Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 59/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 59
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și părțile civile și împotriva deciziei penale nr.208/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul recurent, reprezentat de avocat ales, lipsă părțile civile recurente și, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei, iar pe fond, în temeiul art. 3859pct. 10.p Cod Penal, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.c p Cod Penal, motivat de faptul că instanțele inferioare s-au raportat greșit la probatoriu și vinovăția inculpatului nu este dovedită. În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru efectuarea unei noi expertize care să aducă lămuriri primelor
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, a părților civile ca neîntemeiate, iar a inculpatului ca nefondat, vinovăția acestuia rezultă din expertiza tehnică auto efectuată în cauză, întrucât a circulat cu o viteză neadaptată la condițiile de trafic, iar concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declarațiile martorilor oculari.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 308 din 4 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 2 (doi) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii ucidere din culpă.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, 82 Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă, cu domiciliul procesual ales în municipiul A,-,. 547,. B,. 74, jud. A, și obligat inculpatul în solidar cu partea civilmente "" C, cu sediul în municipiul C-N, str. - --, nr. 53-55, jud. C, să plătească acestei părți civile suma de 27700 (douăzecișișaptedemiișaptesute) Euro și 500 lei cu titlu de daune din care: suma de 2700 Euro și 500 lei reprezentând daune materiale iar suma de 25000 Euro daune morale și respinge restul pretențiilor civile.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă, și obligat inculpatul în solidar cu partea civilmente "" C, să plătească acestei părți civile suma de 25000 (douăzecișicincidemii) Euro cu titlu de daune morale și s-a respins restul pretențiilor civile.
A fost obligat asiguratorul Societatea de asigurare Reasigurare "Astra", la plata tuturor sumelor indicate mai sus cu titlu de despăgubiri civile în măsura în care aceste sume nu sunt achitate de inculpat și de partea civilmente.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 28/29 mai 2006, în jurul orelor 02,15-02,20, inculpatul conducea autotractorul marca Iveco cu număr de înmatriculare -06/09 care tracta semiremorca marca cu nr. de înmatriculare -06/09 (ce avea o încărcătură în greutate de 21 tone) pe DN 69 din direcția A spre T, la lumina farurilor pe timp de ploaie și carosabil ud, după cum reiese din procesul-verbal de cercetare la fața locului de la fila 8-10 dosar urmărire penală coroborată cu declarația martorului (fila 97 dosar) și declarația inculpatului de la fila 72 dosar.
Concomitent, dinspre municipiul T spre municipiul A circula autoutilitara furgon marca, cu nr. de înmatriculare -07/10 condusă de victima
În localitatea, la km 31+000, inculpatul a intrat în curba deosebit de periculoasă spre dreapta în care cobora spre T, semnalizată corespunzător și datorită neadaptării vitezei de deplasare la condițiile de drum și încărcătura transportată, semiremorca tractată de autotractorul condus de inculpat a intrat în derapaj și a pătruns cu puntea spate pe sensul de mers T-
în același moment, din senul opus a intrat în curbă și autoutilitara marca, condusă de victimă, în aceste condiții având loc un impact tangențial între partea fronto-laterală stânga a autoutilitarei și partea laterală stânga spate a semiremorcii, pe corespunzătoare sensului de deplasare T-A, impact în urma căruia autoutilitara a părăsit suprafața carosabilă a drumului prin partea dreaptă (având ca reper sensul său de mers) după care a intrat în impact la nivelul părții frontale cu gardul imobilului nr. 316.
S-a reținut că, această stare de fapt a fost confirmată de rezultatele raportului de expertiză tehnică auto judiciară (29-50) și raportului de expertiză criminalistică nr.149/19.09.2007 (52-58). Mai mult această dinamică a producerii accidentului se coroborează exact cu declarațiile martorilor oculari (fila 97 dosar) și - (fila 70 dosar urmărire penală).
Deși în opinia instanței viteza exactă de deplasare a autovehiculului condus de inculpat în momentul intrării în curbă nu a putut fi calculată exact prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, fiind apreciată pe baza diagramei din tahograful autoturismului de la fila 21 dosar urmărire penală, determinarea exactă a vitezei de deplasare nu prezintă o relevanță determinantă, atât timp cât în mod cert, din probele administrate, rezultă că datorită vitezei de deplasare neadaptate condițiilor de carosabil umed, semiremorca tractată de autotractorul condus de inculpat intră în derapaj și pătrunde cu puntea spate pe sensul de mers T-
În acest sens relevantă este declarația martorului ocular (fila 97 dosar) care era pasager într-un autoturism care rula în spatele celui condus de inculpat, care arată în fața instanței că:"la intrarea într-o curbă periculoasă la dreapta, camionul din fața noastră a frânat și în mod nefiresc, deși capul tractor și-a continuat deplasarea spre înainte,semiremorca a intrat în derapaj, intrând pe contrasens ocupând aproape în întregime cealaltă bandă". Acesta este de altfel și momentul impactului dintre partea fronto-laterală stânga a autoutilitarei și partea laterală stânga spate a semiremorcii, impact care are loc pe de deplasare a victimei. Deși martora oculară - (fila 70 dosar urmărire penală) aflată în același autoturism cu martorul nu are o declarație la fel de sigură, arătând doar că:"cred,că partea din spate a -ului a trecut pe contrasens, însănu sunt sigură de acest lucru",în continuare aceeași martoră arată referindu-se la momentul impactului"după care nu am mai văzut farurile mașini care venea pe contrasens", rezultând cert în opinia instanței că în acest moment semiremorca se afla pe pe care rula victima, acesta fiind motivul pentru care martora nu mai avea posibilitatea de a vedea farurile autoturismului, vederea fiindu-i obturată de semiremorca intrată pe contrasens. În plus dinamica producerii accidentului și implicit locul impactului dintre cele două autovehicule reținut de instanță în rândurile de mai sus este confirmată după cum arătam anterior și de rezultatele raportului de expertiză tehnică auto judiciară (fila 29-50 dosar urmărire penală) și raportului de expertiză criminalistică nr.149/19.09.2007 (fila 52-58 dosar urmărire penală).
Urmare a impactului, a decedat pe loc victima G datorită hemoragiei interne consecutiv unui politraumatism cu componență predominant toracică și abdominală, cu multiple fracturi costale, ruptură de plămâni și ruptură de ficat, asociat cu un traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebeloasă și locomotor cu fractura humerusului stâng, dup cum rezultă din raportul de autopsie medico-legală nr.169/B/1 din 29.05.2006 de la filele 60-61 dosar urmărire penală.
Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut că la producerea accidentului rutier, culpa aparține în exclusivitate inculpatului, care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de carosabil umed și la greutatea încărcăturii transportate astfel încât să poată rămâne în permanență stăpân pe vehiculul pe care îl conducea și să îl controleze în orice situație.
Declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și din fața instanței se coroborează parțial cu această stare de fapt, inculpatul nerecunoscând împrejurarea că semiremorca tractată de el ar fi pătruns pe contrasens.
Instanța de fond a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 78 din dosarul de urmărire penală.
În dosar s-au constituit părți civile partea civilă și partea civilă, (soția și respectiv fiul victimei) care au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 Euro cu titlu de daune materiale și 100.000 Euro daune morale (fila 71 dosar).
În cauză a fost introdus și asigurătorul Societatea de Asigurare Reasigurare "Astra", C N, calitatea de asigurător al acestei societăți rezultând din polița de asigurare obligatorie auto seria - nr. - din 03.01.2006 de la fila 87 dosar urmărire penală.
De asemenea, instanța fondului văzând în drept dispozițiile art. 1000 alin. 3 cod civil a admis cererea de introducere în cauză a părții responsabile civilmente "" C, calitatea acesteia rezultând din împrejurarea că inculpatul conducea autotractorul marca Iveco cu număr de înmatriculare -06/09 care tracta semiremorca marca cu nr. de înmatriculare -06/09 aparținând acestei societăți după cum rezultă din certificatul de înmatriculare de la fila 86 dosar, fiind astfel cert faptul că această societate a încredințat inculpatului însărcinarea de a transporta bunuri, existând astfel un raport de prepușenie.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel inculpatul, partea civilmente și asigurătorul.
Inculpatul a criticat hotărârea sub aspectul reținerii vinovăției sale și solicită ca în rejudecarea cauzei să fie pronunțată o soluție de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 alin. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c) Cod procedură penală și respingerea acțiunii civile formulată de părțile civile, deoarece nu a săvârșit fapta.
În ce privește latura civilă, a arătat că întinderea daunelor morale, câte 25.000 Euro pentru fiecare parte vătămată, este exagerată, fiind încălcat principiul echității prin raportare la pedeapsa aplicată a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Partea civilmente, a criticat modul în care a fost soluționată latura civilă a cauzei.
Societatea de Asigurare-Reasigurare Astra SA B, prin sucursala C-N, a solicitat modificarea hotărârii sub aspectul laturii civile în sensul obligării asigurătorului în limitele legale conform Ordinului 3108/dec.2004 dat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea dispozițiilor art.5 și 53 din Legea 136/1995 Anexa 3, pentru diferența urmând a fi obligat inculpatul alături de partea civilmente. De asemenea a arătat că există diferență între considerentele și dispozitivul hotărârii privind cuantumul daunelor materiale stabilit în moneda euro, derivate probabil dintr-o eroare de adiție, suma reală fiind de 2000 Euro și nu de 2700 Euro astfel încât se impune rezolvarea problemei în apel.
Prin decizia penală nr.208/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de asigurătorul Societatea de Asigurare -Reasigurare Astra SA B, prin sucursala C, împotriva sentinței penale nr. 308/04.02.2009, pronunțată de Judecătoria Arad și s-a respins apelul declarat împotriva aceleiași hotărâri de inculpatul - și de partea civilmente, SC SRL C-
A fost desființată în parte, în latura civilă, hotărârea atacată, iar în judecarea cauzei s-a dispus: modificarea, în sensul reducerii de la 2700 Euro la 2000 Euro cuantumului despăgubirilor materiale acordate părților civile, sumă care va fi plătită pe lângă cea de 500 lei, acordată acestora cu același titlu; obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor către părțile civile, în limite legale stabilite prin ordin al Comisei de supraveghere a asigurărilor raportat la data producerii evenimentului rutier, 29 mai 2006.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
S-a admis cererea formulată de inculpatul - și s-a prelungit dreptul acestuia de circulație pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 iunie 2009.
Instanța de apel a constatat că sunt fondate criticile aduse hotărârii de către asigurător, nefiind fondate cele aduse de inculpat și de partea civilmente.
În ce privește latura penală a cauzei, tribunalul a considerat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă constituind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală și în cea de cercetare judecătorească.
Vinovăția inculpatului în producerea accidentului în urma căruia victima G, în vârstă de 49 de, și-a pierdut viața, a fost reținută în condițiile prevăzute de art.48 din Codul rutier-OUG 195/2002, deoarece nu a adaptat viteza de deplasare în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
După rezultat din declarațiile martorilor oculari, și -, care se deplasau cu mașina în spatele autotractorului condus de inculpat, și din raportul de expertiză criminalistică nr.146/19 septembrie 2007, întocmit de INEC-Laboratorul interjudețean T (filele 52-58 dosar urmărire penală), impactul între semiremorca, tractată de autotractorul Iveco condus de inculpat și autoutilitara, condusă de victimă a fost tangențial între partea fronto-laterală stânga a autoutilitarei și partea laterală stânga spate a semiremorcii, pe corespunzătoare sensului de deplasare T- Astfel, în zona km 31, unde drumul deschide o curbă deosebit de periculoasă la dreapta în, semnalizată corespunzător, cei doi martori au observat că semiremorca a trecut cu partea din spate peste axul longitudinal al drumului, pătrunzând cu puntea din spate pe celălalt sens de deplasare.
Din declarațiile martorilor și a inculpatului s-a reținut că la ora accidentului ploua abundent, iar iluminatul public din localitatea funcționa.
După cum a rezultat din raportul de expertiză criminalistică, examinarea diagramei tahograf a autotractorului condus de inculpat relevă faptul că ultima valoare maximă a vitezei acestuia înainte de oprire a fost de circa 90 km/. de deplasare a autoutilitarei nu a putut fi determinată în absența urmelor de rulare forțată, singurele care permit stabilirea spațiului de decelerare și apoi a vitezei de deplasare, pe baza transformării energiei cinetice în lucru mecanic, efectuat de forțele de rezistență dintre pneuri și calea de rulare.
De asemenea, pneurile care echipau puntea spate a semiremorcii erau uzate astfel încât prezența apei între pneu și calea de rulare a determinat scăderea coeficientului de aderență. Acest fapt, combinat cu viteza de rulare anterior intrării în curbă a condus la apariția procesului de derapare a punții spate a semiremorcii suficientă pentru ca aceasta să pătrundă pe celălalt sens de circulație și să intre în impact cu autoutilitara condusă de victimă care potrivit datelor existente în dosar, se deplasa regulamentar având și centura de siguranță legată.
În acest context este evident că accidentul a avut loc din cauza vitezei de deplasare a autotractorului condus de inculpat, care nefiind adaptată la condițiile de trafic, de ploaie abundentă și curbă deosebit de periculoasă, și la starea de uzură avansată a pneurilor, a condus la intrarea în derapaj semiremorcii și la intrarea pe celălalt sens de deplasare.
După cum au relatat martorii, impactul a fost brusc și nu a putut fi evitat de victimă care a reușit doar o manevră spre dreapta în urma căreia autovehiculul a fost proiectat în gardul imobilului situat la nr. 316, din.
Astfel, susținerea inculpatului cum că nu ar fi vinovat de producerea accidentului, de care, în opinia lui, raportat la temeiul pentru care solicită achitarea, se face vinovat G, nu pot fi avute în vedere, în sarcina acestuia neputând fi reținută o conduită rutieră contrară normelor prevăzute de regulament.
În ce privește evaluarea probelor, criticată de inculpat, tribunalul a considerat că raționamentul deductiv adoptat până în prezent în cauză, inclusiv în apel, este cel corect.
Astfel, pentru aflarea adevărului au fost avute în vedere, pe de o parte, împrejurările anterioare accidentului necontestate de inculpat și de martorii oculari, privind deplasarea către T, ora, starea vremii, condițiile de trafic, impactul celor două vehicule pe celălalt sens de deplasare, iar pe de altă parte, urmările accidentului și starea tehnică a autotractorului condus de inculpat, care coroborate într-o ordine logică au condus la cele mai sus arătate, privind cauzele accidentului și culpa în producerea acestuia exclusivă a inculpatului.
În acest context este evident că declarațiile martorilor și în relatarea evenimentelor pe care le-au perceput direct nu sunt echivoce ori făcute cu rea credință, ci credibile și utile pentru lămurirea faptelor.
În ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a considerat că a fost rezolvată legal în limitele permise de dispozițiile art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, art. 1000 alin. 3 Cod civil și art. 1003 Cod civil.
Daunele morale acordate celor două părți vătămate, fiul minor al victimei, respectiv soția acestuia au fost just evaluate la suma de câte 25.000 Euro față de pierderea suferită reprezentând o compensație echitabilă și totodată rezonabilă a durerii suportate de aceștia. Daunele morale se acordă în cadrul acțiunii civile alăturată celei penale, și nu constituie o sancțiune, ci o compensare bănească a unei valori morale, neavând legătură cu pedeapsa penală aplicată ori cu modalitatea de executare a acesteia.
În ce privește daunele materiale, potrivit declarației martorei, acestea se ridică la suma de 2000 Euro, reprezentând cheltuieli de înmormântare, și 500 lei, reprezentând potrivit devizului estimativ depus la fila 157 dosar, avansul plătit pentru un monument funerar.
Cu privire la modalitatea de plată a acestor sume de bani, în aplicarea dispozițiilor legale civile mai sus arătate, corect s-a stabilit obligația de plată în solidar a inculpatului și a părții responsabile civilmente și a asigurătorului în baza poliței de asigurare RCA, dar nu în măsura în care nu sunt plătite de cei dintâi, ci în limitele legale stabilite prin ordin al Comisiei de supraveghere a asigurărilor raportat la data producerii evenimentului rutier, 29 mai 2006.
Față de cele arătate, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, tribunalul a respins apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 308/04.02.2009 pronunțată de Judecătoria Arad, de inculpatul - și de partea civilmente, SC SRL C-N, iar în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis apelul declarat împotriva aceleiași hotărâri de asigurătorul Societatea de Asigurare-Reasigurare Astra SA B, prin sucursala
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute.
În ce privește cererea formulată de inculpat pentru prelungirea dreptului de circulație pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 iunie 2009, tribunalul a dispus admiterea acesteia, în considerarea motivelor pentru care s-a mai prelungit acest drept la 27 mai 2009 (fila 69 dosar apel) și anume: condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta ce a avut ca urmare decesul victimei; situația personală a inculpatului; calitatea de șofer profesionist a acestuia; până la data accidentului nu a fost sancționat penal sau contravențional pentru fapte la regimul circulației, situație ce permite instanței să facă aprecieri pertinente asupra inexistenței unei stări de pericol dacă inculpatului i se permite să conducă în continuare un autovehicul pe drumurile publice; interzicerea acestui drept ar afecta și dreptul la muncă al inculpatului și nu în ultimul rând ar echivala cu aplicarea unei pedepse complementare înainte de pronunțarea cu caracter definitiv a unei hotărâri care să analizeze fondul cauzei.
Împotriva deciziei penale nr. 208/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și părțile civile și.
Prin recursul declarat de inculpatul s-a solicitat casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c.C.P.P. În motivarea recursului, inculpatul a susținut că instanțele de fond nu s-au pronunțat obiectiv cu privire la toate probele oferite de economia cauzei; că prin respingerea unei noi expertize, care să clarifice contradicțiile primelor două, instanța s-a pronunțat în sensul că nu mai dorește o "întărire" sau "verificare" a probelor, deși ar fi fost important pentru garantarea drepturilor părților și influențarea soluției procesului. Totodată, inculpatul a criticat modul de interpretare a probatoriului, în special în ce privește reținerea vitezei sale de deplasare, considerând că o atentă analiză a tuturor aspectelor legate de imposibilitatea dovedirii unor fapte, ar putea determina instanța cel puțin de a avea în vedere o eventuală culpă comună. În acest sens, s-a învederat că prima expertiză a concluzionat că "din cauza complexității mișcării celor două vehicule înainte de impact, calculele analitice tradiționale pentru analiza posibilității de evitare nu pot fi făcute", în schimb în urma simulării s-a stabilit că dacă victima ar fi condus cu respectarea prevederilor privind viteza de deplasare coliziunea nu s-ar fi produs. În latura civilă, inculpatul a arătat că raportat la faptul că nu a săvârșit fapta de care este acuzat este imposibilă angajarea răspunderii sale civile delictuale; respectiv și că nu este de acord cu întinderea despăgubirilor, apreciindu-le ca disproporționat de mari cu ceea ce se poate pretinde din punct de vedere economic și nefiind în concordanță cu individualizarea din latura penală.
În recursul declarat de părțile civile și s-a solicitat modificarea în parte a deciziei penale recurate în sensul obligării asigurătorului la plata despăgubirilor către părțile civile, în limitele legale stabilite prin ordin al Comisiei de Supraveghere a asigurărilor raportat la data producerii accidentului rutier - 29.05.2006 și menținerea obligării asigurătorului în solidar cu partea civilmente și cu inculpatul la plata sumelor de 25.000 euro pentru fiecare parte vătămată acordate cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată. În acest sens, părțile civile au învederat că motivul pentru care au promovat calea de atac, prin care au solicitat menținerea dispozitivului primei instanțe, este acela că dispozitivul modificat prin decizia atacată poate fi ușor interpretat ca fiind un dispozitiv care dispune numai asigurătorului plata sumelor stabilite de instanța de fond, iar pe de altă parte nu mai există în cuprinsul deciziei suma pe care asigurătorul singur sau în solidar cu celelalte părți trebuie să o plătească acestora.
Analizând recursurile declarate de inculpat și părțile civile prin prisma motivelor invocate de aceștia și din oficiu, conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ce privește susținerile inculpatului privind modul de evaluare a probatoriului, se constată că nu se poate reține în cauză că instanțele de fond nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile acestora și să influențeze soluția procesului așa cum impun dispozițiile art. 3859pct. 10.C.P.P. întrucât atât Judecătoria Arad, cât și Tribunalul Arad au făcut o completă și amplă analiză a probatoriului, analizând toate cererile și apărările formulate de inculpat. În acest sens, se mai reține și faptul potrivit art. 62 Cod procedură penală, mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire, în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești. Este adevărat că nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, expertizele tehnice efectuate în cauză, instanța având posibilitatea să considere, atunci când declarațiile și concluziile expertizelor lor sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte și a le reține numai pe acelea care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, ceea ce s-a respectat în cauza dedusă judecății noastre.
Starea de fapt a fost corect stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de constatare la fața locului, schița locului accidentului, planșa foto, procesele verbale de verificare tehnică, rapoartele de expertiză tehnică auto, raportul de autopsie medico-legală, buletinele de analiză toxicologică alcoolemie nr. 502 și 504/A/5 din 29.05.2006, procesul verbal de recoltare, buletinul de examinare clinică, declarațiile martorilor, copia diagramei din tahograful autoturismului inculpatului. Apărarea inculpatului în ceea ce privește imposibilitatea calculării vitezei de deplasare și reținerea unei viteze de 90 km/ este nefondată întrucât prima instanță a constatat că determinarea exactă a vitezei de deplasare nu prezintă o relevanță determinantă atât timp cât în mod cert, din probele administrate, rezultă că datorită vitezei de deplasare neadaptată condițiilor de carosabil umed, semiremorca tractată de autotractorul condus de inculpat a intrat în derapaj și a pătruns cu puntea pe sensul de mers T - În acest sens sunt declarațiile martorilor (fila 97 dosar Judecătoria Arad ) și - (fila 70 dosar UP), care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză tehnică auto judiciară întocmit în cauză de expert - și raportului de expertiză criminalistică nr. 149/19.09.2007 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean Astfel, raportul de expertiză tehnică auto concluzionează că accidentul, cu extrem de mare probabilitate, nu ar fi avut loc dacă autotrenul nu ar fi rulat cu viteză excesivă și neadaptată, respectiv dacă inculpatul nu ar fi comis o eroare de pilotare, astfel că semiremorca nu ar fi ajuns pe contrasens. Inculpatul susține că se putea reține și culpa victimei în condițiile în care același raport de expertiză arată că dacă autoutilitara ar fi rulat cu viteza nu mai mare de limita legală de 50 Km/ este posibil ca accidentul să nu fi avut loc, însă nu are în vedere că expertul a condiționat această concluzie de premisa ca inculpatul să fi reușit să redreseze semiremorca din derapaj și menționează că această variantă nu are o probabilitatea foarte mare. Aceste concluzii sunt confirmate și de raportul de expertiză criminalistică nr. 146/2007 care arată că inculpatul putea preveni producerea evenimentului rutier prin adaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum existente astfel încât să poată încadra autovehiculul în permanență în limitele corespunzătoare sensului său de deplasare. În motivarea recursului, inculpatul a mai criticat și faptul că nu s-a efectuat o nouă expertiză în cauză, susținere nefondată în condițiile în care cele două expertize sus menționate au lămurit cauza sub toate aspectele, iar o asemenea probă se poate dispune conform art. 125.C.P.P. numai dacă instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză deja administrat.
Prin urmare, în mod corect instanțele de fond au reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, nefiind dovedită o culpă comună a victimei.
Încadrarea juridică dată faptei inculpatului este corectă în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de dispozițiile art. 178 alin. 2 Cod penal.
În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de recurs apreciază că prin sentința penală nr. 308/2009 a Judecătoriei Arads -a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Pedeapsa de 2 închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. În aplicarea dispozițiilor art. 72.pen, instanțele de fond au efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptelor și consecințelor acestora, aspecte însușite de instanța de control judiciar.
În ce privește daunele morale acordate părților civile și, instanța de recurs apreciază că suma de 25.000 euro pentru fiecare este rezonabilă și la stabilirea ei au fost avute în vedere atât suferințele părților civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Prin urmare, cererea inculpatului recurent de reducere a acestora nu este întemeiată Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Având în vedere că în urma accidentului produs de inculpat a survenit decesul soțului, respectiv tatălui părții civile, respectiv suma acordată cu titlu de daune morale este una rezonabilă, cu atât mai mult cu cât suferința pricinuită de decesul prematur al unui membru al familiei nu poate fi compensată prin nici o valoare materială. În același timp, instanța constată că posibilitățile materiale ale inculpatului sau sancțiunea penală aplicată acestuia nu au relevanță sub aspectul evaluării daunelor morale, nefiind criterii în această privință.
În ce privește recursurile părților civile, în prealabil instanța constată că excepția de inadmisibilitate invocată în scris (fila 45 dosar Curtea de Apel) de către asigurătorul Societatea de Asigurare - Reasigurare SA este nefondată întrucât, chiar dacă aceste părți nu au formulat apel împotriva sentinței penale nr. 308/2009 a Judecătoriei Arad, au dreptul de a declara recurs în măsura în care dispozițiile sentinței au fost modificate prin decizia Tribunalului Arad, astfel cum prevede art. 3851alin. 4 fraza a II-a C.P.P. Referitor la cererea părților civile - recurente de obligare a asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, instanța constată că este nefondată. Astfel, se are în vedere că prin dispozițiile deciziei nr. I/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat, în recurs în interesul legii, că societățile de asigurări participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, cât și dispozițiile art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, care prevăd că "despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite". Prin urmare, răspunderea societăților de asigurări conform dispozițiilor Legii nr.136/1995 se bazează pe contractul de asigurare; iar legiuitorul prevăzut expres cazurile de răspundere pentru altul (art. 1000 - 1002 din Codul civil) și răspunderea solidară conform art. 1003.civ. iar printre acestea nu se află și răspunderea asigurătorului.
Pe de altă parte, se constată că decizia penală recurată de părțile civile a modificat dispozițiile primei instanțe numai în ce privește reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și indicarea plafonului maxim în care răspunde asigurătorul de plata despăgubirilor civile, menținându-se celelalte prevederi ale dispozitivului sentinței penale nr. 308/2009 pronunțată de Tribunalul Arad, respectiv atât cuantumul daunelor morale, solidaritatea dintre inculpat și partea civilmente SC "" SRL C, cât și obligația asigurătorului Societatea de Asigurare Reasigurare "Astra" SA de plată a tuturor despăgubirilor civile în măsura în care nu sunt achitate de inculpat și partea civilmente.
Față de cele anterior arătate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 208/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a recurenților în declararea unor căi de atac nefondate, va obliga inculpatul și fiecare parte civilă la plata a câte 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs. Având în vedere că recursurile părților civile au fost respinse ca nefondate, cererea acestora privind acordarea cheltuielilor de judecată nu poate fi admisă conform art. 193.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și părțile civile și împotriva deciziei penale nr.208/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul și fiecare parte civilă recurentă la plata a câte 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
- - G - - -
Grefier,
- -
Red.LB/25.01.2010
Tehnored AJ/2 ex/28.01.2010
Prima instanță: Jud. A-
Apel: Trib. A -,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky, Laura Bogdan
