Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 549/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 549

Ședința publică de la 15 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu

JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin

Procuror

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de partea civilă, asigurătorul " ROMÂNEASCĂ " - SUCURSALA V și partea responsabilă civilmente R- SA împotriva deciziei penale nr. 78/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă (art.178 Cod Penal).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 01.09.2009, în ședință publică, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 08.09.2009 și pentru azi, 15.09.2009 când,

Curtea

Asupra recursurilor penale de față.

Prin sentința penală nr. 632 din 26 2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Bârlada dispus următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 8.11.1961, în comuna, județul V, cu același domiciliu, conducător auto, fără antecedente penale, CNP -, cu privire la infracțiunea de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prev. de art. 38 din Legea nr. 319/2006.

Condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 8.11.1961, în comuna, județul V, cu același domiciliu, conducător auto, fără antecedente penale, CNP - la pedeapsa de 1(un) an și 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2,3,5 Cod penal, cu aplicarea art. 72,74 lit. a,c și art. 76 lit. d Cod penal.

În temeiul art. 71 alin.2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 3(trei) ani și 8(opt) luni, care constituie termen de încercare.

În temeiul art.71 alin. ultim Cod penal, s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art.71 alin.2 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.359 alin.1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință.

A fost respinsă ca nedovedită acțiunea civilă formulată de partea civilă și acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente R- cu sediul în comuna, județul

S-au respins pretențiile civile formulate în contradictoriu cu asigurătorul ROMÂNEASCĂ-, Sucursala

În baza art.346, art. 14 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de și obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 11.500 lei cu titlul de despăgubiri civile, din care 6500 lei cu titlul de daune materiale și 5000 lei cu titlul de daune morale.

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul art.193 Cod procedură penală a fost obligat să plătească părții civile cheltuieli judiciare efectuate de acestea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 5.10.2005, în jurul orelor 8.30-9.00, inculpatul, conducător auto angajat al "R-" SA. s-a deplasat la volanul autocamionului marca "R" cu număr de înmatriculare -, la care era tractată și o remorcă, cu număr de înmatriculare -, proprietatea societății susmenționate, pentru a transporta o cantitate de, ce urma a fi distribuită cetățenilor de pe raza satului drept retribuție pentru terenul dat în arendă la."R-" SA.

Împreună cu inculpatul s-au deplasat cu același mijloc de transport și numiții și, ingineri în cadrul aceleiași societăți, iar într-un alt autocamion, condus de numitul, ce transporta o altă cantitate de, se aflau inginerul și contabila.

Ajungând la Primăria, s-a procedat la descărcarea cantității de transportate, după care, în funcție de terenul dat în arendă de fiecare cetățean, s-a trecut la repartizarea cotei părți de cereale. Această activitate s-a desfășurat până în jurul orelor 1600, la ea participând cei doi conducători auto, contabila, cei trei ingineri cât și numitul, agent de pază în cadrul aceleiași societăți, care locuind în satul Poșta din componența comuna, s-a deplasat în acea zi direct la primăria acestei comune.

După finalizarea activității de distribuire a cerealelor, majoritatea celor prezenți, au hotărât să se deplaseze la un bar situat peste drum de primăria comunei și să se "cinstească" cu o bere.

Deși în jurul orelor 1630numita le-a solicitat celor din bar să vină la mașină pentru a pleca, întrucât era târziu și se întuneca, trimițând în acest sens de mai multe ori în bar pe numitul, cei din local au tot amânat plecarea, rămânând în bar și consumând băuturi alcoolice până în jurul orelor 2130-2200.(44 dosar instanță și 111-112 )

Ca urmare, atât numita cât și numitul, agent de pază în cadrul "" SRL s-au urcat în autocamionul condus de numitul și au plecat către sediul societății din localitatea.

Potrivit declarației dată de șoferul "când am plecat, colegul care a rămas să conducă cea de a doua mașină chiar mi-a spus să merg încet să ne ajungă din urmă."(40 dosar instanță ).În același sens a declarat și (114 )

Din declarațiile celor care au fost în bar, a rezultat că pe parcursul celor 6 ore cât s-a stat în acel local, s-a consumat atât bere, cât și vin și, iar acest lucru l-au făcut atât inculpatul cât și defuncții și.

Din declarațiile martorilor (109 up. și 85 dosar instanță), (114 ), (115-116 și 40 dosar instanță), (106-107 și 42 dosar instanță) a rezultat că inginerul a fost cel care a insistat cel mai mult ca cei rămași să se cinstească să-și prelungească șederea și chiar la un moment dat, în jurul orei 1900, când martorul și inculpatul au solicitat celor prezenți să plece, sens în care s-au urcat în mașină și au pornit-o, " a refuzat să meargă spunând că noi n-o să avem inima să-l lăsăm acolo " (106 )

În jurul orelor 2200- 2230, toți cei prezenți în bar au hotărât să plece către comuna, astfel că lângă șoferul au urcat în ordine, și, acesta din urmă lângă portiera din dreapta a cabinei autocamionului.

În timp ce se deplasau de 244 A pe traseul de drum - Poșta, la aproximativ 1,5 km de satul, în dreptul satului Poșta, numiții și au căzut din cabina autocamionului și, lovindu-se de marginea carosabilului, s-au accidentat mortal.

În ceea ce privește pe defunctul, din raportul de expertiză medico-legală nr.175/N din 7.10.2005 a serviciului Medico-Legal Județean V(80-82 ) a rezultat că moartea acestuia a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, survenite ca urmare a unui politraumatism, cu fracturi multiple(costale, coloană vertebrală) și rupturilor multiple de organe interne( de plămâni cu hemotorax secundar, ruptură de ficat cu hemoperitoneu secundar), accident de trafic rutier, leziunile s-au putut produce prin mecanismul de cădere și comprimare parțială( a regiunii toracale) sub roțile unui autovehicul în mers; între leziunile constatate și moarte există o legătură de cauzalitate directă necondiționată; sângele recoltat de la cadavru conținea 1,75 g%o alcool, concentrație căreia din punct de vedere clinic îi corespunde o stare de confuzie mintală importantă, dezorientare, amețeli; umoarea vitroasă conținea 2,15%o alcool.

Deși nu a decedat pe loc, în noaptea respectivă, fiind condus la Spitalul Județean V iar apoi la Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " I, acesta a decedat la data de 12.10.2005.

Din raportul de constatare medico-legală nr.S/1485 din 18.11.2005 a IML I(86-88 ) a rezultat că moartea numitului a fost violentă, ea s-a datorat comei determinate de leziunile meningo-cerebrale grave (hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală și cerebeloasă) produsă în cadrul unui traumatism cranio -cerebral; leziunile traumatice constatate la cadavru pledează pentru producerea lor prin cădere de la înălțime dintr-un vehicul aflat în mișcare, în cadrul unui accident rutier; dat fiind perioada de supraviețuire nu s-au prelevat probe pentru dozarea alcoolemiei la momentul decesului.

După producerea accidentului, la locul faptei au venit organele de poliție care au procedat la cercetarea locului faptei și recoltarea de probe biologice de la conducătorul auto.

Din buletinul de analiză toxicologică nr.1152/A/7.10.2005 eliberat de Serviciul Medico -Legal Județean V(25 ) a rezultat că la ora 245, când i s-au recoltat probe biologice, conducătorul auto avea o alcoolemie de 1,90 g%o la prima probă recoltată și 1,55 g%o la ora 345,la cea de-a doua probă recoltată.

Datorită orei târzii când inculpatului i s-au recoltat probe biologice, raportat la ora producerii accidentului, în cauză s-a dispus efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.531/A/08.11.2006 privind calculul retroactiv al alcoolemiei eliberat de IML I(44-46 ) a rezultat că la orele 2200-2230, când cu aproximație s-a produs accidentul, inculpatul ar fi avut o alcoolemie cuprinsă între 3,20-3,40 g%o și aceste valori ar fi putut influența conducerea în siguranță a unui autovehicul.

Totodată, în expertiză s-a menționat că între orele 2200-2230când s-a produs accidentul, alcoolemia inculpatului se afla pe o ascendentă și între alcoolemie și forma de manifestare clinică nu s-au putut da relații strict matematice, reactivitatea individului fiind mult diferită,fie printr-o susceptibilitate individuală, fie printr-o toleranță față de alcool.

Întrucât în cursul cercetărilor, inculpatul a declarat că ar fi consumat băuturi alcoolice doar în jurul orelor 1200-1300când a servit masa, în cauză s-a procedat la efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei la ora producerii accidentului, luându-se in considerare și aceasta situație.

Având ca bază declarația conducătorului auto, raportul de expertiză medico-legală nr.384/A din 25.08.2006 a IML I(36-38d.) a concluzionat că "teoretic învinuitul ar fi realizat la orele 22-2230o alcoolemie cuprinsă în intervalul 3,60-3,80 g%o, valori la care ar fi fost imposibil să conducă autovehiculul, ceea ce a arătat că în realitate ingerația de alcool a avut loc la alte ore decât cele declarate". Pentru a ajunge la această concluzie, în cuprinsul raportului s-a arătat că "aceste valori calculate sunt foarte mari. La astfel de valori persoana s-ar fi aflat în stare aproape de paralizie și ar fi fost imposibil să conducă un autovehicul".

Din certificatul de înmatriculare al autovehiculului marca"R" cu număr de înmatriculare - implicat în producerea accidentului, depus în copie la dosarul cauzei(71 ), a rezultat că acest autovehicul este din categoria autospecializată, caroseria este basculantă, transport cereale și este dotat din fabricație, doar cu două locuri.

Astfel, a devenit evident că supraîncărcarea cabinei cu încă trei persoane peste numărul de locuri prevăzut din fabricație, asociată și cu starea conducătorului auto, aflat la volan sub influența băuturilor alcoolice, au fost factori care au condus la producerea accidentului susmenționat.

Astfel, prin faptele sale inculpatul a încălcat dispozițiile art.148 pct. 2, 3 din HG1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de Aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care interzice conducătorului de autovehicul"2.să transporte în autovehicul sau tramvai mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare; 3. să transporte persoane în stare de ebrietate pe motocicletă sau în cabina ori în caroseria autovehiculului destinat transportului de mărfuri;"

De asemenea au fost încălcate disp.art.87 al.1 din OG195/2002, republicată cu modificările la zi, care prevede ca infracțiune "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani."

Din raportul de expertiză medico-legală nr.175/N din 7.10.2005 a serviciului Medico -Legal Județean V(80-82 ) și din declarațiile tuturor martorilor care au rămas să consume băuturi alcoolice în barul din satul, a rezultat că ambele victime consumaseră alcool. În acest sens s-a reținut declarația martorului (42 dosar instanță) potrivit căreia: "Când am plecat și se aflau sub influența băuturilor alcoolice mai tare decât cei care eram acolo, abia se țineau pe picioare, noi ceilalți, eu, și șoferul nu eram în stare avansată de ebrietate."

În ceea ce privește sistemul de închidere a portierei din dreapta a autocamionului, instanța a reținut că, deși acesta suferise anumite modificări, acestea nu erau de natură să afecteze siguranța circulației întrucât pe de parte, autocamionul avea revizia tehnică făcută trecând deci de controlul efectuat de autoritatea județeană în domeniu (70 ), iar pe de altă parte, potrivit declarațiilor date de martori, portiera avea acel sistem de închidere de câțiva ani și niciodată nu s-a deschis singură în mers.

În acest sens, martorul a declarat: "Consider că sistemul de închidere de la portiera din dreapta a mașinii din care au căzut cei doi colegi ai noștri nu se putea deschide accidentalpentru a deschide ușa trebuia să mâna între scaun și portieră, sistemul de închidere fiind mai jos față de nivelul scaunului"(40 dosar instanță) iar martorul a declarat: "Imediat după accident, după ce cele două persoane au fost transportate la morgă și spital, noi am mers la sediul poliției iar organele de poliție au testat dacă portiera se închidea corespunzător. Astfel au închis-o și deschis-o de mai multe ori, au tras de ea, chiar au lovit-o și s-au împins în ea, pentru a stabili dacă aceasta era posibil să se deschidă în timpul mersului, fără a fi acționată de vreunul care eram în cabina autocamionuluiEu am folosit acest autocamion în campaniile agricole și deși sistemul de închidere nu acea acel, nu am avut niciodată probleme cu acea portieră să se deschidă singură instantaneu."(109-110 ).În același sens a fost și declarația martorului (114 ).

Prin actul de sesizare a instanței inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.37 din Lg.90/1996(actualmente art.38 din Lg.319/2006), reținându-se că în condițiile în care era conducător auto profesionist și se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, acesta a încălcat și prev. art.37 din Lg.90/1996 care stipulează că "Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la protecția muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracțiune."

În acest sens au fost invocate prev.art.24 din Lg.90/96, modificată prin Lg.177/2000, care menționează: constituie accident de muncă "vătămarea violentă a organismului precum și intoxicația acută profesională, care au loc pe timpul procesului de muncă sau îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, indiferent de natura juridică, în baza căruia se desfășoară activitatea și care provoacă incapacitatea temporară de muncă, cel puțin trei zile sau deces".

Este de asemenea accident de muncă:."d) accidentul survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliul și invers".

Referitor la acest aspect instanța a avut în vedere Dosarul de cercetare a evenimentului (124-199 ) întocmit de către Inspecția -Inspectoratul Teritorial d e Muncă V, în care la 134 s-a reținut că "Accidentul mortal suferit de și nu este accident de muncă deoarece nu îndeplinește prev. art.24 din Lg.90/96, republicată și art.4 din SECȚIUNEA I- Definiția și clasificarea accidentului de muncă, CAP.I -metodologie privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea, evidența accidentelor de muncă și declararea, confirmarea, înregistrarea, raportarea, evidența bolilor profesionale precum și a celorlalți indicatori care definesc morbiditatea profesională motivat de următoarele:

- între orele 16.00-22.00, salariații nu au îndeplinit sarcini de serviciu aceștia consumând băuturi alcoolice în comuna;

- la terminarea obligațiilor de serviciu salariații trebuiau să se deplaseze la unitate".

Totodată, instanța a constatat că, raportat la disp.art.24 al.2 lit.d din Lg.90/1996, este accident de muncă "accidentul survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers", ori în cauză, situația concretă ce se circumscrie accidentului nu poate fi reținută ca timp și traseu normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu, întrucât salariații au rămas de bună voie, în contra obligațiilor pe care le aveau față de angajator, să consume băuturi alcoolice peste programul de lucru.

Referitor la acest aspect, instanța a reținut că programul normal de lucru al salariaților era între orele 0800și 1600, potrivit adeverinței depuse la 63 dosar instanță fond, sau până la îndeplinirea sarcinilor de serviciu repartizate, fapt care în ziua de 5.10.2005 s-a întâmplat în jurul orei 1530-1600, după cum a rezultat din declarațiile tuturor martorilor care au participat la îndeplinirea activității din acea zi.(40-44 dosar instanță.)

Pentru considerentele indicate, instanța a constatat că ansamblul factorilor de timp și mod de desfășurare a accidentului nu au fost de natură să-l circumscrie în sfera accidentelor de muncă, motiv pentru care a considerat că în cauză nu poate fi reținută în sarcina inculpatului fapta prev. de art.38 din Legea 319/2006(fostul art.37 din Lg.90/1996) întrucât aceasta nu există din moment ce după ora 16.00 salariații care au rămas în bar să consume băuturi alcoolice, nu se mai aflau implicați în procesul muncii.

Pentru aceste motive, instanța a dispus achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.38 din Lg.319/2006 întrucât fapta nu a existat.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul judecății cât și la urmărirea penală, a rezultat că cel din culpa căruia s-a produs accidentul care a condus la decesul numiților și, a fost inculpatul care, nerespectând reguli elementare în conducerea autovehiculului, a determinat producerea acestui accident. În egală măsură însă, instanța a reținut culpa concurentă a victimelor care, prin atitudinea lor de a rămâne peste program să consume băuturi alcoolice și de a urca, de bună voie, în cabina autocamionului mai multe persoane decât numărul locurilor, supraaglomerând-o, au creat posibilitatea producerii accidentului prin acționarea din interior a sistemului de închidere a portierei din dreapta autocamionului.

În considerarea celor mai sus-expuse, instanța a reținut că fapta inculpatului care, în data de 5.10.2005, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege a condus pe drum public un vehicul cu tracțiune mecanică, a nesocotit prev. art.148 pct.2 și 3 din HG1391/2006, cauzând un accident ce a avut drept consecință decesul a două persoane și care a realizat elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2, 3, 5 Cod penal.

Sub aspectul elementului subiectiv, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție cerută de normele penale amintite, și anume culpa.

În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii amintite.

În vederea stabilirii și aplicării pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare prev. de art.72 pen. Cu referire distinctă la persoana inculpatului și la gradul de pericol social al faptei, s-a reținut că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, se bucura de o bună reputație în societate și a regretat fapta comisă.

Ca modalitate de executare a pedepsei, a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, instanța a dispus, în baza art.81 și art.82 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, iar în baza art.359 al.1 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință.

Asupra acțiunii civile alăturată celei penale instanța, având în vedere și cele expuse mai sus, a reținut următoarele:

Fapta inculpatului a antrenat răspunderea sa delictuală, în temeiul disp.art.998 Cod civil.

Având în vedere faptul că, atât inculpatul cât și victimele, prin atitudinea lor de a nesocoti obligațiile avute față de angajator, prin rămânerea după program în scopuri personale, respectiv, în vederea consumării de băuturi alcoolice, au făcut posibilă producerea acestui accident, în sarcina angajatorului neputând fi reținute ca întrunite principiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, instanța a constatat că în cauză nu poate fi angajată răspunderea delictuală a R- citată în calitate de parte responsabilă civilmente.

Pentru angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca fapta cauzatoare de prejudicii să fi fost săvârșita de către prepus in exercitarea funcției încredințată de către comitent.

În acest sens, comitentul răspunde pentru tot ceea ce prepusul săvârșește în cadrul normal al funcției ce i-a fost încredințată, dar și pentru exercitarea abuzivă a acesteia cu condiția însă ca între exercitarea abuzivă și funcția încredințată să existe cel puțin o corelație necesară iar fapta ilicită să fi fost săvârșită în interesul comitentului sau cel puțin să existe o aparență că este săvârșită în interesul acestuia.

Or, în cazul de față, din situația de fapt reținută de instanță așa cum reiese din probatoriu, a rezultat că atât inculpatul cât și cele două persoane decedate au acționat în interes personal și nicidecum în interesul comitentului, aspect ce a rezultat din împrejurarea că după terminarea programului de lucru sau îndeplinirea sarcinilor repartizate, salariații societății -in acest caz inculpatul si cele doua victime - aveau obligația de a se întoarce la sediul societății pentru a preda autocamionul și încărcătura rămasă.

A rezultat așadar ca activitatea infracțională a inculpatului a fost doar prilejuită de funcția pe care acesta o ocupa neavând nici o legătură cu exercitarea normală a atribuțiilor ce-i reveneau in funcția de conducător auto pe care i-o încredințase comitentul.

În ceea ce privește pretențiile civile formulate de, concubina persoanei decedate, instanța a constatat că, deși aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material și 10.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul moral, și în dovedirea prejudiciului suferit a solicitat proba cu doi martori, pe care s-a obligat să-i aducă personal, neindicând adresele acestora, ulterior nici partea civilă și nici martorii acesteia nu s-au prezentat în instanță, deși prin adresă instanța i-a pus în vedere să se prezinte cu martorii solicitați(141 dosar ). Față de această situație instanța a respins ca nedovedită acțiunea civilă formulată de.

Sub aspectul pretențiilor civile formulate de partea civila, care a solicitat suma de 250.000 lei (2,5 miliarde Rol) cu titlul de daune materiale si suma de 100.000 lei(1 miliard Rol) cu titlul de daune morale, instanța a reținut că doar o parte din prejudiciile cauzate de inculpat acestei părți civile au caracter actual, cert și determinat(determinabil).

Astfel, prin înscrisul depus la 88 dosar, partea civilă a arătat că soțul ei avea un salariu lunar cu 420 lei mai mare decât al său și având în vedere că acesta urma să iasă la pensie abia peste 8 ani, a solicitat din aceasta diferența de salariu pentru cei 8 ani de zile până la pensie, respectiv suma de 20.160 lei.

De asemenea, a depus la dosar, 91-92, chitanțe prin care a dovedit că a achitat o datorie personală a defunctului soț, după decesul acestuia, în valoare de 6.438 lei, depunând la 93-96 dosar, titlul executoriu în baza căruia, în calitate de moștenitoare a achitat datoria defunctului.

A depus, totodată, chitanță doveditoare a achitării contravalorii masteratului fiicei lor după decesul soțului și chitanțe atestând costul monumentului funerar(97-99 dosar).

De asemenea, partea civilă a depus file din registrul de venituri si încasări ale defunctului, arătând că acesta avea teren primit în arendă de la vecini și obținea anumite venituri peste cele salariale. Astfel, a arătat partea civilă că de pe terenurile cultivate cu soarelui in anii 2002-2005 defunctul a obținut in medie anuală suma de 16.016 lei si care, înmulțită cu 8 ani(până când s-ar fi pensionat ) ar fi condus la un total de 128.128 lei din care ar fi aparținut părții civile. In același fel a calculat si pentru suprafețele pe care le-ar fi avut in arenda cultivate cu.

În dovedirea susținerilor, a depus la dosar copii ale calculelor efectuate de defunct în caietul său personal, copii ale titlurilor de proprietate ale persoanelor care aveau teren dat în arenda defunctului si semnături ale acestor persoane.

Totodată, partea civila a solicitat in dovedirea prejudiciului material si moral suferit proba cu martori, fiind audiați (56-57), (58) si (59).

Prin adresa depusa la 65 dosar, a rezultat că numitul nu figura în evidențele Primăriei comuna, unde își avea domiciliul, ca proprietar de utilaje agricole(tractor, combina etc.) în perioada 1995-2005.

Din analiza actelor depuse la dosar, instanța a apreciat că în cauză partea civilă a făcut dovada unui prejudiciu material actual, cert si determinat în valoare de 13.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeni ulterioare (ce au rezultat din declarația martorei ) și monumentul funerar (98-99).

In ceea ce privește veniturile suplimentare obținute de defunct din arendarea terenurilor, cu atât mai mult cu cât defunctul nici nu figura în evidența ca proprietar de utilaje agricole, instanța a apreciat că aceste venituri nu se încadrează în categoria celor determinabile din moment ce nu reprezentau o sursa certă, permanenta si determinata de venituri.

Referitor la datoriile personale ale defunctului, instanța a apreciat că acestea au revenit soției defunctului în calitate de moștenitoare a patrimoniului defunctului, cu pasivul si activul existent in patrimoniul defunctului, iar inculpatul nu a putut fi ținut a răspunde pentru datoriile victimei anterioare momentului decesului.

In același sens, instanța a apreciat ca partea civila nu a făcut dovada faptului ca s-ar fi aflat în nevoie, respectiv în întreținerea defunctului soț pentru a solicita J din surplusul salarial lunar realizat de acesta pana la vârsta pensionarii.

In ceea ce privește contravaloarea masteratului fiicei defunctului, din adeverința depusa la 89 dosar rezulta că aceasta a făcut demersurile necesare pentru a beneficia de pensie de urmaș, având astfel asigurata o sursa de venituri.

In ceea ce privește prejudiciul moral, existenta acestuia este incontestabila și rezultă și din declarația martorei (59), instanța apreciind că suferința de natură morală cauzată părții civile prin pierderea soțului se ridică la suma de 10.000 lei.

Față de situația mai sus expusă, în temeiul art.346, art.14 Cod procedură penală coroborat cu art.998 cod civil instanța a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata sumei totale de 11.500 lei cu titlul de despăgubiri civile (6.500 lei daune materiale și 5000 lei daune morale) către, instanța stabilind această sumă ca urmare a reținerii culpei victimei în proporție de 50%.

In cauză a fost citată în calitate de asigurator Româneasca A, Sucursala V întrucât la data de 5.10.2005 R- avea încheiată, pentru autocamionul cu nr.-, polița de asigurare obligatorie de răspundere civila auto seria - nr.- (46 dosar).

Din precizările făcute în scris de Româneasca A, Sucursala V, și depuse la 80-82, și din analiza disp.art.19 și art.22 din Ordinului invocat, respectiv nr.3108/2004, a rezultat că în cauză nu a fost vorba despre un accident de circulație, nici o persoană nu a fost accidentată de autovehiculul asigurat, și de altfel nici autospeciala nu a prezentat avarii, ci fapta a rezultat ca urmare a neatenției și culpei victimelor care fiind sub influența băuturilor alcoolice s-au îngrămădit în cabina autocamionului și au căzut ca urmare a deschiderii portierei în mers.

Față de această situație, instanța de fond a reținut că în cauză nu a fost vorba despre un accident de circulație pentru care a fost încheiată polița de asigurare de răspundere civilă obligatorie, instanța, constatând că în cazul de față Româneasca A nu poate fi obligată să răspundă în calitate de asigurator pentru inculpat, care nu avea încheiată asigurare, și nici pentru culpa victimelor, motiv pentru care a respins pretențiile civile formulate în contradictoriu cu această societate de asigurări, inculpatul fiind singurul obligat să acopere, proporțional cotei sale de culpă, prejudiciul cauzat.

Inculpatul a fost obligat, în temeiul art.191 Cod procedură penală să plătească cheltuieli judiciare către stat in suma de 400 lei, din care 250 lei în cursul urmăririi penale, stabilite prin rechizitoriu, și 150 lei în cursul judecații.

Întrucât la 86-87 dosar a existat dovada cheltuielilor judiciare efectuate de partea civila, în sumă de 1.100 lei, instanța de fond a admis cererea acesteia de acordare a cheltuielilor judiciare și l-a obligat pe inculpat să achite acesteia suma de 550 lei reprezentând 50% din cheltuielile efectuate, proporțional culpei reținute în sarcina inculpatului.

Împotriva sentinței penale nr.632/26.09.2006 a Judecătoriei Bârlad, în termenul prevăzut de art. 363 alin.2 și 3 Cod procedură penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și partea civilă.

În motivarea apelului declarat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlada susținut că:

În mod greșit instanța de fond a pronunțat achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.38 din Legea 319/2006 (fost art.37 din Legea 90/1996), soluție pe care o apreciază ca fiind nelegală.

Instanța de fond a invocat dosarul de Cercetare a evenimentului întocmit de Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă V - în care, la fila 134 s-a reținut Accidentul mortal suferit de și nu este accident de muncă deoarece nu îndeplinește prevederile art.24 din Legea 90/1996 republicată, art.4 Secțiunea I, motivat de următoarele:

- Între orele 1600-2200salariații nu au îndeplinit sarcini de serviciu, aceștia consumând băuturi alcoolice în comuna;

- La terminarea obligațiilor de serviciu salariații trebuiau să se deplaseze la unitate

A apreciat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad că instanța de fond a motivat că raportat la dispozițiile art.24 alin.2 lit. a din Legea 90/1996 republicată este accident de muncă accidentul survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers, însă în cauză situația concretă, circumscrisă accidentului nu putea fi reținută ca timp și traseu normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu. Inculpatul și însoțitorii săi se aflau în afara orelor de program, care se desfășoară în intervalul orar 800-1600, sau până la îndeplinirea sarcinilor de serviciu repartizate.

A mai susținut Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad în apelul declarat că instanța de fond a reținut în motivare dosarul de Cercetare a evenimentului întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă V, dar nu a sesizat caracterul contradictoriu al acestuia. Astfel, pe aceeași pagină (fila 134) s-a propus și începerea urmăririi penale față de pentru infracțiunea prev. de art.37 din Legea protecției muncii nr.90/1996, republicată. De fapt, aprecierea că nu este un accident de muncă se referea la cele două victime și nu la persoana inculpatului.

Pe de altă parte, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlada considerat că instanța de fond nu a observat că raportat la împrejurările accidentului inculpatul nu se afla în situația prevăzută de art.24 lit. d din Legea 90/1996, republicată, respectiv în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers. Situația prevăzută de fapt la art.24 lit. d din Legea 90/1996 se referă la un alt gen de împrejurări în care o victimă se deplasează în mod constant și repetat de la un domiciliu spre același loc de muncă caracterizat prin stabilitate. După cum a rezultat din lucrările dosarului inculpatul se deplasa din localitatea unde primise sarcina să ducă un transport () spre sediul societății care se află în comuna. De fapt, inculpatul se afla în situația prevăzută de art.24 alin.1 din Legea 90/1996 în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, deoarece trebuia să conducă camionul și încărcătura (grâul rămas) la sediul societății, textul de lege neoperând nicio distincție dacă deplasarea se face sau nu în timpul sau în afara programului de lucru, sau dacă conducătorul a consumat sau nu băuturi alcoolice.

În motivarea apelului declarat s-a mai apreciat că în mod greșit instanța de fond nu a obligat partea responsabilă civilmente - SC R- SA în solidar la plata de despăgubiri, deoarece răspunderea comitentului pentru fapta prepusului se angajează și în situația în care acesta consumă băuturi alcoolice.

Prin apelul declarat împotriva sentinței penale nr.632/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Bârlad, partea civilă a motivat următoarele:

În mod nelegal instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.38 din Legea 319/2006 și a apreciat în mod greșit că acesta nu se afla în executarea sarcinilor de serviciu în momentul producerii accidentului. În fapt, inculpatul se deplasa dinspre locul unde efectuase transportul, către sediul societății, unde urma să lase autovehiculul, obligațiile sale de serviciu fiind independente de programul de lucru al victimelor accidentului căci, potrivit foii de parcurs, îndeplinirea sarcinilor sale de serviciu în ziua respectivă erau ca moment terminus ora la care, revenind la sediul societății, parca autovehiculul în incinta unității. În atare situație, aplicabile sunt prevederile art.24 alin.1, iar nu cele ale art.24 alin.2 lit. "d" din Legea 90/1996, căci accidentul a survenit în răstimpul îndeplinirii de către inculpat a obligației sale de serviciu constând în conducerea camionului pe traseul și în scopul stabilite de societate la începutul zilei de lucru. Mai mult de atât au fost încălcate evident normele de protecție a muncii, atât de către inculpat (nu a confirmat semnătura pe foaia de parcurs înainte de plecarea în cursă, că autovehiculul este corespunzător din punct de vedere tehnic), cât și de către societate (instructajul de protecția muncii s-a realizat necorespunzător, nefiind consemnată data efectuării lui, materialul utilizat și semnătura persoanei care se pretinde că ar fi beneficiat de instructaj; fișa de angajare nu a fost întocmită de medicul de medicina muncii).

Partea civilă a considerat că în mod netemeinic instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă disproporționat de mică în raport cu gravitatea faptei, de lipsa de sinceritate a inculpatului și de atitudinea indiferentă a acestuia față de familiile celor două victime, fiind de neînțeles și absolut inacceptabilă coborârea cu mai bine de 3 ani sub minimul special al pedepsei prevăzute de lege, în condițiile lipsei oricărei circumstanțe atenuante legale și a unui concurs de circumstanțe judiciare atenuante și agravante, fără o motivare în fapt care să justifice o asemenea clemență:

- în condițiile în care inculpatul a condus autovehiculului având o alcoolemie extrem de ridicată (1,90 alcool pur la de grame în sânge), acceptând luarea în cabină a unui număr de persoane dublu față numărul de locuri și cunoscând faptul că mecanismul de închidere al portierei era defect (ceea ce a amplificat riscul producerii unui număr mai mare de victime), împrejurări delictuale la care se adaugă abaterile de la normele de protecția muncii constatate de Inspectoratul Teritorial d e Muncă V, denotă un grad de pericol social al faptei, incompatibil cu pedeapsa aplicată de instanța de fond și cu modalitatea de executare a acesteia;

- inculpatul a avut o poziție nesinceră în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, mințind în privința orei la care a consumat alcool și a cantității ingerate, cu scopul evident al diminuării răspunderii penale; totodată, a încercat să se disculpe în raport cu caracterul improvizat al mecanismului de închidere a portierei, susținând în mod mincinos că acesta nu permitea deschiderea accidentală în timpul mersului, susțineri infirmate de starea de fapt și de inspecția tehnică a autovehiculului;

- inculpatul nu a manifestat nicio compasiune față de partea civilă și față de familia acestea, necontribuind cu nimic în vederea atenuării suferinței provocate, măcar în ceea ce privește manifestarea unor regrete sincere.

Față de latura civilă a cauzei, partea civilă, a motivat:

În mod nelegal instanța de fond a respins pretențiile bănești formulate împotriva părții responsabile civilmente, pe considerentul că fapta săvârșită nu constituie accident de muncă, dispoziție neconformă cu probatoriul administrat în cauză.

În mod netemeinic instanța a diminuat cuantumul daunelor morale până la o cifră derizorie în raport cu suferința încercată prin dispariția soțului părții civile, de schimbare a modului de viață ca urmare a unei pierderi ireparabile, aceasta fiind nevoită să-și abB.ze casa și gospodăria prin mutarea la copii datorită neputinței de a continua viața în singurătate, într-un loc izolat.

A mai considerat partea civilă că în mod netemeinic instanța de fond a respins parte din pretențiile materiale:

- temeiul de drept al solicitării privind acordarea a Jd in surplusul financiar realizat de victimă până la vârsta la care aceasta urma să se pensioneze, nu are nicio legătură cu împrejurarea că dacă s-a aflat sau nu în întreținerea soțului, ci este consecința nemijlocită a diminuării confortului avut înainte de dispariția acestuia, ca efect nemijlocit al acțiunii iresponsabile a inculpatului, fiind un prejudiciu al cărui izvor de drept se află în prevederile Codului civil referitoare la răspunderea civilă delictuală, iar nu în dispozițiile Codului familiei, cum greșit a apreciat instanța de fond. Aceeași rațiune operează și în privința veniturilor excedentare obținute de fostul soț ca urmare a activităților desfășurate în paralel sau peste orele lucrate la societate, fiind recunoscut ca un bun specialist în culturile agricole și solicitat în acest domeniu de numeroase persoane, cărora le lucra pământul contra cost, astfel cum partea civilă a dovedit și cu martori, fiind indiferent din acest punct de vedere dacă declarase sau nu la primărie utilajele agricole folosite în procesul de producție;

- nici până în prezent fiica părții civile nu beneficiază de pensie de urmaș, cheltuielile suportate de achitate din proprie inițiativă fiind, în parte, imputabile inculpatului și părții responsabile civilmente, respectiv J din costuri;

- datoriile personale ale victimei, stabilite prin hotărâre judecătorească, au fost achitate de partea civilă, fără a-i reveni vreo obligație în acest sens (nefiind vorba de datorie comună), cheltuială pe care aceasta nu ar fi făcut-o dacă soțul acesteia ar fi rămas în viață.

Pentru dovedirea motivelor de apel, partea civilă a solicitat suplimentarea probatoriului cu acte și martori.

Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate prin apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și de partea civilă, precum și din oficiu conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, a constatat că situația de fapt reținută de instanța de fond corespunde probelor aflate la dosarul de urmărire penală, respectiv:

- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (file 4-10),

- proces-verbal de verificare a stării tehnice a autospecialei marca "R" 10215 cu numărul de înmatriculare - proprietatea SC R- SA (file 19-22);

- declarațiile părților civile (file 11-13,15);

- buletin de analiză toxicologică (fila 25);

- rapoarte de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei inculpatului (file 36-38, 40-42, 44-46);

- rapoarte de constatare medico-legală (autopsie) privind cadavrele numiților și (file 80-82, 86-88);

- declarații de martori (file 102-103, 104-105, 106-107, 108-110, 111-112, 113-114, 115-116);

- declarațiile inculpatului și a persoanei cercetate (file 91-93, 94-95, 96, 98-99, 100-101);

- copii ale contractelor individuale de muncă privind pe inculpatul și victimele și, fișa postului inculpatului, foi colective de prezență și a numitului (file 53-61, 73-74);

- copii certificat de înmatriculare autospecială marca "R" cu numărul de înmatriculare -, carte de identitate pentru același autovehicul, fișă de instructaj privind protecția muncii;

- foaie de marcul pentru autovehiculul marca "R" cu numărul de înmatriculare - din ziua de 06.10.2005 (fila 66),

precum și probelor aflate la dosarul de fond al cauzei, respectiv:

- declarația inculpatului (file 27-28);

- declarațiile martorilor, (file 40-45, 56-59, 85);

- înscrisuri depuse de SC R- SA (file 63-75);

- precizări ale SC Românească SA (file 80-82);

- acte depuse de partea civilă în dovedirea pretențiilor civile (file 86-138);

- concluzii depuse de partea civilă față de solicitarea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice (fila 142);

- concluzii scrise ale părții responsabile civilmente SC R- SA (file 143-147, 178-179);

- referat de anchetă socială cu privire la inculpatul (fila 148);

- caracterizări ale inculpatului și copii după certificatele de naștere ale copiilor acestuia și după certificatul de deces al soției (file 148-153);

- concluzii scrise ale SC Românească SA (file158-159);

Prin Decizia penală nr. 103/A/14.05.2008 Tribunalul Vasluia admis apelurile declarate de parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și partea civilă.

Rejudecând cauza au fost majorate pretențiile civile ale părții civile, respectiv de la 5000 la 10.000 lei daune morale.

A fost obligat asigurătorul SC Românească SA prin sucursala la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile așa cum au fost modificate prin această decizie.

Au fost înlăturate din sentință dispozițiile privind respingerea acțiunii civile, exercitate de partea civilă în contradictoriu cu asigurătorul SC SA și partea responsabilă civilmente SC R- SA.

Au fost înlăturate din sentință dispozițiile contrare și menținute celelalte dispoziții.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs SC ROMÂNEASCĂ SA, partea responsabilă civilmente SC R- SA și partea civilă.

Prin decizia penală nr.686/18.12.2008 a CA au fost admise recursurile formulate de SC ROMÂNEASCĂ SA, partea responsabilă civilmente SC R- SA și partea civilă, casată decizia Tribunalului Vaslui și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea apelurilor.

A reținut Curtea de APEL IAȘI că tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la cererile formulate de partea civilă în sensul că instanța nu a motivat soluția adoptată în ceea ce privește cererea părții civile de majorare a pedepsei aplicate inculpatului și nici cu privire la celelalte capete de cerere ale acțiunii civile formulată de către partea civilă. Apreciind că este vorba de omisiune esențială în sensul art.385 ind.9 pct.10 Cod procedură penală, instanța de recurs a casat integral decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare pentru soluționarea apelurilor formulate în cauză.

În rejudecare, tribunalul a avut în vedere situația de fapt reținută de prima instanță și motivele de apel așa cum au fost formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și partea civilă.

În baza probelor din dosar s-a reținut că, derularea faptelor, cronologia și succesiunea acestora este corect descrisă de prima instanță.

În contextul probelor aflate la dosarul cauzei și care au fost reținute de instanța de fond, tribunalul a apreciat că în mod greșit a considerat prima instanță că nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de nerespectare a măsurilor prev. de art.37 din Legea nr.90/1996. Instanța a motivat că ansamblul factorilor de timp și mod de desfășurare a accidentului nu este de natură să-l circumscrie în sfera accidentelor de muncă. În esență, instanța de fond a reținut că accidentul a avut loc după încheierea programului de lucru și după îndeplinirea sarcinilor de serviciu repartizate, fapt care s-a întâmplat în ziua de 05.10.2005 în jurul orelor 1530-1600. Totodată, instanța a mai reținut, în acest context, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.24 alin.2 lit. "d" din Legea nr.90/1996, republicată, în sensul că accidentul a survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la domiciliu la locul de muncă și invers.

Pentru a aprecia astfel, instanța de fond a avut în vedere procesul verbal de cercetare întocmit la data de 24.10.2006 de către specialiști din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă

Din cuprinsul acestui proces-verbal, tribunalul a reținut că s-au constatat încălcări ale normelor specifice de securitate a muncii, atât de către angajatul, care nu a verificat înainte de plecare starea tehnică a autovehiculului și nu a luat măsuri pentru ca portierele să fie în stare bună de funcționare, a transportat în cabina autovehiculului un număr de persoane mai mare (cinci pasageri) decât cel prevăzut în certificatul de înmatriculare al autospecialei -, a condus autovehiculul în sânge o alcoolemie de 1,90 g%0, cantitate de alcool ce nu respectă prevederile Regulamentului rutier, și nu a consemnat pe foaia de parcurs că autovehiculul corespunde din punct de vedere tehnic, cât și de către angajatorul, parte responsabilă civilmente, SC R- SA, care nu a efectuat în mod corespunzător instructajul de protecția muncii, nu a comunicat operativ către Inspectoratul Teritorial d e Muncă V evenimentul produs și nu a respectat prevederile art.82 și art.91 din Normele Generale de Protecția -ediția 2002 cu referire la pregătirea și instruirea în domeniul protecției muncii.

La capitolul sancțiuni contravenționale aplicate și propuneri, inspectorii din cadrul V au propus începerea urmăririi penale în ceea ce-l privește pe inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.37 din Legea 90/1996.

În concluzie, specialiștii Inspectoratului Teritorial d e Muncă V au apreciat că accidentul mortal suferit de victimele și nu este un accident de muncă nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.24 alin.1 din Legea 90/1996.

Este evident că inspectorii din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă V s-au referit la două situații distincte: încălcarea normelor de securitate a muncii de către inculpatul, încălcare realizată în condițiile săvârșirii infracțiunii prev. de art.37 din Legea nr.90/1996 (text în vigoare la acea dată) și faptul că accidentul mortal suferit de victimele și nu a survenit în urma unui accident de muncă. Această din urmă constatare nu influențează existența infracțiunii reținute prin actul de sesizare al instanței în sarcina inculpatului.

Rezultă din actele dosarului și în special din contractul individual de muncă, precum și din fișa postului că inculpatul era angajat ca șofer și avea ca principale atribuții de serviciu de a asigura buna funcționare a autovehiculului atât înainte de plecarea în cursă, cât și în timpul cursei și să respecte regulile de deplasare pe drumurile publice în conformitate cu Regulamentul rutier în vigoare.

În îndeplinirea acestor atribuții de serviciu se afla inculpatul atunci când conducea autovehiculul pe care-l avea în primire, pe traseul -, chiar dacă era în afara programului normal de lucru. La momentul respectiv, se afla în timpul procesului de muncă în sensul art.24 alin.1 din Legea nr.90/1996, iar prin încălcarea normelor de securitate a muncii a determinat producerea accidentului a căror victime au fost și.

Fapta inculpatului realizează conținutul infracțiunii prev. de art.37 din Legea nr.90/1996 devenit art.38 din Legea nr.319/2006, act normativ care a abrogat Legea nr.90/1996.

În acest context, este evident faptul că angajatorul SC R- SA are calitatea de parte responsabilă civilmente și urmează să răspundă în solidar cu inculpatul pentru pagubele pricinuite prin fapta sa.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel al părții civile cu referire la latura penală a cauzei, respectiv față de temeinicia pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a constatat că și acest motiv este fondat.

În mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74 lit. "a" și "c" Cod penal, însă, atunci când a dat eficiență acestor circumstanțe, nu a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise de către inculpat, așa cum rezultă acest pericol din nivelul extrem de ridicat al alcoolemiei și din gravitatea încălcării normelor de securitate a legislației muncii, ce au avut ca rezultat moartea a două persoane.

În aceste condiții, aplicând inculpatului o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare cu suspendarea executării, pedeapsă situată aproape de limita minimă permisă de dispozițiile art.76 lit. "b" Cod penal, instanța de fond nu a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei așa cum sunt stabilite prin dispozițiile art.72 Cod penal.

În soluționarea acțiunii civile formulate de partea civilă, în mod corect instanța a reținut culpa comună, în procent de 50%, a victimei. Victima era inginer, șef de fermă în cadrul SC R- SA. În această calitate avea autoritate față de inculpat, care era conducător auto, dar și față de celelalte persoane care, la inițiativa și insistențele victimei, au rămas să consume alcool la crâșmă. Față de rugămințile martorilor, și chiar ale inculpatului de a pleca din bar, victima a sugerat acestora să mai rămână să consume alcool. Însăși victima a insistat ca inculpatul să permită urcarea în cabina autovehiculului a tuturor celor patru persoane, condiții care, în mod evident, au favorizat producerea accidentului.

s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000 lei cu titlu de daune materiale și cu suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale. Instanța de fond a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe inculpat să-i achite părții civile suma de 11.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 6.500 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale. Instanța a considerat dovedită suma de 13.000 lei ca reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeni ulterioare și costul monumentului funerar, din care a acordat părții civile J, iar daunele morale le-a apreciat la 10.000 lei din care a acordat J din sumă, respectiv suma de 5.000 lei.

Din actele depuse de către partea civilă la dosar și din declarația martorei rezultă că toate cheltuielile făcute de partea civilă cu înmormântarea victimei, pomenile ulterioare și construirea monumentului funerar au fost de 16.688 lei. Din datele și dovezile aflate la dosarul cauzei reiese că suma ce trebuia acordată părții civile era de 8.344 lei.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că partea civilă a suferit un prejudiciu moral generat de durerea cauzată de decesul soțului, starea de nesiguranță și singurătate care au produs schimbări majore în modul ei de viață. Suma solicitată, de 100.000 lei, a fost în mod just apreciată de instanță ca fiind exagerată, însă înjumătățirea sumei de 10.000 lei, respectiv acordarea părții civile doar a sumei 5.000 lei cu titlu de daune morale este insuficientă pentru a compensa suferința acesteia. Tribunalul a apreciat că acordarea sumei de 10.000 lei părții civile cu titlul de daune morale reprezintă o justă și echitabilă compensare a prejudiciului moral suferit.

Prima instanță a motivat corespunzător de ce nu a acordat părții civile celelalte pretenții formulate. Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata următoarelor sume:

- suma de 20.160 lei reprezentând din veniturile ce le-ar fi împărțit cu partea civilă până la vârsta pensionării victimei (210 lei x 96 luni);

- suma de 6.438 lei reprezentând achitarea de către partea civilă a unei datorii personale a soțului decedat;

- suma de 605 lei reprezentând cota parte ce i s-ar fi cuvenit victimei să o achite pentru susținerea masteratului fiicei lor,;

- suma de 102.396 lei, venituri realizate din arenda de cultură de către victimă în anii anteriori decesului acesteia, reprezentând din partea de care a fost lipsită;

În mod corect instanța nu a acordat aceste sume și a motivat în mod corespunzător de ce. Astfel:

În ceea ce privește datoriile personale ale victimei, acestea alcătuiesc pasivul masei succesorale și partea civilă, în calitate de moștenitoare a preluat patrimoniul defunctului cu activul și pasivul acestuia. În această calitate a achitat partea civilă datoria contractată de victimă în timpul vieții și care constituia o obligație contractată în sensul art.32 lit. "c" din Codul familiei. Totodată trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul nu poate fi ținut să răspundă pentru datoriile victimei, anterioare momentului decesului.

Contribuția victimei la plata a din taxa de masterat pentru fiica sa este o chestiune eventuală și, de altfel, în susținerea motivelor de apel prin avocat, partea civilă a menționat că nu mai insistă asupra acestui aspect.

Referitor la veniturile suplimentare ce le-ar fi obținut victima în viitor, de la data decesului și până la împlinirea vârstei de pensionare, atât din munca suplimentară din agricultură, cât și din salariu, tribunalul a apreciat că acestea au caracterul unor venituri eventuale. Nu există elemente necesare pentru a le determina certitudinea și întinderea.

Pe de o parte, salariul și veniturile suplimentare pe care le-ar fi obținut victima depind de o multitudine de factori ce nu pot fi determinați cu certitudine, cum ar fi: existența persoanei, starea de sănătate a acesteia, existența locului de muncă, posibilitatea angajatorului de a plăti același salariu, încheierea unor noi contracte, starea climaterică, etc.

Pe de altă parte, regimul comunității de bunuri nu presupune împărțirea în mod egal a veniturilor. Obținerea unor venituri suplimentare de către victimă presupune o muncă mai susținută, suplimentară, care poate profita soțului pe durata vieții acestuia, astfel încât dobândirea unei anumite părți din venitul suplimentar era justificată. A recunoaște că același lucru se poate întâmpla după moartea victimei, înseamnă a transforma o obligație morală, a cărei respectare depinde exclusiv de voința debitorului, într-o obligație sancționată pe calea unei acțiuni în justiție.

Urmând acest raționament juridic, prima instanță, în mod justificat, a respins pretențiile menționate mai sus ale părții civile apelante.

În mod greșit instanța a respins pretențiile civile formulate în contradictoriu cu asigurătorul SC Românească SA, acceptând precizările asigurătorului în sensul că, în cauză nu este vorba despre un accident de circulație, nicio persoană nu a fost accidentată de autovehiculul asigurat, ci fapta a rezultat ca urmare a culpei și neatenției victimelor.

Aprecierea instanței de fond este contrară dispozițiilor art.75 din OUG nr.195/2002 republicată, potrivit cărora "accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții:

- s-a produs pe un drum deschis circulației publice;

- a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane -;

- în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare".

Este evident că accidentul în urma căruia cele două victime au decedat este un accident de circulație; vehiculul implicat în acest accident era asigurat, având încheiată polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr. -. În acest context, asigurătorul răspunde pentru pagubele produse de asigurat în limitele prev. de anexa 3 lit. "b" din Ordinul nr. 3108/2004 al Președintelui Comisiei de supraveghere a asigurărilor.

Pentru aceste considerente și sub aspectele arătate mai sus, în baza art.379 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală, au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și a părții civile, împotriva sentinței penale nr.632/26.09.2006 a Judecătoriei Bârlad, care va fi desființată în parte, în latura penală și civilă.

Rejudecând cauza, inculpatul, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.37 din Legea nr. 90/1996, devenit art.38 alin.1 din Legea nr.319/2006, prin abrogarea legii nr.90/1996 - cu aplicarea art.74 lit. "a", "c" și 76 lit. "e" Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare

La individualizarea pedepsei în cadrul general prev de art.52 și 72 Cod penal, au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului.

În baza art.33 lit. "a" si 34 lit. "b" Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.861Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere. Conform art.862Cod penal s-a stabilit un termen de încercare 5 ani.

Pe durata executării pedepsei au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. teza a -II - a, Cod penal în condițiile prev. de art.71 Cod penal. Conform art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II - a si b Cod penal.

Pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea;

c) să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

e) să nu conducă nici un autovehicul.

O copie a prezentei hotărâri, se va comunica la data rămânerii definitive, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui si la Postul de poliție al comunei, județul

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.864Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă în contradictoriu cu inculpatul, partea responsabilă civilmente SC R- SA si asigurător SC Românească- SA.

S-a majorat de la 6.500 lei la 8.344 lei cuantumul daunelor materiale si de la 5.000 lei la 10.000 lei cuantumul daunelor morale acordate părții civile apelante, stabilind cuantumul despăgubirilor civile la suma de 18.344 lei prin reținerea unei culpe comune în procent de 50% a inculpatului și victimei în producerea accidentului de circulație.

A fost obligat asigurătorul SC Românească - SA - prin Sucursala V, în baza Ordinului nr.3108/2004, în limitele prev. de anexa 3 lit. b, la plata sumelor stabilite, cu titlu de despăgubiri civile așa cum au fost modificate prin prezenta decizie către partea civilă.

Au fost înlăturate din sentința apelată dispozițiile privind respingerea acțiunii civile exercitată de partea civilă în contradictoriu cu asigurătorul SC Românească - SA și partea responsabilă civilmente SC R- SA.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și înlăturate dispozițiile contrarii.

În termenul prevăzut de art.3853alin.1 Cod procedură penală decizia pronunțată de tribunal a fost recurată de partea civilă, Asigurătorul Românească -Sucursala V și partea responsabilă civilmente - SA pentru motive de nelegalitate și netemeinicie ce vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.

În latura penală, sub aspectul netemeiniciei, partea civilă recurentă consideră că în mod greșit s-a reținut, alăturat culpei inculpatului, culpa concurentă a victimei la producerea accidentului.

Dată fiind răspunderea ce revenea inculpatului în prevenirea producerii accidentului, acesta fiind obligat să respecte atât prevederile nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (în privința numărului de persoane pe care le putea transporta în cabină și a interdicției de a consuma băuturi alcoolice), cât și prevederile Legii nr. 319/2006 privind normele de protecție a muncii (în privința verificării tehnice a autovehiculului înainte de plecarea în cursă și a remedierii defecțiunii de la sistemul de închidere a portierei), dispoziții pe care le-a nesocotit sau chiar le-a încălcat în mod flagrant, culpa acestuia nu poate fi egală cu cea a persoanelor transportate.

În latură civilă, criticile formulate vizează acordarea în parte a pretențiilor materiale, prin ignorarea probatoriului administrat, precum și cuantumul redus al daunelor morale acordate în condițiile în care au fost probate consecințele traumatizante ale faptei inculpatului, atât sub aspectul suferinței încercate, cât și al schimbărilor petrecute în viața personală ca efect nemijlocit al pierderii soțului.

Asiguratorul Românească SA -Sucursala V, prin reprezentanții legali a criticat decizia pronunțată de tribunal sub aspectul obligării la plata sumelor reprezentând daune materiale și morale în condițiile în care în speță nu a avut loc un accident de circulație între două autovehicule, nicio persoană nu a fost accidentată de autovehiculul asigurat, ci fapta s-a produs ca urmare a culpei și neatenției victimelor.

Partea responsabilă civilmente SA nu a depus în scris motivele de recurs prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, conform prevederilor art. 38510alin. 2 Cod procedură penală, iar reprezentanții săi nu s-au prezentat în instanță pentru a le susține oral cu ocazia dezbaterii recursurilor.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile invocate ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 10,14 și alin. 2 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în art. 3859alin. 3 Cod procedură penală curtea reține următoarele:

Instanța de apel însușindu-și argumentele primei instanțe în stabilirea situației de fapt dar și pe baza propriului examen în evaluarea probatoriului administrat, în mod judicios și temeinic motivat a reținut vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

În contextul împrejurărilor concrete în care s-au comis faptele, în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat, s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2,3 și 5 Cod penal și nerespectarea obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prev. de art. 37 din Legea nr. 90/1996 - devenit art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, prin abrogarea Legii nr. 90/1996, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

Așa cum rezultă din decizia recurată, instanța de apel a efectuat un amplu examen al probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și în prima instanță, pe care le-a evidențiat expres, al căror conținut susțin culpa concurentă a victimei în producerea accidentului.

Curtea consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin.2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod cert următoarea situație de fapt:

Inculpatul, conducător auto la "R-", în ziua de 5 oct. 2005 s-a deplasat la volanul autocamionului marca "R", cu număr de înmatriculare -, la care era tractată și o remorcă, cu număr de înmatriculare -, proprietatea societății susmenționate, pentru a transporta o cantitate de, ce urma a fi distribuită cetățenilor de pe raza satului drept retribuție pentru terenul dat în arendă la SC "R-"

Împreună cu inculpatul s-au deplasat în același mijloc de transport și numiții și, ingineri în cadrul aceleiași societăți, iar într-un alt autocamion condus de numitul ce transporta o altă cantitate de, se aflau inginerul și contabila.

După finalizarea activității de distribuire a cerealelor, în jurul orei 16,00, cei prezenți au hotărât să se deplaseze la un bar din comună pentru a consuma băuturi alcoolice unde au rămas până în jurul orei 21,30 -22,00.

În jurul orei 22,30 în cabina autocamionului condus de șoferul care era dotat din fabricație doar cu două locuri, conform certificatului de înmatriculare, au urcat, și și, în timp ce se deplasau pe 244 pe traseul de drum -, la o distanță de aproximativ 1,5 km de satul, pe raza satului Poșta, numiții și au căzut din cabina autocamionului și s-au lovit de marginea carosabilului, accidentându-se mortal.

Din buletinul de analiză toxicologică nr. 1152/A din 7.2005 eliberat de Serviciul Medico -Legal Județean Var ezultat că la ora 2,45 când i s-au recoltat probe biologice, conducătorul auto avea o alcoolemie de 1,90 gr%o la prima probă recoltată și 1,55 gr%o la ora 3,45 la a doua probă recoltată.

Datorită orei târzii la care s-au recoltat probele biologice și, raportat la ora producerii accidentului, în cauză s-a dispus efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei.

Potrivit raportului de expertiză medico -legală nr. 531/A din 8.11.2005 eliberat de IML I, la orele 22,00-22,30 când cu aproximație s-a produs accidentul, inculpatul ar fi avut o alcoolemie cuprinsă între 3,20-3,40 gr%o și aceste valori ar fi putut influența conducerea în siguranță a unui autovehicul.

Totodată, din raportul de expertiză medico legală (autopsie) și din declarațiile martorilor care au consumat băuturi alcoolice în barul din satul, a rezultat că ambele victime consumaseră alcool.

Astfel, este evident faptul că supraîncărcarea cabinei cu încă trei persoane peste numărul de locuri prevăzut din fabricație, asociată și cu starea conducătorului auto aflat la volan sub influența băuturilor alcoolice, au fost factori ce au condus la producerea accidentului.

Inculpatul, prin acțiunea sa a încălcat prevederile art. 148 pct. 2,3 din HG1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care interzice conducătorului de autovehicul "2-să transporte în autovehicul sau tramvai mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare; 3-să transporte persoane în stare de ebrietate pe motocicletă sau în cabină ori în caroseria autovehiculului destinat transportului de mărfuri".

De asemenea, au fost încălcate și dispozițiile art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată cu modificările la zi, care prevede ca infracțiune "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractor de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".

În consecință, în mod fondat s-a reținut că fapta inculpatului care, în seara zilei de 5 octombrie 2005, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, a condus pe drum public un vehicul cu tracțiune mecanică și a nesocotit prevederile art. 148 pct. 2 și 3 din HG1391/2006, cauzând un accident ce a avut drept consecință decesul două persoane, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2,3,5 Cod penal.

În contextul probelor aflate la dosarul cauzei și care au fost reținute de instanța de fond, în mod just tribunalul a apreciat că ansamblul factorilor de timp și mod de desfășurare a accidentului este de natură să-l circumscrie în sfera accidentelor de muncă.

Rezultă din actele dosarului și în special din contractul individual de muncă, precum și din fișa postului că inculpatul era angajat ca șofer și avea ca principale atribuții să asigure buna funcționare a autovehiculului atât înainte de plecarea în cursă cât și în timpul cursei și să respecte regulile de deplasare pe drumurile publice în conformitate cu Regulamentul rutier în vigoare.

În momentul producerii accidentului inculpatul se deplasa dinspre locul unde efectuase transportul de cereale, către sediul societății, autovehiculul urmând să fie parcat în incinta unității.

În atare situații situație sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 90/1996, căci accidentul a survenit în timpul procesului de muncă, al îndeplinirii de către inculpat a obligației sale de serviciu constând în conducerea autocamionului pe traseul și în scopul stabilite de societate la începutul zilei de lucru.

Mai mult, s-au constatat încălcări ale normelor speciale de securitate a muncii atât de către angajatul (nu a verificat înainte de plecarea în cursă starea tehnică a autovehiculului și nu a luat măsuri pentru ca portierele să fie în stare bună de funcționare, a transportat în cabina autocamionului un număr de persoane mai mare -cinci pasageri decât cel prevăzut în certificatul de înmatriculare a autospecialei -, a condus autovehiculul cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, nu a consemnat pe foaia de parcurs că autovehiculul corespunde din punct de vedere tehnic), cât și de către angajator - "R-" SA (nu a efectuat în mod corespunzător instructajul de protecția muncii, nu a comunicat operativ către ITM V evenimentul produs și nu a respectat prevederile art. 82 și art. 91 din Normele generale de protecția muncii cu referire la pregătirea și instruirea în domeniul protecției muncii).

În acest context este evident faptul că în seara zilei de 5 octombrie 2005, în timp ce conducea autocamionul pe care îl avea în primire, pe traseul -, inculpatul se afla în timpul procesului de muncă în sensul art. 24 alin. 1 din Legea nr. 90/1996, iar prin încălcarea normelor de securitate a muncii a determinat producerea accidentului a căror victime au fost și, fapta comisă realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 90/1996, devenit art. 38 din Legea nr. 319/2006, act normativ care a abrogat Legea nr. 90/1996.

Față de cele reținute este evident că angajatorul "R-" SA are calitatea de parte responsabilă civilmente și este antrenată răspunderea sa solidară cu inculpatul pentru pagubele pricinuite prin fapta sa.

Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, instanțele de fond și de apel au valorificat toate probele administrate și au dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepselor.

În cazul infracțiunilor la legea circulației care au avut ca urmare decesul victimei există posibilitatea reparării prin echivalent a prejudiciului produs; cu prilejul rezolvării laturii civile nu se pot acorda despăgubiri decât cele care rezultă în mod direct din acțiunea inculpatului calificată ca infracțiune și pentru care inculpatul este condamnat.

Stabilind în sarcina inculpatului obligația de a repara prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor instanțele în mod just au reținut că partea civilă este îndreptățită la despăgubiri reprezentând daune materiale și daune morale.

În soluționarea acțiunii civile, în mod corect s-a reținut alături de culpa inculpatului în producerea accidentului și culpa concurentă a victimei în procent de 50%, care, prin atitudinea sa, de a consuma băuturi alcoolice și de a insista ca inculpatul să permită supraaglomerarea cabinei autocamionului, a creat posibilitatea producerii accidentului, prin acționarea din interior a sistemului de închidere a portierei din dreapta autovehiculului.

Sub acest aspect critica formulată de partea civilă nu este fondată.

Totodată, curtea nu poate reține nici critica recurentei cu privire la greșita apreciere a cuantumului daunelor materiale și morale acordate.

Potrivit prevederilor art. 14 din Codul d e procedură penală și are art. 998 și 999 din Codul civil despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin infracțiune trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate.

Ca atare, cheltuielile im puse de evenimentul morții victimei (cheltuielile de înmormântare, cele ocazionate de comemorările ulterioare și costul monumentului funerar) îndreptățesc partea civilă la o despăgubire în sumă de 8.344 lei (prin reținerea culpei concurente, în procent de 50%), între aceste cheltuieli și infracțiunea de ucidere din culpă existând legătură cauzală, despăgubire stabilită pe baza probelor administrate și nu în mod arbitrar.

În mod corect și motivat corespunzător au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate de partea civilă (1/2 din veniturile ce le-ar fi obținut victima până la vârsta pensionării, achitarea unei datorii personale a victimei, cota parte ce urma să o achite victima fiicei lor - pentru susținerea masteratului, venituri realizate din arenda de cultură în anii anteriori decesului victimei).

Referitor la veniturile suplimentare pe care le-ar fi obținut victima în viitor din munca prestată în agricultură, în mod just s-a apreciat că aceste venituri au caracterul unor venituri eventuale, fără a exista elemente concrete, necesare pentru a le determina certitudinea și întinderea, sub aspectul veniturilor suplimentare, prejudiciul neavând caracter cert - condiție esențială pentru respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, acestea au la fel ca orice prejudiciu, un caracter păgubitor, ce dă naștere obligației de reparare.

Între prejudiciile nepatrimoniale se înscriu și cele afective, constând în suferințele psihice cauzate în urma lezării sentimentelor de afecțiune, cum este suferința psihică produsă prin moartea unei persoane apropiate, în speță, soțul, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții civile.

Astfel, traumele psihice pe care le presupune o asemenea situație impun și o compensație sub forma unor daune morale, a căror cuantificare a avut la bază toate aceste criterii subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părții civile și care, în cuantumul majorat, apreciat de instanța de apel la suma de 10.000 lei acordat, corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri.

Cum accidentul în urma căruia cele două victime au decedat este un accident de circulație, iar vehiculul implicat era asigurat, având polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr. -, în mod corect asigurătorul a fost obligat să răspundă pentru pagubele produse de asigurat în limitele prevăzute de anexa 3 lit. b din Ordinul nr. 3108/2004.

Față de cele ce preced, criticile formulate de partea civilă și Românească SA - Sucursala V nu sunt fondate.

Examinând și din oficiu hotărârile recurate în raport cu prevederile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală nu se constată existența și a altor motive care să conducă la casare, astfel încât în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondate recursurile declarate.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de partea civilă, asiguratorul SC " Românească " - Sucursala V și partea responsabilă civilmente R- împotriva deciziei penale nr. 78 din data de 22.04.2009, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.

Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 167 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 67 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu suportat din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

Grefier

- -

Red.

Tehnored.

2 ex.

28.09.2009

Tribunalul Vaslui:

-

-

Președinte:Aurel Dublea
Judecători:Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 549/2009. Curtea de Apel Iasi