Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 61/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR.61

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010,

PREȘEDINTE: Cristina Georgescu

JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu

JUDECĂTOR 3: Gabriela

Grefier: -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de asigurătorul SOCIETATEA DE asigurare ASIGURĂRI SA, cu sediul în B, B-dul.-, nr.9, și de părțile civile C, ambele domiciliate în comuna, sat, nr.34, județul P, împotriva deciziei penale nr.191/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.1211/24 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpatul C, fiul lui G și, născut la data de 11.07.1978 în Mun. G, jud. G, cetățean român, studii școala profesională, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în Mun. G,-, -.2,.49, jud. G, - a fost condamnat, în baza art.178 alin. 1, 2.pen. la pedeapsa de2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin,1,2 penal, faptă din 06.01.2008.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a, b pen. cu excepția dreptului de a alege.

În baza art.81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare.

În baza art. 71 al.5 s Cod Penal-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art.359 pr.pen.s- atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 și 84.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii obligațiilor civile din hotărârea atacată până la expirarea acestui termen.

S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență P nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14, 15, 17 rap. la art. 346.C.P.P. art. 998, 999, Legea 136/1995 și Ordinul nr.113.133/28.11.2006 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 977/06.12.2006, s-au admis în totalitate acțiunile civile formulate de părțile civile C, și, toți domiciliați în com., sat, jud. P și astfel a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul UNIQA ASIGURĂRI., (fostă UNITA VIENNA INSURANCE.) cu sediul în B,-, parter, etajele 1-5, Sector 1, la plata unei prestații periodice, în cuantum de 100 lei lunar, către partea civilă, începând cu data de 06.01.2008 (data accidentului) și până la data împlinirii vârstei de 18 ani de către partea civilă, precum și la plata a câte 20.000 lei daune morale pentru fiecare din cele trei părți civile menționate anterior.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele-părți civile C și, personal, intimatul-parte civilă personal, lipsind recurentul-asigurător Societatea de ASIGURĂRI SA, intimatul-inculpat C pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.7412/2010, intimatul-parte civilă Spitalul Județean de Urgență

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, din oficiu, pune în discuția părților inadmisibilitatea recursurilor declarate în cauză de părțile civile C și, dat fiind faptul că acestea nu au declarat apel împotriva sentinței penale nr.1211/24 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Partea civilă arată că nu i s-a comunicat hotărârea acasă și nici nu a primit nici un, dar că este mulțumită de sumele acordate de prima instanță.

Reprezentantul Ministerului Public susține că recursurile declarate de părțile civile sunt inadmisibile întrucât nu au exercitat în cauză apel, iar prin decizia pronunțată în apel nu s-a schimbat hotărârea pronunțată de Judecătoria Ploiești în ceea ce le privește.

Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat C solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile ca inadmisibile, acestea fiind nemulțumite de hotărâre datorită faptului că nu a fost pusă în executare, precum și respingerea recursului declarat de asigurătorul Societatea de ASIGURĂRI SA, ca nefondat.

Reprezentantul Ministerului Public cu privire la recursul declarat de asigurătorul Societatea de ASIGURĂRI SA, pune concluzii de respingere ca nefondat a acestuia întrucât în mod corect inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul la plata prestației periodice, iar daunele morale sunt justificate și stabilite într-un cuantum suficient să asigure acoperirea prejudiciului moral suferit de părțile civile.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față constată:

Prin sentința penală nr.1211/24.06.2009 a Judecătoriei Ploiești, s-a dispus, în baza disp. art. 178 alin.1 și alin. 2 cod penal, condamnarea inculpatului C, fiul lui G și, născut la data de 11.07.1978 în Mun. G, jud. G, cetățean român, studii școala profesională, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în mun. G,-, -.2,.49, jud. G, -,la pedeapsa de2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din data de 06.01.2008.

S-a facut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a, b pen. cu excepția dreptului de a alege

În baza art.81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare.

În baza art. 71 al.5 s Cod Penal-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.

S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență P nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, că la data de 06.01.2008, în jurul orelor 12,15, inculpatul, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare - pe DN 1 B, la km 19, pe raza localității, a pierdut controlul volanului și pătrunzând pe contrasens a acroșat pe victima care se deplasa cu bicicleta, iar în producerea acestui accident, victima a suferit leziuni traumatice în urma cărora a decedat.

Prima instanță a reținut, potrivit probelor administrate în cauză, că accidentul de circulație s-a produs la intersecția DN 1B la km 19, pe raza localității, pe direcția B-P, iar dinamica acestui accident constă în pătrunderea pe contrasens a autovehiculului condus de inculpat, determinată de deraparea acestui autovehicul, în timp ce, în momentul declanșării stării de pericol iminent, victima circula regulamentar cu bicicleta.

Din raportul medico-legal de autopsie nr.14M/08.01.2008 al P, a rezultat faptul că moartea numitului a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, cu stop cardio-respirator, produs în condițiile accidentului de circulație.

Instanța de fond a mai reținut că în cauză s-a efectuat o expertiza tehnică criminalistică efectuată în cauză, care a avut ca principale obiective: dinamica și mecanismul de producere a accidentului rutier,viteza de deplasare a auto -, în momentele premergătoare accidentului, viteza la care existau posibilități de evitare a accidentului rutier și dacă această viteză era sau nu impusă de condițiile de trafic pe sectorul de drum respectiv, precum și posibilitățile de evitare a accidentului din partea celor implicați.

Această expertiză tehnică auto a concluzionat că inculpatul putea evita accidentul dacă ar fi circulat cu o viteză sub limita de derapare care să fi permis autoturismului pe care-l conducea să-și păstreze direcția de mers în limitele sensului pe care se deplasa.

Totodată, expertul a mai stabilit că accidentul nu putea fi evitat de către victimă, care circula regulamentar pe direcția P-B, autoturismul condus de inculpat surprinzându-l prin deplasarea sa necontrolată și lipsindu-l de soluții pentru evitarea accidentului.

Față de toate acestea, instanța de fond a apreciat că evenimentul rutier a avut loc din culpa exclusivă a inculpatului care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de carosabil, creând astfel o stare de pericol, atâta vreme cât putea evita accidentul dacă ar fi circulat cu o viteză sub limita de derapare.

În consecință, s-a concluzionat că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, aceea de ucidere din culpă, astfel că s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă la a cărei individualizare au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 cod penal.

În soluționarea laturii civile a cauzei, prima instanță a avut în vedere faptul că victima accidentului era singurul și principalul întreținător al familiei sale, compusă din soție care este casnică, un copil minor, și unul major, aceștia constituindu-se părți civile în cadrul procesului penal, solicitând doar acordarea de daune morale, nu și daune materiale.

S-a constatat că victima realiza venituri, anterior decesului său, în cuantum de aproximativ 800 lei lunar fiind angajat la COM L. potrivit adeverinței eliberată de această societate și mențiunilor din cartea sa de muncă, dar și conform declarațiilor părților civile și ale martorilor audiați pe latură civilă.

La acordarea daunelor morale, prima instanță a avut în vedere faptul că niciuna din cele trei părți civile nu beneficiază de pensie de urmaș, faptul că până la soluționarea cauzei în fond, au fost despăgubite de către asigurător cu suma de 15.000 lei, cu un ajutor în cuantum de 800 lei de la societatea la care a fost angajată victima, iar de la inculpat au primit suma de 3700 lei, și totodată timp de două luni au primit de la stat un ajutor în cuantum de 180 lei lunar, precum și costurile presupuse de satisfacerea nevoilor zilnice ale părților civile, la data producerii accidentului și faptul că autorul accidentului respectiv a faptei ilicite, trebuie să repare mai întâi prejudiciile rezultate din cheltuielile de înmormântare ale victimei accidentului, care așa cum s-a arătat, au fost acoperite de către asigurător.

Având în vedere, instituirea răspunderii civile a inculpatului alături de asiguratorul UNIQA ASIGURĂRI., (fostă UNITA VIENNA INSURANCE.), dată fiind valabilitatea poliței de asigurare de la fila 15 dosar, confirmată în notele scrise depuse de asigurator, instanța, având în vedere și disp. art. 17.C.P.P. cu referire la partea civilă minoră, considerat că se impune obligarea inculpatului și la plata unei prestații periodice față de această parte civilă, oportună în speță și care corespunde intereselor acesteia, iar la calcularea cuantumului acestei prestații periodice s-au avut în vedere principiile ce guvernează raporturile de întreținere dintre părinte și copil, calculându-se suma acordată prin comparație cu aceea la care victima ar fi fost obligată cu titlu de pensie de întreținere până la majoratul minorei și în funcție de veniturile obținute de victimă.

Împotriva sentinței a declarat apel asiguratorul de răspundere civilă ASIGURARE ASIGURĂRI. pe care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, fără însă a-și motiva apelul declarat și, deși legal citată, apelanta nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar, pentru o eventuală susținere orală a motivelor de apel.

Prin decizia penală nr.191/04.11.2009 Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de SOCIETATEA DE ASIGURARE ASIGURĂRI SA ca nefondat, obligând apelanta la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, iar încadrarea juridică a faptei este corespunzătoare, la individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal, circumstanțele personale ale inculpatului, iar în ceea ce privește rezolvarea laturii civile a cauzei, s-a făcut o corectă repartizare a sumelor ce reprezintă despăgubirile civile ținându-se seama, în primul rând, de împrejurările comiterii faptei și lipsa totală a culpei victimei cât și condițiile de viață și posibilitățile descendenților care nu realizează încă venituri.

S-a apreciat că, atât pentru daunele materiale cât și morale, instanța de fond a obligat pe inculpat la plata unor sume al căror cuantum este pe deplin justificat de situația persoanele care beneficiază de acestea, iar aceste sume au rolul de a-i putea ajuta pe cei doi copii rămași de pe urma victimei, să poată continua cursurile școlare.

Împotriva deciziei și a sentinței au declarat recurs, în termenul legal, asigurătorul de răspundere civilă SC ASIGURĂRI. și părțile civile C și.

Asigurătorul de răspundere civilă SC ASIGURĂRI. a criticat decizia pronunțată de tribunal pentru nelegalitate, fără a arăta, în cuprinsul cererii de recurs, motivele pentru care a înțeles să exercite calea de atac și, deși a fost în mod legal citată, recurenta nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține oral motivele de recurs.

Recurentele părți civile au susținut că hotărârile instanțelor anterioare nu le nemulțumesc, iar motivul pentru care au promovat prezenta cale de atac este acela că, până la această dată, nu au încasat nici un fel de sumă de bani, formulând deci critici ce vizează aspectele ce țin de punerea în executare a dispozițiilor civile.

Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.385/9 alin.3 Cod pr.penală, constată că recursul asigurătorului este nefondat, iar recursurile părților civile sunt inadmisibile, după cum se va arăta în continuare:

Instanțele au stabilit în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, cât și săvârșirea acesteia, cu vinovăție în forma cerută de lege, de către inculpat.

Au fost avute astfel în vedere: procesul verbal de constatare și cercetare la fața locului însoțit de schița locului accidentului și procesul verbal de verificare a autovehiculului, raport de expertiză tehnico- auto întocmit în cursul urmăririi penale, de expert, însoțit de planșele fotografice demonstrative, raportul medico-legal de autopsie a victimei, declarațiile părților civile, procesul verbal de recoltare a probelor biologice și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din care a rezultat că inculpatul nu avea alcool în sânge și nici în aerul expirat, declarația martorului, declarațiile inculpatului, probatoriile administrate în susținerea laturii civile a cauzei constând în înscrisuri și martori ce au fost audiați de către prima instanță.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că, la data de 06.01.2008, în jurul orelor 12,15, inculpatul-intimat, aflat la volanul autoturismului marca marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare -, cu care se deplasa pe DN 1 B, a produs din culpa sa exclusivă, un accident de circulație pe raza localității, jud.

Evenimentul rutier a avut loc în contextul în care inculpatul a pierdut controlul volanului și pătrunzând pe contrasens a acroșat pe victima, care se deplasa în mod regulamentar cu bicicleta.

În mod judicios instanțele anterioare au reținut vinovăția inculpatului în producerea evenimentului rutier soldat cu moartea victimei, observându-se că, așa cum s-a precizat mai sus, acesta este în mod exclusiv culpabil, deoarece raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a clarificat pe deplin dinamica accidentului precum și posibilitățile legale de evitare a acestuia de către părțile implicate.

Așa fiind, cum expertul tehnic a concluzionat că inculpatul a încălcat dispozițiile legale ce reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice, singurele posibilități de evitare aparținându-i acestuia, în mod judicios s-a constatat existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpat, soluția de condamnare fiind deci legală.

În privința individualizării sancțiunii, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prev. de art. 52 și art. 72, luându-se în considerare modul și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, pericolul social al acesteia și forma de vinovăție cu care a fost comisă, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și a manifestat o conduită procesuală sinceră pe parcursul procesului penal, pedeapsa fiind judicios proporționalizată atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, curtea observă că prima instanță a stabilit în mod corespunzător obligațiile de dezdăunare în favoarea părților civile, latura civilă a cauzei fiind judicios rezolvată în raport de principiile ce guvernează răspunderea civilă delictuală, respectiv principiul reparării integrale a prejudiciului creat de autorul faptei ilicite, așa încât daunele morale acordate părților civile ( descendenții victimei și soția supraviețuitoare a acesteia) precum și prestația periodică stabilită, fiind pe deplin corespunzătoare tuturor criteriilor avute în vedere de normele ce reglementează aceste aspecte.

De altfel, prima instanță a motivat în mod amplu toate elementele în raport de care a apreciat asupra necesității admiterii în totalitate a acțiunii civile, observând că sub acest aspect părțile civile au solicitat doar acordarea de daune morale, nu și daune materiale.

Or, în privința daunelor morale s-a observat că acestea reprezintă o justă despăgubire prin echivalent a prejudiciului moral nepatrimonial suferit de părțile civile prin decesul soțului, respectiv tatălui lor, astfel încât date fiind circumstanțele producerii accidentului, soldat cu pierderea bruscă a autorului lor, părțile civile sunt îndreptățite la o reparație în plan moral, al cărui cuantum a fost apreciat de către prima instanță ca fiind pe deplin satisfăcător în sumă de 20.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile.

Față de cele ce preced, curtea constată că la soluționarea laturii civile a cauzei, prima instanță a respectat în totalitate dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală și principiile ce guvernează această materie, astfel încât sumele acordate sunt pe deplin justificate.

Ca atare, cum asiguratorul nu a formulat critici exprese în cauză și constatându-se, la examinarea din oficiu, că hotărârile pronunțate nu sunt afectate de motive de nelegalitate și netemeinicie, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de către asigurator, conform art. 385/15 pct.1 lit. b.

C.P.P.

În ceea ce privește recursurile declarate de părțile civile, curtea constată că acestea sunt inadmisibile, deoarece conform art. 385/1 al.4 teza I-a cod pr. penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras.

Cum în cauză părțile civile nu au atacat cu apel hotărârea pronunțată în prima instanță, iar decizia pronunțată în apel nu a modificat soluția instanței de fond, recursurile părților civile sunt inadmisibile urmând a fi respinse conform art. 385/15 pct.1 lit. a

C.P.P.

Văzând și disp. art. 192 al.2 C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurentele părți civile C și,ambele domiciliate în comuna, nr.34, județul P, împotriva deciziei penale nr.191/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.1211/24 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul asigurător Societatea de ASIGURĂRI SA, cu sediul în B, sector 1, B-dul. -, nr.9, împotriva deciziei penale nr.191/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.1211/24 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Obligă recurenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2010.

Președinte, Judecători,

Grefier,

Cr.

2 ex./08.02.2010

Judecătoria Ploiești

Tribunalul Prahova

Operator de cate cu caracter personal

Număr notificare 3113/2006

Președinte:Cristina Georgescu
Judecători:Cristina Georgescu, Dan Andrei Enescu, Gabriela

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 61/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 61/2010. Curtea de Apel Ploiesti