Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 59/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 59 R Dosar nr-
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror șef Secție judiciară
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și Societatea de Unita SA B împotriva deciziei penale nr 255/A din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 24 ianuarie 2008 și apoi pentru astăzi, 25 ianuarie 2008, când,
Constată că prin sentința penală nr. 185 din 30 ianuarie 2007 Judecătoria Brașov, în baza art. 178 alin. 2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. c și art. 76 lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și a fixat un termen de încercare de 5 ani potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare.
A reținut în cauză art. 13 Cod penal în ceea ce privește neaplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și G și, în consecință l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA Măneciu să plătească acestor părți civile suma de 29.000.000 lei (ROL) reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni până la un an și a respins celelalte pretenții civile.
A obligat asiguratorul de răspundere civilă SC "Unita" SA să plătească în favoarea părții civile suma de 20.000 lei (RON) reprezentând daune morale.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998 și urm. cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință, a obligat pe inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA Măneciu, să plătească acestei părți civile următoarele sume:
-12.300 lei (RON) din care: 2.000 lei (RON) reprezentând cheltuieli de înmormântare, 9.300 lei (RON) reprezentând cheltuieli cu parastasele până la un an și 1.000 lei (RON) reprezentând contravaloarea monumentului funerar ridicat în amintirea victimei;
-câte 36 lei (RON) lunar pentru fiecare minor (în total 72 lei lunar) cu titlu de pensie de întreținere începând cu data producerii accidentului și până la majoratul acestora, respingând restul pretențiilor civile.
A admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență
B, care potrivit OUG 72/2006 s-a subrogat în drepturile B și, în consecință:
A obligat pe inculpatul să plătească Spitalului Clinic Județean de Urgență B suma de 421,78 lei (RON) reprezentând contravaloarea prestațiilor medico - sanitare acordate victimei.
A respins pretențiile civile formulate de SC SA Măneciu.
A constatat că SC ASIGURĂRI SA și
Leasing România nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1001 lei (RON) reprezentând: 300 lei (RON) onorariu apărător ales, 470 lei (RON) contravaloare expertiză și 231,1 lei (RON) reprezentând cheltuieli de transport.
A respins cererea formulată de părțile civile și G privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de transport efectuate cu ocazia venirii la proces.
În baza art. 191 alin.1 și 3 Cod procedură penală a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 2.700 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 4/5 noiembrie 2003, după ce a consemnat cantități apreciabile de băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului VW, înmatriculat sub nr. B- 45657, achiziționat în leasing de către SC CONST SRL P, pe care l-a condus pe DN 13. Ajuns la km 15+ 100, în direcția Feldioara, inculpatul a pierdut controlul volanului intrând cu autoturismul în capul de pod din beton aflat pe partea dreaptă a drumului.
Impactul foarte puternic a generat ruperea semipunții, ridicarea părții din față, ruperea podelei, a ușilor, a stâlpului dintre ele și a spătarului scaunului din dreapta față. Autoturismul a parcurs în aer 14,1 după care a luat contact cu solul pe partea dreaptă, imprimându-i-se totodată și o mișcare de rotație spre dreapta.
Accidentul s-a soldat cu decesul lui și precum și cu vătămarea inculpatului, care a suferit leziuni vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, și, precum și raportul de expertiză tehnică nr. 1748/2003, raportul de constatare tehnico-științifică -/2004 și raportul de constatare medico legală1085/E/14.04.2004 s-a stabilit faptul că inculpatul a ocupat locul șoferului, fiind vinovat de producerea accidentului.
Parțial au fost dovedite în cauză pretențiile civile formulate de către părțile civile, astfel că a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către această parte civilă. Ca urmare a producerii accidentului partea civilă și-a pierdut soțul, cauzându-i acesteia un prejudiciu psihic, suma de 20.000 lei fiind suficientă pentru acoperirea acestui prejudiciu. Au fost dovedite,totodată, cheltuielile făcute de această parte cu înmormântarea și parastasele. în sumă de 12.300 lei. Pentru copii minori ai victimei inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească pensie de întreținere. Pe baza deconturilor depuse la dosar de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B inculpatul a fost obligat și la plata contravalorii prestațiilor medicale acordate victimei.
Prin decizia penală nr. 255/1.10.2007 a Tribunalului Brașov, a admis apelurile formulate de inculpatul, părțile civile minore și prin reprezentant legal, partea civilă -partea responsabilă CAN. asigurătorul AAB împotriva sentinței penale nr. 185/30.01.2007 a Judecătoriei Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul modului de soluționare al laturii civile și al cheltuielilor judiciare către stat și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală rap. la art. 998, 999 Cod civil și art. 57 din Legea 136/1995 coroborat cu art. 10 din Ordinul CSA nr. 9/2002 a obligat asigurătorul A SA B în limita sumei de 20.000 RON pentru fiecare parte civilă, dar nu mai mult de 100.000 RON, iar peste această limită a obligat pe inculpatul la plata următoarelor despăgubiri civile:
- către părțile civile și G suma de 2.900 RON cu titlu de daune materiale; respinge restul pretențiilor.
- către partea civilă suma de 12.300 RON cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; respinge restul pretențiilor.
- către părțile civile și prin reprezentant legal suma de câte 1.404 RON fiecare cu titlu de despăgubiri globale pe perioada 5.11.2003-30.01.2007 și câte 36 RON pentru fiecare parte civilă cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data de 1.02.2007 și până la majoratul fiecăreia; respinge restul pretențiilor.
- către partea civilă C. SA suma de 68.000RON cu titlu de daune materiale.
- către partea civilă SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B suma de 421,78 RON reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate victimei.
Au fost respinse pretențiile față de partea responsabilă civilmente SC SA Mâneciu.
A constatat că părțile vătămate SC Asigurări și Leasing România nu s-au constituit părți civile în cauză.
A înlăturat obligația solidară instituită în sarcina părții responsabile civilmente SC SA de plată a cheltuielilor judiciare către stat,care îi incumbă exclusiv inculpatului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost respinse apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și părțile civile și.
În baza art. 192 al 2,3,4 Cod procedură penală a obligat apelantele-părți civile și să plătească statului suma de câte 20 RON cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Dinamica evenimentelor din timpul și imediat după coliziunea descrisă în rapoartele de expertiză tehnică nr. 1748/2003 întocmit de dr. ing. G, nr. 2202/2006 întocmit de inginer -, completare la raportul de expertiză depusă la dosarul de fond la 4.09.2006 (fila 252 dosar judecătorie) întocmită de dr. ing. G, raportului de constatare tehnico - științifică nr. -/23.01.2004 întocmit de Institutul de criminalistică în sensul că fragmentele de păr ridicate din fisurile parbrizului au fost detașate prin tăiere și rupere și prezintă elemente de asemănare morfologică față de modelele de comparație recoltate din regiunea corespondent a inculpatului și leziunile descrise în buletinele medico - legale nr. 3428/E/6.11.2003, 2091/2003m în raportul de constatare medico - legală nr. 372//6.11.2003 efectuat victimei și în raportul de constatare medico - legală nr. 371/ /6.11.2003 efectuat victimei conduc laconcluzia indubitabilă că la volanul autoturismului se afla inculpatul.
Cu privire la modul de soluționare al laturii civile hotărârea este supusă mai multor critici. Astfel în ceea ce privește debitorul obligației de dezdăunare a moștenitorilor victimelor și a părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență B în mod greșit prima instanță a divizat-o între asigurător și inculpat și a stabilit că SC SA Măneciu este parte responsabilă civilmente.
Astfel urmează a observa în primul rând că autoturismul VW implicat în accident nici nu se afla în folosința acestei societăți ci fusese închiriat succesiv către SC CONST SRL,între această societate locatară și inculpat neexistând raporturi de muncă. Inculpatul era angajat ca magaziner - gestionar neavând nici o atribuție de conducere a autovehiculelor la SC SA Măneciu, fiind astfel evident potrivit doctrinei practicii judiciare că comitentul nu răspunde pentru pagubele cauzate de prepus prin fapte ce nu au legătură cu funcția încredințată. Față de cele expuse urmează a admite apelul formulat de partea responsabilă civilmente SC SA Măneciu și a respinge pretențiile părților civile relativ la aceasta iar pe cale de consecință raportat la disp. art. 193 Cod procedură penală va înlătura obligația acesteia la plata cheltuielilor judiciare.
Apelul acestei societăți, ce are și calitatea de parte civilă în procesul penal fiind utilizatorul în drept al autoturismului avariat în proporție de peste 90% este de asemenea fondat. Prin fapta sa inculpatul a produs un prejudiciu de peste 68.000 lei (RON) - contravaloarea autoturismului VW cu nr. B- 45657 ce fusese achiziționat în leasing de la SC Leasing România SRL de partea civilă SC SA care a plătit contravaloarea autoturismului și care nu a fost despăgubită de asigurătorul CASCO SA Asigurări SA datorită stării de ebrietate a inculpatului din momentul impactului. Fiind îndeplinite condițiile răspunderi delictuale prev. de art. 998, 999 Cod civil și văzând practica judiciară în materie urmează a admite și aceste pretenții civile ce au fost formulate în termen înaintea citirii actului de sesizare (fila 21 - încheierea din 8.11.2004).
În ceea ce privește debitorul obligației de dezdăunare, văzând dispozițiile Legii nr. 136/2005, modificată și completată prin OUG 61/2005 precum și Decizia 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B coroborat cu art. 10 din Ordinul CSA nr. 9/2002 privind soluționarea recursului în interesul legii, tribunalul constată că aceasta îi revine asigurătorului de RCA SC SA însă numai până la limita sumei de 30.000 lei (RON) pentru fiecare parte civilă, dar nu mai multe de 100.000 lei (RON), peste această limită urmând a fi obligat doar inculpatul.
Apelurile formulate de părțile civile minore - și prin reprezentant legal sunt fondate numai sub aspectul modului de stabilire al prestațiilor periodice și al debitorului obligației. Astfel prima instanță a calculat corect cuantumul acestora, care de altfel nu a fost contestat având în vedere veniturile pe care le-ar fi obținut victima și raportat la salariul mediu pe economie, urmând însă ca în apel să se stabilească o despăgubire globală pentru perioada cuprinsă între momentul accidentului și pronunțarea hotărârii în prima instanță și ulterior suma de 36 lei (RON) lunar pentru fiecare parte civilă minoră de la 1 februarie 2007 și până la majoratul fiecăreia. Critica acestora ce vizează neacordarea de daune morale este nefondată în condițiile în care la fond reprezentantul legal, a solicitat o sumă totală de 20.000 lei (RON) ce i-a fost acordată integral, procurorul nu s-a constituit din oficiu parte civilă pentru minori cu daune morale acestea fiind solicitate pentru prima dată în apel prin notele scrise (fila 77 dosar apel - câte 100.000 lei RON), cu încălcarea disp. art. 15 Cod procedură penală. Deși în notele scrise reprezentantul legal al părților civile a criticat hotărârea și pentru netemeinicie sub aspectul despăgubirilor periodice stabilite pentru minori cu ocazia dezbaterilor a precizat că renunță la acest motiv (având în vedere că apelul formulat vizează doar neacordarea de daune morale pentru minori), astfel că acest motiv nu va mai fi analizat de instanța de apel.
Apelul părții civile va fi respins ca nefondat în condițiile în acre aceasta s-a adresat Casei Județene de Pensii P însă nu s-a emis încă decizia pentru acordarea pensiei de urmaș. Urmează ca după stabilirea acesteia partea civilă să se adreseze instanței civile dacă cuantumul acestei pensii este sub nivelul întreținerii acordate de soțul său - victima - și dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții legale.
Apelul părții civile va fi respins ca nefondat întrucât prima instanță a stabilit corect pe baza înscrisurilor depuse și a declarațiilor martorilor C -, cuantumul prejudiciului cert ca fiind 2.900 lei RON cu titlu de cheltuieli de înmormântare, parastasul de 40 zile și 1 an și a respins cererea privind cheltuielile de judecată ca nedovedită.
Apelul asigurătorului SC SA este întemeiat în ceea ce privește petitul subsidiar, urmând a fi admis întrucât prima instanță nu a stabilit potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/2005 republicată și art. 10 din Ordinul nr. 9/2002 plafonul maxim de 20.000 lei (RON) în limita căruia asigurătorul poate fi obligat la plata despăgubirilor pentru fiecare parte civilă. Motivul de apel ce vizează nelegalitatea hotărârii întrucât prima instanță nu s-ar fi pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive urmează a fi respins ca nefundat raportat la dispozițiile procesual penale și la înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală de partea civilă SC SA și de asigurătorul CASCO SC SA, care atestă că asigurătorul SA este emitentul poliței RCA pentru autoturismul implicat în accidentul rutier.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și asigurătorul Societatea de Sucursala
Inculpatul a solicitat casarea deciziei, rejudecarea de către Tribunalul Brașova procesului pentru a se administra proba solicitată cu expertiza mixtă, respectiv a expertizei tehnice auto, la care să fie expuse și punctele de vedere ale Laboratorului medico-legal B, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385/9 pct. 10 și 18 Cod procedură penală.
Se arată în motivele de recurs că, deși a solicitat la tribunal efectuarea unei noi expertize tehnice auto, în care să se coroboreze punctele de vedere ale experților cu cele ale medicului legist, deoarece expertizele efectuate în cauză au stabilit în mod greșit că inculpatul s-a aflat la volan, în ciuda poziției în care a fost găsit la locul accidentului și a declarațiilor martorilor care au văzut la ieșirea din unitate locurile pe care le ocupau în autoturism inculpatul și cele două victime, această instanță a respins proba solicitată, comițând o gravă eroare de fapt.
În subsidiar, inculpatul a solicitat, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, achitarea sa, întrucât s-a comis o eroare gravă de fapt, fiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală.
Asigurătorul Societatea de Sucursala Bas olicitat modificarea deciziei instanței de apel cu indicarea plafonului maxim de 20.000 lei pentru fiecare persoana decedată, în limita căruia sociatatea de asigurare poate fi obligată la plata despăgubirilor către fiecare parte civilă în parte, constituite ca urmare a decesului. înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor materiale către partea civilă SC SA Măneciu și respingerea cererii de constituire de parte civilă.
În motivarea recursului se arată că în mod eronat instanța de apel a obligat asigurătorul la plata despăgubirilor civile în limita sumei de 20.000 lei pentru fiecare parte civilă, de vreme ce art. 10 din Ordinul nr. 9/2002 se prevede că în unul și același accident indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acorda despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, până la 200.000.000 lei ROL pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 1.000.000.000lei ROL, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial. În speță, având două persoane decedate, asigurătorul poate fi obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile în limita plafonului maxim de 20.000 lei pentru fiecare persoană decedată, indiferent de numărul părților civile. De asemenea, instanța de apel, în mod greșit a obligat asigurătorul și la plata despăgubirilor, reprezentând daune materiale, către partea civilă SC SA Măneciu, deși la data producerii accidentului partea civilă avea calitatea de asigurat RCA, iar contractul de asigurare RCA era încheiat pentru acoperirea pagubelor produse terților și nu pentru pagubele produse asiguratului.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, curtea constată următoarele:
Recurentul inculpat a invocat faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru el, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului, ce constituie cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală. Recurentul face astfel referire la cererea sa cu privire la o nouă expertiză tehnică auto, în care să se coroboreze punctele de vedere ale experților tehnici judiciari cu punctele de vedere exprimate de medicul legist în legătură cu leziunile inculpatului și ale victimelor. Instanța de apel a respins motivat cererea sa, în ședința publică din data de 17.09.2007, arătând că în cauză s-au efectuat mai multe expertize tehnice auto la care au participat experți auto și consilieri experți ai părților, care au răspuns deja la obiectivele propuse de inculpat. În acest context nu se poate reține faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpat, astfel încât să fie aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală.
Analizând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, curtea constată că instanțele de fond nu au comis nicio eroare gravă de fapt, care să aibă drept consecință o hotărârea greșită de condamnare.
Starea de fapt a fost stabilită în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați și expertizele și constatările tehnico științifice întocmite în cauză.
Astfel, concluziile rapoartelor de expertiză nr. 1748/2003, 2202/2006, raportul de constatare tehnico științifică nr. -/2004 întocmit de Institutul de criminalistică, în sensul că fragmentele de păr ridicate din fisurile parbrizului au fost detașate prin tăiere și rupere și prezintă elemente de asemănare morfologică față de modelele de comparație recoltate din regiunea corespondent a inculpatului și leziunile suferite de acesta, descrise în buletinele medico-legale nr. 3428/2003 și 2091/2003, în raportul de constatare medico-legală nr. 372//2003 efectuat victimei și în raportul de constatare medico-legală nr. 371//2003 efectuat victimei, dovedesc faptul că inculpatul a condus autoturismul. Împrejurarea că acesta nu este de acord cu concluziile expertizelor efectuate, susținând în continuare că nu s-a aflat la volanul autoturismului nu este un element de natură a demonstra faptul că s-a comis o eroare de fapt sau necesitatea de a se efectua o nouă expertiză, în sensul arătat de inculpat în motivele de recurs, de vreme ce concluziile expertizelor tehnice au fost coroborate cu constatările medico-legale.
Față de aceste considerente, curtea constată că recursul declarat de către inculpat este nefundat, urmând a fi respins, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Cu privire la recursul asigurătorului Societatea de Sucursala B, curtea constată că nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 2, raportat la art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, întrucât instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, interpretând art. 10 din Ordinul nr. 9/2002 în sensul că plafonul de despăgubire de 20.000 lei se raportează la fiecare parte civilă constituită și nu la fiecare persoană accidentată, astfel cum rezultă din textul de lege. Urmare a interpretării actelor normative care reglementează regimul asigurărilor, tribunalul a obligat asigurătorul la plata către partea civilă SC SA Măneciu pentru pagubele produse asiguratului. Interpretarea greșită a legii nu se numără printre cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 385/9 Cod procedură penală, astfel că sub acest aspect, recursul declarat de asigurător este nefondat. Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea ve respinge și recursul asigurătorului, menținând decizia atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții inculpatul și asigurătorul Societatea de Sucursala B vor fi obligați să plătească fiecare statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, recurenții, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați să plătească fiecare părților civile, și - suma de 280 lei, din totalul de 560 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (60 lei reprezintă cheltuielile de deplasare ale părților civile ocazionate de proces, 45 dosar, iar suma de 500 lei reprezintă onorariul avocatului 44).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpatul și asigurătorul Societatea de Sucursala B împotriva deciziei penale nr. 255/1.10.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească fiecare părților civile, și - suma de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.EB/29.01.2008
Dact.BN/30.01.2008/ex.2
Jud.fond.
Jud.apel.
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Mihaela Alexandru, Simona Franguloiu
