Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 602/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 602/R/2008

Ședința publică din 09 octombrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Monica Șortan judecător

JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Maria Boer

- -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:

-

S-au luat spre examinare recursurile declarate de G, în calitate de parte civilă și de mandatar al părților civile, G, și și de, în calitate de parte civilă și de mandatar al părților civile și, împotriva deciziei penale nr.118/A din 09 iunie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 și 5.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și părțile civile G și, lipsă fiind asiguratorul de răspundere civilă SC Asigurări SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, partea vătămată arată că își menține recursul declarat prin avocat, cu mențiunea că are apărător ales și că solicită amânarea judecării cauzei în vederea prezentării acestuia.

Curtea, în urma verificărilor, constată că la dosarul cauzei nu există împuternicire de apărător ales pentru partea vătămată.

Partea vătămată, în aceste condiții, solicită a se ține cont de memoriul depus la dosar și arată că înțelege să renunțe la cererea de amânare formulată pentru prezentarea apărătorului ales, fiind de acord cu soluționarea cauzei la acest termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Partea vătămată solicită admiterea recursului și obligarea inculpatului la plata sumei de 6.000 euro.

Partea vătămată G solicită admiterea recursului, condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la plata sumelor solicitate. Solicită a se avea în vedere că fiul său este paralizat, el este bolnav, fiind sub tratament, iar în urma accidentului a rămas fără soție, aceasta fiind cea care îi îngrijea pe amândoi.

Apărătorul inculpatului, față de împrejurarea că motivele de recurs s-au depus la dosar în urmă cu câteva zile, solicită respingerea recursurilor ca fiind vădit nefondate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică. Consideră că în cauză trebuie apreciat corect starea de fapt și încadrarea legală, prin prisma conduitei sincere a inculpatului și reparării parțiale a prejudiciului, cu mențiunea că de aceea s-a și dispus suspendarea executării pedepsei, scopul pedepsei putând fi atins și în aceste condiții.

Pe latură civilă, consideră că dacă părțile civile nu justifică majorarea constituirilor de parte civilă, acestea nu pot fi primite, raportat la convenția dintre părți. Cu onorariu din.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru soluționarea laturii civile a cauzei, întrucât din actele dosarului rezultă că la primul termen de judecată cu procedură de citare îndeplinită s-a depus în scris o constituire de parte civilă a ambelor părți civile, arătând în mod detaliat sumele pe care înțeleg să le solicite de la inculpat și cu ce titlu. Instanța de fond nu s-a pronunțat în acest sens, existând doar o mențiune în considerente, în sensul că aceste constituiri de părți civile ar fi tardiv formulate și că ar exista o convenție între părți. Solicită a se avea în vedere că în urma verificărilor efectuate la dosarul cauzei, personal nu a găsit nici o convenție în acest sens între părți, din care rezulte că părțile civile sunt de acord cu sumele plătite în faza de urmărire penală, care ar fi suficiente. Oricum, solicită a se avea în vedere că instanța de fond trebuia să se prezinte pe toate cererile, cu mențiunea că instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei pe latură civilă.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său, cu mențiunea că va plătit sumele de bani la care a fost obligat în momentul în care va dispune de acestea și că nu este de acord că luarea măsurii sechestrului în ceea ce îl privește.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 22 din 29 februarie 2008 Judecătoriei Dragomireștia fost condamnat inculpatul fiul lui și născut la 11 august 1957 în comuna domiciliat în comuna nr. 153 județul M pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a,b și c și art. 76 lit. d Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 și 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal.

Inculpatul a fost obligat să plătească părților civile și G câte 6000 Euro pentru fiecare sau contravaloarea în lei în ziua plății cu dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 despăgubiri civile.

Cererea de instituire a sechestrului asigurător a fost respinsă.

În temeiul art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească 1500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că prin rechizitoriul din 1 octombrie 2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireștis -a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal.

Instanța de judecată a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 17 iunie 2007 în jurul orei 10,00 Poliția orașului Daf ost sesizată că pe raza comunei, pe drumul județean 186, în dreptul imobilului cu numărul 839, avut loc un accident rutier care a avut ca urmare decesul a două femei.

S-a reținut că accidentul s-a produs la 17 iunie 2007 în jurul orei 9,30 și a fost comis de inculpatul, care în timp ce se deplasa împreună cu familia cu autoturismul Skoda înmatriculat sub nr. B-45- pe drumul județean 186 în comuna în direcția S M, după o curbă simplă la dreapta semnalizată cu indicator de avertizare, în condițiile depășirii vitezei legale și de neadpatare a acesteia la condițiile de trafic, respectiv ploaie, cer înnorat, carosabil umed, le-a surprins și accidentat mortal pe victimele și, care se deplasau regulamentar pe partea a drumului județean, în afara părții carosabile pe acostament.

S-a reținut din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică nr. 401 din 17 iunie 2007 eliberat de Cabinetul medico-legal SMd in cadrul Serviciului medico-legal județean M că alcoolemia inculpatului a fost la ambele probe de valoare zero.

De asemenea, din cuprinsul procesului verbal de verificare tehnică auto din 18 iunie 2007 s-a reținut că autoturismul condus de inculpat a corespuns tehnic și estetic pentru a circula pe drumurile publice.

S-a reținut la data examinării autoturismului implicat în accident că avea luneta spate spartă, aripa dreaptă spate înfundată, portiera dreaptă spate înfundată și geam portieră dreapta spate spart.

S-a considerat că inculpatul a circulat cu autoturismul cu o viteză de peste 70 km/ și s-a speriat de un autotren care circula din sens opus pe drumul județean 186, astfel că a pierdut controlul acestuia, nu l-a putut redresa și s-a întors cu 180 de grade, ajungând pe cealaltă parte a sensului de mers și le-a lovit pe cele două victime cu partea din dreapta spate.

S-a constatat că cele două femei și-au pierdut viața în urma accidentului produs de inculpatul, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale prin depășirea vitezei maxime admise în localitate și prin neadaptarea acesteia la condițiile de drum, respectiv carosabil acoperit cu mâzgă.

Instanța de judecată a considerat că inculpatul a încălcat prevederile art. 123 lit. f din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin nr. 85 din 23 ianuarie 2003. S-a reținut că autoturismul implicat în accident condus de inculpat, aparține "Porche Leasing România" și are asigurare la " Asigurări" valabilă până la 16 mai 2008.

De asemenea, s-a reținut că potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 194/77/26 iunie 2007 și nr. 195/78/26 iunie 2007 eliberate de Cabinetul medico-legal S M, moartea victimelor și a fost violentă ca urmare a unui accident rutier și s-a datorat multiplelor contuzii cerebrale, cerebeloase ale punții și bulbului, post-traumatism cranio-cerebral acut cu hemoragie.

S-a apreciat că alcoolemia victimelor de 0,40 și respectiv 2,10 la 1000 ml sânge, nu are relevanță în cauză deoarece nu au avut contribuție la producerea accidentului rutier, ambele circulând regulamentar pe partea în afara părții carosabile.

Fapta inculpatului a fost încadrată juridic ca infracțiune de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal.

Instanța de judecată a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, deoarece a recunoscut fapta, a avut un comportament sincer pe parcursul procesului penal, a achitat parțial prejudiciul și nu are antecedente penale.

S-a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că instanța de judecată a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată acestuia pe durata unui termen de încercare.

Instanța a luat act de convenția încheiată de inculpat cu familiile victimelor, privind achitarea sumei de 15.000 euro pentru fiecare, din care le-a achitat câte 9.000 euro și a dispus obligarea acestuia la diferența de câte 6.000 euro pentru fiecare.

S-a reținut că la termenul de judecată din 18 decembrie 2007, părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile, respectiv 15.000 lei pentru daune morale și 10.000 lei pentru daune materiale.

S-a considerat că după citirea actului de sesizare al instanței, s-a formulat cererea de constituire de părți civile împotriva inculpatului.

Pe de altă parte, instanța de judecată a considerat că între părțile civile ca reprezentanți ai familiilor victimelor și inculpat, s-a încheiat în faza inițială o convenție referitor la despăgubirile civile, fără a fi precizate pentru ce fel de daune se solicită, care are putere de lege și trebuie executată cu bună credință de către părți conform art. 969-970 Cod civil.

În aceste condiții, instanța de judecată a considerat că părțile civile unilateral nu-și pot majora pretențiile față de inculpat în faza de judecată.

Referitor la sechestrul judiciar, instanța de judecată a statuat că nu poate fi instituit asupra bunurilor inculpatului, deoarece nu există indicii că urmărește să le înstrăineze, că nu au fost identificate și nominalizate, iar inculpatul a achitat parțial obligațiile față de părțile civile.

S-a considerat că potrivit art. 54 și 57 din Legea nr. 136/1995 societatea de asigurare nu poate fi obligată la despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel părțile civile, G, și prin mandatar G, părțile civile și prin mandatar, părțile civile G și solicitând condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, că nu a fost analizată latura civilă a cauzei și că se impune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, iar în subsidiar, admiterea cererii de despăgubiri civile astfel cum a fost formulată, precum și aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului.

Prin decizia penală nr.118/A din 09 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art. 378. pr.penal. a fost admis în parte apelul declarat de părțile civile domiciliată în localitatea nr. 787 județul M, G domiciliat în localitatea nr. 1364 județul M, domiciliat în localitatea nr. 1365 județul M și domiciliat în localitatea nr. 1364 județul M prin mandatar G de părțile civile domiciliată în comuna nr. 876 județul M și domiciliat în localitatea nr. 1378 județul M prin mandatar, de părțile civile G domiciliat în comuna nr. 1364A județul M și domiciliat în sat, comuna nr. 295 județul M împotriva sentinței penale nr. 22 din 29 februarie 2008 Judecătoriei Dragomirești pe care în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a și art. 382 alin. 2. pr. penală o desființează în parte și judecând cauza:

În temeiul art. 71. penal i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b penal pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata termenului de încercare.

S-a înlăturat dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 6.000 euro pentru fiecare parte civilă și s-a menținut obligarea acestuia la plata contravalorii în lei a sumei de 6.000 euro în ziua plății cu dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul art. 163. pr. penală s-a aplicat sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența contravalorii în lei a sumei de 12.000 euro la data punerii în executare a măsurii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art. 193. pr. penală a fost obligă inculpatul să plătească câte 100 lei cheltuieli judiciare părților civile, G, și G și câte 166 lei cheltuieli judiciare părților civile, și.

În temeiul art. 192 alin. 3. pr. penală cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, dând o încadrare juridică legală și corespunzătoare faptei comise de inculpat.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere conduita bună anterioară a acestuia, poziția procesuală sinceră și că a achita parțial prejudiciul către părțile civile, împrejurări ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea sa și cărora li s-a dat eficiență prin reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În consecință, s-a considerat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că s-a dispus suspendarea executării condiționate a acesteia.

În raport de comportarea inculpatului, care nu a mai fost condamnat, a avut o atitudine sinceră și a achitat parțial despăgubirile civile, se consideră că aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere nu ar avea altă finalitate decât cea pe care o are cea de suspendare condiționată a executării acesteia.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost orientată spre minimul prevăzut de lege și este necesară reeducării inculpatului și pentru asigurarea unei prevenții generale eficiente conform art. 52 Cod penal, astfel că nu se va impune aplicarea unei alte moralități de executare.

În raport de modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului se impunea aplicarea pedepselor accesorii față de infracțiunea reținută, astfel că în temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În consecință, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a aII-a și lit. b Cod penal pe durata termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond întemeiat a considerat că între părțile civile și inculpat, s-a încheiat o convenție referitor la despăgubirile civile, care are putere de lege și trebuie executată cu bună credință potrivit art. 969 și 970 cod civil de către părți.

Raportat la cuantumul acestor despăgubiri și față de condițiile în care s-a încheiat convenția se consideră că părțile civile și-au precizat față de inculpat pretențiile reale conform prejudiciului creat.

La instanța de judecată, părțile civile nu au justificat despăgubirile civile în raport de solicitarea majorării acestora, astfel că nu poate fi primită o nouă constituire de părți civile peste convenția încheiată.

Referitor la dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 6.000 euro pentru fiecare parte civilă potrivit convenției, nu poate fi menținută și se impune obligarea acestuia cu titlu de despăgubiri la plata contravalorii în lei a sumei respective în ziua plății cu dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000.

Față de cuantumul sumelor datorate și pentru a fi acoperit prejudiciul datorat, se impunea ca în temeiul art. 163 Cod procedură penală să se aplice sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența contravalorii în lei a sumei de 12.000 euro la data punerii în executare a măsurii.

În considerarea celor arătate, a fost admis în parte apelul declarat de părțile civile împotriva sentinței atacate pe care în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a și art. 382 alin. 2 Cod procedură penală a fost desființată în parte potrivit celor menționate

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Raportat la culpa procesuală în temeiul art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească cheltuieli judiciare parțiale părților civile reprezentând onorariu avocat ales în apel.

Față de soluția adoptată, în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva mai sus menționatei decizii au formulat recurs părțile civile G și solicitând admiterea recursului și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța fondului deoarece nu a soluționat latura civilă a cauzei.

În subsidiar s-a solicitat admiterea constituirii de parte civilă așa cum a fost ea formulată și obligarea inculpatului la plata in totalitate a cheltuielilor judiciare suportate de părțile civile.

Analizând recursurile declarate din prisma motivelor invocate si a probelor administrate, Curtea constată că ele sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Instanța ierarhic inferioare au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea constând în aceea că, in data de 17 iunie 2007, în timp ce se deplasa împreună cu familia cu autoturismul Skoda pe DN 186 în comuna in direcția Sl M, datorită nerespectării limitei legale de viteză și a neadaptării acesteia la condițiile de trafic inculpatul le-a surprins și accidentat mortal pe victimele și care se deplasau regulamentar pe partea a drumului județean în afara părții carosabile.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită fără putință de tăgadă din întreg materialul probator administrat în cauză iar încadrarea juridică dată faptei aceea de ucidere din culpă prin art.178 alin.2 și 5.Cod Penal a fost una corectă.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an și 6 luni închisoare apreciem că a fost just individualizată având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, urmările deosebit de grave pe care aceasta le-a produs, atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că este la prima confruntare cu legea penală precum și împrejurarea că a reparat parțial prejudiciul creat părților civile.

Criticile aduse de către recurenți hotărârilor pronunțate sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile sunt nefondate deoarece așa cum rezultă din scriptele existente la filele 58-62 din între inculpat și părțile civile din prezentul dosar în data de 2 iulie 2007 s-a încheiat o convenție din care rezultă că acestea solicitau obligarea inculpatului la plata sumei de câte 15.000 de euro precum și faptul că din suma totală a fost achitată suma de 9.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile.

Reiese din înscrisul de la fila 61 din dosar că acestea au fost pretențiile totale ale părților civile, că această convenție nu a fost încheiată prin violență sau dol astfel că potrivit art.969 civ. convențiile legal încheiate au putere de lege între părți. Ca atare, deși formulată în termenul procedural, respectiv înainte de citire a actului de sesizare a instanței, constituirea de parte civilă de la fila 115 din dosarul instanței de fond nu poate fi primită. Nu trebuie uitat faptul că principiul disponibilității și cel al libertății de voință în materie contractuală guvernează și acțiunea civilă în procesul penal și ca atare fiind în prezența unei convenții legal încheiate părțile nu pot deroga de la ea. Odată intervenit acordul sinalagmatic de voință, acesta nu poate fi modificat unilateral.

Pentru considerentele mai sus invocate, constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârilor atacate, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit. b va respinge ca nefondate recursurile declarate conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de domiciliat în comuna nr.2. jud. M în calitate de parte civilă si de mandatar al părțiilor civile, G, și si de domiciliați în nr.255, jud. M, in calitate de parte civilă si de mandatar al părților civile și, împotriva deciziei penale nr. 118 din 9 iunie 2008 Tribunalului Maramureș.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenti sa plătească în favoarea statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Maria Boer

- - - - - -

GREFIER

- -

Red./

2 ex./13.10.2008

Președinte:Monica Șortan
Judecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Maria Boer

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 602/2008. Curtea de Apel Cluj