Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 562/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 562
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier: - -
Ministerul publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " ucidere din culpă " promovat de partea civilă recurentă și asigurator SC" Românească - " prin Sucursala împotriva deciziei penale nr.165/A din 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu), lipsă fiind partea civilă recurentă pentru care răspunde avocat ales -, lipsă fiind și asiguratorul SC" Românească - "
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Avocat -, depune la dosar, motivele de recurs pentru partea civilă recurentă, un exemplar fiind înmânat și reprezentantului Ministerului Public.
Nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea celor două recursuri promovate.
Avocat - pentru partea civilă recurentă, având cuvântul, susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează latura civilă a cauzei,respectiv daunele morale. Apreciază apărarea că instanța de apel în mod greșit a dispus micșorarea daunelor morale de la 30.000 lei la 15.000 lei.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză în urma accidentului rutier provocat de inculpat a decedat în vârstă de 22 ani. Fratele acestuia, recurentul din cauză, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 37.000 lei din care 30.000 daune morale. Între cei doi frați au existat puternice legături de afecțiune, sprijin și suport moral. Moartea violentă a surorii sale, venită intempestiv, i-au produs recurentului puternice sentimente de tristețe, de neputință, de culpă, de regret, sentimente ce persistă și în prezent, realități confirmate de probele administrate de instanța de fond. dintre cei doi frați este de netăgăduit, acest lucru fiind demonstrat și de faptul că după decesul surorii sale recurentul depus toate diligențele pentru a organiza funeraliile și pomenirile de după înmormântare conform tradițiilor de comemorare și cinstire a morților ca o manifestare a unui sentiment firesc de pietate și cinstire a memoriilor sale.
în condiții tragice a victimei, vârsta de numai 22 de ani precum și legăturile de rudenie avute cu recurentul - parte civilă, bazate pe puternice sentimente de afecțiune, îndreptățesc pe acesta din urmă la acordarea unei despăgubiri pentru prejudiciul provocat, prejudiciul constând în suferință psihică și în modificări intervenite în viața sa personală după acest moment. Aceste despăgubiri nu pot înlătura imensa pierdere suferită însă consideră că plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri se impune pentru a contrabalansa efectul suferințelor și pentru a compensa într-o oarecare măsură suferința părții civile.
Mai susține apărarea că practica judiciară a statuat faptul că atunci când cel responsabil de plata despăgubirilor achiesează la acestea în fața in stanței, achiesarea având caracter irevocabil, dat fiind principiul disponibilității în soluționarea acțiunii civile, reparațiunea trebuie făcută în limitele stabilite de către partea civilă.
Pentru motivele prezentate oral și detaliat expuse în scris, pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Vaslui cu privire la latura civilă, urmând a fi menținută sentința pronunțată de Judecătoria Huși ca fiind legală și temeinică.
În ce privește recursul promovat de către SC" Românească - " - prin Sucursala V, pune concluzii de respingere ca nefundat.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul atât în recursul părții civile cât și în recursul asiguratorului, pune concluzii de respingere ca fiind nefondate. Susține apărarea că abia Tribunalul Vasluia pronunțat o soluție temeinică și legală. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a celor două recursul promovat ca fiind nefondate și a se menține ca fiind temeinică și legală decizia Pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile puse de către apărător.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.244/3.07.2008 a Judecătoriei Hușis -au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de:
- 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.1 cu referire la alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "a", "b", "c" și art. 76 lit. "d" Cod penal.
În temeiul art.81 și art.82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat un termen de încercare de 3 (trei) ani.
În temeiul art.83 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării acestor dispoziții.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. "a" (teza II), "b" Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, conform art.71 alin 5 Cod penal.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință:
În temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură civilă, raportat la art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată, coroborat cu Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asiguratorilor, a fost obligat asiguratorul " Românească - " V la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale și a sumei de 4.800 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
S-a constatat că inculpatul a achitat suma de 2.200 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 550 lei și la plata sumei de 100 lei către Baroul d e Avocați V, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, diferența de 100 lei fiind suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria "B" și proprietarul autoturismului marca cu nr. de înmatriculare VS.01.
Acesta era prieten cu victima pe care o cunoștea de aproximativ 1 an de zile, iar în seara de 26.04.2007 au stabilit telefonic să se întâlnească la discoteca organizată în satul. Din municipiul H inculpatul a plecat împreună cu prietenul său, fiecare cu mașina proprie. Ajunși la discotecă, s-au întâlnit fiecare cu prietenele lor, martorul, cu numita -, iar în jurul orelor 00,30 au plecat fiecare cu prietena în mașina sa către localitatea, pentru a se plimba.
În timp ce se întorceau către localitatea, inculpatul aflându-se cu mașina înaintea prietenului său, distanța dintre ei fiind de aproximativ 500. la intrarea în localitate într-o curbă la stânga semnalizată corespunzător, inculpatul a observat că din sens opus venea un autovehicul având luminile aprinse pe faza lungă.
În aceste condiții a ridicat piciorul de pe accelerație concomitent cu efectuarea unei manevre către dreapta și întrucât exista pericolul să acroșeze parapetul de pe partea dreaptă, acesta a virat brusc către stânga. Datorită vitezei mari cu care se deplasa acesta nu a mai putut controla autoturismul și după ce a trecut podul, fără a frâna a atins parapetul din partea și s-a răsturnat cu mașina, aceasta părăsind carosabilul.
De pe urma accidentului a rezultat decesul numitei, care după accident a fost imediat transportată la spital cu mașina numitului, iar pe drum aceasta a decedat. Și inculpatul a suferit leziuni, însă i-au fost acordate îngrijiri medicale la spital și nu a fost necesară internarea sa.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală cu nr.90/N din 27 aprilie 2007 Serviciului de Medicină Legală V, au rezultat următoarele: "Moartea numitei a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, survenite ca urmare a unui traumatism traco-abdominal, cu fracturi costale bilaterale, cu intersectarea pleurei, hemoragie internă, rupturi și contuzii de organe interne. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu și de obiecte contondente, în condițiile unui accident de circulație la data de 26.04.2007. Între traumatism și deces există o legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Data decesului poate fi 26.04.2007. mai prezenta leziuni traumatice de tipul fracturii de claviculă dreaptă, plăgilor tăiate, tăiate-înțepate, contuze, excoriațiilor, echimozelor, cu infiltrare sanguine de țesuturi moi, care au putut fi produse prin lovire cu și de obiecte contondente, tăietoare-înțepătoare, posibil cioburi de sticlă, la data de 26.04.2007, cel mai probabil în contextul traumatismului mai susmenționat. și umoarea vitroasă recoltate de la cadavru nu conțineau alcool. recoltat de la cadavru aparținea grupei sanguine B III. În secreția vaginală recoltată de la susnumita, nu s-au pus în evidență spermatozoizi. Examenul toxicologic nu a pus în evidență formaldehidă, alcool metilic".
Pe parcursul cercetărilor, fiind audiat inculpatul a declarat că se deplasa cu o viteză de aproximativ 80 km./ și a crezut că poate controla autoturismul chiar dacă se află în curbă și din sens opus venea un alt autoturism.
În continuare acesta a precizat că, datorită vitezei cu care se deplasa, dacă ar fi acționat sistemul de frânare era posibil să se răstoarne în curbă și din acest motiv a ridicat piciorul de pe accelerație. Inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice și după ce a transportat victima la spital, martorul a sesizat telefonic organele de poliție.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale martorului, care a confirmat viteza cu care se deplasa inculpatul, precum și faptul că la cercetarea la fața locului nu au existat urme de frânare, ci doar urme de derapare.
Inculpatul a condus autoturismul și se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, întrucât a încălcat dispozițiile legale în ceea ce privește semnificația indicatorului "curbă la stânga" precum și cele referitoare la "întâlnirea cu un alt autovehicul din sens opus".
Potrivit disp.art.48 din OUG nr.195/2002, conducătorul de autovehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Potrivit art.114 al.2 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 "la apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligați ca de la o distanță de cel puțin 200. să folosească luminile de întâlnire, concomitent cu reducerea vitezei".
Nerespectând regulile de circulație menționate, care au dus la producerea accidentului mortal, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.1 cu referire la al.2 Cod penal.
Referitor la persoana inculpatului menționăm faptul că, acesta este angajat ca soldat gradat voluntar la UM 01776 H, este necăsătorit și nu este cunoscut cu antecedente penale.
În timpul cercetărilor a fost audiat numitul, fratele victimei care a suportat cheltuielile ocazionate de înmormântare și care a precizat că, se constituie parte civilă cu suma de 7.000 lei RON. Victima nu era căsătorită. Nu avea alte persoane în întreținere, iar părinții sunt decedați.
La finalizarea cercetărilor a fost prezentat materialul de urmărire penală, ocazie cu care inculpatul a precizat că nu are de formulat probe sau cereri în apărarea sa.
Fapta comisă se probează prin: actul de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor și raportul de expertiză medico-legală.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind dovedite, instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea în conformitate cu dispozițiile art. 178 al. 1 cu referire la al. 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și anume gradul concret de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care, a avut o bună conduită înainte de comiterea faptei, a depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului material cauzat părții civile, a avut o atitudine sinceră în cursul cercetării judecătorești, recunoscând și regretând sincer comiterea faptei și nu este cunoscută cu antecedente penale.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. "a", "b", "c" Cod penal cu referire la art. 76 lit. "d" Cod penal, apreciind totodată că scopul educativ, preventiv și sancționator al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, în cauză făcându-se aplicarea dispozițiile art. 81 și art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
Instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" (teza II), "b" Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, este indubitabil că prin acțiunea culpabilă a inculpatului s-a cauzat părții civile un prejudiciu de ordin moral și material, constând în suferința psihică, șocul și trauma generată de pierderea surorii mai mici.
Pornind de la faptul că răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat și ținând seama de întinderea prejudiciului, dar și de răspunderea asiguratorului, instanța în temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată, coroborat cu Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asiguratorilor pentru anul 2006, obligat asigurătorul " Românească" -" V la plata sumei de 30.000. lei, reprezentând daune morale și a sumei de 4.800 lei, reprezentând despăgubiri materiale (cheltuieli de înmormântare).
Prin constituirea de parte civilă în cadrul procesului penal, partea civilă a optat între cele două drepturi la acțiune prevăzute de lege, respectiv dreptul la acțiune direct împotriva asiguratorului, în temeiul art. 55 din Legea nr. 136/1995, existând un contract încheiat cu asiguratorul, care antrenează răspunderea civilă contractuală a asiguratorului.
Conform art. 49 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, asiguratorul a acordat despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, iar conform art. 50 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile art. 52 și 54 din Legea nr. 136/1995, despăgubirea se face direct de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, iar dacă nu s-a ajuns la înțelegere, suma se va stabili prin hotărâre judecătorească.
Instanța a constatat că inculpatul a achitat în parte, despăgubirile materiale (cheltuielile de înmormântare), respectiv suma de 2.200 lei.
În temeiul art. 189, art. 191(1) și art. 193 pct. (1) Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și de partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel asiguratorul SC Românească SA, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, se arată, în primul rând, că în mod nejustificat instanța a obligat asiguratorul de răspundere civilă RCA la plata daunelor morale și materiale către numitul, soluția corectă fiind aceea de a obliga și persoana vinovată de producerea accidentului, alături de asigurator, la plata acestor sume.
Se mai arată că nu au fost depuse la dosar acte din care să rezulte efectuarea cheltuielilor de înmormântare în cuantum de 7000 lei și că în mod eronat instanța de fond a constatat recuperată suma de 2200 lei întrucât la dosarul cauzei nu se găsesc acte care să justifice acest lucru, existând doar un proces-verbal încheiat între apărătorul părții civile și tatăl inculpatului ce atestă plata unei sume de 1000 lei.
Un al treilea motiv de apel vizează cuantumul sumei reprezentând contravaloarea daunelor morale stabilite, care este apreciat ca fiind prea mare în raport de practica instanțelor judecătorești în materie.
Prin decizia penală nr.165/A/11.09.2008 a Tribunalului Vaslui, s-a decis:
Admite apelul declarat de asigurătorul SC Românească, prin Sucursala V, împotriva sentinței penale nr.244/3.07.2008 a Judecătoriei Huși, pe care o desființează în parte, în latura civilă.
Rejudecând, reduce de la 30.000 lei la 15.000 lei cuantumul daunelor morale la care a fost obligat asigurătorul prin sentința apelată.
Înlătură dispozițiile contrare din sentință și menține celelalte dispoziții.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
Cu privire la obligarea SC Românească SA la plata despăgubirilor către partea civilă tribunalul o reține ca fiind corectă, iar motivul de apel al asigurătorului greșit invocat.
Potrivit dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 "În cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia ".
Totodată, conform dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 "Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite".
Din examinarea dispozițiilor legale invocate rezultă cu claritate că, pentru prejudiciile suferite de persoana vătămată prin producerea unui accident de autovehicule, se angajează răspunderea asigurătorului (societatea de asigurare), iar nu a persoanei vinovate de producerea prejudiciului (asigurat). Numai în mod excepțional, în cazul în care întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare, nu ar fi de natură să acopere în întregime prejudiciul, ar fi posibil ca, pentru pagubele neacoperite să fie angajată și răspunderea asiguratului, în condițiile răspunderii civile delictuale.
Este evident că, prin instituirea caracterului obligatoriu pentru asigurarea de răspundere civilă auto, pe lângă evitarea insolvabilității persoanei asigurate vinovate de producerea pagubei, se dă eficiență chiar esenței contractului de asigurare, respectiv asiguratul, în schimbul sumelor plătite, asigură un eveniment viitor, incert, urmând ca în caz de producere a acestuia să nu își vadă diminuat brusc patrimoniul cu valoarea corespunzătoare. Dacă s-ar admite posibilitatea obligării asiguratului la plata despăgubirilor în principal, în subsidiar cu asigurătorul sau chiar în solidar, acesta ar fi pus în situația de a-și vedea diminuat patrimoniul, suportând exact efectele riscului cu privire la care s-a asigurat.
Prin urmare, tribunalul reține că, în actuala reglementare a Legii nr. 136/1995 este clar stabilit că persoana vătămată își poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Despăgubirea stabilită la fond este inferioară limitei maxime (500.000 euro) indicate în art.12 din Ordinul nr.-/2006 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor relativ la suma ce poate fi acordată pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident în anul 2007, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate.
Din analiza și interpretarea textelor legale incidente, rezultă prin urmare că este nefondat motivul de apel care vizează obligarea asiguratorului alături de inculpat sau în subsidiar față de răspunderea principală a acestuia.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la întinderea daunelor materiale, tribunalul reține că instanța de fond a analizat în mod judicios probatoriul administrat și a stabilit că partea civilă a fost prejudiciată cu suma de suma de 7000 lei reprezentând despăgubiri materiale. Valoarea prejudiciului a fost cuantificată pe baza probelor, respectiv martorii audiați în cauză (31, 32) care au indicat ca sume cheltuite 500 lei pentru înmormântare și 2000 lei pentru pomenile ulterioare, sume în limite rezonabile, care se încadrează în limitele în general indicate pentru asemenea cheltuieli, nefiind necesară neapărat administrarea probei cu înscrisuri pentru dovedirea acestor cheltuieli.
Pe de altă parte, critica privind constatarea de către instanța de fond ca fiind recuperată a sumei de 2200 lei este în defavoarea părții civile apelante, care a fost obligată la plata acestei sume către partea civilă.
Dacă s-ar constata că de fapt nu s-a achitat suma de 2200 lei la care se face referire în motivele de apel, s-ar crea o situație mai grea apelantei SC SA în propria cale de atac, contrar dispozițiilor art. 372 al.1 Cod procedură penală.
Singurul motiv de apel care este fondat este acela privitor la întinderea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.
Este adevărat că probele au relevat existența unei relații de familie și de afecțiune deosebite între victimă și fratele său, respectiv partea civilă mai ales în condițiile în care părinții lor erau decedați.
În aceste condiții, este incontestabilă suferința părții civile, trauma psihică indusă de pierderea surorii sale mai mici, fiind pe deplin justificată acordarea de despăgubiri pentru acest prejudiciu de ordin nepatrimonial.
unei persoane nu poate fi cuantificată sau redusă la o sumă de bani însă se admite indemnizarea pecuniară a persoanelor vătămate prin fapte ca aceea dedusă judecății în cauza de față.
Nivelul acestor despăgubiri trebuie determinat în raport de circumstanțele cauzei și de relația existentă între partea civilă și victimă iar în raport de aceste criterii, tribunalul constată că suma stabilită cu titlu de daune morale este prea mare, motiv pentru care o va reduce ca efect al admiterii apelului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs partea civilă și Asiguratorul Românească prin Sucursala V, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Partea civilă critică decizia sub aspectul greșitei micșorări a cuantumului daunelor morale de către instanța de apel, susținând că față de suferința produsă prin pierderea surorii sale, se cuvenea menținută sentința primei instanțe în privința daunelor morale, așa cum au fost stabilite la 30.000 lei.
Românească aduce aceleași critici ca și în apel, privind greșita obligare numai a asiguratorului la plata daunelor materiale și morale și că trebuia obligată și persoana vinovată de producerea accidentului; nedovedirea cu acte a cheltuielilor de înmormântare în cuantum de 7000 lei și greșita constatare ca recuperată a sumei de 2200 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul părții civile este fondat, iar al Asiguratorului Românească prin Sucursala V este nefondat din următoarele motive:
Cu privire la recursul părții civile:
Instanța de control judiciar constată că nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea, de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestora. Aceasta, deoarece în cazul în care s-au produs unele suferințe psihice părții civile, ele diferă în funcție de elementele ce țin de statutul personal și moral al fiecărui vătămat în drepturi.
În cazul de față, partea civilă este fratele victimei, cu care se afla într-o relație specială și datorită faptului că ei rămăseseră fără părinți și se construise între ei ceva durabil pe plan afectiv. Aceasta înseamnă că dispariția surorii l-a marcat profund pe. La toate acestea mai adăugăm și faptul că victima s-a stins din viață la o vârstă fragedă, aspect care este iarăși de natură să apese și mai puternic psihicul părții civile.
Aceste aspecte constituie argumente în favoarea părții civile-recurente.
De regulă, argumentele pentru acordarea daunelor morale sunt cele de bun simț, în sensul că trebuie să fie un cuantum rezonabil. Pe această linie a bunului simț, apreciem că și în prezent, în psihicul părții civile persistă sentimentele de neputință, tristețe și regret că nu mai are în viață pe sora sa cu care își putea alcătui un univers intim, ce ținea de mediul familiei de origine.
Concluzionând, instanța apreciază că suma stabilită de instanța de fond ar fi de natură să atenueze suferințele părții civile, amintite mai sus.
Cu privire la recursul Românească:
Așa cum au motivat și instanțele de fond și apel, dispozițiile art.54 al.1 din Legea nr.136/1995, republicată, prevăd că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Pe de altă parte, art.55 al.1 din aceeași lege stipulează că despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Sumele stabilite și la care a fost obligat asiguratorul, nu exced limitelor poliței de asigurare, adică nu depășesc suma de 500.000 Euro.
Din dispozițiile legale amintite mai sus, se desprinde concluzia că numai asiguratorul, ca societate de asigurare, răspunde pentru prejudiciile suferite de persoana vătămată prin producerea unui accident de autovehicule, și este antrenată răspunderea persoanei vinovate de producerea accidentului.
Este de esența contractului de asigurare, că asiguratul, în schimbul sumelor plătite în avans, se pune la adăpost de eventualele riscuri ce ar putea surveni ca urmare a unor accidente neprevăzute și de viitor. A privi altfel lucrurile, nu și-ar mai avea motivația un contract de asigurare de răspundere civilă auto. Concluzionând, Legea nr.136/1995 stabilește în clar și nu lasă loc de interpretări, precum că persoana vătămată se îndreaptă cu pretențiile formulate împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Cât privește daunele materiale, acestea au fost dovedite cu martorii audiați, nefiind necesară acoperirea acestor sume și cu acte, așa cum susține asiguratorul în motivele de apel și recurs.
Iar ultima critică cu privire la suma de 2200 lei ca fiind constatată achitată de prima instanță, nu are suport rațional deoarece, așa cum s-a motivat și în apel, dacă s-ar fi constatat altfel, s-ar fi creat o situație defavorabilă părții recurente.
Recurenta a fost obligată și la această sumă, care de fapt a fost constatată ca achitată de către inculpat.
O agravare a situației în propria cale de atac ar contraveni dispozițiilor art.372 al.1 Cod procedură penală.
Acestea sunt argumentele instanței de recurs, pentru care recursul părții civile va fi admis în sensul celor arătate mai sus, iar recursul Românească va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 și 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
1). Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.165/A/11 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o casează integral.
Rejudecând:
Menține sentința penală nr.144/3 iulie 2008 Judecătoriei Huși.
2). Respinge ca nefondat recursul formulat de " Românească " prin Sucursala V,-, împotriva aceleiași decizii penale.
Cheltuielile judiciare în sumă de 50 lei în recursul părții civile rămân în sarcina statului.
Obligă recurenta " Românească " la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei către Baroul Iași reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpatul-intimat va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
-
Judecătoria Huși:
-
30.2008.-
2 ex-
Operator de date cu caracter personal - Cod 3067
CURTEA DE APEL IAȘI
DOSAR nr-
Emisă la data de 04.12.2008
Către,
JUDECĂTORIA HUȘI, JUDEȚUL
În vederea îndreptării erorii materiale existentă în dispozitivul deciziei penale nr.562 din data de 23.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, vă solicităm ca până la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2008 să înaintați instanței dosarul penal nr-.
Președinte, Grefier,
Operator de date cu caracter personal - Cod 3067
CURTEA DE APEL IAȘI
DOSAR NR-
Emisă la data de 09.12.2008
Către,
JUDECĂTORIA HUȘI, JUDEȚUL
Vă restituim alăturat dosarul acestei instanțe nr- care conține un număr de 29 file, împreună cu dosarul dvs.nr-; dosarul nr- al Tribunalului Vaslui și dosarul de urmărire penală nr.623/P/2007 întrucât nu ne mai sunt necesare.
Președinte, Grefier,
Dosar nr-
R OM ÂN I
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Președinte: -
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
ÎNCHEIERE:
La ordine fiind soluționarea cererii formulată de partea civilă recurentă și asiguratorul recurent SC" ROMÂNEASCĂ -prin Sucursala privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 562 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul penal nr-
Cerere se soluționează în Camera de Consiliu fără citarea părților.
CURTEA DE APEL:
Examinând cele două cereri formulate de către partea civilă recurentă și asiguratorul recurent SC" ROMÂNEASCĂ - prin Sucursala V,
Constatând că în dispozitivul deciziei penale nr.562 din 23.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul penal nr- s-a strecurat o eroare materială evidentă, în sensul că în loc de sentința penală nr.244 din 3 iulie 2008 a Judecătoriei Huși s-a trecut sentința penală nr. 144 din 3 iulie 2008 Judecătoriei Huși,
Văzând și disp.art.195 Cod procedură penală,
DISPUNE:
Admite cererile formulate de partea civilă - recurentă și asiguratorul recurent SC" ROMÂNEASCĂ - Sucursala
În baza disp.art.195 Cod procedură penală îndreaptă eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei penale nr.562 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul penale nr-, în sensul că în loc de sentința penală nr.144 din 3 iulie 2008 Judecătoriei Huși se va trece sentința penală nr.244 din 3 iulie 2008 Judecătoriei Huși.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
CURTEA DE APEL IAȘI
Dosar nr-
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererile formulate de partea civilă recurentă și asiguratorul recurent SC" ROMÂNEASCĂ - Sucursala
În baza disp.art.195 Cod procedură penală îndreaptă eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei penale nr.562 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul penal nr-, în sensul că în loc de sentința penală nr.144 din 3 iulie 2008 Judecătoriei Huși se va trece sentința penală nr.244 din 3 iulie 2008 Judecătoriei Huși.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Dan Anton, Tatiana Juverdeanu
