Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 568/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 568
Ședința publică din data de 17.10.2008
PREȘEDINTE: Dumitru Petruș Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public - reprezentat de Procuror -
in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 43/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (sentința penală nr. 3589/15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. 4992/2006).
La apelul nominal au răspuns: recurentul inculpat în stare de libertate, asistat de avocat, apărător ales cu delegație la dosar și intimate parte civilă -, lipsă fiind reprezentanții intimatelor părți civile Spitalul Clinic de Urgență " ", Spitalul Sf. F și SC SRL
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Prezentă în instanță, intimata parte civilă - precizează că nu consideră necesar să-și angajeze avocat, solicită menținerea soluției pronunțate anterior în apel privind cheltuielile suportate și nu are alte cereri de formulat în cauză.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat de acesta în cauză, pentru considerente ce vizează netemeinicia soluției, sens în care invocă prevederile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală întrucât ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză au comis o eroare de fapt gravă ce a influențat în mod nemijlocit soluția de condamnare a inculpatului.
Se arată că hotărârea de apel este netemeinică motivat de faptul că în mod eronat și netemeinic s-au înlăturat apărările formulate de către inculpat, în ceea ce privește inexistența raportului de cauzalitate între fapta imputată, aceea de a circula cu o viteză peste limita legală pe un drum public și rezultatul incidentului.
Se apreciază că ambele instanțe au înlăturat în mod eronat apărările formulate de către recurent, în ceea ce privește incidența prevederilor art. 47 Cod penal - existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.
Solicită a se constata că în cauză nu există o legătură de cauzalitate între acțiunea făptuitorului și rezultatul produs. Se arată că așa cum s-a stabilit și în practica judiciară, vinovăția conducătorului auto în cazul unui accident soldat cu moartea victimei poate fi reținută exclusiv în cazul în care, pe de o parte conducătorul auto a încălcat o regulă privind circulația pe drumurile publice și dacă între aceste două aspecte poate exista un raport de cauzalitate.
Existența unui raport de cauzalitate se stabilește prin administrarea unor probe care să dovedească în mod cert existența legăturii de cauzalitate, probe ce nu au fost administrate la cele două instanțe care s-au pronunțat în cauză.
Solicită a se constata că în apel la pronunțarea hotărârii s-au reținut concluziile raportului de expertiză efectuat de Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice - concluzii care se caracterizează printr-un grad foarte înalt de relativitate.
În acest sens, invocă concluziile expertizei efectuate la instanța de fond în care se menționează în mod clar că accidentul nu putea fi evitat de către conducătorul auto, chiar în condițiile în care ar fi circulat cu viteza maximă admisă în localitate de 50 Km/. Or, chiar dacă ar fi circulat cu această viteză, nu ar fi avut cum să evite accidentul datorită modului în care acesta s-a produs și culpei exclusive a victimei.
În aceste condiții, se apreciază că nu se poate reține o legătură de cauzalitate între fapta recurentului de a circula cu o viteză mai mare de 50 Km/ și rezultatul produs, respectiv moartea victimei.
Față de aceste considerente, se solicită achitarea recurentului inculpat în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală și soluționarea laturii civile ca atare, în sensul respingerii cererii de despăgubire.
Consideră că în mod eronat nu s-au reținut prevederile art. 47 Cod penal în cauză și solicită achitarea inculpatului conform art. 11 lit. e Cod procedură penală cu soluționarea laturii civile ca atare.
Intimata parte civilă - își menține punctual de vedere precizat inițial.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că un mijloc relevant de probă este expertiza efectuată de Laboratorul Interjudețean de expertize criminalistice verificate prin prisma doctrinei în materie și a înscrisurilor avute în vedere de expert în mod corect s-a reținut fapta de ucidere din culpă în sarcina inculpatului.
Invocă procesul verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că inculpatul a încercat să depășească biciclistul și arată că impactul a avut loc în apropiere de intersecția drumului județean cu alte două străzi adiacente, într-adevăr cu caracter secundar.
Solicită a se avea în vedere prevederile Codului rutier, indiferent dacă se face referire la Ordonanța nr. 195/2002 sau la hotărârea de aplicare a acesteia, nu se face diferență între drum principal și drum secundar dacă nu există un semn care să ateste dreptul de trecere și prioritatea unui drum. Invocă prevederile art. 120 alin. 1 din HG 131/1991 în sensul că depășirea în intersecțiile nedirijate este interzisă.
Consideră că inculpatul se face vinovat de fapta pentru care este trimis în judecată
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care regretă fapta și solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.43/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.43 din 11 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vranceaa admis apelul părții civile - declarat împotriva sentinței penale nr.3589 din 15 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr.4992/2006, privind pe inculpatul.
A desființat sentința în ceea ce privește obligarea părții civile la despăgubiri civile și a înlăturat obligarea părții civile - la 1164,90 lei către Spitalul Clinic de Urgență " " B, la 535 lei către Spitalul "Sf. " F, precum și la dobânda legală, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
A respins, ca nefondat, apelul inculpatului și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 3589/15 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul penal nr. 4992/2006, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 cod penal, cu aplic.art.74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, la 1 an închisoare (culpă comună 50%).
In baza art. 81 cod penal, și art. 82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 cod penal privind condițiile de revocarea suspendării.
A admis în parte pretențiile civile formulate de partea vătămată.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B la despăgubiri civile în sumă de 3.750 lei RON către partea civilă.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B la despăgubiri civile în sumă de 1164,90 lei către Spitalul Clinic de urgență " " B și la 535 lei RON către Spitalul de Urgență "Sf. " F, cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.
A fost obligată partea civilă - la despăgubiri civile în sumă de 1164,90 lei RON către Spitalul Clinic de urgență " " B și la 535 lei RON către Spitalul de urgență "Sf. 2 F cu dobânda legală aferentă la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
In baza art. 191 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B la 300 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în baza probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, împreună cu planșele foto, raportul medico-legal de necropsie, raportul de expertiză tehnică-judiciară întocmit de expert inf. și toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului, următoarea situație de fapt:
La data de 02.09.2005 în jurul orei 15,30 inculpatul angajat al SC SRL B se deplasa în timpul orelor de serviciu cu autoturismul Solenza cu nr. de înmatriculare 13-41- din direcția F spre G, aflându-se pe raza localității Noi, județul. V, In același timp se deplasa pe bicicletă pe aceiași direcție de mers și victima. La un moment dat, fără a se asigura victima a efectuat manevră de schimbare a direcției de mers spre stânga, intrând în impact cu autoturismul condus de inculpat care se deplasa cu o viteză de 73 km/ depășind astfel limita legală de 50 km/ specifică acestui sector de drum, așa cum rezultă din expertiza tehnică auto, efectuată în cursul urmăririi penale.
In urma impactului, victima a fost aruncată pe autoturismului și de aici a fost proiectată pe carosabil suferind traumatisme ce au necesitat internarea succesivă la Spitalul de Urgență "Sf." F și de aici la Spitalul de urgență " " din B, unde a decedat ulterior.
Din raportul de necropsie al B rezultă că decesul a survenit ca urmare a hemoragiei meningo-cerebrale - consecința unui traumatism cranio-cerebral, leziunile fiind posibil a fi produse de un corp plan dur în condițiile unui accident rutier. Raportul de necropsie evidențiază de asemenea legătura de cauzalitate dintre leziunile traumatice constatate și decesul victimei. Din raportul de expertiză tehnico-auto privind dinamica producerii accidentului efectuat în cursul urmăririi penale, rezultă că la producerea evenimentului rutier soldat cu decesul victimei a concurat culpa ambilor participanți la trafic. Astfel inculpatul a circulat cu o viteză mai mare decât cea permisă în interiorul localităților încălcând prev.de art. 155 (1) din HG nr. 85/2003, iar dacă ar fi circulat cu 50 km/ accidentul putea fi evitat. Victima la rândul său a încălcat prevederile art. 135 (2) din HG 85/2003 neasigurându-se corespunzător înaintea schimbării direcției de mers concurând astfel la producerea accidentului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal, inculpatul și partea civilă -.
Inculpatul a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală ( filele 36-42 dosar apel) deoarece:
- în mod eronat s-a reținut culpa comună în cauză întrucât nu există raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului de a merge cu viteză peste limita legală și rezultatul produs - impactul cu victima urmat de moartea acesteia, atâta timp cât expertul tehnic - precizează cu raportul de expertiză efectuat în timpul cercetării judecătorești că accidentul nu putea fi evitat de inculpat chiar dacă s-ar fi deplasat cu viteză maximă admisă pentru localități de 50 km/oră;
- în cauză erau aplicabile disp. art. 47 cod penal întrucât lovirea victimei s-a datorat unei împrejurări imprevizibile respectiv - schimbarea bruscă a direcției de mers a victimei - și în nici o situație accidentul de circulație nu putea fi asistat, indiferent de viteza de circulație ori de starea conducătorului auto;
- prima instanță în mod eronat a înlăturat concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul auto - în timpul cercetării judecătorești, încălcând în acest mod disp. art. 62 și art. 287 cod proc. penală:
- prima instanță a stabilit cuantumul despăgubirilor civile pentru partea civilă având în vedere doar o singură declarație a unei martore, fără a exista la dosar alte probe.
Apelantul-inculpat solicită achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. a și art. 10 lit. e Cod proc. penală.
Partea civilă, -, arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică ( fila 9-10 dosar apel) deoarece:
- cuantumul despăgubirilor civile acordate, de numai 3750 lei este prea mic și nu acoperă toate cheltuielile pe care le-a suportat cu spitalizarea victimei și deplasările efectuate la unitățile spitalicești, ori cu înmormântarea victimei și pomenile ulterioare, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și,;
- în mod eronat a fost obligat la plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești.
Pentru aceste motive partea civilă solicită instanței să i se acorde despăgubiri civile la limita solicitată de 8.000 lei RON și să fie exonerat de plata despăgubirilor către unitățile spitalicești, în sumă totală de 1164,90 lei.
Având în vedere că în cauză existau rapoartele a două expertize tehnice auto-una efectuată în timpul urmăririi penale de expert auto și alta în timpul cercetării judecătorești de către expert auto - -, care prezentau concluzii contradictorii, instanța prin încheierea din 19.03.2007, a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto cu aceleași obiecțiuni, de către Institutul Național de Expertiză Criminalistică
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de motivele invocate de către apelanți cât și din oficiu în condițiile prev. de art. 371 al.2 cod proc. penală, s-a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
Susținerile inculpatului în sensul că nu se face vinovat de producerea accidentului și implicit, de moartea victimei, întrucât nu există raport de cauzalitate între acțiunea lui și rezultatul produs, s-a apreciat că nu pot fi reținute, acestea fiind infirmate atât de probele corect și judicios analizate de prima instanță, cât și de concluziile clase ale raportului de expertiză criminalistică întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice, B, sub nr. 407/27 decembrie 2007 (filele 118-126 dosar apel).
Astfel, din conținutul ultimului raport de expertiză rezultă că în momentul producerii accidentului inculpatul conducea autoturismul Solenza cu nr. B-41-, cu o viteză de 79,7 km/, viteză ce este cu mult superioară celei prevăzute de lege pentru locul unde s-a produs accidentul, respectiv de 50 km/ și că atât inculpatul cât și victima puteau preveni producerea accidentului de circulație, dacă primul ar fi circulat cu viteza maximă legal admisă pe sectorul respectiv de drum, iar al doilea s-ar fi asigurat, anterior efectuării virajului la stânga spre un drum lateral că poate efectua în siguranța respectivă necesară, fără a pune în pericol pe ceilalți participanți la trafic.
Mai mult, din concluziile raportului de expertiză precizat rezultă că inculpatul ar fi putut exista accidentul și în condițiile în care ar fi depășit viteza legal admisă pe aceea porțiune de drum ( 50 km/oră), dar nu mai mult de 60,8 km/oră.
Concluziile ultimului raport de expertiză se coroborează cu concluziile raportului de expertiză efectuat de expert auto cât și cu declarațiile inculpatului date pe parcursul procesului penal.
In aceste condiții și cu această motivare s-a apreciat că în mod corect prima instanță a înlăturat concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat de expert auto -.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut culpa comună și egală, a inculpaților și a victimei, în producerea accidentul de circulație.
Susținerile apelantului-inculpat sunt nefondate și cu privire la aplicarea disp. art. 46 cod penal în cauză.
Potrivit acestor dispoziții legale nu constituie infracțiuni fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
In acest caz caracterul penal al faptei este înlăturat pentru că persoana care a efectuat acțiunea a fost în imposibilitate de a prevedea intervenția energiei străine care a produs rezultatul.
Cazul fortuit, reglementat de art. 47 cod penal cere ca imposibilitatea și fie una obiectivă, în sensul că, într-o anumită situație concretă, nici o persoană, oricât de dligentă ar fi fost, nu ar fi putut să prevadă intervenția împrejurării care a determinat producerea rezultatului dăunător.
In speță însă, cazul fortuit nu poate fi reținut deoarece inculpatul, în calitate de conducător auto cu o corespunzătoare pregătire, putea să prevadă ce consecințe negative riscă circulând în localitate cu o viteză cu mult mai mare decât cea legală pe porțiunea de drum respectivă.
Pentru aceste considerente, instanța nu a primit cererea inculpatului apelant de a aplica disp.art.47 cod penal și, în consecință, de dispunerea achitării acestuia în baza disp. art.11 pct.2 lit. a și art. 10 lit. e Cod proc. penală.
In ce privește individualizarea pedepsei, instanța a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului este atât în ce privește modul de executare, de natură a contribui în mod eficient la realizarea scopului pedepsei, așa cum prevăd disp. art. 52 cod penal.
Și pe latura civilă, s-a apreciat că, critica aceluiași apelant este nefondată, prima instanță, valorificând în mod judicios, declarațiile martorilor și a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile, -.
Prin urmare, susținerea inculpatului în sensul că valoarea despăgubirilor civile acordate părții civile ar fi prea mari, nu a fost reținută.
Nefondată s-a apreciat a fi și critica părții civile cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate, întrucât prima instanță, reținând în mod corect culpa comună și egală a inculpatului și victimei, în producerea accidentului, nu putea să acorde părții civile despăgubiri civile decât în aceeași proporție, adică din valoarea prejudiciului cauzat.
Așa fiind, s-a apreciat că nu se poate susține de către apelantul parte civilă că valoarea despăgubirilor civile de 3750 lei RON, ar fi insuficientă.
Critica acestui apelant s-a apreciat a fi totuși corectă în ce privește greșita obligare a acestuia la plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești. Prima instanță nu avea nici un termen legal pentru a obliga pe partea civilă - la plata sumei de 1164,90 lei către Spitalul Clinic de urgență " " B și la plata sumei de 535 lei către Spitalul de Urgență "Sf." F, plus dobânzile legale aferente acestei sume.
Pentru acest ultim motiv instanța a apreciat apelul părții civile - ca fondat.
Împotriva deciziei penale pronunțate de instanța de apel a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri - atât decizia penală nr.43/2008 a Tribunalului Vrancea, cât și sentința penală nr.3589/2006 a Judecătoriei Focșani - pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală, în sensul că ambele instanțe ar fi comis o gravă eroare de fapt, cu consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale apelate și, în rejudecare, reținerea prevederilor art.47 cod penal, respectiv cazul fortuit, ca o cauză care înlătură răspunderea penală, cu consecința achitării sale în baza disp.art.10 lit. e Cod procedură penală.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală pronunțată de Tribunalul Vrancea, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, precum și pe baza susținerilor recurentului, Curtea constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pe care o va menține.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului-recurent potrivit căreia nu ar exista legătură de cauzalitate între activitatea sa și moartea victimei, întrucât, așa cum au reținut ambele instanțe de judecată, din raportul de expertiză tehnico-auto privind dinamica producerii accidentului efectuat în cursul urmăririi penale, rezultă că la producerea evenimentului rutier soldat cu decesul victimei a concurat culpa ambelor părți și că inculpatul circula cu o viteză de 73 km/ depășind astfel limita legală de 50 km/ specifică acestui sector de drum.
Însăși latura penală din conținutul constitutiv al infracțiunii de uciderii din culpă prevăzut de art.178 al.2 din codul penal - infracțiune reținută în sarcina inculpatului - prevede că aceasta se săvârșește în condițiile și ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale de către acesta.
Ori, faptul că inculpatul circula in interiorul unei localități cu o viteză ce depășește cu mult viteza legală stabilită pentru acest sector de drum, conduce la ideea că acesta a nesocotit nu numai prevederile legale ce reglementează acest aspect, dar a și nesocotit consecințele negative pe care le riscă prin atitudinea sa.
In cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de existența cazului fortuit reglementat de art.47 cod penal, în sensul că imposibilitatea prevederii unei situații sau împrejurări trebuie să fie obiectivă, în sensul că orice persoană, oricât de diligentă ar fi fost - aceasta implicând și respectarea prevederilor legale - nu ar fi putut să prevadă intervenția împrejurării care a determinat rezultatul dăunător.
Dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza legală, de 50 km/ și s-ar fi dovedit că victima, prin manevra sa ar fi pus inculpatul în imposibilitate de a reacționa în timp optim, producându-se coliziunea descrisă mai sus, fapta ar fi fost analizată și din perspectiva cazului fortuit.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515alin.l pct. l lit. b Cod procedură penală, să respingă recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.43/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conf.disp.art.192 al.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul ( domiciliat în G,-, - 3,. 16, fiul lui și, născut la data de 6 mai 1960 în D, județul B, CNP: -) împotriva deciziei penale nr. 43/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- (sentința penală nr. 3589/15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. 4992/2006).
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. - 27 Octombrie 2008
Tehnored. 27 Octombrie 2008
Apel: -
Fond:
Președinte:Dumitru PetrușJudecători:Dumitru Petruș, Maria Tacea, Ion Avram
