Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Sentința 6/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr-

SENTINȚA PENALĂ NR.6/D/2008

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2008

lnstanța compuă din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR

GREFIER - - --

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, este reprezentat prin PROCUROR

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind rejudecarea după casare, prin decizia penală nr. 5712 din 4 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, a cauzei penale privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 al. 2 penal.

La apelul nominal se constată lipsa inculpatului și apărătorului ales, av. din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, părților civile G, Edita, și a apărătorului ales al acestora, av., părții responsabile civilmente Inspectoratul General al Poliției Române, părții vătămate Spitalul Clinic Județean de Urgență - C și a asigurătorului Societatea de asigurare SA sucursala

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 7 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin Sentința penală nr.81 /2005 a Curții de Apel Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatului, născut la 22.12.1976 în T, jud.C, fiul lui și,.în C N-,.21 CNP - cu reședința în comuna - jud.C, cetățenie română, studii superioare, ofițer de poliție judiciară, necăsătorit, fără antecedente penale, în baza art.178 al.2 pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 pen. acela de 2 ani plus pedeapsa aplicată.

În baza art.359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prev.de art.83 pen.

În baza art.14, 346.pr.pen. și art.998 civ. inculpatul a fost obligat în solidar cu Minitsterul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

- 288.954.152 lei plus 1260 USD (sau echivalentul lor în lei la data efectuării plății) plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a sumei, reprezentând despăgubiri materiale în favoarea părților civile G și Edita.

- câte 500.000.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile G, Edita și, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei și până la achitarea integrală a sumelor, reprezentând daune morale.

În baza art.106 din OUG nr.150/2002 și 188 din Legea nr.3/1978 inculpatul a fost obligat în solidar cu Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române în calitate de parte responsabilă civilmente, la 549.721 lei cheltuieli de spitalizare în favoarea C plus dobânda legală calculată începând cu data de 16 decembrie 2004 și până la achitarea integrală a sumei.

În baza art.191 pr.pen. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 15 milioane lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 al.2 pr.pen. reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 16 decembrie 2004, conducând în timpul serviciului un autoturism al IPJ C, prin neadaptarea vitezei în condiții de carosabil umed și într-o curbă deosebit de periculoasă, a trecut pe contrasens provocând un accident de circulație, în urma căruia a rezultat decesul victimei.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv procesele-verbale de cercetare la fața locului din 16.12.2004 și respectiv 11.01.2005( 2-8); -schița locului accidentului ( 9); -plansele fotografice efectuate la 16.12.2004, 11.01.2005 și 21.12.2004 ( 10-35); -adresa nr. 188/29.01.2005 a Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate C și anexa ( 37-39); -declarațiile învinuitului ( 40-42); -procesul-verbal încheiat la Clinica de Ortopedie C-N la dat de 29.12.2004 ( 43); -declarațiile martorilor ( 45-47; 51-52); -adresa nr.138/19.01.2005 a Secției de Drumuri Naționale C împreuna cu anexa ( 49-50); -declarațiile părților civile ( 53-54); -raportul de expertiză tehnică judiciară auto (55-67); - obiecțiunile la expertiză și răspunsul din 22.04.2005 al expertului (68-79); -procesul verbal de numire a expertului, dispunerea expertizei în prezența părtilor (81-82); - procesul verbal întocmit la 21 decembrie 2004 la sediul C ( 87); -declarațiile părții vătămate și raportul de constatare medico-Iegală ( 89-94); -copiile poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru autoturismul, ale certificatelor de înmatriculare a autoturismelor ( 96-99); - raportul de constatare medico-Iegală (autopsie) privind pe victima ( 100-104); - buletin de analiză toxicologică alcoolemie privind pe ( 107), precum și probele administrate nemijlocit în fața instanței, respectiv declarația inculpatului (52-53), declarațiile martorilor (63-67, 74-78), copia foii de parcurs a autoturismului, a actelor din dosarul tehnic și a certificatului de înmatriculare pentru autoturismul implicat în accident (filele 91-106), instanța reține următoarea stare de fapt:

Inculpatul are gradul de inspector în cadrul Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog C și deci, face parte din Poliția Judiciară, conform Ordinului nr.484/14.01.2005 al Ministerului Administratiei și Internelor, cu referire la Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare ( 37).

La data de 16 decembrie 2004, în timp ce se deplasa spre T într-o misiune ordonată de către șeful Biroului Antidrog, conducând autoturismul marca 1310, înmatriculat sub numarul -, deținător fiind Inspectoratul de Poliție al județului C, inculpatul a fost implicat, a provocat un regretabil și grav accident de circulație, în urma căruia a rezultat decesul victimei, în vârstă de 19 ani (1-14; 37-39).

În autoturism cu inculpatul se afla și colega sa de serviciu, subinspectorul de poliție, care a fost de asemenea accidentată, leziuni grave suferind și inculpatul ( 1,89, 112-113).

Probele administrate în cursul anchetei procurorului au dovedit că accidentul s-a produs în următoarele împrejurări:

în jurul orelor 12,00, în data de 16.12.2004, în condiții de drum umed și vizibilitate bună, autoturismul condus de inculpat a coborat Dealul în direcția T, pe DN 1-. A trecut prin localitatea, iar apoi la o succesiune de curbe, în ultima curba la, vizibilă de la distanță și semnalizată corespunzator cu indicatoare succesive "curbă deosebit de periculoasă", trecând de pe 1 pe 2 sensului de mers, a pierdut controlul autoturismului. Drept urmare, autoturismul, în vârf de, a ajuns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul, cu numarul de înmatriculare -, condus regulamentar din direcția T spre C, de către victima ( 1-19; 40-43; 45-47).

În urma impactului a rezultat avarierea gravă a celor două autoturisme, mașina condusă de inculpat rămânând orientată în direcția T, dar pe sensul de mers T-C, dincolo de linia dubla continuă.

La fața locului a ajuns primul martorul, cel care fusese anterior depăsit, la ieșirea din localitatea de autoturismul condus de învinuit. Au sosit apoi lucrătorii Postului de Poliție și reprezentanți ai Secției de Drumuri Naționale C - District, după care echipajele SMURD și Ambulanța, pentru a acorda asistența medicală celor trei persoane aflate în cele două autoturisme implicate în accident ( 4-9; 45-52).

Victima a fost transportată de urgență în stare de inconștiență la Clinica Chirurgie I C-N, dar a decedat la scurt timp.

Partea vătămată a fost transportată de asemenea la Clinica Chirurgie I C-N, cu multiple leziuni la cap și membre, la fel ca și învinuitul ( 112-113).

Din concluziile raportului de constatare medico-Iegală nr. 7999/111/694 din 3.02.2005 al Institutului de Medicină Legală C, ordonat în cauză, rezultă că decesul lui s-a datorat "hemoragiei interne consecutivă rupturilor multiple ale organelor toraco-abdominale", leziuni ce s-au putut produce prin lovirea și comprimarea victimei de componente dure ale caroseriei în autovehicul aflat în decelerație bruscă și impact cu un alt autovehicul ( 101-103 ). Martorul confirmă că victima purta centura de siguranță ( 51 ).

Conform raportului de constatare medico-Iegal nr.1059/II/b/41 din 8.04.2005, părții vătămate, colega de serviciu a inculpatului, i-au fost cauzate prin accident leziuni vindecabile în 50-55 zile de îngrijiri medicale ( 90; 92-93).

Constatările de la fața locului, atât imediat după accident, cât și cele din data de 11 ianuarie 2005, când procurorul s-a deplasat la fața locului în prezența persoanelor ce au participat inițial la cercetarea locului accidentului, planșele foto efectuate și schița locului accidentului, au dovedit că accidentul s-a datorat trecerii pe contrasens, dincolo de linia dublă continuă, a autoturismului condus de inculpatul ( 1-35).

Declarațiile martorilor - primul oprit la fața locului, - șeful Districtului Drumuri Nationale, - șeful Postului de Poliție și - șeful direct al inculpatului, dovedesc de asemenea că accidentul a avut loc pe sensul de mers T-C, mașina condusă de inculpat intrand pe contrasens în curbă și în vârf de ( 45-52).

Pentru a se stabili împrejurarile în care autoturismul a părăsit sensul său de mers, modul de producere a accidentului, la solicitarea inculpatului, a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice judiciare auto.

S-a cerut expertului din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare al Tribunalului Cluj, să stabilească dinamica și cauza producerii accidentului, viteza de circulație a celor două autoturisme implicate în accident și dacă trecerea pe contrasens a autoturismului s-a datorat sau nu unor defecțiuni mecanice ( 81-82).

Din conținutul și concluziile raportului de expertiză rezultă,la fel, ca și din probele administrate, culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.

S-a stabilit ca, la borna kilometrică 462+154, în curba spre și, autoturismul condus de inculpat a trecut de pe I pe II de lângă axa drumului consecutiv cu schimbarea din treapta 5 de viteza în treapta 4. În aceste împrejurări, datorită vitezei de minim 100 - 105 km/ și micșorării razei de curbură, precum și din cauza carosabilului umed, roțile din spate au derapat spre dreapta. Astfel, "s-a pierdut controlul mișcării autoturismului de catre inculpat, mașina trecând pe 2 de circulatie, pe contrasens, unde s-a produs impactul cu autoturismul condus de victimă". (55-63).

S-a susținut că, accidentul s-a produs din cauza inculpatului care nu a redus viteza la intrare într-o curbă semnalizată cu panouri succesive "curba deosebit de periculoasă", precum și din cauza nerespectarii indicatorului de avertizare "drum alunecos", ambele indicatoare fiind plasate astfel încât erau vizibile de la o distanță de circa 200. S-a mai sustinut în punctul "d" al concluziilor expertizei că, trecerea pe contrasens a autoturismului cu nr. de înmatriculare -, nu s-a datorat nici unei cauze de defecțiune tehnică, nici preexistentă și nici instantanee ( 63-67 ).

Răspunsul expertului la obiecțiuni, menține și explică concluziile expertizei și a procesului-verbal de verificare a autoturismului în sensul că, nu a existat o defecțiune mecanică preexistentă la spate care să fi contribuit la pierderea controlului asupra autoturismului în viraj spre, că în timpul mersului autoturismului nu era frânată ci, "tensionarea cablului frânei de mână de la spate s-a datorat deformațiilor suferite în urma accidentului pe planșeul în zona unde este fixat levierul frânei de mână" ( 60; 77-79).

Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, cu constatările de la fața locului, planșele foto, declarațiile martorilor și chiar recunoașterile parțiale ale inculpatului, în sensul ca "i-a fugit spatele" ( 40-43).

Rezultă astfel culpa inculpatului în producerea accidentului care a încălcat mai multe prevederi ale Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 102 alin. 2 din Regulament și dispozițiile art. 135 alin. 1, care interzic trecerea vehicolului peste marcajul longitudinal format din linie continuă dublă ce separa sensurile de circulație, precum și prevederile art. 158 lit. c din Regulament care obligă conducătorul de vehicul să reducă viteza în curbe periculoase semnalizate corespunzator. S-au încălcat și prevederile art. 98 alin. 3 din Regulament, nerespectându-se indicatoarele de avertizare, inclusiv cele adiționale, vizibile de la peste 200, și inculpatul cunoștea bine traseul C -

Raportat la accidentarea subinspectorului de polițe, a fost începută inițial urmărirea penală sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpa dar, în urma concluziilor raportului de constatare medico-Iegală din care rezultă că a suferit leziuni vindecabile în 50-55 zile îngrijiri medicale, prin Ordonanța din 12 aprilie 2005 fost schimbată încadrarea juridică din prevederile art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, în art. 184 al.1 și 3 Cod penal. Întrucât în declarațiile din 10 februarie și 28 aprilie 2005 susține că nu dorește să depună plăngere împotriva inculpatului și nu are pretenții civile față de acesta, s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpa ( 88-94)

Audiat de către instanță, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă, în apărarea sa a susținut că își explică producerea accidentului prin starea tehnică proastă a autoturismului pe care-l conducea, susținând că s-ar fi blocat spate a acestuia, fiind deblocată ulterior accidentului doar cu ajutorul unui și astfel nu a mai putut controla autoturismul, ajungând în acest mod pe sensul opus de mers, producându-se astfel impactul cu autoturismul condus de victimă. De asemenea, a mai arătat în apărarea sa că autoturismul pe care-l conducea nu a avut verificarea tehnică efectuată încă din anul 2001, că avea un rulaj de peste 60.000 km reali parcurși și că a mai fost implicată într-un incident când s-a defectat kilometrajul și de aceea a apărut cu ocazia cercetării autoturismului și a expertizei tehnice efectuate în cauză, un rulaj de doar 30.000 km.

Din analiza copiei foii de parcurs, a actelor din dosarul tehnic și a certificatului de înmatriculare a autoturismului condus de inculpat la data producerii accidentului (fila 92-106), nu rezultă însă aspectele susținute de acesta, astfel că această apărare urmează a fi înlăturată. Din actele enumerate mai sus rezultă că într-adevăr mașina avea un rulaj de 71.220 km. la data producerii accidentului, și că s-au efectuat diverse reparații la mașină, acestea fiind însă reparații obișnuite pentru întreținerea unui autoturism, ultima fiind tocmai înlocuirea plăcuțelor de frână la data de 9 mai 2004, (a se vedea comanda de lucru de la fila 100) și că de asemenea, ultima inspecție tehnică a autoturismului a fost făcută la data de 8 ianuarie 2003, ceea ce demonstrează că în anul 2004, în care s-a produs accidentul, autoturismul respectiv a circulat fără a avea inspecția tehnică efectuată.

Însă tot din aceleași acte rezultă faptul că mașina respectivă era exploatată zilnic, efectuându-se nenumărate curse cu aceasta, (a se vedea foaia de parcurs din luna decembrie 2004.92), spre exemplificare, numai din 6 decembrie și până la 16 decembrie - data producerii accidentului, deci numai în 10 zile s-au parcus 720 km. Împrejurarea că acesta nu avea inspecția tehnică făcută pe anul 2004, nu explică însă producerea accidentului care s-a soldat cu decesul victimei, neexistând o legătură de cauzalitate între cele două aspecte.

De altfel, și expertiza tehnică efectuată în cauză, concluzionează la pct.d pag.8 (55-76) că trecerea pe contrasens a autoturismului nu se datorează nici unei cauze de defecțiuni tehnice, nici preexistente și nici instantanee, nefiind găsite astfel de defecțiuni cu ocazia verificării autoturismului din data de 17 martie 2005. De asemenea, la răspunsul la obiecțiunile formulate la expertiză (pct.5 de la pag.78), se arată că spate nu s-a găsit blocată la efectuarea cercetării autoturismelor implicate, ci, că a fost în stare frânată de cablul frânei de mână, din motivele arătate în procesul verbal întocmit cu acea ocazie (65).

S-a mai arătat în apărarea inculpatului că expertiza tehnică auto ar fi nelegală întrucât ar fi fost efectuată de un expert neoficial, încălcându-se astfel prevederile codului d e procedură penală. Expertul tehnic judiciar în specialitatea auto și circulație rutieră (56) care a efectuat raportul de expertiză tehnică în cauză, se află în evidența Biroului local de Expertize Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului Cluj (84), fiind desemnat de pe lista comunicată de acest birou în faza de urmărire penală de către procuror, în prezența părților și a apărătorului inculpatului, ocazie cu care acesta a fost de acord cu desemnarea acestui expert de pe lista respectivă, astfel că și această susținere a inculpatului urmează a fi înlăturată, desemnarea expertului efectându-se cu respectarea prev.art.119 pr.pen. Ba mai mult, în cauză s-au formulat obiecțiuni la expertiză la care același expert a dat răspunsurile necesare și nici cu acea ocazie nu a fost contestată calitatea de expert a acestuia de către apărătorului inculpatului.

S-a solicitat de asemenea, efectuarea unei noi expertize tehnice auto, arătând în motivare că cea efectuată deja în cauză nu este corectă, întrucât calculele efectuate de expert sunt greșite, acesta luând în calcul o greutate mai M la autoturismul condus de inculpat și o greutate mai mică la autoturismul condus de victimă și nu s-au respectat în cadrul expertizei caracteristice tehnice ale autoturismului implicat în accident.

Instanța însă a respins această cerere a inculpatului, întrucât potrivit art.125 pr.pen. dacă instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize în cauză. Probele administrate însă în fața instanței de judecată, nu au relevat aspecte care să creeze asemenea îndoieli, iar varianta prezentată de inculpat cum că autoturismul ar fi avut defecțiuni tehnice și că acestea ar fi fost cauza producerii accidentului, nu a fost dovedită de vreo probă a dosarului.

S-a mai susținut în apărarea inculpatului că acesta nu a încălcat prev.art.102 al.2 și 135 al.1 din OUG nr.195/2002, întrucât trecerea peste linia de marcaj trebuie să fie intenționată și nu din cauza unui derapaj sau a unei defecțiuni tehnice care ar fi determinat trecerea peste marcaj. Această teorie nu poate fi luată însă în considerare de către instanță.

Ceea ce i se reține în sarcina inculpatului este tocmai faptul că nerespectând disp.art.102 al.2, 135 al.1 și 158 lit.c din Regulamentul de Aplicare a nr.OUG195/2002, respectiv obligația conducătorului de autovehicole să reducă viteza în curbe periculoase semnalizate corespunzător, (existând pe segmentul de drum pe care s-a produs accidentului aceste indicatoare de avertizare, inclusiv cele adiționale, vizibile de peste 200 ), reducerea vitezei din treapta a V-a în treapta a IV-a nefiind suficientă pentru a putea controla autoturismul și pentru că existau condiții de carosabil umed (a se vedea adresa secției de Dumuri Naționale C nr.138/19.01.2005 - 49-50 precum și declarațiile martorilor fila 63, fila 64, fila 65,) a intrat pe contrasens producând accidentul de circulație, în urma căruia a decedat victima.

Astfel, potrivit art.178 al.2 pen. infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă uciderea s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, ori a măsurilor de prevedere pentru efectuarea unei anumite activități, cum este și cea privind circulația rutieră. Circumstanța agravantă, presupune ca făptuitorul să efectueze o anumită activitate, să existe anumite dispoziții legale sau măsuri de prevedere privind efectuarea acelei activități, (cum este în cazul de față Regulamentul de Aplicare a nr.OUG195/2002), iar fapta să fie urmarea nerespectării acestor dispoziții legale sau măsuri de prevedere. Prin instituirea agravantei, legiuitorul a urmărit să determine la prudență pe cei care desfășoară anumite activități pentru care există dispoziții legale sau măsuri de prevedere, tocmai pentru că orice neatenție în exercitarea lor poate avea consecințe grave, constând în chiar pierderea vieții unei persoane, iar în practică, uciderea din culpă în această formă agravată este întâlnită mai des în domeniul circulației pe drumurile publice. Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 cuprinde astfel o serie de obligații pentru participanții la trafic, privind respectarea regulilor de circulație și a semnificației mijloacelor de semnalizare și a altor dispoziții. Aceștia trebuie să se comporte pe drumul public, astfel încât să nu constituie un pericol sau un obstacol pentru circulația rutieră, fără a se analiza în cadrul acestor obligații forma de vinovăție a încălcării acestora.

Nerespectarea normelor legale privitoate la circulația pe drumurile publice poate constitui contravenție sau infracțiune, care atrage, după caz, răspunderea administrativă (contravențională) sau răspunderea penală, în funcție de pericolul social al încălcării săvârșite și de considerarea prin lege a faptei, drept infracțiune sau contravenție. Infracțiunile care se pot săvârși în legătură cu circulația pe drumurile publice sunt de două categorii, respectiv infracțiuni speciale, înscrise în nr.OUG195/2002 și infracțiuni de drept comun înscrise în codul penal, săvârșite în cadrul circulației rutiere sau cu ocazia accidentelor de circulație cum este cazul în speță.

Or, potrivit art.178 al.2 pen. inculpatul a comis tocmai o asemenea infracțiune când, fără intenție, dar conducând autoturismul fără respectarea normelor legale ce reglementează activitatea circulației rutiere, a produs decesul victimei.

Astfel instanța a reținut în sarcina acestuia faptul că prin neadaptarea vitezei la condițiile de trafic, respectiv pe un segment de drum caracterizat prin curbe succesive, presemnalizate corespunzător, a trecut peste marcajul stradal longitudinal, format din linie continuă dublă, intrând astfel în impact cu autoturismul condus de victimă care circula regulamentar, producând astfel decesul acesteia, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.178 al.2 pen.

La dozarea și individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei acestuia, precum și persoana sa care este cunoscut cu o comportare bună în societate, neavând antecedente penale și având o atitudine sinceră și de regret pe parcursul derulării procesului penal, astfel că s-a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Fiind îndeplinite condițiile prev.de art.81 pen. și apreciind că reeducarea sa va fi posibilă și fără privare de libertate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 pen. acela de 2 ani plus pedeapsa aplicată.

În baza art.359 pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prev.de art.83 pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în cauză conform cererii aflate la fila 32-34 la dosar, părinții victimei, respectiv și Edita, precum și sora acestuia, cu sumele de 372.735.152 lei, 780 USD și 35,8 Euro sau echivalentul acestora în lei la data plății cu dobânzile legale, despăgubiri materiale precum și cu sumele de 25.000 Euro sau echivalentul lor în lei la data plății reprezentând daune morale în favoarea fiecărei părți civile.

În ceea ce privește operațiunea de reparare a daunelor produse prin infracțiune, se impune a menționa că aceasta este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului, principiu ce presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil (cum este acțiunea inculpatului), fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii pe cât posibil în situația anterioară a victimei (art.998 civil).

Analizând actele care s-au depus în dovedirea pretențiilor materiale, instanța va constata dovedite următoarele sume: 288.954.152 lei plus 1.260 USD, sumă compusă din: 150.000.000 lei reprezentând monumentul funerar ridicat de părinții victimei în memoria fiului lor, (a se vedea copia contractului încheiat între tatăl victimei și SC""SRL B M - 35 și dovezile de achitare a sumelor, filele 36-37), 20.000.000 lei executarea și montarea gardului monumentului funerar (a se vedea declarația executantului 107), 7.000.000 lei contravaloarea fundației monumentului (a se vedea contractul de execuție de la fila 40) 30.570.000 lei reprezentând sicriul și accesoriile (a se vedea factura de la fila 42), 8.500.000 lei finisajele monumentului (a se vedea contractul de execuție de la fila 110), plus cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei, mai precis masa oferită participanților la înmormântare în sumă de 50.000.000 lei, sumă dovedită cu declarațiile martorilor audiați în cauză (respectiv, 76 și 77), plus 10.650.000 lei reprezentând costul închirierii spațiului în care a fost oferită masa respectivă (a se vedea chitanța de la fila 45), 3.346.900 lei reprezentând ornament monument funerar (a se vedea factura fiscală de la fila 38), 656.000 lei reprezentând contravaloarea de beton (a se vedea factura fiscală de la fila 39), 550.000 lei reprezentând taxa pentru locul de veci (a se vedea chitanța de la fila 41), 1.556.302 lei reprezentând costul înmormântării la capelă (a se vedea factura fiscală de la fila 43), 1.470.000 lei reprezentând contravaloarea coroanelor achiziționate cu acea ocazie, 2.253.000 lei contravaloarea colacilor și cozonacilor (a se vedea bonurile fiscale de la fila 45), 119.000 lei reprezentând contravaloarea anunțului funerar (a se vedea chitanța de la fila 44), precum și suma de 2.350.000 lei, 780 USD și 35,8 Euro reprezentând contravaloarea transportului părții civile (a se vedea chitanțele de la fila 46-47), care studiază în Elveția și a participat la înmormântarea fratelui său.

De asemenea părțile civile s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 67.318.252 lei reprezentând accesoriile cu care era dotat autoturismul avariat și pentru care nu au fost acordate despăgubiri de către societatea de asigurare, precum și diferența dintre valoarea reală a autoturismului distrus și valoarea despăgubirilor acordate, însă părțile civile nu au precizat care au fost aceste valori, respectiv care a fost valoarea autoturismului anterior accidentului și care a fost valoarea despăgubirilor acordate de asigurător, nedepunând nici dovezi pentru dovedirea acestor pretenții, sens în care instanța va respinge în parte aceste pretenții. Însă din aceată sumă solicitată, părțile civile au dovedit următoarele sume:

4.639.800 lei reprezentând contravaloarea unui amplificator (a se vedea factura fiscală de la 48), 2.678.452 lei reprezentând alarma auto (a se vedea factura fiscală de la fila 49) și 6.169.000 lei contravaloarea unui casetofon auto (a se vedea bonul de casă și certificatul de garanție de la fila 108), această sumă totalizând 13.487.252 lei. Având în vedere rata inflației de la data achiziționării acestor accesorii și până la plata acestor sume, instanța va acorda această sumă părților civile în valută, respectiv în USD (instanța alegând această monedă de schimb raportat la imprejurarea că părțile civile au solicitat și contravaloarea transportului fiicei lor tot în USD, respectiv 780 USD, a se vedea chitanța de la fila 46), ajungând astfel la suma de 435,59 USD (la data pronunțării sentinței un dolar = 30.963 lei), și procedând la fel și cu suma de 35,8 EURO solicitată de părțile civile (aceasta reprezentând conform aceleiași modalități de calcul 42,34 USD), instanța a ajuns la suma totală de 1260 USD. În acest context instanța precizează că a înlăturat declarația martorului (fila75) cu privire la contravaloarea restului accesoriilor auto solicitate de părțile civile, pe de o parte aceasta necoroborându-se cu restul probelor dosarului, iar pe de altă parte datorită faptului că este greu de crezut că martorul în calitatea sa de administrator al unei firme de accesorii auto își amintește cu atâta precizie ce accesorii a achiziționat victima.

În ceea ce privește daunele morale, raportat la suferința pricinuită părinților și surorii victimei prin dispariția prematură și neașteptată a acesteia (un tânăr de 18 ani) instanța apreciază că acestea sunt justificate, însă nu în cuantumul solicitat de părțile civile, raportat la împrejurarea că nici o sumă de bani nu ar putea acoperi o asemenea pierdere și că infracțiunea comisă de inculpat este din culpă, ci în sumă de câte 500.000.000 lei pentru fiecare parte civilă, obligându-l pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestor sume.

În această ordine de idei,instanța consideră justificată atât acordarea daunelor morale cât și a cheltuielilor privind transportul părții civile, sora victimei, din probele dosarului (respectiv declarația martorului, fila 78) rezultând că aceasta studiază în Elveția iar pentru a putea participa la înmormântarea victimei a venit în țară însoțită de colega sa, respectiv de fiica martorului audiat, supravegherea acesteia fiind necesară raportat la șocul psihic suferit la aflarea veștii morții fratelui său.

În concluzie instanța considerând dovedite și justificate sumele arătate mai sus, în baza art.346, 14.proc.pen. rap.la art.998 civ. și 1000 al.3 civ. îl va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestora, plus dobânzile legale arătate în dispozitivul prezentei sentințe.

De asemenea, C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 549.721 lei cheltuieli de spitalizare, cererea fiind întemeiată astfel că instanța în baza art.106 din nr.OUG150/2002 și 188 din Legea nr.3/1978 îl va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata acestei sume, plus dobânda legală.

În cauză de asemenea a fost citată și Societatea de Asigurare SC SA Sucursala C (a se vedea încheierea din 4 iulie 2005 și dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 88) în calitate de asigurător de răspundere civilă.

În baza art.191 pr.pen. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 15 milioane lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva hotărârii s-au exercitat căile de atac a recursurilor de către inculpatul, părțile civile G, Edita și, precum și partea responsabilă civilmente Inspectoratul General al Poliției Române.

Prin decizia nr.5712/2006 a ÎCCJ au fost admise toate aceste recursuri, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Curtea de Apel Cluj.

Astfel, în esență, Înalta Curtea constatat că în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond doar parțial a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la judecata în primă instanță, la probe și la administrarea mijloacelor de probă, dar și a principiilor ce guvernează procesul penal în ansamblul său, concret, pentru a servi ca temei de condamnare,probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie în mod obligatoriu să fie verificate de către instanță. Au fost respectate normele în ceea ce privește constituirea de parte civilă, ce vizează ascultarea inculpatului, a încuviințării și administrării mijloacelor de probă propuse de procuror, părțile civile și numai a unor mijloace de probă propuse de inculpat, respectiv declarațiile martorilor și A, acestuia fiindu-i respinse, atât suplimentarea probei testimoniale cu martorii și, cât și efectuarea unei noi expertize în cauză.

În acest mod, instanța de fond a adus atingere garantării dreptului la apărare al inculpatului, prin încălcarea nu numai a principiilor egalității armelor, rolului activ, aflării adevărului, dar și a dispozițiilor legale referitoare la probe și la administrarea mijloacelor de probă, efectuând o cercetare judecătorească incompletă.

Înalta Curtea considerat că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 67 cu referire la art. 63 alin. 2 din Codul d e procedură penală referitoare la concludența și utilitatea probei în raport cu aprecierea fiecărei probe, atunci când a respins suplimentarea probei testimoniale cu martorii și Pețru, având în vedere numai expertiza efectuată în cauză, ignorând faptul că a admis proba cu înscrisuri privind foaia de parcurs, copia xerox a dosarului tehnic al autovehiculului implicat în accident, copia certificatului de înmatriculare pentru a se verifica dacă a avut sau nu verificarea tehnică, care putea să aducă aspecte noi, iar inculpatul, prin apărătorul său a motivat necesitatea ascultării celor doi martori, prin faptul că martorul a fost prezent la momentul încheierii procesului-verbal cu privire la verificarea autoturismelor implicare în accident, având obiecții, iar martorul era titularul autoturismului implicat în accident și cunoștea aspecte legate de starea tehnică a autoturismului, de faptul că acesta a semnalat defecțiuni anterior producerii accidentului.

Așadar, suplimentarea probei testimoniale solicitată de inculpat a fost prematur respinsă, apreciindu-se greșit nepertinența și inutilitatea probei, fără a se avea în vedere și faptul că în declarațiile administrate chiar în cursul cercetării judecătorești, martorii, A au făcut precizări cu privire la starea tehnică a autoturismului implicat în accident, proba cu înscrisuri privind aceeași stare tehnică a autoturismului putea aduce aspecte noi, așa încât concludența, pertinența și utilitatea suplimentului probator putea fi analizată numai după administrarea probei cu înscrisuri și în procesul de evaluare în ansamblu a mijloacelor de probă.

Totodată, prima instanță avea obligația, în prealabil pronunțării asupra administrării mijlocului de probă solicitat de inculpat, respectiv a unei expertize criminalistice sau tehnice, a felului acesteia, dar nu a procedat în acest sens și a respins nemotivat mijlocul de probă cerut, nepunând în discuție din oficiu nici posibilitatea administrării unor noi mijloace de probă, care să clarifice anumite împrejurări.

Toate aceste încălcări ale dispozițiilor legale au avut drept consecință afectarea procesului de evaluare în ansamblu a materialului probator, conducând la stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și respectiv la condamnarea acestuia, prin acordarea, pe calea interpretării, a unei forțe probante numai anumitor mijloace de probă sau a unor împrejurări din cadrul acestora, fără a fi valorificate și evidențiate alte situații din cadrul acestora, ori alte mijloace de probă ce au fost administrate, iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a concluzionat în sensul răspunderii patrimoniale și nepatrimoniale a inculpatului pentru prejudiciul produs, existând, astfel, vădite neconcordanțe între percepția asupra probelor administrate și soluția pronunțată, fiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385/9 pct. 18 din Codul d e procedură penală.

Înalta Curte nu a luat în considerare critica de nelegalitate a expertizei tehnice administrată în cursul urmăririi penale și invocată de apărătorul recurentului inculpat, deoarece în mod corect instanta de fond a valorificat actele efectuate în cursul urmăririi penale, respectiv adresa Biroului de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile ( fila 84 dosar urmărire penală) și procesul-verbal întocmit la 24 februarie 2005 de către procuror ( filele 81-82 din dosarul de urmărire penală) din care au rezultat că au fost respectate dispozițiile art. 116 și 119 din Codul d e procedură penală privind desemnarea expertului, acesta făcând parte de pe lista de experți oficiali, părțile civile și avocatul ales al învinuitului la acel moment, neavând, de altfel, nici o obiecție cu privire la expertul tehnic desemnat de procuror și nu au dorit să ceară numirea unui expert recomandat de către părți, care să participe la efectuarea expertizei.

Înalta Curtea considerat ca fiind întemeiată critica de netemeinicie privind expertiza tehnică efectuată în cursul urmăririi penale, având în vedere faptul că, pe de-o parte concluziile acestei expertize nu au lămurit o serie de aspecte tehnice privind producerea accidentului, în funcție de obiectivele stabilite și obiecțiunile formulate de inculpat, iar, pe de altă parte, în cursul cercetării judecătorești, deși au fost readministrate și administrate mijloace de probă, respectiv declarația inculpatului, declaratiile martorilor, A, ( filele 52-53; 63; 65; 67 dosar curtea de apel) care au făcut anumite precizări referitoare la starea tehnică a autoturismului condus de inculpat, precum și copiile xerox a foii de parcurs, a actelor din dosarul tehnic și a certificatului de înmatriculare al autoturismului implicat în accident și condus de inculpat, ( filele 92-106 dosar curtea de apel ), care cuprind o serie de aspecte cum sunt cele la lipsa verificării tehnice a autoturismului încă din anul 2001, la rulajul acestui autoturism altul decât cel menționat în expertiza efectuată, la greutatea autoturismului cu repercusiuni asupra calculului vitezei acestuia, acestea nu au fost apreciate de către instanță prin prisma solicitării efectuării unei noi expertize în cauză, respingerea probei fiind nemotivată, deoarece simplele referiri că nu există îndoieli cu privire la expertiza deja efectuată și neincidența prevederilor art. 125 din Codul d e procedură penală, potrivit încheierii de ședință din 13 decembrie 2005, nu echivalează cu motivarea soluției asupra mijlocului de probă arătat.

Astfel, în procesul-verbal încheiat la 29 decembrie 2004 ca urmare a discuției purtate de procuror cu inculpatul internat la Clinica de Ortopedie C-N a fost consemnată poziția inculpatului în sensul că "Referitor la accidentul de circulație în care a fost implicat în data de 16 decembrie 2004, pe raza localității, ofițerul de poliție mi-a relatat că în timp ce conducea autoturismul de serviciu "" înspre T, circulând probabil pe de lângă axul drumului cu o viteză de 70- 80 Km/, într-o curbă a simțit că "i-a fugit spatele" mașinii și apoi foarte rapid, ca un flash" a văzut galben și în același timp a simțit o bufnitură puternică. Precizează că, în momentele anterioare accidentului nu a existat nici un obstacol pe carosabil, nu a fost deranjat de vreun animal ori de vreo altă mașină și, din câte își amintește carosabilul era umed. Susține de asemenea că, atât el, cât și colega sa, purtau centuri de siguranță. Nu a dat alte amănunte privind producerea accidentului, mi-a precizat că a fost operat la umăr și la piciorul drept." (fila 43 dosar urmărire penală ).

În declarațiile date în cursul procesului penal, inculpatul a arătat în mod constant că spate stânga i s-a blocat, pierzând controlul autoturismului. Astfel, ".am circulat prin localitatea pe de la acostament în direcția T și nu-mi amintesc dacă am depășit vreo mașină la ieșirea din. Aveam o viteză de rulaj de 70- 80 km/, după ce am ieșit din localitate. La prima curbă înspre stânga și vârf de am trecut din treapta a-V-a de viteză în treapta a-IV-a și de pe de lângă acostament pe de lângă axul drumului. În acel moment am simțit o rotație înspre stânga a mașinii, ca și cum mi-ar fi fugit spatele autoturismului, moment în care nu am mai avut controlul mașinii. Nu am reușit să virez ori să frânez, totul durând foarte puțin, sub o secundă și am văzut un flash în fața ochilor, ceva galben-verzui, urmat de o bufnitură puternică. După impact mi-am pierdut cunoștința pentru un scurt interval de timp. Referitor la starea carosabilului înainte de accident arăt că pe raza localitătii, acesta era cu certitudine uscat, adică până la locul accidentului. Când am fost întrebat la spital de procuror despre starea carosabilului probabil am generalizat, spunând că era umed, dar susțin că după coborârea și până la locul accidentului carosabilul era uscat. că s-a întâmplat ceva cu mașina în sensul unei defecțiuni tehnice apărută instantaneu și astfel nu am mai putut-o controla." ( filele 41-42 dosar urmărire penală ).

".Ajungând în dreptul localității la o succesiune de curbe dintre care prima la dreapta și pe urmă la stânga cu urcare în rampă și următoarea în dreapta, revin și arăt că circulam pe întâi de mers, întrucât îmi era fisurat parbrizul din zona localității, ajuns la acea succesiune de curbe și intenționând să iau curba spre dreapta, aflându-mă în viteza a-V-a de mers și ajungând în vârful pantei am intrat cu viteza a-IV-a după o distanță mică am simțit că autoturismul face o mișcare spre stânga, deși nu aveam viteză, circulând cu 70- 80 km/ am văzut venind din sens opus ceva galben-verzui, după care am auzit o bufnitură puternică, moment în care mi-am pierdut cunoștința, astfel nu știu ce mi s-a întâmplat. Precizez că pe parcursul drumului care era în M parte uscat, dar la baza era o porțiune umedă, însă nu am apucat să văd în porțiunea accidentului cum era drumul. Ulterior accidentului am aflat că stânga spate a mașinii era blocată, fiind necesară deblocarea cu un. Precizez că deși autoturismul pe care îI conduceam avea peste 60.000 km reali parcurși. Prin expertiză s-a precizat că avea doar 30.000 km acest număr fiind indicat de kilometraj, însă știu că această mașină a fost implicată într-un incident tehnic când s-a defectat kilometrajul. De asemenea arăt că din decembrie 2001, mașina nu a fost verificată tehnic. mea este că acel moment când am simțit mișcarea auto. spre stânga, s-a blocat din stânga, moment în care nu am putut stăpâni autoturismul. Precizez că din momentul când mi s-a fisurat parbrizul de la stația de benzină LUKOIL de la baza spre T am circulat pe I până la producerea accidentului." ( filele 52-53 dosar curtea de apel ).

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul a arătat că "Precizez că la data de 16 decembrie 2004 mă deplasam cu autoturismul propriu pe drumul E 60 înspre T și amintesc că la ieșirea din am fost depășit de autoturismul condus de inculpat, apreciez că acesta circula cu aproximativ 75 km/. De asemenea arăt că drumul era umed și prin urmare condițiile de trafic nu erau dintre cele mai bune. Pot să arăt că întreg drumul până la T era la fel. Continuând deplasarea,la un moment dat se află o curbă înspre dreapta urmată de o curbă stânga, un vârf de și o curbă ușoară spre dreapta. Ajungând în susul pantei am constatat că accidentul s-a produs, mașinile implicate oprite pe spre C pe sensul de circulatie spre Am coborât din mașină, am constatat că persoanele din mașini erau accidentate și am sunat la urgență. În momentul când am ajuns la accident mai erau alte persoane și arăt că am apucat să vorbesc puțin cu inculpatul, iar acesta a spus că nu aveau centurile de siguranță nici el nici persoana cealaltă din autoturism, ci doar agățate în diagonală fără să fie fixate în suport. Despre persoana cealaltă din autoturismul celălalt implicată în accident am constatat că este în stare de inconștiență și am văzut că nu avea centura de siguranță prinsă. Apreciez că vizibilitatea la acea dată era bună. Mai arăt că în zona în care s-a petrecut accidentul se afla indicator pentru avertizare curbă dreapta sau succesiune de curbe. că l-am întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat, iar acesta a spus că nu știe fiind șocat de cele întâmplate. . amintesc că resturile autoturismului erau pe ambele sensuri de mers. că nu era împrăștiat material antiderapant pe șosea, însă temperatura era peste 0 grade în acea zi." (fila 68 dosar curtea de apel).

În declarația dată în primă instanță, martorul a menționat că ". Ulterior la locul accidentului am ajuns și alți colegi printre care și d-I, de altfel aproape tot serviciul a venit la locul accidentului. Eu fiind șeful biroului la care lucrează inculpatul am fost sesizat anterior accidentului de către agentul care are în primire mașina implicată în accident că aceasta are niște probleme, a fost dusă la atelierul pe care îI avem în cadrul Poliției C, însă nu s-a rezolvat acea problemă, iar agentul mi-a spus că mașina trăgea pe dreapta. Acest lucru I-a spus și inculpatul ulterior accidentului, însă nu pot aprecia cât timp, că mașina trăgea înspre dreapta și că la un moment dat i-a sărit o pietricică în parbriz și s-a hotărât să meargă pe dinspre axul drumului. că această precizare mi-a făcut-o inculpatul când era în spital" ( fila 65 verso din dosarul curtii de apel ).

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul Aaa rătat că ".Am participat cu un coleg,la expertiza tehnică a autoturismului și am constatat la blocarea roții spate stânga, iar la s-a constatat că nu a fost folosită centura de siguranță, afirmație făcută de expert, iar pe plafon o tăietură pe care nu o poate explica. S-a discutat despre faptul că era blocată acea, iar cei prezenți la efectuarea expertizei nu-și explicau acea blocare raportat la km. parcurși de mașină, ajungându-se la concluzia că frâna funcționa defect de mai mult timp. Deblocarea roții s-a făcut cu ajutorul ului." ( fila 67 verso ).

Mai mult, Înalta Curtea apreciat că în cauză instanța de fond nu a lămurit în prealabil felul expertizei solicitate de apărătorul inculpatului, deoarece, așa cum a rezultat din încheierile de ședință din 8 noiembrie 2005 și 13 decembrie 2005, inițial apărătorul a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudețean de Criminalistică, iar ulterior a solicitat efectuarea unei expertize tehnice în cadrul Laboratorului Interjudețean din cadrul Tribunalului Cluj, concluziile procurorului fiind în sensul că nu se opune la efectuarea unei expertize tehnice criminalistice în cadrul Laboratorului Criminalistic C în cadrul căruia funcționează experți oficiali, iar instanța a respins cererea cu mențiunea că nu există îndoieli cu privire la expertiza deja efectuată, nefiind incidente prevederile art.125 pr.pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curtea considerat că în cauză nu a fost efectuată o cercetare judecătorească completă, urmând a se aprecia asupra necesității reascultării sau numai a luării unor suplimente de declaratii inculpatului și martorilor deja ascultati, atât propuși de procuror, inculpat și cât și de părțile civile, în măsura în care, la solicitarea acestora sau din oficiu se invocă aspecte de lămurit cu privire la situația de fapt concretă sau numai a unor împrejurări, cum au fost cele arătate, în sensul că dacă la momentul producerii accidentului carosabilul era acoperit cu polei și dacă victima accidentului avea centura de siguranță, așa încât evaluarea acestor mijloace de probă să cuprinsă toate declarațiile date de părți și martori din cursul urmăririi penale, în primă instantă și după rejudecare, în măsura administrării lor.

De asemenea, Înalta Curtea apreciat că în cauză se impune ascultarea martorilor și, în condițiile art. 327-329 din Codul d e procedură penală cu referire la art. 84-86 din același cod, având în vedere aspectele constatate sau cunoscute pe care aceștia le pot furniza cu privire la starea tehnică a autoturismului condus de inculpat și implicat în accident, urmând ca declarațiile acestora să fie valorificate sub aspectul forței probante pe baza examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, potrivit art. 63 alin. 2 din Codul d e procedură penală.

S-a menționat că în situația în care ar apărea contraziceri între declarațiile persoanelor ascultate, instanța de fond din oficiu poate pune în discuție și administrarea unor noi mijloace de probă, cum ar fi confruntarea în condițiile art. 87-88 din Codul d e procedură penală cu referire la art. 67 din același cod sau a oricărui mijloc de probă, cu respectarea principiului contradictorialitătii, în scopul aflării adevărului.

Totodată, Înalta Curtea considerat că în cauză este necesară efectuarea unei noi expertize tehnice și nu a unei expertize criminalistice așa cum a solicitat inițial apărătorul inculpatului, dar și în motivele de recurs.

Astfel, expertiza tehnică are ca obiect examinarea stării mecanice a autovehiculului, respectiv a sistemului de frânare, de direcție, de semnalizare, stabilind dacă acesta a prezentat defecțiuni anterior producerii accidentului și dacă ele puteau fi cauza evenimentului, putând oferi date referitoare și la caracteristicile tehnice ale autovehiculului sau drumului.

Expertiza criminalistică constă în cercetarea științifică a probelor materiale fiind destinată identificării persoanelor, obiectelor, substanțelor și fenomenelor aflate în legătură cauzală cu fapta, stabilirii anumitor proprietăți ale acestora, precum și a unor eventuale modificări de formă, continut sau structură.

În cazul accidentelor de circulație expertiza criminalistică poate fi administrată însă aceasta este concludentă și utilă în clarificarea unor împrejurări privind producerea accidentului, cum ar fi identificarea autovehiculului, a persoanei vinovate, în special în situația în care aceasta a părăsit locul accidentului, pe baza unor caracteristici particulare ale urmelor sistemului de frânare, a peliculelor de vopsea, a unor resturi desprinse din caroserie, a urmelor pe corpul victimei, putând fi identificat vehiculul ce a fost angajat în accident.

Or, procesele-verbale de cercetare la fața locului întocmite la 16 decembrie 2004 și 11 ianuarie 2005 ( filele 2-8 dosar de urmărire penală ), schița accidentului de circulație, planșele fotografice ( filele 9-26 din dosarul de urmărire penală ), planșele fotografice ale celor două autoturisme implicate în accidentul de circulație întocmit cu ocazia procesului-verbal din data de 21 decembrie 2004 ( filele 27-35 din dosarul de urmărire penală ), procesul-verbal din 21 decembrie 2004 ( fila 87 din dosarul de urmărire penală ), declarațiile constante ale inculpatului în cursul întregului proces penal, declarațiile martorilor, A ascultați, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, actele privind situația tehnică a autoturismului condus de către inculpat, obiectivele expertizei formulate chiar de apărătorul recurentului inculpat vizează numai aspecte tehnice ale autoturismului justificând efectuarea numai a unei noi expertizei tehnice, fiind de la început identificați fără dubiu, atât victima, cât și inculpatul implicați în accident, acesta fiind găsit la locul producerii accidentului, cunoscându-se tipurile de autoturism și avariile produse în urma accidentului, invocându-se în mod constant de către inculpat o defecțiune tehnică, respectiv blocarea roții stânga spate a mașinii, nemaiputând stăpâni autoturismul, precum și lipsa reviziei tehnice a autoturismului încă din decembrie 2001, așa încât expertiza criminalistică este neconcludentă și inutilă.

Criticile invocate în motivele de recurs cu privire la nelegalitatea expertizei tehnice administrată în cursul urmăririi penale prin prisma neefectuării ei în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C în condițiile nr.HG 368/1998 nu au putut fi reținute, deoarece, pe de-o parte, pentru că în cauză a fost administrată o expertiză tehnică și nu criminalistică, cele două feluri de expertize, având condiții distincte de reglementare, iar pe de altă parte, expertiza criminalistică nu face parte din cele obligatorii stipulate în art. 117 din Codul d e procedură penală.

Astfel, expertiza tehnică este reglementată de Ordonanța nr. 2 din ianuarie 2000, ce a fost aprobată prin Legea nr.156/08.04.2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 249 din 15.04.2002.

În dispozițiile art. 40 și 41 ale ordonanței se stipulează că prevederile acesteia referitoare la expertiza tehnică judiciară se completează cu dispozițiile privind expertiza din Codul d e procedură civilă sau, după caz, din Codul d e procedură penală, în măsura în care prin această ordonanță nu se dispune altfel, iar dispozițiile prezentei ordonanțe nu sunt aplicabile în situația în care expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-Iegal, de Institutul Central de Expertize Criminalistice sau de un laborator de expertiză criminalistică, precum și de orice alt institut de specialitate.

Expertiza criminalistică în cazul accidentelor de trafic se regăsește în obiectul de activitate al Institutului Național de Expertize Criminalistice, actul normativ ce-i reglementează activitatea constituindu-I Hotărârea nr. 368 din 3 iulie 1998 publicată în Monitorul Oficial nr. 248 din 3 iulie 1998.

Așadar, sub aspectul legalității, administrarea în cursul urmăririi penale a expertizei tehnice judiciare a respectat prevederile în materie, însă aceasta nu este temeinică pentru motivele deja arătate.

Înalta Curtea apreciat că anterior efectuării noii expertize tehnice în cauză este necesară administrarea celorlalte mijloace de probă, respectiv eventuala reascultare sau numai luarea unor suplimente de declarații inculpatului, martorilor propuși de procuror, inculpat, părți civile care au fost deja ascultați, ascultarea martorilor Sumete și, eventuala administrare a unor noi mijloace de probă, cum ar fi confruntarea sau a altora, în condițiile menționate, în scopul stabilirii unei corecte și complete situații de fapt, lămurind toate împrejurările în care a fost produs accidentul.

Efectuarea noii expertize tehnice judiciare se va face de către Biroul local pentru expertize judiciare tehnice din cadrul Tribunalului Cluj, iar sub aspectul condițiilor administrării ei, cu respectarea prevederilor legale ale Ordonanței nr. 2 din 21 ianuarie 2000 aprobată prin Legea nr. 156/2002, precum și în condițiile dispozițiilor art. 40 din ordonanță cu referire la art.116; 119-124 din Codul d e procedură penală.

În situația în care partea interesată, respectiv inculpatul, va desemna eventual ca expert la efectuarea expertizei pe martorul, această cerere urmează a fi pusă în discuția părților, instanța de fond, având obligația să se pronunțe motivat cu privire la solutia pe care o va adopta.

Înalta Curtea considerat că la efectuarea noii expertize tehnice este necesar a se avea în vedere toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești, respectiv procesele-verbale de cercetare la fața locului din 16 decembrie 2004 și 11 ianuarie 2005, schița de la locul accidentului și planșele fotografice, planșele fotografice ale celor două autoturisme implicate în accidentul de circulație întocmit cu ocazia procesului-verbal din data de 21 decembrie 2004, procesul-verbal încheiat cu ocazia verificării autoturismelor implicate în accidentul din 16.12.2004 de pe DN 1, E 60, km 462 +154, procesul-verbal întocmit la 16 decembrie 2004 cu privire la persoanele accidentate în evenimentul rutier și leziunile constatate la internare, adresa nr. 188/29.01.2005 a Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate și anexa, procesul-verbal încheiat la Clinica de Ortopedie la data de 29.12.2004, adresa nr. 138 din 19.01.2005 a Secției de Drumuri Naționale C împreună cu anexa, obiecțiunile la expertiza inițial administrată, procesul-verbal întocmit la 21 decembrie 2004 la sediul C, copiile poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru autoturismul, ale certificatelor de înmatriculare a autoturismelor, concluziile raportului de constatare medico-legală (necropsie) a victimei, declarațiile inculpatului în cursul întregului proces penal, declarațiile martorilor, A ascultați, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, actele privind situația tehnică a autoturismului condus de către inculpat depuse la dosar în instanță, actele anexate în fotocopie în recurs de către recurentele părți civile, precum și mijloacele de probă ce se vor readministra sau administra ce au fost deja arătate și care vor evidenția aspecte referitoare la condițiile în care s-a produs accidentul și starea tehnică a autoturismelor implicate, respectiv și Daewoo.

Noua expertiză tehnică ce se va efectua în cauză va avea ca obiective, atât cele stabilite inițial la prima expertiză, față de care părțile prezente, respectiv apărătorul ales al învinuitului, apărătorul părților civile, partea civilă Edita nu au avut obiecțiuni, așa cum a rezultat din ordonanța din 24 februarie 2005 dată de procuror ( fila 80 dosar urmărire penală ), cât și o parte din cele propuse de apărătorul inculpatului astfel:

1. Dinamica producerii accidentului din data de 16.12.2004 a cărei victimă a fost

2. Cauza producerii accidentului

3. de circulație a celor două autoturisme implicate în accident, atât viteza de circulație, cât și viteza în momentul impactului

La stabilirea obiectivelor de la pct. 1, 2 și 3 vor fi avuți în vedere toți factorii, respectiv cei tehnici ce au rezultat din mijlocele de probă administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în aceea a cercetării judecătorești, inclusiv din actele depuse în instanță la dosar referitori la rulaj, greutate, lipsa reviziei tehnice, precum și cei referitori la mediu, carosabil, potrivit mijloacelor de probă deja administrate, dar și a celor ce se vor readministra sau administra în condițiile deja arătate.

4. Dacă trecerea pe contrasens a autoturismului s-a datorat sau nu defectiunii mecanice a acestuia, preexistente sau instantanee și dacă aceste eventuale defecțiuni au legătură cu producerea accidentului?

5. Explicarea posibilelor cauze tehnice ale blocării roții stânga spate și proveniența piliturii găsite în interiorul tamburului acesteia.

6. Precizarea dacă cauzele de la pct. 5 și blocarea roții stânga spate ar fi putut să genereze producerea accidentului de circulație în care au fost implicate cele două autoturisme.

7. Stabilirea posibilitătilor de evitare ale evenimentului rutier.

Înalta Curtea considerat că obiectivul referitor la stabilirea de către expert, prin verificarea autoturismului, dacă victima accidentului, conducătorul autoturismului, purta centură de siguranță în momentul accidentului nu se impune din perspectiva unei expertize tehnice, purtarea sau nu a centurii de siguranță de către victimă fiind o împrejurare care poate fi stabilită pe baza celorlalte mijloace de probă ce se vor administra.

Totodată, Înalta Curtea considerat ca fiind concludentă, pertinentă și utilă cauzei și efectuarea unei expertize medico-Iegale de către Institutul de Medicină Legală C-N în condițiile art. 15 lit. a) din Ordonanța nr. 1 din 20 ianuarie 2000 republicată privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală în Monitorul Oficial nr. 996 din 10 noiembrie 2005, pe baza raportul de constatare medico-legală ( necropsie ) a victimei ( filele 101-103 din dosarul de urmărire penală) și altor mijloace de probă aflate la dosarul cauzei, având următoarele obiective:

1. Dacă leziunile suferite de către victimă ar fi putut fi produse exclusiv datorită utilizării centurii de siguranță.

2. Dacă victima prezenta leziuni externe la nivelul toracelui din care să rezulte că aceasta purta centura de siguranță în momentul impactului.

3. Dacă decesul victimei s-ar fi putut datora sau nu și leziunilor produse de către centura de siguranță, urmând a se explica în ambele situatii cauza decesului.

Înalta Curtea apreciat că primul obiectiv evidențiat de apărătorul recurentului inculpat privind dinamica producerii leziunilor suferite de către victimă nu se justifică în condițiile în care raportul de constatare medico-legală ( necropsie ) a avut ca obiectiv modul de producere a leziunilor, iar acest raport nu conține concluzii contradictorii sub acest aspect.

Totodată, rejudecarea cauzei în raport cu limitele arătate, ce va conduce la stabilirea situației de fapt, a vinovăției sau nevinovăției inculpatului, în consecință a laturii penale a cauzei se va reflecta și în planul soluționării acțiunii civile exercitată în procesul penal de părțile civile G, Edita și deja administrat, dar și a oricăror alte mijloace de probă solicitate de părți, sub aspect civil, cu respectarea principiului contradictorialității și administrarea lor după o prealabilă apreciere a concludenței, pertinenței și utilitătii acestora.

Referitor la recursul declarat de părtile civile G, Edita și, Înalta Curtea considerat că și acesta este fondat, având în vedere considerentele deja arătate în recursul inculpatului, atât în ceea ce privește latura penală, dar și civilă.

Înalta Curtea apreciat că motivele invocate de către recurenți sub aspectul laturii penale urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării acesteia.

Din examinarea cauzei, Înalta Curtea considerat că instanta de fond nu a dat eficiență decât parțial dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul d e procedură penală referitoare la aprecierea probelor, în stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale acordate, ignorând anumite aspecte relatate de unii dintre martori cu privire la anumite sume de bani cheltuite de părțile civile, nemotivând sumele pe care nu le-a acordat, lipsind orice referire punctuală la declarațiilor martorilor în acest sens.

Așadar, motivele de recurs formulate de recurenții părți civile sub aspectul laturii civile a cauzei, respectiv a majorării cuantumurilor despăgubirilor materiale, în condițiile solicitate, urmează a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei, în condițiile art. 346 cu referire la art. 14 din Codul d e procedură penală și a dispozițiilor legale în materie civilă, atât în baza materialului probator administrat, respectiv a înscrisurilor depuse, dar și a declarațiilor martorilor propuși de părțile civile, respectiv, și, urmând a se aprecia necesitatea reascultării martorilor cu privire la anumite cheltuieli efectuate sau luării numai unor suplimente de declaratii martorilor cât și administrării oricăror alte mijloace de probă sub aspectul laturii civile ce ar putea fi solicitate, cu respectarea în prealabil a principiului contradictorialității, a evaluării concludenței, pertinenței și utilității acestora.

Totodată, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond în procesul de evaluare a ansamblului materialului probator readministrat sau administrat, va avea în vedere toate mijloacele de probă, respectiv înscrisuri, declaratiile martorilor, urmând a motiva acordarea sau neacordarea unor despăgubiri, fie materiale, fie morale, în mod punctual în functie de ceea ce se dovedește, prin mijloacele de probă arătate.

Înalta Curtea considerat că, deși stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de relativitate, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va aprecia acordarea sau neacordarea în limitele solicitate de părțile civile în baza unor criterii obiective cum ar fi cele referitoare la consecințele negative în plan fizic și psihic suferite de părțile civile, importanța valorilor morale lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele pierderii vieții victimei, un tânăr de 18 ani, etc.

Totodată, cu ocazia rejudecării se va avea în vedere și calitatea asigurătorului Societatea de Asigurare "" SA, în raport cu dispozițiile Legii nr. 136/1995, Deciziei nr. 1 din 28 martie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 503 din 14.06.2005, dar și a Ordinului 3113/2003 privind punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii pentru accidentele produse între 01.01.2004 și 31.12.2004.

În ceea ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente Inspectoratul General al Poliției Române, Înalta Curtea considerat că acesta este fondat pentru considerentele deja arătate în recursul declarat de inculpatul.

Înalta Curtea apreciat că motivele de recurs invocate de recurenta partea responsabilă civilmente sub aspectul laturii civile, respectiv a cuantumurilor despăgubirilor materiale și morale urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

Astfel, în baza materialului probator deja administrat cu privire la latura civilă a cauzei, respectiv înscrisuri și proba testimonială, a aprecierii necesității reascultării martorilor sau luării numai a unor suplimente de declarații cu privire la anumite cheltuieli efectuate de părțile civile sau administrării oricăror altor mijloace de probă referitoare la latura civilă a cauzei, cu respectarea principiului contradictorialității și aprecierii prealabile a concludenței, pertinenței și utilității acestora, ce va fi evaluat în condițiile art. 63 alin. 2 din Codul d e procedură penală, se vor acorda sau nu sumele solicitate privind despăgubirile materiale numai în limitele dovedirii lor, urmând a se motiva punctual, în funcție de mijloacele de probă administrate.

De asemenea, în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, instanța de fond cu ocazia rejudecării va aprecia necesitatea acordării acestora pentru părțile civile, urmând a avea în vedere criterii obiective, așa cum au fost evidențiate în considerentele la recursul părților civile, criterii ce au caracter exemplificativ și nu limitativ, aplicabile în contextul concret al cauzei, care să conducă la repararea prejudiciului și sub acest aspect.

Procedând la rejudecarea cauzei față de decizia pronunțată în recurs, aspectul important că rejudecarea survine în urma admiterii recursurilor declarate de inculpat - persoană ce se declară nevinovată, cu consecințe juridice concrete și în ceea ce privește modul de soluționare al acțiunilor civile din cauză, părțile civile G, Edita și - ce au adus critici primei hotărâri sub toate aspectele sale, civil și penal, și partea responsabilă civilmente Inspectoratul General al Poliției Române - cu critici specifice calității pe care o are această parte în proces, așadar cu instituirea unui cadru în rejudecare ce permite o reinstrumentare completă,cu posibilitatea pronunțării de către instanță a oricărei soluții propuse de Codul d e procedură penală, caracterul obligatoriu al îndrumărilor date de către instanța de casare în lumina art. 385/18 proc.pen. Curtea de Apel reține următoarele:

În funcție de conținutul deciziei de casare, menționat, instanța de rejudecare s-a preocupat de o reluare completă a întregii probațiuni administrate în cauză,ce vine în completarea până la urmă a acelor probe strânse și administrate legal pe parcursul derulării urmăririi penale, precum și în cuprinsul judecării,într-o primă fază,a procesului penal în fața aceleiași instanțe de judecată.

În aceste condiții s-a procedat la audierea inculpatului (36) audierea martorilor (85) și (92), asupra necesității luării de depoziții acestor martori instanța de casare făcând ample dezvoltări, cu specificările exprese că numitul a fost prezent la momentul încheierii procesului-verbal cu privire la verificarea autoturismelor implicare în accident, având obiecții, iar numitul era titularul autoturismului implicat în accident și cunoștea aspecte legate de starea tehnică a autoturismului, de faptul că acesta a semnalat defecțiuni anterior producerii accidentului,cu justețe apreciindu-se pertinența și utilitatea acestor probe, reaudierea martorilor A (87), (.89) (90), (94), (95), (106), precum ș la întocmirea unei expertize tehnice auto cu obiectivele expres stabilite în cuprinsul hotărârii de casare, la întocmirea acesteia părțile, inculpatul și părțile civile recomandându-și proprii experți, precum și întocmirea unui raport de expertiză medico-legală cu luarea în considerare expresă a obiectivelor stabilite în aceeași decizie de casare (188-192).

Practic, au fost epuizate toate cererile în probațiune formulate de către părți. Acest aspect decurge din poziția finală exprimată de către părți,cu ocazia îndeplinirii procedurilor legale vizând terminarea cercetării judecătorești și trecerea la dezbateri în conformitate cu disp. art. 339 și 340.proc.pen. în cuprinsul ședinței publice din 7.01.2008, cu această ocazie exprimându-se doar nemulțumiri legate de raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.

Mai mult, întrucât expertul desemnat în cauză de către instanță în vederea întocmirii raportului de expertiză tehnică a creat într-o primă fază o anumită stare de ambiguitate remarcată de către părți și aparent a rezultat că nu s-ar fi conformat pe deplin obiectivelor stabilite, în speță s-a întocmit și un supliment de expertiză ce pare a aduce toate clarificările necesare cauzei (278-282).

Ca și chestiuni prealabile unei dezbateri concrete a speței,se impune o elucidare în cuprinsul expunerii hotărârii de față și a persoanelor ce au figurat pe parcursul derulării procesului în cauză cu calitățile procesuale avute de către acestea.

Astfel, ca și parte responsabilă civilmente, în funcție de conținutul rechizitoriului,într-o primă fază, au figurat Societatea de asigurare Unita SA Sucursala C și Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog pentru Centrul Zonal C, cu motivarea că autoturismul condus de inculpat era deținut de Inspectoratul de Poliție a jud.C, era asigurat pentru răspundere civilă obligatorie auto la societatea de asigurare Unita SA Sucursala C iar inculpatul lucrează ca inspector de poliție la centrul zonal C al Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog.

Clarificarea situației juridice a societății de asigurare în sensul că aceasta figurează în proces ca și asigurator și nu în calitate de parte responsabilă civilmente, s-a realizat cu ocazia primelor termene de judecare a cauzei, ședința publică din 4 iulie 2005, în această calitate figurând pe tot parcursul procesului penal. Calitatea asigurătorului Societatea de Asigurare "" SA s-a concretizat în raport cu dispozițiile Legii nr. 136/1995, Deciziei nr. 1 din 28 martie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 503 din 14.06.2005, dar și a Ordinului 3113/2003 privind punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii pentru accidentele produse între 01.01.2004 și 31.12.2004.

Situația Direcției de Combatere a Crimei Organizate din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a fost edificată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, încheierea din 4 mai 2006,fiind înlăturată această instituție în a figura ca parte în proces iar în rejudecare Curtea de Apel s-a conformat acestor dispoziții legale pronunțate la nivelul Înaltei Curți, ședința publică din 19 martie 2007.

În cadrul ședinței din 19.03.2007 s-a ridicat problema lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Administrației și Internelor, practic calitate de parte responsabilă civilmente având doar Inspectoratul Geneal al Poliției Române. În acest sens s-au făcut demersurile necesare în vederea clarificării situației, esențiale până la urmă fiind pozițiile exprese manifestate de către părțile civile în cauză, prin care se arată că se formulează pretenții exclusiv de la inculpat și partea responsabilă civilmente IGPR. În acest sens este de consemnat poziția manifestată în ședința publică din data de 16 aprilie 2007 de către apărătorul familiei precum și poziția scrisă exprimată de Spitalul Clinic Județean de Urgență C (180).

Așadar,ca parte responsabilă civilmente în cauză este de făcut trimitere doar la instituția IGPR.

De clarificat este și situația persoanei ce solicită contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, cu mențiunea că inițial în acest sens s-au formulat pretenții civile de către CAS C (22 din dosarul de fond în primă judecată), pentru ca în rejudecare, în funcție de modificarea dispozițiilor legale incidente în materie,din partea acestei Case de asigurări să se sublinieze că sumele reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală pot fi recuperate de furnizorii de servicii medicale, indiferent de faza de judecată în care se află pricina (138), pentru ca expres,furnizorul în cauză, adică Spitalul Clinic Județean de Urgență C,se arată că se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Casei de asigurări și să comunice că se constituie parte civilă în cauză (131).

În funcție de materialul probator vast administrat și concludent în deslușirea tuturor aspectelor esențiale și de detaliu ale speței, Curtea consemnează:

Inculpatul a avut gradul de inspector în cadrul Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog C și deci, face parte din Poliția Judiciară, conform Ordinului nr.484/14.01.2005 al Ministerului Administratiei și Internelor, cu referire la Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare ( 37).

În autoturism cu inculpatul se afla și colega sa de serviciu, subinspectorul de poliție, care a fost de asemenea accidentată, leziuni grave suferind și inculpatul.

Accidentul s-a produs în următoarele împrejurări:

în jurul orelor 12,00, în data de 16.12.2004, în condiții de drum cu petece umede alternate cu petece uscate pe carosabil și vizibilitate bună, autoturismul condus de inculpat a coborât Dealul în direcția T, pe DN 1-. A trecut prin localitatea, iar apoi la o succesiune de curbe, în ultima curbă la, vizibilă de la distanță și semnalizată corespunzator cu indicatoare succesive "curbă deosebit de periculoasă", trecând de pe 1 pe 2 sensului de mers, a pierdut controlul autoturismului. Drept urmare, autoturismul, în vârf de, a ajuns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul cu numărul de înmatriculare -, condus regulamentar din direcția T spre C, de către victima.

La fața locului a ajuns primul martorul, cel care fusese anterior depășit de inculpat. Au sosit apoi lucrătorii Postului de Poliție și reprezentanți ai Secției de Drumuri Naționale C - District, după care echipajele SMURD și Ambulanța, pentru a acorda asistența medicală celor trei persoane aflate în cele două autoturisme implicate în accident.

Victima a fost transportată de urgență în stare de inconștiență la Clinica Chirurgie I C-N, dar a decedat la scurt timp.

Partea vătămată a fost transportată de asemenea la Clinica Chirurgie I C-N, cu multiple leziuni la cap și membre, la fel ca și .

Din concluziile raportului de constatare medico-Iegală nr. 7999/111/694 din 3.02.2005 al Institutului de Medicină Legală C, rezultă că decesul lui s-a datorat "hemoragiei interne consecutivă rupturilor multiple ale organelor toraco-abdominale", leziuni ce s-au putut produce prin lovirea și comprimarea victimei de componente dure ale caroseriei în autovehicul aflat în decelerație bruscă și impact cu un alt autovehicul ( 101-103 ). Și ulterior, în cuprinsul expertizei medico-legale ordonate în rejudecare, s-a făcut trimitere la același raport de autopsie din 2005 reluându-se concluzia că, "cauza decesului a fost precizată în concluziile respectivului raport".

Pentru a se stabili împrejurările concrete și de detaliu vizând modul de producere a incidentului, cărei persoane îi revine culpa, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare auto în cursul urmăririi penale,pentru ca în rejudecare, în funcție de îndrumările instanței de recurs, să se opereze la întocmirea unui raport de expertiză tehnică la care au participat și experți recomandați de părți.

Vom reda, în primă fază, concluziile expertului din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare al Tribunalului Cluj,care a invocat culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.

S-a stabilit că, la borna kilometrică 462+154, în curba spre și, autoturismul condus de inculpat a trecut de pe I pe II de lângă axa drumului consecutiv cu schimbarea din treapta 5 de viteza în treapta 4. În aceste împrejurări, datorită vitezei de minim 100 - 105 km/ și micșorării razei de curbură, precum și din cauza carosabilului umed, roțile din spate au derapat spre dreapta. Astfel, "s-a pierdut controlul mișcării autoturismului de catre inculpat, mașina trecând pe 2 de circulatie, pe contrasens, unde s-a produs impactul cu autoturismul condus de victimă". (55-63).

S-a susținut că, accidentul s-a produs din cauza inculpatului care nu a redus viteza la intrare într-o curbă semnalizată cu panouri succesive "curbă deosebit de periculoasă", precum și din cauza nerespectarii indicatorului de avertizare "drum alunecos", ambele indicatoare fiind plasate astfel încât erau vizibile de la o distanță de circa 200. S-a mai sustinut în punctul "d" al concluziilor expertizei că, trecerea pe contrasens a autoturismului cu nr. de înmatriculare -, nu s-a datorat nici unei cauze de defecțiune tehnică, nici preexistentă și nici instantanee ( 63-67 ).

Raportat la concluziile expertizei și examinarea autoturismului de către expert în prezența reprezentanților victimei și al inculpatului, au fost formulate obiecțiuni prin avocatul ales de catre inculpatul, la 18.04.2005, cu privire la viteza de circulație a autoturismului (stabilită în expertiza la circa 87 km/), și starea de frânare în care a fost găsită stânga spate a autoturismului ( 68). Răspunsul expertului la obiecțiuni, menține și explică concluziile expertizei și a procesului-verbal de verificare a autoturismului în sensul că nu a existat o defecțiune mecanică preexistentă la spate care să fi contribuit la pierderea controlului asupra autoturismului în viraj spre, că în timpul mersului autoturismului nu era frânată ci, "tensionarea cablului frânei de mână de la spate s-a datorat deformațiilor suferite în urma accidentului pe planșeul în zona unde este fixat levierul frânei de mână" ( 60; 77-79).

Privitor însă la această expertiză, deși desfășurată într-un cadru legal, Înalta Curtea considerat ca fiind întemeiată critica de netemeinicie a sa, având în vedere faptul că, pe de-o parte concluziile acestei expertize nu au lămurit o serie de aspecte tehnice privind producerea accidentului, în funcție de obiectivele stabilite și obiecțiunile formulate de inculpat, iar, pe de altă parte, în cursul cercetării judecătorești, deși au fost readministrate și administrate mijloace de probă, respectiv declarația inculpatului, declaratiile martorilor, A, ( filele 52-53; 63; 65; 67 dosar curtea de apel) care au făcut anumite precizări referitoare la starea tehnică a autoturismului condus de inculpat, precum și copiile xerox a foii de parcurs, a actelor din dosarul tehnic și a certificatului de înmatriculare al autoturismului implicat în accident și condus de inculpat, ( filele 92-106 dosar curtea de apel ), care cuprind o serie de aspecte cum sunt cele la lipsa verificării tehnice a autoturismului încă din anul 2001, la rulajul acestui autoturism altul decât cel menționat în expertiza efectuată, la greutatea autoturismului cu repercusiuni asupra calculului vitezei acestuia, acestea nu au fost expres evidențiate și luate în calcul.

Audiat în cauză, inclusiv în rejudecare, inculpatul a recunoscut în esență săvârșirea faptei în materialitatea sa, însă, în apărarea sa a susținut că își explică producerea accidentului prin starea tehnică proastă a autoturismului pe care-l conducea, susținând că s-ar fi blocat spate a acestuia, fiind deblocată ulterior accidentului doar cu ajutorul unui și astfel nu a mai putut controla autoturismul, ajungând în acest mod pe sensul opus de mers, producându-se astfel impactul cu autoturismul condus de victimă. De asemenea, a mai arătat în apărarea sa că autoturismul pe care-l conducea nu a avut verificarea tehnică efectuată încă din anul 2001, că avea un rulaj de peste 60.000 km reali parcurși și că a mai fost implicată într-un incident când s-a defectat kilometrajul și de aceea a apărut cu ocazia cercetării autoturismului și a expertizei tehnice efectuate în cauză, un rulaj de doar 30.000 km.

Din analiza copiei foii de parcurs, a actelor din dosarul tehnic și a certificatului de înmatriculare a autoturismului condus de inculpat la data producerii accidentului (fila 92-106), rezultă că într-adevăr mașina avea un rulaj de 71.220 km. la data producerii accidentului și că s-au efectuat diverse reparații la mașină, acestea fiind însă reparații obișnuite pentru întreținerea unui autoturism, ultima fiind tocmai înlocuirea plăcuțelor de frână la data de 9 mai 2004, (a se vedea comanda de lucru de la fila 100) și că de asemenea, ultima inspecție tehnică a autoturismului a fost făcută la data de 8 ianuarie 2003, ceea ce demonstrează că în anul 2004, în care s-a produs accidentul, autoturismul respectiv a circulat fără a avea inspecția tehnică efectuată. Tot din aceleași acte rezultă faptul că mașina respectivă era exploatată zilnic, efectuându-se nenumărate curse cu aceasta, (a se vedea foaia de parcurs din luna decembrie 2004.92), spre exemplificare, numai din 6 decembrie și până la 16 decembrie - data producerii accidentului, numai în 10 zile s-au parcus 720 km. Împrejurarea că aceasta nu avea inspecția tehnică făcută pe anul 2004, nu explică însă producerea accidentului care s-a soldat cu decesul victimei, neexistând o legătură de cauzalitate între cele două aspecte. De altfel, astfel de apărări propuse de inculpat, de tipul că știa că mașina prezintă defecțiuni, era o chestiune notorie, că nu are inspecția tehnică, că avea o ușoară tendință de a trage dreapta, că vitezometrul știa că nu funcționează, că a sesizat inspectoratul în numeroase rânduri cu privire la defecțiunile mașinii, că nu s-au luat măsuri datorită lipsei de fonduri, că a mai condus și a raportat de mai multe ori defecțiunile, vin tocmai în sensul inculpării sale, și nu invers, era polițist, cunoștea în detaliu aceste aspecte enunțate și astfel tocmai de aceea trebuia să fie cel puțin mult mai precaut decât în condiții normale sau efectiv, să refuze conducerea unei astfel de mașini.

Așadar,conturarea stării de fapt descrise anterior rezultă din analiza probelor expres menționate, din actele și lucrările întregului dosarului, respectiv procesele-verbale de cercetare la fața locului din 16.12.2004 și respectiv 11.01.2005( 2-8); -schița locului accidentului ( 9); -planșele fotografice efectuate la 16.12.2004, 11.01.2005 și 21.12.2004 ( 10-35); -adresa nr. 188/29.01.2005 a Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate C și anexa ( 37-39); -declarațiile învinuitului ( 40-42); -procesul-verbal încheiat la Clinica de Ortopedie C-N la dat de 29.12.2004 ( 43); -declarațiile martorilor ( 45-47; 51-52); -adresa nr.138/19.01.2005 a Secției de Drumuri Naționale C împreuna cu anexa ( 49-50); -declarațiile părților civile ( 53-54); - procesul verbal întocmit la 21 decembrie 2004 la sediul C ( 87); -declarațiile părții vătămate și raportul de constatare medico-Iegală ( 89-94); raportul de expertiză medico-legală întocmit în rejudecare -copiile poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru autoturismul, ale certificatelor de înmatriculare a autoturismelor ( 96-99); - raportul de constatare medico-Iegală (autopsie) privind pe victima ( 100-104); - buletin de analiză toxicologică alcoolemie privind pe ( 107), precum și probele administrate nemijlocit în fața instanței, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor menționați, copia foii de parcurs a autoturismului, a actelor din dosarul tehnic și a certificatului de înmatriculare pentru autoturismul implicat în accident (filele 91-106).

O atenție aparte se impune a fi alocată raportului de expertiză tehnică întocmit în rejudecare de către expertul, în prezența experților recomandați de către părți, experții și ( 155-179). Acest lucru de datorează faptului că Înalta Curte și-a exprimat poziția juridică, obiectivă, vizând vechiul raport de expertiză tehnică cu conținutul redat, a apreciat necesară întocmirea unei astfel de noi probe cu fixarea și a metodologiei de desfășurare concretă. Curtea de Apel s-a conformat acestor dispoziții preluând întocmai obiectivele din decizia de casare, cu ordonarea acesteia în urma administrării întregii probațiuni ce a vizat latura faptică specifică speței.

,în esență, răspunsurile la obiectivele stabilite, sunt de reprodus următoarele:

1. Stabilirea dinamicii producerii accidentului din data de 16.12.2004 a cărei victimă a fost . n data de 16.12.2004 pleacă în serviciul ordonat la T împreună cu colega lui. Deplasarea se face cu autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare CJ.07. la volan fiind. Autoturismul cu care pleacă din CNa re rulat un parcurs de cca. 71.000 km după evidențele biroului tehnic iar inspecția tehnică periodică este expirată. Starea anvelopelor este bună, au o uzură uniformă, adâncimea canalelor este cuprinsă între 4 și 5 mm. Deplasarea se face pe - sectorul C N - Circulația se desfășoară pe patru benzi, câte două pentru fiecare sens de circulație. aerului este negativă. Suprafața carosabilă prezintă portiuni uscate alternând cu porțiuni umede. Autoturismul condus de către circulă pe - dinspre CNs pre având o viteză ce variază funcție de starea drumului, configurația acestuia și traficul auto existent la acea dată și oră, aceasta putând să fie de 70 km/, 80 km/ sau mai mult. În jurul orelor 12,00 ajunge în apropierea curbei de dinaintea km 462 și schimbă treapta de viteză din a cincea în a patra ajungând să circule cu o viteză de cca. 74 km/. să se deplaseze cu aceeași iteză pe a doua de circulație, sensul C N - Ajunge în zona punctului fixat prin krn.462 + 154 când roțile din spate încep să alone în sensul invers acelor de ceasornic imprimându-i autoturismului o mișcare de rotație cu consecința pierderii controlului volanului. Deplasarea autoturismului o traiectorie curbilinie concomitent cu înaintarea în direcția inițială și ajunge pe a doua a sensului de mers T - CNu nde intră în impact cu autoturismul cu nr. de înmatriculare CJ.86. care circula regulamentar, condus de către. În urma impactului decedează, pasagera din autoturismul cu nr. de înmatriculare CJ.07. este grav vătămată iar autoturismele sunt distruse.

2. Cauza producerii accidentului. Cauza producerii accidentului a fost apariția alunecării - derapării roților din spate ale autoturismului cu nr. de înmatriculare CJ.07. datorită unui coeficient de aderență mic diferit de cel al roților din față. Este posibil ca în acea zonă să fi existat porțiuni mai mici sau mai mari de carosabil uscat alternând cu porțiuni de carosabil umed, numai așa se explică diferența coficientului de aderență ale roților spate față de cele din față.

3. de circulație a celor două autoturisme implicate în accident, atât viteza de circulație cât și viteza în momentul impactului. în momentul impactului: iteza autoturismului cu nr. CJ.07. = 74 km/,viteza autoturismului cu nr. CJ.86. = 97 km/. înainte de producerea impactului:viteza autoturismului cu nr. CJ.07. = cca.74 -80 km/,viteza autoturismului cu nr. CJ.86. = 97 Km./

4.Dacă trecerea pe contrasens a autoturismului s-a datorat sau nu defecțiunii mecanice a acestuia, preexistente sau instantanee și dacă aceste eventuale defecțiuni au legătură cu producerea accidentului. Autoturismul cu nr. CJ.07. înainte de producerea accidentului nu a avut nici un fel de defecțiune preexistentă la vreun sistem: instalați a de frânare, roți, direcție etc. La autoturismul cu nr. CJ.07. înainte de producerea accidentului nu a apărut nici o defecțiune tehnică instantanee.

5.Explicarea posibilelor cauze tehnice ale blocării roții stânga spate și proveniența piliturii găsite în interiorul tamburului acesteia. spate stânga a autoturismului cu nr. CJ.07. a putut fi găsită blocată ca urmare a accidentului datorită deplasării structurii de rezistență a părții din față fapt ce a dus la deplasarea manetei frânei de mână în poziție de început de frânare prin scurtarea cablului. Deci blocarea roții spate stânga nu s-a datorat vreunei defecțiuni tehnice. "" găsită în tambur apare ca urmare a funcționării normale a frânei prin frecarea materialului saboților cu suprafața interioară a tamburului,deci practic" pilitura" este un amestec din acel material al saboților, ( ferodou ) și materialul tamburului ca rezultat al frecării.

6. Precizarea dacă cauzele de la punctul 5 și blocarea roții stânga spate ar fi putut să genereze producerea accidentului de circulație în care au fost implicate cele două autoturisme. La punctul 5 s-a explicat că blocarea roții spate stânga nu s-a datorat vreunei defecțiuni tehnice. Nu a fost nici o defecțiune tehnică preexistentă sau apărută instantaneu care să conducă la apariția accidentului.

7. Stabilirea posibilităților de evitare ale evenimentului rutier. Obligația șoferului autoturismului cu nr. de înmatriculare CJ.O7. la observarea indicatoarelor de curbă deosebit de periculoasă era să reducă viteza.

Mai mult, instanța de judecată,în funcție de obicțiunile formulate de părți, anumite ambiguități, aparența neînsușirii întocmai a obiectivelor stabilite de către expert, a ordonat întocmirea și a unui supliment de expertiză ce s-a dorit a fi elucidant.

de remarcat este conținutul adresei ce a stat la baza întocmirii suplimentului, respectiv,expres, este necesar a se avea în vedere toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești, adică procesele-verbale de cercetare la fața locului din 16 decembrie 2004 și 11 ianuarie 2005, schița de la locul accidentului și planșele fotografice, planșele fotografice ale celor două autoturisme implicate în accidentul de circulație întocmit cu ocazia procesului-verbal din data de 21 decembrie 2004, procesul-verbal încheiat cu ocazia verificării autoturismelor implicate în accidentul din 16.12.2004 de pe DN 1, E 60, km 462 +154, procesul-verbal întocmit la 16 decembrie 2004 cu privire la persoanele accidentate în evenimentul rutier și leziunile constatate la internare, adresa nr. 188/29.01.2005 a Centrului Zonal de Combatere a Crimei Organizate și anexa, procesul-verbal încheiat la Clinica de Ortopedie la data de 29.12.2004, adresa nr. 138 din 19.01.2005 a Secției de Drumuri Naționale C împreună cu anexa, obiecțiunile la expertiza inițial administrată, procesul-verbal întocmit la 21 decembrie 2004 la sediul C, copiile poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru autoturismul, ale certificatelor de înmatriculare a autoturismelor, concluziile raportului de constatare medico-legală (necropsie) a victimei, declarațiile inculpatului în cursul întregului proces penal, declarațiile martorilor, A ascultați, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești și în rejudecare, actele privind situația tehnică a autoturismului condus de către inculpat depuse la dosar în instanță, actele anexate în fotocopie în recurs de către recurentele părți civile, precum și mijloacele de probă ce s-au administrat sau readministat în rejudecare.

Ca și răspunsuri s-au inserat:

Expertul desemnat în cauza dosarului nr- a avut în vedere toate probele administrate în dosarul cauzei, nu s-a rezumat la cele din faza de urmărire penală și cele administrate la prima judecată în fond a cauzei.

La analiza stării tehnice a autoturismului menționat mai sus s-au avut în vedere: rezultatul verificării efectuate în data de 25 mai 2007 de către experții: ing., ing. și dr.ing., rezultatul verificării efectuată de către expertul dr.ing. la data de 17.03.2005 când autoturismul a fost culcat pe partea și apoi pe partea dreaptă. La ambele verificări nu au fost depistate defecțiuni preexistente accidentului din data de 16 decembrie 2004 și nici defecțiuni apărute instantaneu. Au fost depistate doar avarii ca urmare a accidentului din data de 16 decembrie 2004. În concluzie pe baza datelor existente în dosarul cauzei și a verificărilor efectuate, expertul afirmă cu certitudine faptul că autoturismul marca cu nr. de înmatriculare CJ.07. nu a suferit nici un fel de defecțiune tehnică instantanee și nu a avut vreo defecțiune preexistentă care să fi dus la producerea accidentului. Greșit s-a înțeles că s-a verificat doar spate stânga. În concluzie, autoturismul în cauză a fost verificat în întregime, numai astfel s-a putut constata de ce spate stânga s-a găsit blocată imediat după producerea accidentului. Nu trebuie făcută confuzia între demontare și analiza stării tehnice.

Concluzia la care a ajuns partea cum că indiferent de viteza cu care s-ar fi circulat accidentul de circulație nu ar fi putut fi evitat, însă consecințele lui ar fi fost altele, este greșită dacă nu chiar tendențioasă. Expertul arată clar, fără nici un fel de dubiu, că accidentul s-ar fi produs și la alte viteze, nu că accidentul s-ar fi produs indiferent de viteza cu care s-ar fi circulat.

Expertul numit mai arată că accidentul se putea evita prin respectarea obligațiilor ce-i reveneau inculpatului la observarea indicatoarelor pentru curbă deosebit de periculoasă, deci conducătorului auto îi erau cunoscute condițiile generale ale carosabilului la care se adăugau și cele pentru curbă deosebit de periculoasă. În acest context general trebuia să se circule cu o viteză la care să nu aibe nici un fel de surprize.

S-au prezentat și alte detalii, în esență expertul și-a menținut punctele de vedere din conținutul raportului de expertiză.

Esențial este și conținutul expertizei medico-legale efectuate în ciclul procesual al rejudecării, ordonată în funcție de anumite neclarități legate de utilizarea sau nu a centurii de siguranță de către victima, concluziile fiind deslușitoare: leziunile suferite de acesta nu s-au produs datorită utilizării sau nu a centurii de siguranță ci prin compresiune între corpuri dure aflate în interiorul autoturismului; în raportul de autopsie nu au fost descrise leziuni externe datorate centurii de siguranță.

Astfel, este de redat că ceea ce i se reține în sarcina inculpatului este faptul că nerespectând disp.art.102 al.2, 135 al.1 și 158 lit.c din Regulamentul de Aplicare a nr.OUG195/2002, respectiv obligația conducătorului de autovehicole să reducă viteza în curbe periculoase semnalizate corespunzător, (existând pe segmentul de drum pe care s-a produs accidentului aceste indicatoare de avertizare, inclusiv cele adiționale, vizibile de peste 200 ), reducerea vitezei din treapta a V-a în treapta a IV-a nefiind suficientă pentru a putea controla autoturismul, în contextul condițiilor concrete de drum (a se vedea adresa secției de Dumuri Naționale C nr.138/19.01.2005 - 49-50 precum și declarațiile martorilor fila 63, fila 64, fila 65,) a intrat pe contrasens producând accidentul de circulație, în urma căruia a decedat victima.

Potrivit art.178 al.2 pen. infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă uciderea s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, ori a măsurilor de prevedere pentru efectuarea unei anumite activități, cum este și cea privind circulația rutieră. presupune ca făptuitorul să efectueze o anumită activitate, să existe anumite dispoziții legale sau măsuri de prevedere privind efectuarea acelei activități, iar fapta să fie urmarea nerespectării acestor dispoziții legale sau măsuri de prevedere. Prin instituirea agravantei, legiuitorul a urmărit să determine la prudență pe cei care desfășoară anumite activități pentru care există dispoziții legale sau măsuri de prevedere, tocmai pentru că orice neatenție în exercitarea lor poate avea consecințe grave, constând în chiar pierderea vieții unei persoane. Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 cuprinde astfel o serie de obligații pentru participanții la trafic, privind respectarea regulilor de circulație și a semnificației mijloacelor de semnalizare și a altor dispoziții. Aceștia trebuie să se comporte pe drumul public, astfel încât să nu constituie un pericol sau un obstacol pentru circulația rutieră.

Conform art.178 al.2 pen. inculpatul a comis această infracțiune când, fără intenție, dar conducând autoturismul fără respectarea normelor legale ce reglementează activitatea circulației rutiere, a produs decesul victimei.

Din datele examinate, aspectul concludent că elementele esențiale ale expertizei efectuate în rejudecare se coroborează cu restul ansamblului probator administrat, rezultă astfel culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, care a încălcat mai multe prevederi ale Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 102 alin. 2 din Regulament și dispozițiile art. 135 alin. 1, care interzic trecerea vehicolului peste marcajul longitudinal format din linie continuă dublă ce separă sensurile de circulație, precum și prevederile art. 158 lit. c din Regulament care obligă conducătorul de vehicul să reducă viteza în curbe periculoase semnalizate corespunzator. S-au încălcat și prevederile art. 98 alin. 3 din Regulament, nerespectându-se indicatoarele de avertizare, inclusiv cele adiționale, vizibile de la peste 200, și inculpatul cunoștea bine traseul C -

În apărarea inculpatului, în esență, s-a vehiculat ideea cazului fortuit în producerea accidentului, idee a cărei susținere s-a urmărit a se realiza prin intermediul expertizei tehnico auto întocmite, în principal.Concret,s-a susținut punctul de vedere că autoturismul în cauză era defect din punct de vedere tehnic și s-a realizat o blocare a roții stânga spate din cauza acestor defecțiuni, neimputabile inculpatului, aspect ce a stat la baza producerii accidentului.

Toate lucrările tehnico-auto întocmite în cauză nu certifică o astfel de situație, fiind de prisos a relua părerile specialiștilor în acest sens.

În continuare apărătorul inculpatului a susținut o lipsă totală de culpă din partea inculpatului în derularea evenimentelor, o conduită preventivă la volan, adaptată la condițiile de drum și în deplină legalitate din partea acestuia. În aceste condiții în care nu există vreo atitudine nepotrivită din partea inculpatului, consecința logică este că așa zisul cazul fortuit ar fi constat în "ceva" de neprevăzut ce a produs accidentul în cauză.

Evident că aceste apărări sunt de circumstanță, simple speculări, contrazise expres de întreg materialul probator administrat în cauză. probator a condus la conturarea unei depline stări de fapt, anterior descrise,producerea nefericitului accident este integral imputabilă inculpatului.

Deși neexpres, s-a vehiculat și ideea unei lipse totale de culpă în producerea accidentului,împrejurare ce ar fi atras o stare de atipicitate a pretinsei infracțiuni, cu noțiunea generală descrisă în cuprinsul art.17 pen. și în consecință,procesual, s-ar fi ajuns tot la temeiuri de achitare. Teoretic, mai plauzibil în susținere un astfel de caz de achitare decât cazul fortuit promovat,existând diferențe juridice între cele două situații juridice - respectiv cazul lipsei de culpă și caz fortuit, până la urmă fără o explicare concretă nici din partea inculpatului a ultimei împrejurări, este de precizat din partea Curții de Apel că nici argumentul legat de lipsa de culpă nu poate subzista.

Aceleași mijloace de probă anterior examinate stau la baza unei astfel de susțineri din partea instanței. S-a certificat pe deplin că inculpatul a condus cu o viteză neadaptată atât condițiilor de drum cât și împrejurării că în zonă era funcțional indicatorul de curbă deosebit de periculoasă. Obligația acestuia era aceea de a reduce viteza pentru evitarea oricărui pericol, aspect ce nu s-a realizat, evenimentul rutier s-a produs pe sensul opus al direcției de mers în care circula autoturismul, fără implicarea vreunei defecțiuni de natură tehnică a acelui autoturism.

Așadar pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului apare ca fiind pe deplin justificată, s-a făcut dovada deplină a culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului, acesta s-a produs datorită vitezei cu care a circulat inculpatul realizată într-o curbă periculoasă ceea ce a determinat deraparea autoturismului și pătrunderea pe contrasens,evitarea sa putându-se realiza doar prin adaptarea unei conduite prudente impusă legal.

La dozarea și individualizarea pedepsei ce este de aplicat inculpatului,instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei acestuia, precum și persoana sa care este cunoscut cu o comportare bună în societate, neavând antecedente penale și având o atitudine sinceră și de regret pe parcursul derulării procesului penal, astfel că s-a aplicat acestuia o pedeapsă minimă legală de 2 ani închisoare.

Fiind îndeplinite condițiile prev.de art.81 pen. și apreciind că reeducarea sa va fi posibilă și fără privare de libertate, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 pen. acela de 2 ani plus pedeapsa aplicată.

În baza art.359 pr.pen. va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate prev.de art.83 pen, cu aplic. art. 71 rap. la art. 64 li. a,b pen. cu trimitere la art. 71 al. 5.pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în cauză, conform cererii aflate la fila 32-34 la dosarul inițial, părinții victimei, respectiv și Edita, precum și sora acestuia, cu sumele de 37.274 lei, 780 USD și 35,8 Euro sau echivalentul acestora în lei la data plății cu dobânzile legale, despăgubiri materiale, precum și cu sumele de 25.000 Euro sau echivalentul lor în lei la data plății reprezentând daune morale,în favoarea fiecărei părți civile, cu cheltuieli de judecată ( de luat în considerare și concluziile scrise depuse, 228-240).

Ca și prim aspect este de redat că Înalta Curtea inserat și "aprecierea necesității reascultării martorilor cu privire la anumite cheltuieli efectuate sau a luării numai unor suplimente de declarații martorilor" de către instanța de rejudecare. La învederarea acestor aspecte de către instanță în sarcina apărătorului părților civile, ședința din 19 martie 2007, poziția manifestată a fost clară: nu solicită reascultarea martorilor cu privire la anumite cheltuieli efectuate sau a luării numai unor suplimente de declarații martorilor, privit prin prisma îndrumărilor instanței de recurs, apreciind că la dosar sunt suficiente probe".În aceste condiții, ansamblul probator ce va contura soluția în latură civilă se va circumscrie celor administrate în primă judecată, la fond.

Analizând actele care s-au depus în dovedirea pretențiilor materiale, instanța va constata dovedite următoarele sume:150.000.000 lei reprezentând monumentul funerar ridicat de părinții victimei în memoria fiului lor, (a se vedea copia contractului încheiat între tatăl victimei și SC""SRL B M - 35 și dovezile de achitare a sumelor, filele 36-37), 20.000.000 lei executarea și montarea gardului monumentului funerar (a se vedea declarația executantului 107), 7.000.000 lei contravaloarea fundației monumentului (a se vedea contractul de execuție de la fila 40) 30.570.000 lei reprezentând sicriul și accesoriile (a se vedea factura de la fila 42), 8.500.000 lei finisajele monumentului (a se vedea contractul de execuție de la fila 110), plus cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei, mai precis masa oferită participanților la înmormântare în sumă de 50.000.000 lei, sumă dovedită cu declarațiile martorilor audiați în cauză (respectiv, 76 și 77), plus 10.650.000 lei reprezentând costul închirierii spațiului în care a fost oferită masa respectivă (a se vedea chitanța de la fila 45), 3.346.900 lei reprezentând ornament monument funerar (a se vedea factura fiscală de la fila 38), 656.000 lei reprezentând contravaloarea de beton (a se vedea factura fiscală de la fila 39), 550.000 lei reprezentând taxa pentru locul de veci (a se vedea chitanța de la fila 41), 1.556.302 lei reprezentând costul înmormântării la capelă (a se vedea factura fiscală de la fila 43), 1.470.000 lei reprezentând contravaloarea coroanelor achiziționate cu acea ocazie, 2.253.000 lei contravaloarea colacilor și cozonacilor (a se vedea bonurile fiscale de la fila 45), 119.000 lei reprezentând contravaloarea anunțului funerar (a se vedea chitanța de la fila 44), precum și suma de 2.350.000 lei, 780 USD și 35,8 Euro reprezentând contravaloarea transportului părții civile (a se vedea chitanțele de la fila 46-47), care studiază în Elveția și a participat la înmormântarea fratelui său.

Părțile civile au mai dovedit următoarele sume: 4.639.800 lei reprezentând contravaloarea unui amplificator (a se vedea factura fiscală de la 48), 2.678.452 lei reprezentând alarma auto (a se vedea factura fiscală de la fila 49) și 6.169.000 lei contravaloarea unui casetofon auto (a se vedea bonul de casă și certificatul de garanție de la fila 108), această sumă totalizând 13.487.252 lei. Având în vedere rata inflației de la data achiziționării acestor accesorii și până la plata acestor sume, instanța va acorda această sumă părților civile în valută, respectiv în USD (instanța alegând această monedă de schimb raportat la împrejurarea că părțile civile au solicitat și contravaloarea transportului fiicei lor tot în USD, respectiv 780 USD, a se vedea chitanța de la fila 46), la data pronunțării sentinței un dolar = cca. 2,5 RON), și procedând la fel și cu suma de 35,8 EURO solicitată de părțile civile (aceasta reprezentând conform aceleiași modalități de calcul 52 USD), instanța a ajuns la suma totală de 1372 USD. Această modalitate de acordare a unor daune materiale a fost propusă în faza primei judecăți a cauzei și a fost însușită deplin de părțile civile (aspect ce reiese din motivele de recurs - 35).

De asemenea, și din motivele de recurs, rezultă că părțile civile s-au constituit parte civilă în cauză și cu suma de 62.220.000 lei. O parte a acestor sume reprezintă accesoriile cu care era dotat autoturismul avariat și pentru care nu au fost acordate despăgubiri de către societatea de asigurare, precum și diferența dintre valoarea reală a autoturismului distrus și valoarea despăgubirilor acordate, însă părțile civile nu au precizat care au fost aceste valori, respectiv care a fost valoarea autoturismului anterior accidentului și care a fost valoarea despăgubirilor acordate de asigurător, nedepunând nici dovezi pentru dovedirea acestor pretenții, sens în care instanța va respinge în parte aceste pretenții. Chiar în motivele de recurs se indică că nu se dețin acte justificative pentru aceste sume. În acest context, instanța precizează că a înlăturat declarația martorului (fila75) cu privire la contravaloarea restului accesoriilor auto solicitate de părțile civile, pe de o parte aceasta necoroborându-se cu restul probelor dosarului, iar pe de altă parte datorită faptului că este greu de crezut că martorul în calitatea sa de administrator al unei firme de accesorii auto își amintește cu atâta precizie ce acces, declarația fiind una evident subiectivă.

Însă și din această sumă finală indicată au fost justificate o pate din pretenții, fiind astfel de acordat. Concret, au fost dovedite cu martori cheltuielile cu preoții, clopari, gropari. S-au cheltuit - lei pentru preoți, - lei pentru gropari și clopari. La slujba de înmormântare au oficiat doi preoți. În acest sens vin declarațiile exprese a mai multor martori -, 76 și, 77.

Mai mult, conform declarației martorului, transportul autoturismului avariat s-a realizat cu platforma, operațiune ce a costat 1.600.000 lei.

toate sumele ce sunt de acordat acestor părți civile, G și Edita, în funcție de modalitatea de constituire de parte civilă, avem o rezultantă de 30.112 Ron (au fost reproduse sumele în Rol deoarece înscrisurile justificative vizau expres aceasta dar, în final, cu actualitate, se impune acordarea lor în Ron) și 1.372 USD, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, după cum s-a solicitat, și până la plata integrală.

În ceea ce privește daunele morale, raportat la suferința pricinuită părinților și surorii victimei prin dispariția prematură și neașteptată a acesteia (un tânăr de 19 ani) instanța apreciază că acestea sunt justificate, însă nu în cuantumul solicitat de părțile civile, raportat la împrejurarea că până la urmă infracțiunea comisă de inculpat este din culpă, ci în sumă de câte 50000 Ron pentru fiecare parte civilă, obligându-l pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestor sume.

De principiu, o astfel de pierdere este atât de M încât nu poate fi cuantificată matematic, părinții victimei au și rămas cu sechele majore demonstrate prin comportamentul procesual manifestat, ce a depășit uneori cadrul unei atente analize a mersului dosarului, iar în ce privește sora victimei, șocul produs de vestea morții s-a dovedit ca fiind imens trăit. Totuși, ca o reparație materială, singura posibilă în momentul de față, se impun a fi acordate aceste sume vizând daunele morale. doar mari, ele trebuie a fi privite în cadrul rezultatului nefast maxim produs printr-o infracțiune la regimul circulației rutiere, consecințele concrete manifestate în viața părților civile de după accident,de o mult mai M intensitate afectivă decât în cazul altor persoane, persoana victimei,viața fiindu-i curmată înspre începutul ei.

În concluzie instanța considerând dovedite și justificate sumele arătate mai sus, în baza art.346, 14.proc.pen. rap.la art.998 civ. și 1000 al.3 civ. îl va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente, existând raportul de prepușenie cerut de lege, la plata acestora, plus dobânzile legale.

În această conjunctură, instanța de rejudecare apreciază că s-au înlăturat neajunsurile primei analize a laturii civile, raportat la care s-a subliniat dfe Înalta Curte că "a ignorat anumite aspecte relatate de unii martori, nu s-au motivat sumele acordate, lipsind orice referire punctuală la declarațiile martorilor".

De asemenea, Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 549.721 lei cheltuieli de spitalizare,nefiind de luat în considerare altele, cererea fiind întemeiată astfel că instanța în baza art.106 din nr.OUG150/2002 și 188 din Legea nr.3/1978 îl va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata acestei sume, plus dobânda legală calculată începând cu data primei zile următoare externării, după cum s-a solicitat.

În cauză de asemenea a fost citată și Societatea de Asigurare SC SA Sucursala C (a se vedea încheierea din 4 iulie 2005) în calitate de asigurător de răspundere civilă.

Inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 3.200 Ron cheltuieli judiciare în favoarea civ.p. G ( 241-244).

Văzând și disp.art.191 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Condamnă pe inculpatul, născut la 22.12.1976 în T, jud.C, fiul lui și,.în C N-,.21 CNP - cu reședința în comuna - jud.C, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al.2 pen.

În baza disp. art.81 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate fixând în baza art.82 pen. un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.83 pen.

Face aplic. disp. art.71 rap.la art.64 lit."a,b" pen.

În baza disp. art.71 al.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul General de Poliție Român la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:

- 30.112 RON la care se adaugă 1.372, echivalentul în lei la data plății, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data achitării integrale a debitelor, reprezentând daune materiale în favoarea părților civile Gh.și;

- câte 50.000 RON pentru fiecare dintre părțile civile G, Edita și,la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii și până la achitarera integrală a sumelor, reprezentând daune morale.

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 549,72 RON cheltuieli de spitalizare în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C-N, la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data primei zile următoare externării și până la achitarea integrală a debitului.

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.200 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea părții civile

Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Constată că în cauză are calitatea de asigurător Societatea de Asigurare "Unita" SA-Sucursala C, în limita contractului de asigurare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul, părțile civile G și Edita, și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - --

RED.SM/MR

18.01.08/8 EX.

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Sentința 6/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Sentința 6/2008. Curtea de Apel Cluj