Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 575/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 575/R/2008
Ședința publică din 01 octombrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.93/A din 15 mai 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta încheiere.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 82 din 19.12.2007 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Șomcuta Mare, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.81 pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei p durata termenului de încercare de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen.
În temeiul art.14 pr.pen. coroborat cu art.998 civ și art. 1000 alin.3 civ, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M să achite părții civile;
-suma de 7900 lei cu titlu de despăgubiri materiale;
-suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale;
-renta lunară de 1500 lei în favoarea minorului începând cu data de 12 martie 2006 până la majorat sau noi dispozițiuni.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, a obligat inculpatul să achite cu titlu de cheltuieli de spitalizare suma de 3047,35 lei către partea civilă Institutul " " C-N și suma de 2128,61 lei către partea civilă Spitalul județean de Urgență "Dr. " B-
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să achite suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut faptul că inculpatul este angajat al SC B-M, societate care este prestator de servicii. În această calitate, la data de 1 iulie 2003 SC B-M a încheiat un contract de prestări servicii cu Casa Județeană de Pensii M, printre servicii regăsindu-se și întreținerea și conducerea autoturismelor conform dispozițiilor conducerii Casei Județene de Pensii.
În anexa 3 la acest contract, se stipulează că inculpatul este angajat în funcția de administrator I, iar între serviciile prestate se prevede că asigură deplasarea în interes de serviciu cu mașina instituției în județ și în afara județului, asigură întreținerea și păstrarea în bune condiții a autoturismului Casei Județene de Pensii, îndeplinește și alte atribuții stabilite de conducere.
Din aceste acte, a rezultat că inculpatul exercita efectiv meseria de conducător auto și se supunea dispozițiilor Casei Județene de Pensii
Din analiza obiectului contractului de prestări servicii (art. 1 pct 1.1-1.7) a rezultat că beneficiarul, respectiv Casa Județeană de Pensii M are sarcina de a verifica respectarea timpului de muncă și a disciplinei muncii.
La data de 13 martie 2006 victima în calitate de director executiv adjunct și martora, în calitate de director executiv, urmau să participe la B la o conferință organizată de Casa Națională de Pensii, deplasarea fiind stabilită a se face conform ordinelor de deplasare cu autoturismul marca cu nr. -, condus de către inculpatul. Astfel, în dimineața zilei de 12 martie 2006, între orele 7-7.15inculpatul a luat de la domiciliile lor pe martora care a ocupat locul din dreapta față și victima care a ocupat locul din spate stânga.
Inculpatul a pornit din B-M cu destinația B conducând pe DE 58 în condiții meteo normale, respectiv vizibilitate bună și carosabil uscat.
După aproximativ o J de oră, inculpatul a ajuns în localitatea. În timp ce se deplasa pe o porțiune de drum în vârf de, în dreptul bornei care indică "D- 58", înainte de a intra într-o curbă a dreapta inculpatul a observat de la o distanță de cca 20 că șoseaua era traversată de un, care, la acea oră, era înghețat. Inculpatul a încercat o manevră de reducere a vitezei, potrivit susținerilor sale prin frânare de motor, pentru a nu derapa.
Această manoperă s-a dovedit a fi ineficientă deoarece inculpatul circula cu o viteză peste limita legală. În momentul în care a ajuns cu autoturismul pe porțiunea înghețată, a pierdut controlul volanului și a derapat cu partea din spate.
Autoturismul s-a răsucit pe șosea, a ajuns pe contrasens și s-a izbit cu partea spate de un stâlp de beton din gardul locuinței cu nr. 146 din, aparținând martorului.
Urmare impactului, inculpatul și martora nu au suferit leziuni, însă victima a acuzat dureri puternice în zona pieptului, astfel că a fost dus la locuința martorului. Aici i s-au acordat primele îngrijiri, fiind transportat apoi cu ambulanța la Spitalul Județean B-
Deoarece starea sa s-a înrăutățit, la data de 15 martie 2006 fost internat la Clinica de chirurgie cardiovasculară C-N, cu diagnosticul "politraumatism prin accident rutier; traumatism abdominal cu ruptură de splină și traumatism toracic cu fractura coastelor III,IV și V hemitorace stâng".
Deși s-a intervenit chirurgical, starea victimei s-a agravat, astfel că la data de 19 martie 2006 decedat.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 1757/III/161 din 5 octombrie 2006 IML C-N a rezultat că moartea numitului a fost violentă.
Ea s-a datorat șocului hemoragic și traumatic, consecința unui traumatism toraco-abdominal prin accident rutier. Leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin lovire de corpuri dure în interiorul unui autoturism, aflat în decelerație bruscă, în condițiile unui accident rutier.
În drept, a reținut prima instanță, fapta inculpatului care la data de 12.03.2006 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, a comis un accident care a cauzat moartea victimei, constituie infracțiunea de ucidere din culpă prev.de art. 178 al.2 pen.
Culpa inculpatului a constat în încălcarea prev.art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 modificat care instituie obligația conducătorului auto de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, în cazul de față viteza de 50 km/, întrucât circula în interiorul localității.
Potrivit raportului de expertiză tehnico auto întocmit în cauză de către ign.expert Rajta, viteza medie cu care a circulat inculpatul pe ruta B M - Șomcuta M este de 81,73 km/ parcurgând o distanță de 34 km în 25 minute. M de circulație a autoturismului denotă din deformațiile suferite de acesta și de deteriorările pe care impactul le-a cauzat stâlpului din beton armat de la poarta locuinței cu nr. 146 precum și panoului metalic din gard.
Inculpatul însuși a declarat că autoturismul se afla în treapta a IV-a de viteză, corespunzătoare unei viteze mai mari de 50 km/. Distanța M de circa 134 de la porțiunea de gheață ce traversa șoseaua și până la stâlpul de gard cu care a intrat în impact, pe care inculpatul nu a putut controla și redresa autoturismul, deși după acea porțiune de gheață carosabilul era uscat, denotă de asemenea o viteză M de circulație.
Martora oculară a confirmat că autoturismul condus de inculpat rula cu o viteză M, apreciată într-adevăr doar prin simple percepții, dar raportat la faptul că anterior acelei de gheață drumul era pe o distanță M în linie dreaptă și distanța de la de gheață, la primul stâlp din gard cu care a intrat în impact apreciată de martoră a fi între 40-60, a fost parcursă de autoturism, potrivit martorei, în fracțiuni de secundă, cât a întors ea capul să vadă dacă și acest autoturism derapează ca și cel care derapase anterior, în același loc.
Inculpatul a invocat în susținerea nevinovăției sale cazul fortuit prev.de art. 47.pen. Pentru existența acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale se cere însă ca fapta, deși prevăzută de legea penală, să fie consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. A mai susținut că răspunderea pentru rezultatul produs o poartă administratorul drumului public pe care s-a produs accidentul, care nu și-a îndeplinit obligația instituită prin prev.art. 5 al.2 din OUG nr. 195/2002, modificată de a semnaliza corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.
Din declarația martorei a rezultat însă că un alt autoturism care a circulat prin acel loc cu puțin timp înainte a derapat, de asemenea, dar conducătorul acelui autoturism a reușit să redreseze fără incidente, ceea ce denotă că în condițiile unei conduite preventive, a unei viteze reduse și a unor manevre adecvate accidentul putea fi evitat. În situația cazului fortuit, rezultatul produs este independent de capacitatea autorului de a prevedea împrejurările ce au generat acest rezultat, ceea ce presupune că, indiferent de persoana aflată în acea situație, rezultatul să fie același. În plus, legislația rutieră obligă fiecare conducător auto să coreleze elementele generale de conduită preventivă cu capacitatea personală de reacție și cu aptitudinile proprii, precum și cu caracteristicile tehnice ale autovehiculului pe care îl conduce.
Din aceleași considerente prima instanță a respins susținerea unei răspunderi directe a administratorului drumului, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între existența acelei de gheață pe carosabil și rezultatul produs.
Pentru stabilirea vinovăției inculpatului, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară privind viteza de circulație, au fost corelate cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița locului accidentului, raportul de constatare medico-legală nr. 1757/III/161/05.10.2006 al C N, prin care se atestă că moartea a fost violentă și s-a datorat unui traumatism toraco-abdominal prin accident rutier, declarația inculpatului care a recunoscut că s-a panicat în momentul în care autoturismul a început să derapeze, declarațiile martorilor, Romului,.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere conduita anterioară a inculpatului, poziția sa procesuală, astfel că i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege și reținând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acestia a dispus suspendarea condiționată a executării în condițiile art. 81 și 83.pen.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că atât inculpatul cât și partea responsabilă civilmente precum și asiguratorul de răspundere civilă auto. s-au declarat de acord cu constituirea de parte civilă în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului. Reținând această poziție și având în vedere că vinovăția inculpatului a fost stabilită prin probatoriul administrat în cauză, prima instanță a admis pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă.
Împotriva sentinței penale nr.82/19.12.2007 a Judecătoriei Șomcuta Marea declaratapel inculpatul, în motivarea căruia a arătat că, deoarece infracțiunea este consecința unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută, se impune achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod penal. Inculpatul a învederat că nu a putut să prevadă existența unei porțiuni de gheață pe drumul pe care s-a produs accidentul. În subsidiar, inculpatul a cerut reducerea pedepsei până la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită. Inculpatul a avut obiecțiuni și cu privire la latura civilă a cauzei apreciind despăgubirile materiale și daunele morale ca fiind exagerate, la fel și renta lunară date fiind veniturile victimei.
Prin decizia penală nr. 93/A/15 mai 2008 Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 82 din 19.12.2007 a Judecătoriei Șomcuta Mare și, a fost obligat acesta la 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și, respectiv, 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat de către instanța de apel că, în mod corect prima instanță a respins apărarea inculpatului, pe motiv că a existat o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei - cazul fortuit, deoarece probațiunea administrată în cauză nu relevă că inculpatul ar fi fost în imposibilitate de a prevedea intervenția forței străine, care a produs rezultatul socialmente periculos.
Corect a individualizat prima instanță și pedeapsa aplicată inculpatului, ca și cuantum și modalitate de executare, iar latura civilă a fost, de asemenea, corect soluționată, dată fiind fapta săvârșită și consecințele acesteia asupra familiei victimei.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureș, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând prin apărător, casarea ambelor hotărâri și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, în rejudecare, să se rețină o culpă concurențială a victimei sau, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 alin.1 lit. e pr.pen.
În susținerea solicitării de casare cu trimitere spre rejudecare, s-a arătat că:
- niciuna dintre instanțe nu a stabilit corect cadrul procesual, neintroducând în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente "administratorul drumului";
- instanțele nu s-au pronunțat asupra culpei concurente a administratorului drumului ( în raport de dispozițiile art.1 alin.2 și 5, art.5 alin.1 și 3, art.107 alin.1 lit. a,d, art.113 alin.1 lit. a, b din OUG nr.195/2002 și, respectiv, dispozițiile art.2 alin.1, art.4 alin.1 și art.228 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002) pe de o parte, și nici asupra culpei victimei, pe de altă parte ( în raport de dispozițiile art. 126 din același regulament ), iar instanța de apel s-a pronunțat doar implicit asupra acestei critici, prin respingerea apelului;
- instanțele nu au motivat legal hotărârea sub aspectul laturii civile, neefectuând o analiză efectivă a probelor pe care s-a sprijinit soluția dată acțiunii civile formulate de partea civilă.
- raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză nu răspunde condițiilor prev. de art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului - sub aspectul administrării probelor, iar pe de altă parte, modul de efectuare a expertizei - care a pornit de la niște premise relative, eronate ( durata deplasării - 30 minute, în loc de 45 minute, cât a fost în realitate și, respectiv, starea tehnică "bună" a autovehiculului, fără a avea în vedere caracteristicile tehnice ale acestuia).
În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului, s-a arătat că, în speță se impunea reținerea cazului fortuit ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Aceasta deoarece, nu s-a ținut seama de problemele cu care se confruntă în prezent autoturismul, conform testelor efectuate ( declanșarea nejustificată a airbagurilor), probleme care, alături de apariția inopinată a gheții de pe șosea, au constituit acea împrejurare ce nu putea fi prevăzută de inculpat și care se circumscrie cazului fortuit.
Verificând hotărârea atacată, în baza materialului și lucrărilor de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată următoarele:
În mod corect, pe baza probatoriului administrat, s-a reținut de către prima instanță și s-a confirmat de către instanța de apel că, inculpatul, se face vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 pen. constând în aceea că, la data de 12.03.2006, urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice ( art.121 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002), a produs un accident cu autoturismul cu nr. de înmatriculare -, care a avut ca urmare decesul victimei, ocupant al autoturismului în cauză.
Rezultă din datele raportului de expertiză tehnică, inclusiv cele referitoare la avariile autoturismului, din declarațiile de martori, procesul-verbal de cercetare la fața locului (deteriorările stâlpului din beton lovit de mașina inculpatului) și chiar declarația inculpatului că, acesta a circulat cu o viteză mai M decât viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula ( 50 km/, fiind în localitate ) și că, accidentul putea fi prevenit, respectiv mașina putea fi controlată ( în pofida viciilor din construcție a acesteia) dacă se circula cu o viteză mai mică, respectiv, dacă inculpatul ar fi avut o conduită preventivă, în sensul de a frâna cu frâna de serviciu pe porțiunea de 25-30 până la porțiunea cu gheață, concomitent cu frâna de motor.
Stabilindu-se deci, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, s-au valorificat apoi eficient criteriile prev. de art.72 pen. aplicându-se inculpatului o pedeapsă la nivelul minimului special prevăzut de lege, judicios individualizată ca și cuantum și modalitate de executare, apreciindu-se corect că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea acesteia.
Nu sunt întemeiate criticile recurentului privind nepronunțarea instanțelor asupra culpei concurente a administratorului drumului și, respectiv, a victimei ( prin nepurtarea centurii de siguranță) în producerea accidentului.
Cu privire la culpa administratorului drumului ( chiar dacă nu s-a procedat la identificarea acestuia) prima instanță s-a pronunțat expres, în sensul că nu poate fi antrenată răspunderea acestuia, dat fiind că, s-a stabilit culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, cu motivarea detaliată a acestui aspect, nefiind deci, dovedită în cauză, legătura de cauzalitate între existența pojghiței de gheață și, respectiv, nesemnalizarea acesteia și producerea accidentului.
Cu privire la culpa victimei în producerea accidentului, instanțele nu s-au pronunțat expres, ci implicit, prin reținerea exclusivă a culpei inculpatului. De altfel, expertiza tehnică efectuată în cauză, a opinat în sensul că, urmările accidentului asupra victimei puteau fi mai puțin grave dacă aceasta purta centura de siguranță și, nicidecum că, accidentul ar fi putut fi evitat și prin purtarea centurii de siguranță de către victimă. Conduita corectă a victimei ar fi putut atenua deci, urmările accidentului, dar nu ar fi putut atenua sau anula lipsa conduitei preventive a inculpatului, care a determinat în mod direct accidentul.
Nu poate fi primită nici critica privind modul de administrare a probei cu expertiza tehnică, în sensul că, inculpatul nu ar fi avut parte de un proces echitabil, în condițiile art.6 par.3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În primul rând, normele europene invocate se referă la dreptul acuzatului de a pune întrebări și de a solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Dar, chiar și dacă ne referim numai la proba cu expertiza tehnică, se poate constata că aceasta a fost dispusă și efectuată cu respectarea dispozițiilor art.116-120.pr.pen. inculpatul însuși propunând obiectivele expertizei, care au și fost însușite de procuror ( filele 39-43 dosar ). Ulterior, concluziile expertizei nu au fost contestate, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în prezența apărătorului ales, dar nici în fața instanței de judecată, inculpatul fiind întrebat expres cu privire la acest aspect (fila 130, dosar fond). În acest context, instanța considerându-se lămurită și neavând îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, nu a înțeles să ceară lămuriri expertului sau să dispună un supliment de expertiză sau o nouă expertiză în condițiile art.124,125 pr.pen, așa încât această probă nu s-a mai administrat și în fața instanței. Așa fiind, datorită condițiilor legale în care a fost administrată în cursul urmăririi penale, nu se poate susține că inculpatul, din acest punct de vedere - al administrării probei cu expertiza tehnică - nu a avut parte de un proces echitabil.
În consecință, refacerea expertizei tehnice, solicitată de recurent, pe motivul "lacunelor" acesteia ( nu s-a efectuat în condiții de contradictorialitate, nu a ținut seama de parametrii tehnici ai autoturismului și de defecțiunile de fabricație ai acestuia, iar expertul nu s-a preocupat și de alte aspecte - condițiile declanșării airbagurilor), apare ca nejustificată, în condițiile stabilirii cauzei producerii accidentului - din culpa exclusivă a inculpatului, iar critica sub acest aspect nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art.385/9 pr.pen.
Pentru considerentele, detaliat expuse de instanțe, se constată că, nici critica privind nereținerea cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei, nu este fondată, nefiind incident în speță, cazul fortuit.
Recursul inculpatului este însă fondat sub aspectul nemotivării de către instanțe a laturii civile a cauzei.
În mod eronat s-a reținut că, atât inculpatul, cât și partea responsabilă civilmente, precum și asigurătorul de răspundere civilă, s-au declarat de acord cu constituirea de parte civilă, în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului.
De observat că inculpatul și partea responsabilă civilmente Casa Județeană de Pensii M, s-au declarat de acord cu plata despăgubirilor civile formulate în cauză, în măsura dovedirii vinovăției inculpatului și a despăgubirilor solicitate, a justificării acestora ( filele 129, 146 dosar fond).
Or, instanța de fond și apoi, instanța de apel, în contra dispozițiilor art. 385/9 alin.1 pct.9 pr.pen. nu a motivat în nici un fel soluția pronunțată pe latura civilă a cauzei, nu a analizat elementele de fapt și probele pe care se sprijină această soluție, raportat la fiecare categorie de despăgubiri pretinse.
Pentru acest motiv, fiind incident cazul de casare mai sus precizat, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. c pr.pen. se va admite recursul inculpatului, se va casa decizia atacată împreună cu sentința judecătoriei, doar sub aspectul soluționării acțiunii civile formulate de partea civilă și, se va dispune rejudecarea cauzei sub acest aspect, de către instanța de fond - Judecătoria Șomcuta Mare.
Cu ocazia rejudecării, se vor analiza toate probele administrate pentru dovedirea laturii civile, raportat la fiecare categorie de pretenții formulate și, se vor administra și alte probe, dacă se consideră necesar pentru justa soluționare a laturii civile, soluționare ce trebuie motivată în fapt și drept. De asemenea, vor fi avute în vedere criticile din apel și recurs cu privire la cuantumul rentei lunare, la care se solicită a fi obligat inculpatul în favoarea minorului, în funcție de veniturile pe care le obținea victima, partea din venituri pe care o aloca creșterii și întreținerii minorului, dar și raportat la veniturile inculpatului.
Deoarece recursul inculpatului a fost admis, în baza art.193 alin.6 pr.pen. se va respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare în recurs.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.2 lit.c Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul domiciliat în B-M- județul M, împotriva deciziei penale nr.93/A din 15 mai 2008 Tribunalului Maramureș, pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 82/19.12.2007 a Judecătoriei Șomcuta Mare, doar sub aspectul soluționării acțiunii civile formulate de parte civilă și dispune rejudecarea cauzei, sub acest aspect, de către instanța de fond - Judecătoria Șomcuta Mare.
Respinge cererea părții civile intimate de obligare a inculpatului recurent la cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./13.10.2008
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
