instanța de fond a administrat probe în acest sens, atât cu martori cât și cu acte permise de dispozițiile procedurale.
S-a arătat că în motivarea sentinței apare justificarea acestor daune acordate pe baza depozițiilor martorilor propuși la cererea părții vătămate care a suferit leziuni deosebit de grave și a pierdut complet capacitatea de muncă având și însoțitor, contravaloarea medicamentelor, regim alimentar deosebit, împrumuturi care au fost dovedite cu depozițiile martorilor, iar baza de venituri din creșterea animalelor și terenuri este pe deplin dovedită.
S-a reținut că pentru moștenitorii defunctului probele administrate conduc la concluzia că toate cheltuielile făcute se încadrează într- limită normală, fiind cele de înmormântare și datini, acoperite mai întâi prin împrumuturi, potrivit depozițiilor martorilor, și, probe admise potrivit dispozițiilor procedurale în penal. Nici una din daunele admise de instanță nu fac parte din cheltuieli neacceptate de dispozițiile legale în materie de despăgubiri pe care poate să le plătească asiguratorul.
S-a apreciat că și critica lipsei de documente privind cheltuielile de spitalizare ocazionate cu tratamentul părții vătămate în sumă de 1519,28 lei este neîntemeiată deoarece există la dosarul instanței de fond (la fila 183) comunicarea acestor cheltuieli, nefiind făcute obiecțiuni în instanță de către asiguratorul care avut reprezentant (cu delegația la fila 199 și 231 dosar instanță).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul, părțile civile, și, precum și asigurătorul Asigurări SA B - Sucursala F, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul și-a întemeiat recursul său pe dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, arătând că atât instanța de fond cât și instanța de apel au comis o gravă eroare de fapt și au dispus condamnarea sa pe nedrept.
S-a arătat că la instanța de fond i-a fost încălcat dreptul la apărare, în sensul că deși i-a fost admisă ca o probă utilă, concludentă și pertinentă audierea martorului, martor ocular al accidentului de circulație și s-a dispus citarea acestuia, inclusiv cu mandat de aducere, la momentul dezbaterilor, în mod inexplicabil și nemotivat instanța a renunțat la audierea acestui martor.
Totodată, s-a mai arătat că la instanța de apel s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză tehnică auto, iar din concluziile acestuia rezultă că, conducătorul autocamionului, nu și- îndeplinit obligațiile legale și a încălcat astfel prevederile art. 189 alin. 1, 2 sau 3 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență privind circulația pe drumurile publice.
Cu toate acesta s-a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de probele administrate, ci a reținut că accidentul s-a produs din cauza neatenției inculpatului, având în vedere o declarație a sa anterioară din care rezultă că ar fi schimbat o casetă audio. S-a precizat că instanța de apel ar fi trebuit să coroboreze declarația inculpatului cu toate celelalte probe administrate în cele două faze ale procesului penal.
S-a mai arătat că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, precizându-se că e de neînțeles modul cum s-au acordat despăgubirile către părțile ce s-au constituit părți civile atâta timp cât acestea nu au făcut dovada calității lor de părți civile și nu au făcut dovada certă a prejudiciului.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea ambelor hotărâri pronunțate și în rejudecare achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, având în vedere că acesta nu se face vinovat de comiterea faptei.
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74-76 Cod penal, respectiv să se țină cont că inculpatul a cooperat atât la urmărirea penală cât și la instanța și a fost de acord ca, în situația în care se va dovedi că este vinovat, să despăgubească părțile civile.
Părțile civile au precizat că recursurile lor vizează faptul că atât instanța de fond cât și instanța de apel, la momentul pronunțării hotărârii sub aspectul laturii civile, nu au obligat asigurătorul la plata sumelor acordate cu titlu de daune materiale și morale până la limita plafonului prevăzut de lege pentru anul 2005, iar pentru diferența care ar fi depășit acest plafon nu l-au obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursurilor promovate, casarea în parte a celor două hotărâri urmând ca în rejudecare să fie obligat asigurătorul în mod distinct la plata sumei până la limita plafonului prevăzut prin Ordinul 3108/2004 și peste această limită să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Asigurătorul SC Asigurări SA B - Sucursala Fac riticat decizia pronunțată arătând că în mod eronat s-a reținut de către Tribunalul Vrancea că asigurătorul a formulat apel împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Panciu când, de fapt, s-au depus doar precizări la dosar. De asemenea, s-a mai precizat că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legii speciale aplicabile în cauză.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursului, iar în cazul în care se va reține că inculpatul se face vinovat, instanța de judecată să aibă în vedere dispozițiile Legii 136/1995 modificată și ale Ordinului nr. 3108/2008, în vigoare la data procedurii accidentului, în sensul acordării de despăgubiri proporțional cu partea de vinovăție a inculpatului, pe baza documentelor justificative depuse.
Cu privire la recursurile formulate, apreciem că recursul asigurătorului SC - Asigurări SA B - Sucursala Fei nadmisibil, iar recursurile formulate de inculpat și de părțile civile sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Referitor la recursul asigurătorului, considerăm că acesta e inadmisibil având în vedere următoarele:
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel părțile civile și inculpatul, iar decizia pronunțată de Tribunalul Focșani consemnează că se resping apelurile formulate.
Asigurătorul a avut calitatea de intimat, deci a fost mulțumit de hotărârea primei instanțe și a declarat recurs în prezenta cauză împotriva deciziei pronunțată de Tribunal care, practic, nu a schimbat cu nimic situația existentă la fondul cauzei. Practic, s-a sărit peste o etapă, motiv pentru care apreciem că recursul declarat de asigurător e inadmisibil. În apel acesta a depus doar precizări la dosar și nu motive de apel, cum eronat a reținut Tribunalul Vrancea.
Cu privire la recururile inculpatului și ale părților civile, și apreciem că acestea sunt fondate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedură penală, motiv pentru care se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, și anume, Judecătoria Panciu, având în vedere următoarele:
Apreciem că cele două instanțe nu au avut rol activ încălcând dispozițiile art. 4 și 287 Cod procedură penală, neexercitându-și atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului. Totodată, potrivit alin. 8 al art. 287 - instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză.
Astfel, cu toate că instanța de fond a încuviințat audierea martorului ocular, ulterior instanța nu a insistat ca acest martor să fie prezent și să fie audiat încălcând astfel dreptul la apărare al inculpatului.
Din examinarea dispozițiilor art. 6 paragraf 3 lit. d din CEDO, precum și potrivit art. 11 și art. 20 din Constituție, rezultă că, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), acesta are dreptul fundamental la un proces echitabil.
Ori, în înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenție, și cum relevă jurisprudența CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit și contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului.
Totodată, apreciem că și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor aspecte esențiale, respectiv faptul că suplimentul la expertiza ce a fost efectuată în cauză scoate în evidență pe lângă vinovăția inculpatului și anumite aspecte care ar duce la concluzia că și conducătorul autocamionului staționat ar avea o parte din culpă (filele 232 și 233 din dosarul de apel). De altfel, și în raportul de expertiză aflat la dosarul de urmărire penală apare consemnat faptul că, conducătorul auto, a încălcat prevederile art. 189 din HG85/2003.
Totodată, instanța de fond nu face vorbire nici despre procesul-verbal de cercetare la fața locului existent la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că la fața locului s-a găsit un triunghi reflectorizant - în hotărârea primei instanțe și în hotărârea instanței de apel nu se face vorbire despre acest aspect.
Totodată, apreciem, în ceea ce privește latura civilă, că aceasta e soluționată necorespunzător. Astfel, referitor la părțile civile, din studiul dosarului nu rezultă cum a fost stabilită calitatea acestora, neexistând acte de stare civilă la dosar și totodată nu rezultă cum s-a pronunțat instanța pe cererile acestor părți.
Astfel, din minuta sentinței de fond rezultă că s-au acordat despăgubiri părților civile și, deși apare generic "admite pretențiile părților civile" (fiind mai mult de 2 părți, dar nu au fost nominalizate).
Totodată, din motivarea sentinței instanței de fond se deduce faptul că s-au acordat daune morale și familiei decedatului, deci moștenitorilor acestuia, însă, așa cum am precizat, prima instanță nominalizează doar 2 persoane în minută și totodată, așa cum am reliefat anterior, nu rezultă cum a stabilit calitatea procesuală a părților civile în condițiile în care nu s-au depus diligențe în exercitarea rolului activ pentru a fi depuse acte de stare civilă la dosar.
Apreciem de asemenea, că cele două hotărâri nu sunt motivate corespunzător, sunt lacunare și neargumentate, nefăcându-se o analiză amplă a probelor administrate în cauză atât în ceea ce privește latura penală cât și în ceea ce privește latura civilă.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Pentru a conchide, curtea constată o nemotivare a soluției pronunțate atât sub aspectul laturii penale cât și a celei civile. Neefectuând o cercetare judecătorească completă și nerăspunzând apărărilor formulate de părți instanța de fond a încălcat reguli de bază ale procesului penal.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 Comitetului de Miniștri ai Membre asupra eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr- muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp. art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr. 7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.
Această poziție a instanței de apel este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți".
Față de toate acestea, apreciem că în cauză sunt incidente disp. art. 3859pct. 9 și pct. 10 Cod procedură penală, motiv pentru care apreciem că se impune admiterea recursurilor promovate de inculpat și de părțile civile, casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În rejudecare, instanța va manifesta rol activ, va respecta dreptul la apărare al inculpatului, dreptul la un proces echitabil, va soluționa corespunzător atât latura penală cât și latura civilă a cauzei, va manifesta diligență în vederea depunerii de acte de stare civilă pentru stabilirea calității procesuale a părților civile, va avea în vedere toate apărările invocate de părți, precum și motivele de apel și de recurs, hotărârea urmând a fi motivată în fapt și în drept.
Se vor respecta totodată și dispozițiile art. 3858Cod procedură penală.
Se vor menține actele procedurale efectuate la instanța de fond până la termenul din 08.05.2007.
Se va respinge, așa cum am precizat, ca inadmisibil recursul declarat de asigurător.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 31.05.1975 în comuna P, județul B, CNP -, cu domiciliul în B,-, - 84,. B,. 8,. 62, sector 5) și de părțile civile, AN, și, cu domiciliul în comuna, județul B, împotriva deciziei penale nr. 97 din 19 martie 2008 Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 116 din 08 mai 2007 Judecătoriei Panciu ) și în consecință:
Casează decizia penală nr. 97/19.03.2008 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr. 116/08.05.2007 a Judecătoriei Panciu și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Panciu.
În baza art. 38517alin. (4) în ref. la art. 383 alin. (3) Cod procedură penală, menține actele procedurale efectuate de instanța de fond până la termenul din 08.05.2007.
RESPINGE, ca inadmisibil, recursul declarat de asigurătorul ASIGURĂRI SA B - SUCURSALA FOCȘANI, cu sediul în F, str. - nr. 3.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă asigurătorul - Asigurări SA B - Sucursala F la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și de părțile civile, și rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/07.11.2008
Tehnired. /2 ex./13.11.2008
Fond:
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
