Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 614/2009. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Ședința publică de la 13 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu

Grefier - -

DECIZIA PENALĂ Nr. 614

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol judecarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VASLUI, inculpatul, părțile civile - în nume personal și în calitate de reprezentant legal al minorului, și și partea responsabilă civilmente SPITALUL MUNICIPAL DE URGENȚĂ " " B, împotriva deciziei penale nr. 28/A/29.01.2009 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUI în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă.

La apelul nominal, lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea pentru data de 6.10.2009, apoi pentru azi 13.10.2009.

INSTANȚA

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 2188 din 18 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Bârlads -a dispus condamnarea inculpaților:, fiica lui și, născută la data de 20.02.1956 în comuna, județul S, cu domiciliul în Bârlad,-, --2,. A,. 8,. -,medic primar, fără antecedente penale și, fiul lui și, născut la data de 28.07.1950 în B, cu domiciliul în Bârlad,-, -, medic primar, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.

S-au aplicat inculpaților dispozițiile art. 71, 64 lit. "a,b,c" Cod penal.

În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii condiționate.

A fost admisă în parte cererea de despăgubiri materiale și morale și au fost obligați inculpații să plătească în solidar și în limita sumelor asigurate cu asiguratorul " ASIGURĂRI" B, următoarele sume:suma de 15.000 lei Ron despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea îngrijirii de care părțile civile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei; către -, suma de 7000 lei ron daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeniri pentru victima; suma de 4000 lei daune morale către partea civilă; despăgubiri periodice materiale după cum urmează: către și, suma de 1920 lei pentru fiecare calculată de la data de 24.03.2002 și până la zi și în continuare câte 40 lei pentru fiecare lunar până la majorat; suma de 2400 lei ron despăgubiri periodice calculate de la 24.03.2002 până la zi și în continuare lunar 50 lei ron pentru minorul -, până la împlinirea vârstei de 18 ani și suma de 2400 lei ron pentru -,calculată începând cu 24.03.2002 și până la majorat. Suma de câte 25.000 lei daune morale pentru, - și -.

S-a respins cererea de despăgubiri morale și materiale formulată de părțile civile în contradictoriu cu părțile responsabile civilmente Spitalul de Adulți Bârlad și Direcția de sănătate

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin încheierea din 22 noiembrie 2006.

Au fost obligați inculpații să plătească în solidar și în limita sumelor asigurate cu " ASIGURĂRI"B suma de 16.172,5 lei ron cheltuieli judiciare către părțile civile.

A fost obligat fiecare inculpat să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 700 lei ron în limita sumelor asigurate cu " ASIGURĂRI"

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu numărul 2865 din 15 mai 2006 s-a înregistrat, în vederea rejudecării cauza penală privind pe inculpații și. Cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 din cod penal prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad din 13 decembrie 2004 întocmit în dosarul 3173/P/2004.

La prima judecată în fond a cauzei s-a pronunțat sentința penală nr. 1581 din 19 octombrie 2005 Judecătoriei Bârlad. Prin Decizia penală 176/A din 26.04.2006 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUIs -a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, inculpații și precum și partea civilă și s-a desființat soluția dată trimițându-se cauza spre rejudecare. S-a apreciat că sentința penală pronunțată la prima judecată este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost citate toate părțile civile.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că cei doi inculpați, medici la Spitalul de Adulți Bârlad nu au acordat o asistență medicală corespunzătoare pacientei,internată în spital cu o sarcină în vârstă de 39 săptămâni și punga amniotică ruptă. Aceasta a decedat.

La reluarea judecății părțile și-au însușit proba testimonială administrată la prima judecată și au solicitat completarea probatoriului cu declarația altor martori,medici,de aceeași specialitate cu inculpații dar și un medic anestezist.

S-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale sau completare la expertiza medico-legală efectuată în timpul urmăririi penale. Ambii inculpați au invocat că la urmărirea penală lucrarea medicală efectuată este impropriu intitulată raport de expertiză. Aceasta reprezintă doar o autopsie. S-a mai invocat că expertizele nu au răspuns la toate obiectivele stabilite de organul de urmărire penală. Expertizele medicale nu sunt concludente cu privire la momentul când se putea prevedea sau înlătura evenimentele care au atras moartea pacientei. În soluționarea cererilor inculpaților au fost avute în vedere dispozițiile art. 28 din HG774 din 7 septembrie 2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OG 1/2000 privind organizarea activității instituțiilor de medicină legală.

Potrivit acestui text în cazul în care Comisia superioară medico-legală a eliberat un aviz,organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico legale unor unității medico-legale ierarhic subordonate acesteia,decât dacă au apărut date noi medicale sau de anchetă. În acest caz efectuarea expertizei medico-legale este de competența Institutului de Medicină Legală "Prof. Dr. Minovici"

În timpul urmăririi penale s-a efectuat de către Serviciul medico legal județean Voe xpertiză medico-legală care a fost înregistrată cu nr. 24/N/2002 din 2 august 2002.

Prin adresa Poliției Bârlad cu nr. - din 26 martie 2006 s-au solicitat următoarele:"care este felul morții,cauza medicală a morții,dacă se pun în evidență urme de tratament medical și care sunt acestea,dacă există concordanță între diagnosticul clinic și diagnosticul anatomo-patologic, dacă tehnica și conduita medicală a fost sau nu indicată și corect aplicată,ce greșeli de tehnică și conduită medicală au existat și ce consecințe au avut,dacă prescrierea și administrarea medicației s-au făcut corect,dacă există raport de cauzalitate între deces și greșelile medicale constatate,dacă era indicată ca după instalarea stopului cardio-respirator să se intervină pentru salvarea fătului".

Prin adresa Poliției Bârlad nr. - din 28 martie 2002 s-a solicitat suplimentar:"dacă eventual o intervenție chirurgicală efectuată în ziua de 23 martie 2002 ar fi putut duce la salvarea mamei și a fătului,dacă în ziua de 24 martie 2002 se mai impunea intervenția chirurgicală pentru salvarea mamei și a copilului sau era tardivă,la o multipară, în travaliu, care este perioada de timp de la ruperea pungii amniotice până la necesitatea intervenției operatorii,dacă nu se impune intervenția operatorie chiar de la internare, având în vedere talia mică, vârsta și greutatea mamei, talia fătului precum și travaliul prelungit, dacă ruptura uterină s-a făcut brusc sau în timp, la ce oră-aproximativ și care a fost cauza ei dacă s-ar fi stabilit clinic la timp diagnosticul de ruptură de uter, o eventuală intervenție chirurgicală ar fi salvat pacienta, având în vedere starea pacientei și simptomele pe care le-a prezentat la orele 10.30 aceasta dacă ar fi fost posibilă diagnosticarea de ruptură uterină și cine trebuia să stabilească acest diagnostic, dacă este posibil ca în cazul în care ruptura uterină s-a produs la orele 10.30, sângele care a fost găsit în cavitatea abdominală cu ocazia necropsiei să nu se fi coagulat din cauza tulburărilor de coagulabilitate, ce tehnică și conduită medicală ar fi fost indicată pentru a preveni și evita ruptura uterină când și de cine trebuia aplicată".

Din nr. 6345 Spitalului de Adulți Bârlad, secția, copia referatului întocmit de inculpata, referatul întocmit de Dr. -, examenul intern al cadavrului,examene complementare,diagnosticul macroscopic,examenul intern,examene complementare efectuate la. expertiza medico-legală efectuată de Serviciul medico-legal județean Vac oncluzionat următoarele:Moartea numitei a fost patologică. S-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorie acute,urmare a unui șoc hemoragic,generat de o hemoragie internă masivă. internă, responsabilă de tanato-geneză,s-a produs ca urmare a unei rupturi uterine complete,segmento-corporală,dispusă postero-lateral dreaptă,instalată în travaliu la o gravidă de 36 ani cu 14 gestații și 5 parturiții în antecedente.

La examenul necroptic au fost evidențiate urme de tratament medical,consemnate în raport, tratamentele efectuate sunt de asemenea notate în documentația medicală și referatele medicale citate. Pacienta a fost internată cu diagnosticul: ", VP, sarcină 39 săptămâni, unic,prezentație craniană, MR de o oră (22.III. ora 5,00),diagnosticul de deces nu este consemnat în foia de observație,a fost suspicionată o embolie amniotică.

Pe parcursul internării a fost luată în considerare o corioamniotită. Diagnosticul anatomo-patologic relevă drept cauză de moarte șocul hemoragic, urmare a unei hemoragii interne prin ruptură de uter.

S-a concluzionat că sunt elemente care indică existența unor deficiențe în acordarea asistenței medicale.

ar fi trebuit să se gândească la posibilitatea apariției, în sarcină și mai ales în travaliu,la o femeie cu risc obstetrical crescut, a unei astfel de complicații (ruptură uterină),care poate avea o simptomatologie mai mult sau mai puțin manifestă. Deși cel puțin simptomatologia din 24 martie 2002,ora 10.35 apare,ea fiind legată de perfuzia ocitocică de la ora 10.30,care conform celor consemnate,a fost chiar întreruptă ulterior,varianta rupturii uterine nu a fost luată în considerare,ci doar a fost suspicionată existența unui sepsis, probabil ținându-se cont și de existența unor membrane rupte de circa 53 ore. Doar în referatul medicului clinician apare notația "temperatură 40,3 grade C". S-a opinat că nu sunt îndeplinite caracteristicele unei febre de tip septic, în plus o febră septică nu cedează așa ușor după medicație,pacienta era sub antibiotice.

Cu privire la sindromul de preruptură s-a concluzionat că simptomatologia unei astfel de complicații poate fi mai mult sau mai puțin manifestă,dar modificarea bruscă a stării pacientei după perfuzia ocitocică de la ora 10.30,ziua de 24.03.2002 la o pacientă cu risc obstetrical crescut (vârsta, gestație,nașteri, stare socială) cu creștere bruscă a frecvenței cardiace la 160, tensiune arterială mică (indice de șoc peste unu) trebuia să ridice și această problemă,ce urma,relativ ușor,să fie verificată prin examen clinic și examen de laborator-efectuarea unui diagnostic diferențial ar fi fost la îndemâna medicului.

Creșterea frecvenței cardiace poate asigura pentru un anumit timp menținerea unei valori normale a tensiunii arteriale,în plus pacienta a primit soluții perfuzabile.

S-a menționat în expertiză că declanșarea nașterii este fără discuție indicația corectă dacă sarcina,cu membrane rupte,este la termen sau aproape la termen.

În comportamentul medicilor a existat un amestec de atitudine activă de temporizare - clismă evacuatore pe 22.03.2002 dar mai ales perfuzia ocitocică pe 23.03.2002 urmată de un interval liber cu o altă perfuzie ocitocică pe 24.03.2002 după simptomatoligia de la 10.30,urmează o nouă temporizare cu opțiune pentru o intervenție chirurgicală la ora 17.00.

Cu privire la legătura de cauzalitate s-a concluzionat că perfuzia ocitocică a fost făcută inițial ca o indicație corectă pentru declanșarea travaliului,dar ea,poate duce la complicații de tipul rupturii uterine,complicație ce trebuia sesizată.

Din documentație nu reiese că s- încercat ajustare a dozei de ocitocină funcție de bătăile cordului fetal și de răspunsul uterin.

Nu s-a putut stabili cu certitudine care a fost momentul inițial al rupturii uterine,nici dacă a existat o ruptură spontană minoră parțială,agravată de perfuzia ocitocică sau perfuzia ocitocică a determinat ruptura uterină.

C mai probabil ruptura uterină este în relație cu perfuzia ocitocică efectuată la ora 10.30 pe data de 24.03.2002 la o pacientă cu risc obstetrical crescut.

S-a concluzionat că se putea tenta o intervenție pentru salvarea măcar a copilului,după instalarea stopului cardio-respirator la mamă,cu atât mai mult cu cât se suspiciona o embolie amniotică. Nu s-au identificat măsuri luate pentru a evidenția starea fătului în acel moment. La autopsie a fost evidențiat faptul că ruptura uterină nu a interesat placenta,putându-se prezuma existența unei circulații materno-fetale până spre stadiul terminal.

În punctul opt din concluziile expertizei se precizează că o intervenție chirurgicală pe 23 martie 2002 ar fi dus la rezolvarea cazului în situația în care se aprecia necesitatea intervenției chirurgicale la acea dată. S-a considerat că,dacă tot s-a luat măsura de declanșare a travaliului pe 23 martie 2002,cu perfuzie ocitocică,până a doua zi dimineața era indicată rezolvarea cazului. S-a apreciat că era important faptul că pacienta era cu risc obstetrical crescut. frecvent în rupturile premature de membrană travaliile sunt distocice, în astfel de situații travaliul este prelungit la perioade de distocie dinamică la care se adaugă influența negativ a chiar procedeelor de declanșare.

În data de 24 martie 2002 intervenția chirurgicală a fost o necesitate absolută,după ora 10.30,ea ar fi fost cu siguranță efectuată de către medici dacă diagnosticul corect ar fi fost măcar suspicionat. S-a mai apreciat că această complicație,în cazul dat,trebuia să fie prima opțiune de diagnostic:lipsa variabilității bătăilor cordului fetal în condițiile perfuziei ocitocice puteau fi interpretate și ca semne ale unei suferințe fetale.

Intervalul de timp dintre momentul rupturii pungii amniotice și o eventuală intervenție chirurgicală este funcție de datele concrete ale cazului,de măsura terapeutică aleasă de medic,această metodă nu este obligatorie. Nu au existat elemente care să impună o intervenție chirurgicală chiar de la internare,bazinul mamei era verificat prin nașterile anterioare,iar măsurile de declanșare a travaliului urmau a fi luate.

La punctul 12 din concluzii s-a accentuat din nou aspectul că nu s-a putut stabili momentul ruperii uterului și nici dacă a existat un singur moment,dar cu certitudine la ora 10.30 în ziua de 24 martie 2002,au existat semne ale acestei complicații care au fost rău interpretate,diagnosticul diferențial cu corioamniotită trebuia făcut.

de ruptură nu a evoluat supraacut cum consideră medicul clinician,semnele clinice consemnate în foaia de observație dar mai ales datele anatomo-patologice certifică o evoluție hemoragică mai lungă,de ordinul orelor.

Diagnosticul de șoc, în cazul analizat este o certitudine.

Stopul cardiac de la ora 14.00 fost în relație cu modificarea poziției pacientei,aflată în șoc,situație în care s-a produs o compresie pe vena cavă de către uterul gravid.

S-a mai concluzionat că dacă s-ar fi stabilit diagnosticul corect sau măcar ar fi fost suspicionat medicii ar fi intervenit și salvat viața mamei și fătului. Ruptura uterină trebuia suspicionată iar diagnosticul putea fi stabilit de medicul obstetrician, responsabilitatea diagnosticului este a medicului de gardă și implicarea șefilor de secție în luarea deciziilor în special a celor de temporizare a rezolvării cazului,întrucât peste tot în documentație sunt menționați ca fiind consultați în legătură cu cazul ori dând indicații terapeutice.

Valoarea datelor legate de existența sângelui coagulat este redusă,în cavitatea abdominală era și sânge coagulat.,viabil, la termen, a decedat ca urmare a unei axfisii urmare a insuficienței circulatorii materno-fetale, generată de hemoragia internă,consecință rupturii uterine.

Concluziile Institutului de medicină legală I comunicate cu nr.641 din 10.03.2003 Poliției Bârlad,fila 34 dosar urmărire penală,a reținut concluziile raportului de expertiză anterior cu privire la decesul numitei. Concluzionează că moartea femeii a fost patologică. Ea s-a datorat șocului hemoragic prin inundarea peritoneală consecutiv unei rupturi uterine.

Conduita medicală a fost adecvată până la data de 24,03, ora 10.00 când apar semne clinice bruște legate de perfuzia cu ocitocină,ceea ce trebuia să trezească suspiciunea de ruptură uterină. În fața acestei suspiciuni se impune intervenția chirurgicală,dar ea a fost temporizată și de șeful de secție care,la ora 12.00 amânat-o pentru ora 17,00 Lipsa suspiciunii de ruptură și consecutiv a intervenției chirurgicale a avut consecințe letale. Administrarea medicației a fost adecvată și corect indicată. Între lipsa suspiciunii de diagnostic și intervenția chirurgicală precoce este o legătură de cauzalitate. Se indica cel puțin salvarea fătului,dar nu exista elemente pentru a evalua o preocupare în acest sens. Totul a fost dominat de salvarea mamei. Intervenția din 23.03.când s-a dovedit ineficiența ocitocinelor ar fi salvat viața mamei și fătului.

Nu rezultă din documente dacă această perfuzie s-a făcut pe 23 și ce efect a avut.

În 24,03, ora 12,00 indicația de cezariană era fără echivoc și ar fi creat șanse de salvare a vieții mamei și fătului. Perioada dintre ruperea pungii amniotice și o intervenție chirurgicală,variază de la caz la caz și în speță nu se impunea de la început. Ruptura uterină s-a produs probabil pe 24.03.ora 10,după perfuzia ocitocică de la acea dată.

Suspiciunea de ruptură și intervenția imediată ar fi crescut șansele reale de salvare a vieții. Obligația intervenției revenea medicului ce asista gravida la 24.03.2002 și șefului de secție ce a fost informat telefonic,dar nu s-a prezentat la caz și a tergiversat intervenția la ora 17.00.

Ruptura uterină nu putea fi prevenită,dar trebuia să fie suspicionată ca diagnostic. Comisia Superioară Medico-legală-Institutul de medicină legală" Minovici"examinând actele medico-legale ale cauzei privind pe precum și dosarul cauzei a aprobat Raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 24/N/2002 a V, avizul nr. 641 din 10.03.2003 al Comisiei de Avizare și Control de pe lângă I,care răspunde obiectivelor stabilite cu precădere. A precizat: "Conduita medicală a fost adecvată până în data de 23.03.2002 când după prima perfuzie ocitocică,în fața ineficienței acesteia,se impunea efectuarea operației cezariene. Dacă se adopta această atitudine terapeutică s-ar fi evidențiat apariția unei complicații grave și ar fi oferit șansa de supraviețuire".

Avizul dat de Comisia Superioară este semnat de un colectiv de medici inclusiv cu specialitate obstetrică-ginecologie. Proba testimonială administrată în timpul urmăririi penale și cercetării judecătorești nu furnizează aspecte medicale noi care să justifice o nouă expertiză medico-legală. Din declarațiile martorilor audiați se conturează existența unui comportament medical inadecvat în raport cu antecedentele pacientei și simptomatologia prezentată pe parcurs.

Inculpata, medicul de gardă din ziua de 24 martie 2002 nu a suspicionat diagnosticul de ruptură uterină care ulterior a condus la decesul pacientei. Inculpatul în calitate de șef de secție obstetrică-ginecologie din cadrul Spitalului de Adulți Bârlad cunoștea cazul pacientei,nu s-a prezentat la ora 12 când a fost anunțat, a amânat intervenția chirurgicală pentru ora 17.00.

, lipsa unui diagnostic corect au avut drept consecință moartea victimei.

S-a apreciat de către Judecătoria Bârlad că în cauză sunt întrunite elementele infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 din Cod penal, iar de săvârșirea acestei infracțiuni s-au făcut vinovați ambii inculpați. Fiecare inculpat urmând să fie obligat la pedeapsa închisorii care se va individualiza potrivit art. 52 și 72 din Cod penal.

În acest sens s-au reținut împrejurările faptei, gradul de pericol social, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și de regret a inculpaților pe parcursul cercetărilor. Pedepsele au fost orientate spre limita minimă a pedepsei.

În temeiul art. 71 din Cod penal s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. "a,b,c", din cod penal. În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat pedeapsa grațiată. S-a pus în vedere inculpaților dispozițiilor art. 7 din aceeași lege privind revocarea grațierii.

În temeiul art. 163 ultimul aliniat lit. "b" Cod procedură penală s-a menținut sechestrul asigurator.

Cu privire la cererea de despăgubiri instanța s reținut:

La prima judecată în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor: 1)., născut la 13.03.1996; 2)., născut la 27.07.1990; 3). născut la data de 16.04.1989 și 4)., născut la 14.10.1987 s-a constituit parte civilă cu suma de 1.600.000.000 lei daune materiale și suma de 1.600.000.000 lei, daune morale.

În timpul urmăririi penale în nume propriu s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000.000 lei cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare și suma de 500.000 lei daune morale.

La reluarea judecății,partea civilă în nume propriu,ca reprezentant legal al minorilor a menținut aceeași sumă însă reactualizată la indicele de inflație. La reluarea judecății, în concluziile scrise, au fost precizate 7.900 lei ron cheltuieli de înmormântare; 28.313,60 lei ron salariul unei persoane ce a prestat activități de menaj și întreținere în perioada 24.03.2002-8.12.2006; 505,60 lei ron lunar pentru întreținerea menajeră și îngrijirea copiilor,aplicându-se indicele de inflație.

A precizat că despăgubirile periodice calculate de la data decesului până la zi sunt de 9006 ron pentru fiecare copil și în continuare 200 ron până la majorat iar pentru 6.185 lei ron.

A precizat daunele morale pentru că sunt de 60.000 lei ron iar pentru ceilalți copii minori și cel major câte 25.000 ron.

A solicitat și atragerea răspunderii părților responsabile civilmente:Spitalul de Adulți Bârlad și casa Națională de Asigurări de Sănătate S-a introdus în cauză,în calitate de asigurator " ASIGURĂRI"

În acest sens există polițele de asigurare - din 22.01.2002 încheiată cu asiguratul în limita sumei de 2.500 USD,valabilă la data de 24.03.2002 când s-a produs evenimentul morții victimei și polița de asigurare nr. - din 22.01.2002 încheiată cu asigurata în limita sumei de 2000 USD,valabilă la 24.03.2002.

De precizat că Societatea de asigurare este prin lege citată în proces,pentru opozabilitate,răspunderea ei decurge din contractele de asigurare,nefiind o răspundere civilă delictuală.

S-a apreciat de prima instanță că în cauză s-a dovedit că moartea numitei a fost consecința activității medicale culpabile a celor doi inculpați, culpa acestora fiind egală în producerea rezultatului final.

Cei doi inculpați nu au raport de prepușenie față de Spitalul de Adulți Bârlad sau Casa Națională de Asigurări de Sănătate În acest sens sunt dispozițiile art. 4 pct. 2 din Legea nr. 270/2003,modificată și parțial abrogată prin Legea nr. -,OG 206/2005. În acest text se prevede expres că pentru prejudiciile cauzate pacienților,din culpă medicală răspunderea este individuală. Prin urmare cererea de despăgubiri civile față de cele două părți responsabile civilmente,Spitalul de Adulți Bârlad și Casa Națională de Sănătate Vaf ost respinsă.

Instanța de fond a apreciat necesară precizarea că la data decesului victimei, 24 martie 2002 toți copii acesteia erau minori. Prin urmare s-a considerat justificată cererea de despăgubiri materiale și morale formulată de tată - pentru minorii, - și -.

Pe parcursul soluționării cauzei unii dintre minori au putut sta în judecată asistați de reprezentantul legal, având capacitate procesuală restrânsă iar unul dintre copii minori a dobândit calitate procesuală deplină putând sta în proces și singur. Având în vedere situația contemporană evenimentului cauzator de prejudiciu instanța a apreciat că poate reprezenta toți minorii iar copilul major să continue în nume propriu cererea inițială de despăgubiri.

Cu privire la întinderea prejudiciilor,din probe a rezultat următoarea situație:

Victima, la data decesului nu avea loc de muncă, se preocupa de creșterea și îngrijirea minorilor. Activitatea acesteia a încetat însă rolul creșterii și educării minorilor a fost preluat de tată. Copiii așa cum au declarat martorele, erau de școală, pentru cumpărarea rechizitelor, alimentelor necesare, victima mai lucra cu ziua și împrumuta, însă restituia sumele. La înmormântare s-au strâns 500 ron de la locul de muncă și vecini, s-au făcut înmormântarea și pomenirile după datini.

Suma de 7.000 ron, apreciat instanța de fond că se încadrează în limita curentă a cheltuielilor ocazionate de evenimentul morții și pomenirile ulterioare. Partea civilă nu a dovedit o sumă mai mare. S-a apreciat justificată și acoperirea prejudiciului creat prin absența din gospodărie a mamei părților civile minori și major și soției părții civile, întinderea acestui prejudiciu fiind apreciat în raport cu prețul mediu pe piață a activității plătite de menaj. Partea civilă nu a dovedit suma solicitată.

Suma de 15.000 lei ron a fost apreciată a fi în măsură să compenseze efortul material al tuturor membrilor familiei.

Cu privire la despăgubirile materiale periodice s-a precizat că dacă victima ar fi trăit ar fi fost obligată legal să contribuie la întreținerea celor patru copii minori cu o sumă raportată la venitul minim pe economie.

La data decesului venitul minim pe economie era mai mic ulterior devenind în jur de 380 ron impozabil.

În contextul dat s-au avut în vedere sumele cuvenite fiecărui minor de la data decesului 24.03.2002 și până la majorat cu posibilități de majorare dacă starea de nevoie se impune.

În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 1003 din cod civil inculpații au fost obligați să plătească părților civile despăgubiri materiale globale și periodice în solidar și în limita sumelor asigurate cu " ASIGURĂRI"

Cu privire la daunele morale instanța a apreciat că nu se poate echivala în totalitate prejudiciul moral creat prin pierderea victimei,mamă și soție. Sumele ce s-au acordat cu acest titlu s-au considerat în măsură să compenseze moral atât pe cât și pe celelalte părți civile.

Sumele au fost apreciate astfel încât să nu se realizeze o îmbogățire fără just temei.

Astfel, s-a admis în parte cererea pentru daune morale potrivit art. 14, 346 Cod procedură penală și 1003 Cod civil, ambii inculpați fiind obligați în solidar și societatea de asigurări, în limita sumelor asigurate.

S-a menținut sechestrul asigurator.

În temeiul art. 189, 191 și 193 Cod procedură penală inculpații au fost obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat și părțile civile potrivit chitanțelor depuse în probă:chitanța -/2005 cu factura -: chitanțele -/2006 și -/2006.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și și părțile civile -, - și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea scrisă a apelului ( 71 dos apel 1), inculpata a formulat cinci motive pentru care a apreciat că nu este corectă sentința instanței de fond.

În primul, rând, inculpata a considerat nelegală soluția de respingere la fond a cererii sale privind efectuarea unei expertize medico-legale, în condițiile în care nu exista ca probă științifică decât raportul de necropsie iar medicul legist nu avea calificarea necesară pentru a formula opinii concludente în legătură cu problematica medicală impusă de caz. Acest motiv nu a mai fost susținut cu prilejul rejudecării apelurilor, întrucât proba cu expertiza medico-legală a fost administrată în cursul primei judecăți a apelurilor.

În al doilea rând inculpata a criticat modalitatea de reținere a situației de fapt, care ar fi în opinia sa neconformă cu probele dosarului. Astfel, a susținut că în cele 6 ore cât a avut-o în îngrijire, inculpata a făcut tot ce i-a stat în putință pentru aot rata corect și că nu există legătură de cauzalitate între deces și conduita sa profesională.

O a treia critică a vizat faptul că instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, cu toate că există foarte multe elemente pozitive privind persoana inculpatei care ar fi putut să fie interpretate astfel, având ca efect reducerea pedepsei aplicate.

În latura civilă cauzei, s-a contestat, în primul rând, suma de 15 mii lei despăgubiri materiale acordate cu titlu de contravaloare a îngrijirii părților civile și despăgubirile periodice raportat la datele existente privind veniturile realizate de defunctă și în al doilea rând cuantumul cheltuielilor judiciare, care ar fi trebuit cenzurate.

La dezbaterea cauzei, inculpata, prin apărător, a dezvoltat motivele exprimate în scris, cu referire specială la avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală, în sensul că ea a procedat în mod corect în tratamentul aplicat pacientei, aspect dovedit de ameliorarea stării acesteia iar temporizarea intervenției chirurgicale a fost decizia inculpatului, care era medicul curant al pacientei și șeful secției.

Inculpatul a motivat în scris apelul ( 95 dos. apel 1) atât cu privire la latura penală, sub șapte aspecte, cât și cu privire la latura civila a cauzei.

În primul rând, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea completării cercetărilor, conform dispozițiilor art. 333 Cod procedură penală dar ulterior, la termenul din 10 mai 2007, inculpatul, prin apărător a arătat că nu mai susține în motivele de apel temeiul juridic reprezentat de art. 333 Cod procedură penală ci înțelege să invoce dispozițiile art. 336-337 Cod procedură penală.

Prin cel de al doilea motiv de apel, inculpatul a susținut că nu a avut nici o culpă în ceea ce privește decesul pacientei, ceea ce înseamnă cu nu există latura subiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă, motiv pentru care trebuia achitat, în baza art. 10 lit. "d" Cod procedură penală.

Astfel, inculpatul a susținut că instanța de fond a greșit întemeindu-și soluția pe preluarea concluziilor actelor medico-legale deoarece aceste acte trebuiau coroborate cu restul probelor administrate (acte, martori, declarațiile inculpaților).

De asemenea, inculpatul a arătat că starea de pericol pentru pacientă a apărut la datele de 23 sau 24 martie 2002(potrivit actelor medico-legale) când erau de gardă alte persoane.

În plus, inculpatul a precizat că la data de 24 martie a fost sunat la domiciliu de inculpata dar nu pentru a i se aduce la cunoștință starea pacientei ci pentru a fi înștiințat despre o nouă internare unde se impunea cezariană.

Inculpatul a susținut că nu s-a insistat de către medicul de gardă asupra necesității intervenției chirurgicale urgente ci i s-a precizat că starea pacientei este bună, motiv pentru care s-a amânat operația pentru ora 17.

A mai arătat inculpatul că simptomatologia prezentată de victimă a fost atipică, ceea ce a făcut imposibilă suspicionarea adevăratului diagnostic și necesitatea intervenției chirurgicale.

În al treilea rând, inculpatul a criticat faptul că i s-au respins probele solicitate, în sensul că ar fi trebuit efectuată o nouă expertiză medico-legală față de actele medico-legale existente, care sunt contradictorii și că era necesar să fie audiați profesori universitari cu experiență, ale căror puncte de vedere puteau fi reținute în aprecierea actelor medico-legale. Inculpatul a apreciat că procedând în acest mod, instanța de fond a încălcat prezumția sa de nevinovăție și principiul aflării adevărului, deoarece nu a stăruit prin toate mijloacele pentru stabilirea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei.

O a patra critică se referă la faptul că nu s-a analizat posibilitatea existenței în cauză a unui caz fortuit, potrivit art. 47 Cod penal, caz fortuit care ar consta în faptul că nu s-a suspicionat diagnosticul pentru că victima nu a prezentat nici un simptom care ar fi putut stabili din timp diagnosticul care a dus la deces.

În al cincilea rând, inculpatul a susținut că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept hotărârea apelată.

A șasea critică a vizat interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a-c" Cod penal, ori aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, în condițiile art. 65 Cod penal, nu a fost justificată în vreun fel și nici motivată de instanța de fond, care a pronunțat astfel o soluție nelegală.

În ultimul rând, în latura penală, inculpatul a precizat că nu se impune menținerea sechestrului deoarece el nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, are asigurare medicală iar bunul sechestrat este bun comun.

În latura civilă a cauzei, inculpatul a contestat sumele acordate cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, pe care le-a apreciat ca nefiind motivate, contestă de asemenea daunele morale, modul de calcul al despăgubirilor periodice și suma de 15000 reprezentând contravaloarea îngrijirilor de care au fost lipsite părțile civile.

La dezbaterea apelului, inculpatul, prin apărător, a dezvoltat motivele de apel scrise, insistând asupra faptului că și-a făcut datoria în mod corect, că nu a avut nici o obligație de prevedere în exercitarea profesiei, pe care nu a prevăzut-o, deși trebuia și putea să o prevadă.

Părțile civile -, -, -, (prin reprezentantul legal -) au formulat un prim motiv de apel comun, care este reprezentat de respingerea acțiunii civile față de partea responsabilă civilmente Spitalul de Adulți Bârlad( având noua denumire Spitalul municipal de urgență " "), în condițiile în care există un raport de prepușenie între inculpați și unitatea spitalicească, deci se impunea antrenarea răspunderii solidare spitalului, în calitate de comitent, potrivit art. 1000 al. 3 Cod civil.

În plus, părțile civile au criticat sentința apelată pentru următoarele motive:

- - a solicitat acordarea integrală a sumelor cu care s-a constituit parte civilă la instanța de fond, reprezentând cheltuieli de înmormântare, daune morale ( apreciază ca infimă suma de 4000 lei stabilită la fond cu acest titlu), salariul unei persoane care a asigurat îngrijirea părților civile (28.313,60 lei) și 505,6 lei lunar pentru întreținerea menajeră și îngrijirea copiilor până la majoratul ultimului minor.

-, prin reprezentatul legal, a solicitat plata despăgubirilor periodice solicitate, respectiv 9006 lei pentru perioada 24.03.2002-8.12.2006 și 100 lei/lunar până la majorat, respectiv 13.03.2014, motivat de faptul că instanța de fond nu a apreciat în mod obiectiv starea de nevoie creată prin moartea mamei sale, munca pe care defuncta o depunea în gospodărie, cheltuielile necesare pentru un adolescent în condițiile actuale.

- - a solicitat obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei sume de 6185 lei ca despăgubiri periodice pentru perioada 24.03.2002-8.12.2006, raportat la starea de nevoie creată prin decesul mamei,la momentul acestui deces, într-o perioadă în care ar fi avut nevoie de prezența mamei și sprijinul acesteia

- și - au solicitat, de asemenea, plata integrală a despăgubirilor periodice solicitate, respectiv câte 9006 lei pentru perioada 24.03.2002-8.12.2006 și câte 100 lei/lunar până la majorat, 27.07.2008 și respectiv 16.04.2007, pentru aceleași considerente legate de lipsa mamei ca sprijin afectiv și material în condițiile unei situații materiale precare.

La dezbaterea apelului s-a solicitat cel puțin indexarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, pentru că acestea se devalorizează ca efect al trecerii timpului.

Pentru dovedirea motivelor de apel, inculpații au solicitat proba testimonială, proba cu înscrisuri și o expertiză medico-legală(respingerea acestei probe fiind un motiv distinct de apel pentru ambii inculpați), fiind admise ultimele două categorii de probatorii la termenele din 10 mai și respectiv 7 iunie.

În cauză nu exista o lucrare științifică, respectiv o expertiză medico-legală care să determine cauzele decesului și influența modului în care inculpații și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu privire la starea de sănătate a pacientei, inclusiv eventuala legătură de cauzalitate între conduita profesională a inculpaților și deces.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la Institutul de Medicină legală I dar în final nu s-a mai efectuat această expertiză, instituția medico-legală însușindu-și concluziile raportului de autopsie. Practic lucrarea medico-legală întocmită de Serviciul de medicină legală V este o constatare medico-legală și nu o expertiză, chiar dacă medicul legist a opinat cu privire la existența culpei celor doi inculpați.

Tribunalul a constatat, cu prilejul primei judecăți a apelurilor, că față de complexitatea problematicii medicale puse în discuție, de caracteristicile atipice ale cazului, confirmate chiar de medici, că era în mod vădit necesară efectuarea unei lucrări de specialitate, cu participarea unor medici specialiști și că doar medicul legist nu putea formula o opinie concludentă în ce privește cauza morții, cu referire la conduita inculpaților.

Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, potrivit art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelurile sunt fondate, pentru considerentele expuse în continuare.

În apelul inculpatei se rețin următoarele:

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt dar a procedat greșit prin respingerea probei cu expertiza solicitate de inculpați și interpretarea datelor de fapt prin prisma actelor medicale deja existente la dosarul cauzei.

La admiterea probei cu expertiza medico-legală în apel s-au înaintat la Institutul de Medicină Legală " Minovici" B toate actele medico-legale întocmite în cauză (raportul de autopsie plus avizele de specialitate din I și B) și au fost avute în vedere la comunicarea rezultatului toate lucrările anterioare efectuate în cauză, aspect care rezultă chiar din conținutul avizului ( 183 dosar apel).

Prin urmare, tribunalul a constatat că în cauză este relevantă și concludentă ultima lucrare întocmită de Comisia superioară de Medicină Legală din cadrul B, pentru faptul că s-a putut exprima un punct de vedere cu luarea în considerare a tuturor datelor științifice și faptice ale cauzei.

Din conținutul avizului rezultă (pct. 11) că în cauză, față de antecedentele medicale ale pacientei și starea sa la internare, conduita corectă ar fi fot stimularea contractilității uterine cu oxitocin de la internare și efectuarea operației cezariene după maximum 12 ore în cazul ineficienței acesteia.

Pacienta a fost internată la data de 22 martie 2002 în jurul orei 6 dimineața, prezentând o sarcina de 39 de săptămâni și punga amniotică ruptă. a fost efectuată de medicul, care i-a prescris tratament antiseptic și în aceeași zi la ora 8 garda a fost preluată de inculpatul, căreia i-a fost prezentat cazul la vizita efectuată dar care nu i-a prescris nici un tratament până a doua zi, pe 23 martie, când s-a hotărât la vizită de același medic, care era și șef de secție, să i se administreze o perfuzie ocitocică gravidei, perfuzie care a fost întreruptă de medicul de gardă deoarece nu s-a produs rezultatul scontat.

La data de 24 martie garda a fost preluată de inculpata, care conform indicațiilor șefului de secție, inculpatul, a dispus administrarea unei noi perfuzii ocitocice, în jurul orei 10,30, perfuzie care a fost întreruptă deoarece starea de sănătate a gravidei s-a înrăutățit brusc. Aceasta a prezentat creșterea bruscă a frecvenței cardiace, creșterea temperaturii, grețuri, motiv pentru care a fost chemat și internistul pentru aoe xamina.

La scurt timp, în jurul orei 12,00 inculpata a luat legătura cu șeful de secție, căruia i-a prezentat cazul și faptul că s-a internat o altă pacientă a sa, iar acesta a temporizat efectuarea operației cezariene pentru ora 17 când urma să se efectueze și operația pacientei internate în acea zi.

telefonică dintre cei doi inculpați a fost confirmată de martora șcu ( 92 dosar nr. 6382/2004 al Judecătoriei Bârlad ), chiar dacă martora arată că nu își amintește conținutul convorbirii.

La punctul 6 al avizului Comisiei Superioare, se consemnează că pentru efectuarea cezarienei, medicul de gardă trebuia să ia avizul șefului de secție și că oricum această intervenție nu putea fi efectuată de un singur medic. La punctul 7 se arată că față de modificarea stării generale a pacientei, survenite la scurt timp după instalarea perfuziei în data de 24 martie, medicul de gardă a procedat în mod corect și a avut o gândire medicală corespunzătoare stării clinice a pacientei, care conducea spre o suspiciune de corioamniotită și nu spre un diagnostic de ruptură uterină, care, așa cum se arată la punctul 9 al avizului, apare greu de stabilit.

Prin urmare, nu i se poate imputa medicului de gardă din data de 24 martie, respectiv inculpata, faptul că nu a procedat de îndată la efectuarea intervenției chirurgicale, în raport de tratamentul prescris de șeful de secție, de simptomele prezentate și de temporizarea intervenției, în condițiile în care avea nevoie de avizul șefului de secție pentru operația cezariană.

Din ansamblul modalității de analizare a situației de către Comisia Superioară de Medicină Legală se desprinde concluzia că nu există culpă medicală în ceea ce o privește pe inculpata, deci că nu există legătură de cauzalitate între modalitatea în care aceasta și-a îndeplinit obligațiile și decesul pacientei motiv pentru care, urmează a fi admis apelul inculpatei, în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală.

Rejudecând cauza, pentru considerentele expuse, s-a dispus achitarea inculpatei, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.

Față de această soluție, nu s-a mai procedat la analizarea celorlalte motive de apel formulate de inculpată.

II. În apelul inculpatului s-au reținut următoarele:

În latura penală:

1. Nu s-a mai susținut, la dezbateri, cererea privind restituirea cauzei la procuror iar dispozițiile art. 336, 337 Cod procedură penală, nu sunt aplicabile deoarece extinderea procesului penal cu privire la alte fapte sau alte persoane se face numai la cererea procurorului și în cauză nu există o asemenea cerere.

2. Nu este fondat motivul de apel prin care inculpatul a susținut că nu avut nici o culpă în decesul pacientei și că nu există latura subiectivă și nici cea obiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă. În dezvoltarea aceluiași motiv, inculpatul a arătat că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția pe concluziile actelor medico-legale și că acestea trebuiau coroborate cu restul probelor, menționând faptul că medicul de gardă nu i-a prezentat situația ca pe una gravă și de aceea a amânat operația cezariană.

Tribunalul a reținut că în mod justificat instanța de fond a înlăturat prezumția de nevinovăție în ceea ce îl privește pe inculpatul apelant.

În primul rând, într-o cauza atât de complexă ca aceea de față nu se poate pronunța o soluție decât prin interpretarea ansamblului categoriilor de probe administrate în cauză - martori, înscrisuri, probe științifice. Fiind vorba de o suspiciune de culpă medicală, aprecierea conduitei profesionale a medicilor care au avut în grijă pacienta decedată nu poate să fie făcută decât de un colectiv de specialiști din acest domeniu.

Instanța a apreciat fiecare probă în întreg contextul probator dar nu poate în nici un caz ignora concluziile experților care au analizat punctual fiecare moment de la internare până la deces și conduita terapeutică prescrisă de toți cei implicați, cu referire la starea pacientei, la normele care reglementează activitatea în spitale, indicând care ar fi fost tratamentul corect, prin care s-ar fi putut evita, în condiții normale, decesul. De altfel, experții au avut în vedere datele de fapt ale cauzei care rezultă din probele cu martori și înscrisuri administrate din oficiu și la cererea părților.

Inculpatul are o culpă omisivă, constând în aceea că în data de 22 martie, nu a dispus administrarea unei perfuzii ocitocice și, dacă această perfuzie nu ar fi avut efect, să procedeze la efectuarea operației de cezariană în maximum 12 ore. Acest aspect este exprimat în mod expres în concluziile Comisiei Superioare ( 185 dosar apel).

În condițiile în care s-ar fi putut salva viața pacientei prin intervenția chirurgicală efectuată în intervalul indicat în lucrarea medico-legală, care se situează integral în prima zi de internare, pe timpul gărzii inculpatului, nu se poate reține culpa medicului care a avut pacienta în îngrijire a treia zi de la internare.

Indiferent dacă s-ar fi temporizat sau nu intervenția chirurgicală și independent de modalitatea în care inculpata i-ar fi prezentat cazul inculpatului, subzistă culpa inculpatului care, dacă ar fi procedat corect, s-ar fi evitat toată situația ulterioară, inclusiv agravarea stării pacientei și decesul cauzat de ruptura uterină, agravată și de o probabilă embolie amniotică.

De altfel, concluziile specialiștilor din Comisia Superioară se coroborează și cu alte probe administrate în cauză. Astfel, martora doctor - ( 115 dosar nr. 6382/2004 al Jud. Bârlad), specialist în obstetrică ginecologie, șefa secției de specialitate din Spitalul Județean V și vicepreședinta Colegiului medicilor din V la data săvârșirii faptei, arată că operația cezariană înaintea datei de 24 ar fi salvat viața pacientei.

În mod asemănător a depus mărturie și profesor doctor ( I - 106 dosar nr. 2865/2006 al Jud. Bârlad), care arată că medicul a procedat corect și că probabil s-ar fi putut evita embolia amniotică dacă s-ar fi intervenit chirurgical după prima perfuzie.

Nu se justifică apărarea inculpatului, care a susținut, la fond, că este o cutumă că gravidele să fie lăsate să nască, în condițiile în care pacienta s-a internat cu membranele rupte. Nu se poate discuta de cutumă în cauză ci de conduita corectă pe care ar fi trebuit să o adopte medicul din prima zi de internare, conduită confirmată atât de Comisia superioară cât și de martorii medici audiați, la depozițiile cărora s-a făcut trimitere anterior.

Din materialul probatoriu rezultă că inculpatul, în calitate de șef de secție a fost cel care a indicat, la vizitele efectuate în toate zilele de internare, tratamentele care i-au fost aplicate pacientei și în general conduita de urmat în ceea ce o privește.

Starea de pericol apărută, după susținerile inculpatului pe 23 sau 24 când erau de gardă alte persoane ar fi putut să fie evitată dacă acesta ar fi intervenit chirurgical în prima zi, cu atât mai mult și în celelalte două zile tot el a fost cel care a decis cu privire la pacientă.

Problema necesității intervenției chirurgicale nu se pune în legătură cu diagnosticul de ruptură uterină - despre care s-a stabilit că a fost atipică - ci cu starea pacientei de la internare și antecedentele sale medicale și tocmai de aceea se reține culpa inculpatului.

3. Critica privind necesitatea unei expertize medico-legale a fost analizată anterior în cuprinsul acestei decizii, s-a stabilit că este fondată, motiv pentru care a și fost admisă în apel, tocmai pentru a se respecta principiul aflării adevărului și a se garanta prezumția de nevinovăție a inculpaților.

Nu a fost necesar în apel să se suplimenteze probatoriul testimonial, care este destul de amplu, inclusiv prin audierea unor specialiști. De altfel, la termenul din 10 mai 2007, la care s-au pus în discuție probatoriile în apel, inculpatul, prin apărător, nu a solicitat audierea unor martori ci doar expertiza medico-legală și înscrisuri.

4. Nu este fondat nici cel de al patrulea motiv de apel, prin care se susține existența în cauză a unui caz fortuit.

Potrivit art. 47 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzute.

În cauză, caracterul atipic al rupturii uterine, nu poate să înlăture caracterul penal al faptei în condițiile în care medicul trebuia să îi prescrie gravidei perfuzie ocitocică și apoi să intervină chirurgical cu două zile înainte de se fi produs această ruptură uterină și respectiv decesul.

În legătură cu acest aspect, s-a mai reținut că nu pot fi avute în vedere susținerile referitoare la posibilele riscuri de infecție a lichidului amniotic în cazul unei intervenții chirurgicale și la imposibilitatea efectuării unui consult, care reprezintă simple aprecieri ale situației de fapt în lipsa susținerii lor de alte probe.

Nici deficitul de personal în sistemul sanitar nu reprezintă o cauză de exonerare de răspundere pentru inculpat.

5. Instanța de fond a motivat sentința pronunțată atât în fapt cât și în drept iar în lipsa unor critici punctuale cu privire la acest aspect nu poate fi analizat pe larg acest motiv de apel.

6. Inculpatul a contestat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi cu toate că o asemenea pedeapsă nu a fost stabilită în cauză.

La fond i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a, b, c", Cod penal ca pedeapsă accesorie față de pedeapsa închisorii aplicată în cauză, aspect care rezultă în mod explicit din indicarea, în dispozitivul sentinței a temeiurilor de drept pentru interzicerea drepturilor, respectiv art. 71 și 64 Cod penal.

Instanța de fond a procedat în mod corect deoarece potrivit art. 71 al. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a-c" Cod penal.

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este reglementată de art. 65 Cod penal și presupune într-adevăr aplicarea ei în mod obligatoriu în cazurile expres prevăzute de lege sau facultativ, prin aprecierea naturii și gravității infracțiunii în condițiile stabilirii unei pedepse de cel puțin doi ani.

În cauză nu s-a aplicat o asemenea pedeapsă complementară ci interzicerea dreptului de a profesa s-a dispus ca pedeapsă accesorie, care se aplica ope legis o dată cu pedeapsa închisorii și nu trebuia motivată, la data pronunțării sentinței apelate.

Ulterior, prin decizia în interesul legii nr. LXXIV /5.11.2007 a ÎCCJ s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza I - "c" din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal, motive pentru care s-a făcut această apreciere la rejudecarea cauzei ca efect al admiterii apelului.

7. Nu este fondată nici critica privind menținerea sechestrului deoarece s-a reținut în mod corect vinovăția inculpatului iar existența asigurării nu exclude răspunderea patrimonială a inculpatului, mai ales față de cuantumul redus al sumei asigurate în raport cu despăgubirile stabilite.

unui bun comun este o măsură asiguratorie, nu înseamnă în mod necesar executarea silită asupra acelui bun iar eventualul coproprietar are la dispoziție mijloace procedurale pentru a-și apăra dreptul codevălmaș.

8. Apelul este fondat în ceea ce privește individualizarea pedepsei stabilite pentru fapta dedusă judecății, cu referire la modalitatea de executare.

Nu este justificată reducerea pedepsei, aceasta a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal care au în vedere de gradul de pericol social al faptei, determinat prin raportare la toate elementele ce caracterizează fapta și persoana inculpatului.

Pedeapsa este orientată spre minimul special prevăzut de norma incriminatoare, tocmai prin luarea în considerare a aspectelor pozitive privind persoana inculpatului, fără a se impune reținerea de circumstanțe atenuante și este de natură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.

Chiar dacă s-a făcut aplicarea dispozițiilor legii nr. 543/2002 și s-a grațiat pedeapsa aplicată, tribunalul constată că modalitatea de executare a pedepsei stabilite inițial, respectiv în regim de detenție, este disproporționat de severă față de persoana inculpatului, care este respectat în mediul social și profesional în care activează și nu are antecedente penale astfel încât scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție.

În cauză erau aplicabile dispozițiile art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, după care să se aplice dispozițiile art. 120 Cod penal cu referire la Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, apelul fiind fondat sub acest aspect.

n latura civilă,apelul inculpatului este fondat, pentru o parte din motivele invocate.

1. Astfel, nu se justifică acordarea sumei de 15000 lei reprezentând contravaloarea îngrijirii de care au fost lipsite părțile civile, în condițiile în care nu s-au administrat nici un fel de probe în legătură cu efectuarea unor cheltuieli legate de angajarea unei persoane care să suplinească lipsa defunctei în gospodărie, în ceea ce privește menajul și îngrijirea copiilor, apelul fiind fondat sub acest aspect motiv pentru care va fi înlăturată această sumă din cuantumul despăgubirilor acordate, ca efect al admiterii apelului

2. Cheltuielile de înmormântare și cele privind pomenirile ulterioare au fost acordate în mod greșit de instanța de fond în condițiile în care ele nu au fost dovedite în vreun mod. Nu s-a depus nici un document justificativ din care să rezulte că aceste cheltuieli au fost într-adevăr efectuate de partea civilă, iar din conținutul depozițiilor martorilor și rezultă cu claritate că toate cheltuielile efectuate la înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare, până la 40 de zile, au fost făcute de aceste martore și de o altă vecină care în prezent este decedată, din banii strânși de la vecini și de la salariații Fabricii de Bârlad ( 69,70 dosar nr. 6382/2004 al Judecătoriei Bârlad ).

Martorii au arătat că au ajutat vecinii la înmormântare deoarece familia părților civile avea o situație materială extrem de precară.

3. Referitor la daunele morale solicitate în cauză, tribunalul a reținut că, în mod evident, suferința produsă părților civile, este incomensurabilă și, de aceea și ireparabilă. mamei și respectiv a soției produce un prejudiciu moral enorm.

Totuși, este de principiu că, stabilirea indemnizației, deci a sumei de bani ce are rolul de a repara prejudiciul moral suferit, se face în funcție de gravitatea acestui prejudiciu dar și în conformitate cu principiul echității.

Cuantumul acestei indemnizații trebuie să fie just, rațional și echitabil, astfel încât să asigure, în concret, o compensare suficientă, iar nu exagerată a prejudiciului moral suferit.

Din perspectiva acestor considerente, tribunalul a apreciat că instanța de fond a fixat un cuantum exagerat al indemnizațiilor destinate reparării prejudiciului moral suferit de cei patru minori și de partea civilă -.

4. Despăgubirile periodice acordate global și pentru viitor, au fost stabilite în mod corect, prin raportarea la media venitului minim pe economie pentru anii care au trecut de la deces și până la pronunțarea hotărârii (1 750 000 lei/2002, - lei/2003, - lei/2004, - lei/2005, - lei/2006) și la modul de calcul al pensiilor de întreținere(stabilite în Codul familiei), respectiv până la J din suma reprezentând venitul net pentru toți cei patru copii.

Pentru a se soluționa acțiunea civilă a fost necesar să se folosească asemenea criterii orientative în condițiile în care defuncta nu desfășura o activitate remunerată dar era aptă de muncă,iar martorii au arătat că muncea cu ziua pentru a contribui la creșterea venitului familiei.

Desigur, era posibil ca defuncta să folosească mai mult de J din venitul pe care îl obținea pentru copiii săi iar sumele stabilite se situează, pentru toți cei patru copii, puțin peste J din suma calculată orientativ în funcție de nivelul venitului minim pe economie.

5. În afară de motivele scrise, la dezbaterea apelului, inculpatul a arătat că ar trebui obligat în solidar spitalul și Direcția de sănătate publică la plata despăgubirilor, ceea ce constituie un motiv comun de critică a sentinței apelate pentru toate părțile.

Motivul de apel este fondat.

Instanța de fond a respins acțiunea civilă față de spital, cu motivarea că nu există un raport de prepușenie între inculpați și unitatea spitalicească, respectiv casa de asigurări de sănătate, cu invocarea prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 270/2003.

Tribunalul a constatat că instanța de fond nu a sesizat că în cauză se pune o problemă de aplicare a legii civile în timp.

Faptele creatoare, modificatoare sau extinctive de situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data la care ele au avut loc, o lege ulterioară neputând să aducă atingere acestor situații, indiferent dacă ar suprima un mod de formare, modificare sau stingere ori ar schimba condițiile necesare.

Prin urmare, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii se apreciază în raport de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite.

În cauză, fapta prejudiciabilă, care îndreptățește părțile civile la dezdăunare, a fost comisă în luna martie 2002.

La această dată, actul normativ care reglementa organizarea, funcționarea și finanțarea spitalelor era Legea nr. 146/1999, care a fost abrogată prin legea nr. 270/2003.

Condițiile răspunderii se apreciază prin raportare la actul normativ în vigoare în anul 2002 și anume Legea nr. 146/1999, care statuează, în articolul 4, că spitalul răspunde, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate pacienților, inclusiv din culpa medicală, stabilite de către organele competente.

Este adevărat că acest text nu se mai regăsește în noua lege a spitalelor, care exclude în mod expres răspunderea pentru culpă medicală dar acest aspect nu prezintă relevanță în raport de dispozițiile legii aplicabile răspunderii civile în cauză, respectiv legea nr. 146/1999.

S-a reținut astfel că există culpa inculpatului care era angajatul Spitalului de adulți Bârlad deci, în baza art. 4 din Legea nr. 146/1999, spitalul va răspunde în solidar cu inculpatul pentru prejudiciul cauzat din culpa medicală.

Chiar în lipsa acestui text, tribunalul a apreciat că ar fi fost posibilă angajarea răspunderii spitalului în calitate de comitent pentru fapta prepusului său, inculpatul.

Medicul este titularul unui contract de muncă, fapta prejudiciabilă a fost comisă în cadrul funcțiilor încredințate iar controlul, direcția și supravegherea se realizează într-un mod atipic, incomplet șia posteriori, expresia internă a acestuia fiind chiar răspunderea disciplinară a medicului pentru actul medical defectuos.

Scopul urmărit de Codul civil prin stabilirea răspunderii comitentului a fost acela de a asigura despăgubirea efectivă și rapidă a terțului prejudiciat prin fapta prepusului, dat fiind că, de regulă, prepusul nu are suficiente posibilități materiale pentru a acoperi despăgubirile cuvenite acestui terț.

Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului se fundamentează deci pe o prezumție de culpă absolută sau pe ideea de garanție, ceea ce apropie acest tip de răspundere de o răspundere obiectivă și exclude în speță ideea că unitatea spitalicească nu răspunde datorită modului independent în care își exercită competențele medicul.

Pentru aceste motive, tribunalul a constatat că apelurile sunt fondate sub acest aspect, și ca efect al admiterii apelurilor, Spitalul Bârlad a fost obligat, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor astfel cum vor fi modificate prin prezenta decizie.

Nu s-a impus antrenarea răspunderii Casei de Asigurări de Sănătate, întrucât spitalul are personalitate juridică și deci calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.

III. În apelurile părțile civile s-au reținut următoarele:

Cea mai mare parte a aspectelor invocate de părțile civile a fost deja avută în vedere la analiza motivelor de apel formulate de inculpați.

Astfel, toate părțile civile susțin că există culpă a ambilor inculpați și că trebuia antrenată răspunderea solidară a spitalului alături de aceștia.

S-au expus pe larg motivele pentru care se reține că nu există în cauză decât culpa inculpatului și pentru care este admisibil motivul de apel cu privire la calitatea de prepus a spitalului.

Este fondată, de asemenea solicitarea privind aplicarea coeficientului de inflație pentru toate aceste sume, coeficient calculat la data executării efective, ca expresie a principiului reparării integrale a prejudiciului care guvernează materia răspunderii civile delictuale

În ceea ce privește motivele de apel care nu sunt comune, vom avea în vedere următoarele:

Este nefondat apelul părții civile, în sensul că suma de 4000 lei stabilită cu titlu de daune morale pentru această parte este prea mică, raportat la suferința cauzată prin decesul soției sale și al copilului lor nenăscut, de faptul că a rămas să crească singur cei patru copii ai familiei. Pentru motivele expuse la analiza apelului inculpatului, s-a diminuat această sumă ca efect al admiterii apelului acestui inculpat.

Critica adusă de aceeași parte pentru faptul că s-a respins solicitarea de plata a sumei de 28313 lei ca plata a unei persoane care a asigurat menajul de la deces până la data pronunțării date la fond și plata unei sume de câte 505 lei lunar cu același titlu pentru viitor nu este întemeiată.

Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că s-ar fi efectuat o asemenea cheltuială ci dimpotrivă, martorii au relevat că părțile civile au o situație materială mai mult decât modestă.

Nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale părților civile, care vizează modul de calcul al despăgubirilor periodice, acordate global până la data pronunțării și pentru viitor, pentru cei patru copii minori la data decesului mamei lor.

S-a evidențiat la analiza motivelor de apel ale inculpatului care a fost algoritmul de calcul al acestor sume, evidențiat de altfel și în sentința apelată, prin raportare la media venitului minim pe economie pe anii 2002-2006 și la criteriile de stabilire a pensiilor de întreținere în Codul familiei, mod de calcul pe care tribunalul l-a apreciat ca fiind judicios astfel încât nu s-ar justifica o majorare a acestor sume.

În considerarea argumentelor expuse prin decizia penală nr. 28/A din 29.01.2009 în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, au fost admise apelurile inculpaților și ale părților civile.

Rejudecând cauza pentru considerentele arătate:

În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa prevăzute de art. 178 al. 2 Cod penal.

S-au înlăturat din sentința apelată dispozițiile privind condamnarea inculpatei și obligarea acesteia, în solidar cu inculpatul la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri și cheltuieli judiciare către părțile civile și dispoziția privind menținerea sechestrului asigurător în ceea ce o privește pe inculpata.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, s-a fixat termen de încercare 5 ani, potrivit art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Pe durata prev. de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. "a" teza a II-a Cod penal, lit. "b, c" Cod penal și s-a suspendat pedeapsa accesorie potrivit ar. 71 al. 5 Cod penal.

Tribunalul a constatat că nu se justifică în raport de natura și gravitatea infracțiunii și de persoana inculpatului interzicerea dreptului de alege ci doar drepturile prev de art. 64 al. 1 lit. "a" teza a II-a, lit. "b și c" Cod penal.

Față de natura infracțiunii deduse judecății și de gravitatea acesteia, tribunalul a constatat că se impune interzicerea dreptului de a profesa pentru inculpatul, care a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în exercitarea atribuțiilor sale profesionale. Cu toate acestea, pedeapsa accesorie astfel stabilită nu va deveni operantă deoarece executarea ei va fi suspendată în condițiile art. 71 al. 5 Cod penal.

S-a menținut dispoziția privind grațierea pedepsei aplicate inculpatului, în baza Legii nr. 543/2002, având ca efect reducerea corespunzătoare a termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie cu durata pedepsei, potrivit art. 120 Cod penal.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul de adulți Bârlad și în contradictoriu cu asigurătorul " ASIGURĂRI", Sucursala V, în limita sumei asigurate, la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri către părțile civile, sume care au fost modificate după cum urmează:

- S- redus de la 4000 lei la 2000 lei suma acordată cu titlu de daune morale părții civile

- S-a redus de la câte 25.000 lei la câte 3.000 lei suma acordată cu titlu de daune morale părților civile, și.

- S- înlăturat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15.000 lei, despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea îngrijirii de care părțile civile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei

- S-a respins cererea de despăgubiri civile materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri pentru victima, ca nedovedită.

- Sumele reprezentând despăgubiri morale și materiale stabilite global vor fi achitate la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflație la data executării.

A fost înlăturată din sentință dispoziția privind obligarea inculpatei la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la fond.

Cheltuielile judiciare efectuate în apel vor rămâne în sarcina statului potrivit art. 192 al. 3 Cod procedură penală.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 9.460,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de părțile civile în apel, cheltuieli dovedite cu înscrisurile (chitanțe) depuse la ultimul termen în apel.

S-au înlăturat dispozițiile contrare din sentință și au fost menținute celelalte dispoziții.

În termenul prevăzut de art. 385³alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VASLUI, inculpatul, partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal de Urgență " " Bârlad, prin manager dr. ing. și părțile civile - în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor, - și -, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin recursul promovat Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VASLUIa criticat soluția pronunțată de tribunal privind achitarea inculpatei pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 Codul d e procedură penală.

Se susține în motivele de recurs formulate în scris și prezentate oral de reprezentantul parchetului că în mod greșit tribunalul a înlăturat culpa medicului obstetrician, medic de gardă în ziua de 24 martie 2002, apreciind că aceasta a dat dovadă de diligență și a avut o conduită corespunzătoare, fapt nereal în raport cu starea pacientei.

Pe lângă culpa medicului șef de secție, care ar fi putut evita decesul victimei printr-o intervenție chirurgicală anterior datei de 24 martie 2002 și nu ar fi trebuit să dispună aplicarea unei a doua perfuzii ocitocice la o pacientă cu risc obstetrical crescut (vârsta, gestație, nașteri, stare socială), culpa medicului de gardă este că nu a intervenit chirurgical în dimineața zilei de 24 martie 2002 când mai erau șanse de salvare a pacientei ci a dispus o nouă perfuzie ocitocică deși era evident contraindicată, nu a supravegheat îndeaproape administrarea acestei perfuzii deși practica medicală o cere obligatoriu, nu a prezentat șefului de secție starea reală a pacientei. Singura conduită corespunzătoare a fost în intervalul 10,30-14,00 când evoluția pacientei spre agravare și deces era fulminantă și oricum nu se mai putea face nimic, ruptura uterină fiind evident consecința administrării celei de a doua perfuzii ocitocice administrate contra tuturor indicațiilor medicale.

Dacă s-ar fi stabilit diagnosticul corect sau măcar ar fi fost suspicionat, deși simptomatologia unei astfel de complicații (ruptura uterină) poate fi mai mult sau mai puțin manifestă, dar se poate verifica prin examen clinic și de laborator, medicii ar fi intervenit și salvat viața mamei și a fătului.

Ambii inculpați fiind vinovați de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, se impune obligarea în solidar a inculpaților și, și cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile în cuantumul reținut de instanța de fond, reducerea cuantumului daunelor morale de către instanța de apel nefiind justificată.

Partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal de Urgență " " Bârlad a formulat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:

- greșita soluție de achitare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă deși din probele administrate reiese că s-a aflat în culpă cu privire la producerea evenimentului nefericit al decesului pacientei;

- antrenarea greșită a răspunderii civile sub aspectul obligării în solidar cu medicul la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri către părțile civile, întrucât nu s-a constatat nicio deficiență organizatorică de natură administrativă a unității, iar între medici și unitate nu există un raport de prepușenie pentru a fi întrunite condițiile răspunderii în solidar, conform art. 1000 alin. 3 din Codul civil, medicul desfășurându-și activitatea pe baza pregătirii sale profesionale, iar spitalul nu direcționează, supraveghează sau controlează conduita terapeutică a medicilor, pentru a răspunde de prejudiciile cauzate pacienților din culpă medicală.

Se solicită respingerea acțiunii civile îndreptată împotriva Spitalului Municipal de Urgență " " Bârlad, în calitate de parte responsabilă civilmente.

Criticile formulate de părțile civile: -, în nume personal și în calitate de reprezentant legal al minorului, - și - vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.

În latură penală s-a criticat soluția de achitare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de aceasta.

Din ansamblul probelor administrate, cât și din rapoartele de expertiză, inclusiv avizul întocmit de Comisia Superioară de Medicină Legală B rezultă cu claritate că cei doi medici și sunt vinovați de producerea din culpă a morții pacientei; manevrele corecte erau perfuzie ocitocică și cezariană, după 12 ore de la internarea pacientei.

În latură civilă se susține că instanța de control judiciar a făcut o greșită aplicare a legii, în condițiile în care în mod absolut nejustificat nu a obligat inculpații la plata integrală a despăgubirilor solicitate.

Cu privire la daunele morale instanța a făcut o interpretare greșită a criteriului și principiilor de acordare a acestora și, mai mult, chiar prin reducerea drastică și totodată nejustificată, deși este indubitabil că relațiile cu victima infracțiunii erau de cea mai strânsă natură (soție, respectiv, mamă) iar acest fapt constituie o justificare deosebită pentru acordarea de despăgubiri în scop de compensare psihică pentru traumele suferite prin dispariția victimei.

O greșită apreciere a probelor administrate în latura civilă a cauzei a fost făcută și cu privire la daunele materiale solicitate prin neacordarea în cuantumul precizat sau respingerea ca nedovedite a sumelor constând în cheltuielile de înmormântare și de pomenire și a îngrijirilor de care au fost lipsiți minorii prin moartea victimei.

Se solicită admiterea cererii de acordare a daunelor materiale și morale formulate, cu obligarea în solidar a inculpaților și cu partea responsabilă civilmente și în contradictoriu cu asiguratorul, în limita sumelor asigurate, la plata acestora, precum și menținerea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpaților.

Recursul declarat de inculpatul vizează atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.

În latura penală se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit."a" și art. 10 lit."c" Cod procedură penală.

Se susține că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au stabilit exact starea de fapt de la internare și până la decesul victimei și responsabilitățile ce au revenit fiecărui medic implicat în acordarea asistenței medicale în toată această perioadă, în raport de atribuțiile fiecăruia în calitate de medic curant, medic de gardă sau șef de secție, comițându-se o gravă eroare de fapt.

Analizând activitatea sa în calitate de medic de gardă și de medic șef de secție în raport de probele administrate, cu referire expresă la concluziile Comisiei Superioare exprimate în Avizul E1/1131/12 decembrie 2007, nu se poate constata că decesul victimei a fost cauzat de o acțiune sau o omisiune a sa, așa cum nu există nicio legătură de cauzalitate între faptele sale și rezultatul produs, ceea ce conduce la concluzia că această faptă nu poate fi reținută în sarcina sa, nefiind îndeplinite condițiile laturii obiective a infracțiunii.

În calitate de medic de gardă nu a dispus măsuri care să-i fi pus viața în primejdie pacientei și nici nu a omis să dispună măsuri medicale sau chirurgicale care să fi înlăturat o stare de pericol.

Nici în calitate de medic șef de secție nu poate fi tras la răspundere penală întrucât în această calitate nu a interzis și nu a anulat nicio măsură propusă sau dispusă de către medicii curanți sau medicii de gardă și nu a refuzat să dea avize pentru intervenții chirurgicale în intervalul 23 martie, ora 6,00 dimineața - 24 martie, ora 14,00 (ora decesului victimei).

În condițiile în care tratamentele indicate la vizitele efectuate de la internare și aplicate victimei nu au condus la deces ci ruptura uterină atipică survenită în ziua de 24 martie, este evident nu se poate stabili o legătură între cauza morții și conduita sa terapeutică în calitate de șef de secție.

În ce privește latura civilă a cauzei se solicită, ca o consecință a pronunțării soluției de achitare, exonerarea de plata tuturor obligațiilor - daune materiale și morale.

În susținerea motivelor de recurs invocate inculpații și au depus înscrisuri (Regulamentul Ministerului Sănătății nr. 59/07.02.1974; fișa postului - Secția Obstetrică Ginecologie, extrase din lucrări de specialitate, ghiduri medicale, teză de doctorat, copii foi de observație).

În conformitate cu prevederile art. 385¹⁴alin. 1¹teza II Cod procedură penală s-a procedat la audierea inculpatei și față de aspectele noi relatate a fost reaudiat și inculpatul.

Examinând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului în raport de criticile invocate ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹alin. 1 pct. 14, 18 Cod procedură penală rap. la art. 385⁹alin. 2 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în art. 385⁹alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlads -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, reținându-se, în esență, că, din culpă, inculpații nu au luat măsurile necesare în vederea intervenției chirurgicale a pacientei, internată cu diagnosticul: sarcină 39 săptămâni.. Unic. craniană. de o oră (22 martie 2002, ora 5,00), nesuspicionând ruptura de uter, în urma căreia aceasta a decedat.

Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a administrat un amplu material probator cu privire la faptă și la împrejurările comiterii acesteia, a evidențiat aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților și în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, analizând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare.

În cursul procesului la prima instanță - cu ocazia primei judecăți și în rejudecare -, au fost administrate parte din probatoriile solicitate în apărare de inculpați, respectiv, audierea martorilor:, medic obstetrică-ginecologie, - șef secție Terapie intensivă (medic anestezist), - medic Secția Interne, - medic primar obstetrică-ginecologie, - - medic obstetrică-ginecologie, conferențiar Clinica II Obstetrică Ginecologie I, îndrumător metodologie al Județului V pe probleme de asistență a femeii și gravidei, - - șef Secție Obstetrică Ginecologie V, coordonator al celorlalte secții din județ, și - asistente medicale Secția Obstetrică Ginecologie.

Reținând că, moartea victimei a fost consecința activității medicale culpabile a celor doi inculpați, culpa acestora fiind egală în producerea rezultatului final, instanța de fond a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile, respingând cererea de despăgubiri civile - materiale și morale -, formulată de părțile civile în contradictor cu partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal " " Bârlad cu motivarea că nu poate fi antrenată răspunderea solidară,în condițiile în care nu există un raport de prepușenie între inculpați și unitatea spitalicească, cu invocarea prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 270/2003.

La rândul său, instanța de apel, în mod judicios și temeinic motivat și-a însușit parte din argumentele primei instanțe, a procedat la propriul examen al probelor administrate și a verificate apărările invocate de părți, reținând că subzistă culpa inculpatului în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, dar a exclus cupla medicală în ceea ce o privește pe inculpata - medic de gardă în ziua de 24 martie 2002, soluția de achitare pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" și art. 10 lit. "c" Cod procedură penală fiind fundamentată exclusiv pe constatările și concluziile avizului Comisiei Superioare de Medicină Legală " Minovici"

De asemenea, în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, instanța de apel a respins cererea de despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare și contravaloarea îngrijirii de care părțile civile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei și a redus cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale.

Curtea, pe baza analizei amănunțite și prin coroborarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate nemijlocit în faza cercetării judecătorești la instanța de fond și de apel, reține următoarea situație de fapt:

În ziua de 22 martie 2002, în jurul orei 6,00 numita, în vârstă de 37 de ani, a fost internată la Secția Obstetrică Ginecologie din cadrul Spitalului Municipal de Urgențe " " Bârlad, cu diagnosticul XIV. Sarcină, 39 săptămâni., unic. craniană. MR de o oră 22.03.2002,ora 5,00). TA 90/55 MM Hg; T- 155 cm; G- 54 kg.

La internare, gravida a fost consultată de medicul de gardă - dr. (medic primar obstetrică-ginecologie) și spitalizată în salonul de gravide al secției de la internare și până în dimineața zilei de 24 martie, ora 10,30 (exceptând perioada în care i s-a pus perfuzia ocitocică din data de 23 martie).

Întrucât gravida era la termen și nu prezenta contracții uterine dureroase și ritmice caracteristice nașterii declanșate, s-a dispus efectuarea de analiza și tratament (efectuarea unei clisme și administrarea de sintofolin - 6 fiole 5 mg) în vederea declanșării travaliului. La vizita efectuată în acea dimineață, gravida a fost prezentată medicului șef de secție, care a preluat garda și a respectat tratamentul acordat de medicul de salon.

În dimineața zilei de 23 martie, garda este preluată de medicul. Acesta, conform prescripțiilor date de medicii și, care la ora 10,30 au efectuat o vizită, pe lângă tratamentul cu antibiotice, îi administrează gravidei o perfuzie ocitocică, pentru declanșarea ăan așterii (decizia fiind luată de medicul șef de secție împreună cu medicul curant ).

Deoarece perfuzia ocitocică nu dădea rezultatul scontat, medicul a suprimat perfuzia, înainte de terminarea întregii doze. Pe parcursul acestei gărzi, nașterea nu s-a produs.

Inculpata - medic primar obstetrică-ginecologie a preluat garda duminică, 24 martie, a treia zi de internare a victimei.

În conformitate cu prescripțiile medicale ale inculpatului - medic primar șef de secție care a fost la vizita de dimineață, la ora 10,30,îi administrează gravidei o nouă perfuzie cu ocitocină pentru susținerea și corectarea travaliului. După 5-10 minute de la montarea perfuziei ocitocice, starea de sănătate a gravidei s-a alterat, prezentând o creștere bruscă a frecvenței cardiace, tensiune arterială mică, creșterea temperaturii la 40,3 grade Celsius, grețuri, etc. ceea ce a determinat întreruperea administrării perfuziei.

Față de manifestările pacientei, inculpata a prescris noi analize, consult, lărgirea gamei de antibiotice și a solicitat un examen boli interne cu efectuarea unei electrocardiograme. După administrarea medicației prescrise pacientei, simptomatologia menționată anterior s-a remis, gravida prezentând o stare generală bună.

În jurul orei 12,00 inculpata a luat legătura telefonică cu șeful de secție, inculpatul, informându-l că a fost internată o altă gravidă care trebuia operată în cursul zilei de duminică la ora 17,00 și îi relatează și despre evoluția stării gravidei, dar fără a prezenta cazul ca pe o urgență chirurgicală și fără a-i cere sprijinul ca medic de specialitate în constituirea echipei de operație sau avizul pentru intervenția chirurgicală de urgență, fiind de acord cu propunerea medicului să efectueze împreună operația de cezariană la ora 17,00, când acesta venea la contravizită, în cazul unui eșec în finalizarea spontană, pe căi ean așterii.

Deși inculpatul cunoștea starea sănătății gravidei, pe care de altfel a și examinat-o în ziua de 24 martie, a tergiversat intervenția chirurgicală de tip cezariană. Comportamentul celor doi medici care nu au suspicionat adevărata cauză a agravării stării de sănătate a gravei a fost unul de temporizare, cei doi dând dovadă de multă ușurință în ceea ce privește luarea în calcul a tuturor manifestărilor gravidei pentru stabilirea diagnosticului corect.

La ora 14,05 starea de sănătate a gravidei s-a deteriorat brusc, fiind vizibile paloarea și cianozarea tegumentelor.

Cu toată intervenția medicului primar șef secție, a medicului primar boli interne și a medicilor șefi secție obstetrică ginecologie I și II, pacienta a făcut stop cardiorespirator, toate manevrele de resuscitare mecanică, electrică și medicamentoasă dovedindu-se inutile. Totodată s-a considerat că o eventuală intervenție chirurgicală efectuată pentru salvarea fătului nu ar mai fi lăsat nicio șansă pentru reanimarea mamei.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală (necropsie) moartea numitei a fost patologică, datorându-se unei insuficiențe cardio-respiratorii acute,urmare a unui șoc hemoragic, generat de o hemoragie internă masivă. internă, responsabilă de tanato-geneză, s-a produs ca urmare a unei rupturi uterine, complete, segmento-corporeală, dispusă postero-lateral dreapta, instalată în travaliu, la o femeie cu risc obstetrical crescut, care poate avea o simptomatologie mai mult sau mai puțin manifestă, fiind cel mai probabil în relație cu perfuzia ocitocică efectuată la ora 10,30, pe 24 martie 2002.

Modificarea bruscă a stării pacientei după perfuzia ocitocică de la ora 10,30 la o pacientă cu risc obstetrical crescut (vârsta, gestație, nașteri, stare socială), cu o creștere bruscă a frecvenței cardiace la 160, tensiune arterială mică (indice de șoc peste unu), trebuiau să ridice și această problemă, ce urma, relativ ușor, să fie verificată prin examen clinic și examen de laborator, însă semnele acestei complicații au fost rău interpretate; diagnosticul diferențial cu corioamniotită trebuia făcut.

Dacă s-ar fi stabilit diagnosticul corect, sau dacă măcar ar fi fost suspicionat, intervenția chirurgicală ar fi fost o necesitate absolută după ora 10,30, iar intervenția medicilor ar fi salvat viața mamei și a fătului.

Raportul de necropsie a fost supus avizului Comisiei de avizare din cadrul Conform celor menționate în aviz, comisia a fost de acord cu concluziile raportului de autopsie, precizând următoarele: apariția semnelor clinice bruște legate de perfuzia cu ocitocice în data de 24 martie, ora 10,00, trebuia să trezească suspiciunea de ruptură uterină, ce impunea intervenția chirurgicală; între lipsa suspiciunii de diagnostic și intervenția chirurgicală precoce este o legătură de cauzalitate; obligația intervenției revenea medicului ce asista gravida la 24 martie și șefului de secție ce a fost informat telefonic, dar nu s-a prezentat la caz și a tergiversat intervenția pentru ora 17,00.

Având în vedere aspectele constatate de către Comisia de avizare a actelor medicale din cadrul I, precum și unele elemente rezultate din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, la solicitarea inculpaților, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pe baza actelor medicale ale cauzei.

În urma analizării actelor medicale privind pe, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Minovici" B prin avizul înaintat a constatat următoarele: decesul s-a produs prin ruptura uterină și șoc hemoragic, însă pe baza simptomelor prezentate nu se putea preciza clinic diagnosticul care a fost descoperit la necropsie; Un examen clinic atent poate să-l deceleze. Medicul de gardă poate lua decizia efectuării unei operații cezariene și răspunde de rezolvarea cazului, dar trebuie să ia anterior avizul șefului de secție, căruia îi prezintă evoluția cazului și motivele deciziei sale. Față de modificarea stării generale survenite la scurt interval de la instalarea perfuziei ocitocice în vederea stimulării contractilității uterine, medicul de gardă nu s-a gândit însă și la posibilitatea producerii unei rupturi uterine la o multigestă (), cvintipară stimulată cu ocitocin, ceea ce a condus la decizia șefului de secție de temporizare a intervenției cu câteva ore. Conduita corectă ar fi fost stimularea contractilității uterine cu ocitocin de la internare și efectuarea operației cezariene după maxim 12 ore în cazul ineficienței acesteia.

Totodată, pe parcursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea nemijlocită a tuturor martorilor din lucrări, iar la solicitarea apărătorilor inculpaților, instanța, apreciind asupra utilității, pertinenței și concludenței probelor, a admis administrarea probei cu martorii, -,.

Declarațiile martorilor audiați la solicitarea inculpaților au privit două aspecte: conduita medicală a inculpaților pe parcursul intervalului de timp de la internare și până la decesul victimei și corectitudinea procedurilor dispuse și aplicate.

Procedând la evaluarea și coroborarea întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale, dar și în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești la instanța de fond și de apel, Curtea constată suficiente elemente probatorii ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de inculpați, culpa în producerea rezultatului letal fiind determinată printr-o evaluare a contribuțiilor cauzale ale inculpaților, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv în comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Nu pot fi primite susținerile inculpatului privind nevinovăția sa prin absența culpei în administrarea actului medical, în condițiile în care decesul victimei a intervenit în a treia zi de la internare, în garda dr..

Inculpatul era medic primar șef Secția Obstetrică Ginecologie la Spitalul Municipal Bârlad.

Potrivit fișei postului, medicul șef de secție organizează și răspunde de întreaga activitate în secția pe care o conduce, controlează și răspunde de completarea foilor de observație, organizează și răspunde de acordarea asistenței de urgență în secție; în secțiile cu profil chirurgical șeful de secție examinează toți bolnavii și răspunde de calitatea actului chirurgical efectuat în secția pe care o conduce.

Inculpatului - medic primar șef de secție i-a fost prezentată pacienta, internată cu diagnosticul: Sarcină 39 săptămâni., unic. craniană. MR de o oră (22.03.2002, ora 5,00) la vizita efectuată în dimineața zilei de 22 martie 2002, de medicul de gardă dr..

Preluând garda, medicul a respectat tratamentul prescris de dr. - administrarea de sintofolin -, întrucât gravida era la termen și nu prezenta contracții dureroase și ritmice caracteristice nașterii declanșate.

La vizita efectuată a doua zi dimineața - 23 martie 2002, în garda medicului, împreună cu medicul au prescris gravidei administrarea unei perfuzii ocitocice pentru declanșarea ăan așterii, pe lângă tratamentul cu antibiotice administrat, fiind suspicionată existența unor membrane rupte de aprox. 30 de ore.

Chiar dacă s-au luat măsuri pentru declanșarea travaliului pe 23 martie, cu perfuzie ocitocică, fără a se interveni chirurgical a doua zi dimineața, după un interval de 12 ore, în cazul ineficienței acesteia, ignorând starea pacientei, în ziua de 24 martie, când garda a fost preluată de inculpata, inculpatul a prescris gravidei administrarea unei noi perfuzii ocitocice, în situația în care se cunoștea că pacienta era cu risc obstetrical crescut (vârsta, gestații, nașteri, stare socială).

De asemenea, la ora 12,00 când medicul de gardă i-a prezentat semnele clinice bruște ale gravidei legate de perfuzia cu ocitocice administrată la ora 10,00, semne ale acestei complicații (ruptura uterină) rău interpretate și fără a fi suspicionat diagnosticul corect ce impunea intervenția chirurgicală, inculpatul a tergiversat soluționarea acesteia până la ora 17,00.

Actele medicale existente la dosar stabilesc cu certitudine că decesul s-a produs prin ruptură uterină și șoc hemoragic. în evoluția stării pacientei de tipul rupturii uterine au fost în strânsă legătură de cauzalitate cu perfuzia ocitocică efectuată la ora 10,30 pe 24 martie 2002 deși, inițial, a fost făcută ca o indicație corectă pentru declanșarea travaliului.

De altfel, concluziile raportului medico-legal de necropsie, ale avizului Comisiei Medico-Legale de la. I și ale avizului Comisiei Superioare Medico-Legale de la. " Minovici" B nu sunt contradictorii și se coroborează și cu declarațiile martorilor - medici specialiști.

Mențiunea din cuprinsul avizului Comisiei Superioare potrivit căreia, față de simptomele consemnate în foaia de observație "palpitații, dispnee ușoară, frison, vărsături, tahicardie 160/minut, /60 mmHg și febră 40,3 grade Celsius", diagnosticul de ruptură uterină este greu de stabilit, fiind un caz atipic, nu este de natură să exonereze de răspundere penală pe inculpata - medic de gardă în ziua de 24 martie 2002.

Având în vedere antecedentele victimei - pacientă cu risc datorită nașterilor și chiuretajelor (uter fragil), agravarea stării sănătății după perfuzia cu ocitocină de la ora 10,30 impunea o anumită conduită a obstetricianului, responsabilitatea diagnosticării fiind a medicului de gardă, și un examen clinic atent ar fi putut să-l deceleze.

Modul în care inculpata a prezentat medicului șef de secție cazul pacientei doar ca o suspiciune de corioamniotită, a determinat o temporizare a intervenției chirurgicale, care ar fi creat șanse reale de salvare a vieții.

Această concluzie este susținută și prin depoziția martorului - medic șef Secție Obstetrică Ginecologie Bârlad care a precizat că inculpata, în momentul în care a sunat la medicul șef de secție - dr. trebuia să ia și decizia intervenției chirurgicale, deoarece absența travaliului după o perfuzie ocitocică impune reanalizarea cazului și schimbarea conduitei, în speță, intervenția prin cezariană; mai mult, avizul șefului de secție este doar informal și consultativ.

Deosebit de relevantă sub acest aspect este și declarația martorei - - medic primar obstetrică ginecologie, conferențiar Clinica II Obstetrică Ginecologie I, îndrumător metodologic al județului V pe probleme de asistență a femeii și a gravidei care a precizat că în cazul unui uter fragil (pacienta ) perfuzia cu ocitocină poate determina și o ruptură și a remarcat următoarele aspecte ce au fost prezentate Colegiului Medicilor V:

- ruptura uterină a fost favorizată de structura specifică mușchiului uterin de multipară și procesului corioamniotic care evalua de 56 de ore, la care s-a suprapus perfuzia ocitocică, toți acești factori fiind agravanți pentru situația gravidei;

- episodul cu febră, frison, puls 160/minut la reinstalarea perfuziei ocitocice pe data de 24 martie, orele 10,30 ar fi trebuit să determine intervenția chirurgicală de urgență;

- infecția amniotică s-a instalat imediat după ruperea pungii amniotice, dar modificarea bruscă a stării pacientei după perfuzia ocitocică de la ora 10,30, trebuia să ridice și problema unei complicații de tipul rupturii uterine, problemă ce urma, relativ ușor să fie verificată prin examen clinic și examen de laborator (efectuarea unui diagnostic diferențial).

Apreciind fiecare din declarațiile date de inculpați în contextul tuturor probelor administrate (declarații de martori, înscrisuri, concluziile experților), cu respectarea dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală ce impun o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele probe care, coroborate, susțin situația de fapt reținută, Curtea, va înlătura aspectele din declarațiile inculpaților prin care se prezintă alte variante ale situației de fapt, prin negarea oricărei culpe în administrarea actului medical,susținerile inculpaților privind nevinovăția neputând să răstoarne, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 2 Cod procedură penală, probele ce-i incriminează.

Astfel, din coroborarea actelor și lucrărilor dosarului se desprinde clar concluzia că pasivitatea inculpaților în perioada critică este reproșabilă sub forma culpei.

Infracțiunea de ucidere din culpă se săvârșește și se caracterizează prin culpă (ca formă de manifestare a laturii subiective), în sensul că făptuitorul nu urmărește rezultatul produs, și anume moartea victimei, ci aceasta se datorează nerespectării măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau activități.

Din analiza dispozițiilor art. 178 Cod penal rezultă concluzia că latura obiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă, constă sub aspectul elementului material, dintr-o acțiune sau inacțiune susceptibilă să producă direct sau indirect rezultatul - moartea persoanei. De asemenea, rezultă și că este necesar să existe legătură de cauzalitate între acțiunea și inacțiunea făptuitorului și rezultatul produs, fiind lipsit de relevanță dacă între activitatea făptuitorului și rezultat s-a interpus activitatea culpabilă sau fortuită a altor persoane, dacă se stabilește că acțiunea/inacțiunea culpabilă a autorului a fost aptă, prin ea însăși, să conducă la producerea rezultatului.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește din culpă cu previziune (ușurință), sau sub forma culpei simple (neglijență), aceasta din urmă presupunând o încălcare de către făptuitor a obligațiilor de diligență care îi reveneau în raport cu activitatea desfășurată și pe care trebuia să le prevadă.

Fapta inculpaților și, de a cauza moartea unei persoane prin vătămarea din neprevedere sau ușurință a integrității corporale sau sănătății, în condițiile în care nu au luat măsurile necesare în vederea intervenției chirurgicale a pacientei cu sarcină în 39 de săptămâni, nesuspicionând ruptura de uter, întrunește trăsăturile caracteristice ale infracțiunii de ucidere din culpă.

Interpretarea corectă a împrejurărilor în care s-a produs fapta, precum și a posibilităților de prevedere concrete - ruptura uterină nu putea fi prevenită, dar trebuia să fie suspicionată ca diagnostic în urma apariției unor semne clinice bruște legate de perfuzia cu ocitocice -, relevă că inculpații nu au prevăzut consecințele pasivității lor prin temporizarea intervenției chirurgicale în condițiile în care aveau posibilitatea și trebuiau să prevadă apariția unei astfel de complicații (ruptură uterină), în sarcină și mai ales în travaliu, la o femeie cu risc obstetrical crescut, fiind dovedită vinovăția sub forma culpei.

Pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod procedură penală, în temeiul dispozițiilor art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, inculpații și vor fi condamnați.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, Curtea, ținând seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpaților - care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o poziție procesuală corespunzătoare, au manifestat interes față de derularea procesului penal prin prezentarea în fața autorităților - fără a fi considerate aceste împrejurări drept circumstanțe atenuante prin raportare la urmările deosebit de grave ale pasivității lor, apreciază că reeducarea inculpaților se va putea realiza (ținând seama și de efectele produse deja de cercetarea penală asupra inculpaților) prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, al căror cuantum va fi orientat la minimul special prevăzut de lege pentru fapta săvârșită.

Apreciind, față de fiecare inculpat, că scopul și funcțiile pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 lit. "a și b" din Codul penal, instanța urmează să dispună suspendarea condiționată a executării pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților.

Instanța urmează să fixeze inculpaților un termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal și să învedereze acestora, conform art. 359 Cod procedură penală, dispozițiile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care condamnații în cursul termenului de încercare vor săvârși o infracțiune intenționată.

În baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 va constata că pedepsele aplicate inculpaților sunt integral și condiționat grațiate, având ca efect reducerea pentru fiecare a termenului de încercare corespunzător cu durata pedepsei stabilite.

Va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni în cadrul termenului prevăzut, având ca efect executarea în întregime a pedepsei stabilite.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere dispozițiile deciziei nr. 74/2007 pronunțată de în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit cărora prevederile art. 71 din Codul penal referitoare la pedeapsa accesorie se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza I- "c" din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

Astfel, Curtea reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. "a" teza II și "b" (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și a dreptului prev. de art. 64 lit. "c" Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție sau a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii), motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Având în vedere că executarea pedepsei principale a fost suspendată condiționat instanța în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal va dispune suspendarea pedepsei accesorii stabilite pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea reține următoarele:

Având în vedere că prezenta cauză a parcurs mai multe cicluri procesuale vor fi analizate toate cererile părților civile cu privire la pretențiile materiale și morale formulate.

În cursul urmăririi penale partea civilă - s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000.000 (Rol) cheltuieli de înmormântare și 500.000.000 (Rol) reprezentând daune morale, pretențiile civile fiind majorate ulterior la suma de 3.200.000.000 (Rol) reprezentând - 1.600.000.000 Rol daune materiale și 1.600.000.000 Rol daune morale.

În fața primei instanțe părțile civile: -, în nume personal și în calitate de reprezentant legal al minorului, -, - și au solicitat obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata următoarelor sume:

materiale globale:

- 7.900 Ron - cheltuieli de înmormântare - actualizarea sumei de 5.000 Ron cu indicele de inflație, calculat la 1,58;

- 28.313,60 Ron -.salariul unei persoane ce a prestat activitatea de menajeră și de întreținere a celor patru minori și a soțului în perioada 24.03.2002-08.12.2006;

- 505,60 Ron - lunar pentru întreținerea menajeră și îngrijirea copiilor de la data de 08.12.2006 și până la majoratul ultimului minor - 13.03.2014.

Despăgubiri civile periodice:

- - 9.006 Ron (24.03.2002 - 08.12.2006) și câte 100 Ron/lună începând cu 08.12.2006 și până la majoratul acestuia - 13.03.2014;

- - 9.006 Ron (24.03.2002 - 08.12.2006) și câte 100 Ron/lună începând cu 08.12.2006 și până la majoratul acestuia - 27.07.2008;

- - - 9.006 Ron (24.03.2002 - 08.12.2006) și câte 100 Ron/lună începând cu 08.12.2006 și până la majoratul acestuia - 16.04.2007;

- - - 6.185 Ron (24.03.2002-08.12.2006).

morale:

- -, în nume personal -.60.000 Ron; și în calitate de reprezentant legal al minorului - 25.000 Ron;

-, - și - câte 25.000 Ron.

S-a solicitat și obligarea asiguratorului să achite sumele în limite valorii asigurate de inculpați.

Potrivit prevederilor art. 14 din Codul d e procedură penală și ale art. 998 și 999 din Codul civil despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin infracțiune trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate.

Cu privire la prejudiciile materiale și morale cauzate prin infracțiune mijloacele de probă care au oferit criterii de evaluare a sumelor cheltuite sunt înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor, și.

Prin coroborarea datelor oferite în urma administrării acestor probe pe parcursul procesului penal reiese că partea civilă - - soțul supraviețuitor este îndreptățită la despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile impuse de evenimentul morții soției (cheltuielile de înmormântare, cele ocazionate de comemorările ulterioare, potrivit tradiției religioase a locului), instanța apreciind ca notorie existența unor astfel de cheltuieli, solicitate într-un cuantum rezonabil, respectiv, suma de 5.000 lei.

Însă, nu poate fi primită cererea părților civile privind acordarea unei sume reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale de care părțile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei, declarațiile martorilor audiați fiind nerelevante sub aspectul dovedirii în concret a sumei precizate și nici nu au fost depuse acte justificative care să facă dovada cuantumului acestor cheltuieli.

Instanța va avea în vedere împrejurarea că la momentul săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii copiii victimei -, -, și - erau minori. În prezent este minor doar (născut la data de 13.03.1996).

Cu privire la despăgubirile materiale periodice este de precizat că la data decesului victima nu avea loc de muncă; sumele cu care ar fi contribuit la întreținerea celor patru copii minori s-ar.fi raportat la venitul minim pe economie (380 Ron impozabil).

În acest context se vor avea în vedere sumele cuvenite fiecărui minor de la data decesului - 24.03.2002 și până la majorat, cu excepția minorului pentru care se va stabili o sumă globală până la data pronunțării prezentei decizii și o prestație periodică lunară pentru viitor, până la majoratul acestuia (câte 40 lei lunar pentru și și câte 50 lei lunar pentru - și -).

Stabilind obligația de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial, ca atare, nu există temei juridic pentru a înlătura obligația de reparare a daunelor morale, acestea având la fel ca orice prejudiciu, un caracter păgubitor, ce dă naștere obligației de reparare.

Între prejudiciile nepatrimoniale se înscriu și cele afective, constând în suferințele psihice cauzate în urma lezării sentimentelor de afecțiune, cum este suferință psihică produsă prin moartea unei persoane apropiate, în speță, mama - soția.

Urmare culpei inculpaților a fost curmată viața unei femei în vârstă de 36 de ani, mamă și soție. Atât soțul cât și copiii aflați la o vârstă fragedă nu s-au mai putut bucura de prezența acesteia în preajma lor, de grija și căldura părintească, de sprijinul material și moral.

Privarea de aceste sentimente, trăiri conduce în mod indubitabil la ideea că părțile civile trebuie recompensate moral în echivalent bănesc, mai ales că în locul acestor sentimente și trăiri, părțile civile au încercat și încearcă sentimente de profund regret, de amărăciune ca urmare a decesului soției și mamei, sentimente și trăiri care îi vor marca toată viața.

Pentru aceste considerente, chiar dacă instanța nu poate repara răul produs părților civile prin fapta ilicită, apreciază că o reparație echitabilă s-ar putea realiza prin obligarea inculpaților la plata unor sume cu titlu de daune morale.

În raport de consecințele, pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să se aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea celui drag. Această sumă nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum atât de ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire.

Această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a părților civile. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă,corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.

Este de necontestat faptul că prin dispariția mamei/soției au fost adânc schimbate condițiile morale și sociale de viața ale familiei. Dar, suferința psihică, în cazul dispariției unei persoane, este practic necuantificabilă. Prin acordarea sumelor de bani cu titlu de daune morale se urmărește acoperirea prejudiciului afectiv, constând în suferințele psihice produse prin dispariția celui drag, prin lezarea sentimentelor de și afecțiune profundă și nicidecum, refacerea climatului existent anterior evenimentului nefast.

În speța sunt evidente consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, dată fiind legătura sentimentală și spirituală profundă a acestora cu victima. Cât privește importanța valorilor lezate prin fapta inculpaților, relațiile sociale referitoare la dreptul persoanei la viață se distanțează, sub raportul gravității încălcării lor, de celelalte infracțiuni.

Față de cele ce preced, Curtea apreciază că echivalentul bănesc al daunelor morale în cuantum de 4.000 lei pentru - și de câte 25.000 lei pentru copiii victimei -, - și - corespunde unei juste și integrale despăgubiri.

Sumele acordate cu titlu de despăgubiri - daune materiale și morale vor fi achitate la valoarea actualizată, conform indicelui de inflație, la data executării.

În legătură cu latura civilă a cauzei, în speță s-a pus problema antrenării sau nu a răspunderii civile alături de inculpați a Spitalului Municipal de Urgență " " Bârlad în calitate de parte responsabilă civilmente.

Articolul 1000 alin. 3 din Codul civil conține dispoziția potrivit căreia "comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat".

Din analiza acestei dispoziții rezultă că, ceea ce este definitoriu pentru calitățile de comitent sau prepus este existența unui raport de subordonare care se întemeiază pe împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice o însărcinare. Din această însărcinare decurge posibilitatea pentru prima persoană - comitent - de a se da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane - prepus - acesta din urmă fiind obligat să respecte și să urmeze îndrumările și directivele primite.

Această subordonare a prepusului față de comitent, constituie deci, fundamentul raportului de prepușenie, care atrage incidența dispozițiilor art. 1000 alin. 3 Cod civil, conform cărora comitenții sunt chemați să răspundă ca părți responsabile civilmente pentru faptele cauzatoare de prejudicii, cu caracter infracțional, săvârșite de prepușii lor în funcțiile încredințate.

În speță, urmează a fi angajată răspunderea civilă a Spitalului Municipal de Urgență " " în solidar cu inculpații - angajați ai spitalului - pentru prejudiciul cauzat din culpă medicală,în calitate de parte responsabilă civilmente, în mod greșit fiind invocate prevederile art. 4 pct. 2 din Legea nr. 270/2003 în susținerea cererii de exonerare de răspundere civilă.

Răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii se apreciază în raport de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite.

În cauză, fapta prejudiciabilă, care îndreptățește părțile civile la dezdăunare a fost comisă în luna martie 2002. La această dată, actul normativ care reglementa organizarea, funcționarea și finanțarea spitalelor era Legea nr. 146/1999, care a fost abrogată prin Legea nr. 270/2003.

Condițiile răspunderii se apreciază prin raportare la actul normativ în vigoare în anul 2002 și anume Legea nr. 146/1999 care statuează în art. 4 că, spitalul răspunde potrivit legii pentru prejudiciile cauzate pacienților, inclusiv din culpă medicală, stabilite de către organele competente.

Este adevărat că acest text nu se mai regăsește în noua lege a spitalelor, care exclude în mod expres răspunderea pentru culpa medicală, dar acest aspect nu prezintă relevanță în raport de dispozițiile legii aplicabile răspunderii civile în cauză, respectiv Legea nr. 146/1999.

De asemenea, va fi angajată și răspunderea asiguratorului " ASIGURĂRI" - Sucursala V, în limita sumei asigurate de inculpați (polița nr. -/22.01.2002 - și nr. -/22.01.2002 - ).

În vederea garantării îndeplinirii obligației inculpaților de a despăgubi părțile civile instanța a dispus luarea unei măsuri asiguratorii (încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2006 ).

Articolul 163 din Codul d e procedură penală definește scopul "indisponibilizării" bunurilor mobile/imobile prin instituirea unui sechestru, acesta servind la repararea pagubei produse prin infracțiune.

În cauză, în limita despăgubirilor civile la care inculpații urmează a fi obligați în solidar, prima instanță, în mod corect a procedat la identificarea și instituirea sechestrului asupra bunurilor deținute de inculpați.

În raport de circumstanțele cauzei și modalitatea de aplicare a măsurii indisponibilizării, urmează să se mențină integral sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor inculpaților până la concurența întregii valori a pagubei.

Ca o consecință a condamnării, inculpații vor fi obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în toate fazele procesuale și la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile (conform chitanțelor depuse la dosar - 5295,5 lei + 2975 lei+3570 lei+1785 lei =-,5lei ).

Obligația inculpaților de a suporta cheltuielile judiciare nu decurge dintr-o culpă procesuală, ci este consecința directă a încălcării legii penale prin săvârșirea infracțiunii, iar suportarea cheltuielilor judiciare de partea responsabilă civilmente nu rezidă în săvârșirea infracțiunii, ci este o consecință a răspunderii sale civile.

În consecință, în temeiul considerentelor expuse, Curtea constată întemeiate criticile formulate de procuror, inculpatul și părțile civile, urmând ca în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală să se admită recursurile declarate și să se caseze integral hotărârile recurate.

Procedând la rejudecarea cauzei, se va dispune condamnarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. "a" teza II, "b și c" Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal se va suspenda condiționat executarea pedepselor pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal și se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Conform prevederilor art. 71 alin. 5 Cod penal se va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea pedepselor și se vor învedera inculpaților dispozițiile art. 7 din aceeași lege.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 și art. 1000 alin. 3 Cod civil vor fi obligați în solidar inculpații, în solidar și cu partea responsabilă civilmente și în contradictoriu cu asiguratorul la plata despăgubirilor civile către părțile civile.

Sumele reprezentând despăgubiri civile - materiale și morale vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație, la data executării.

Se va menține măsura sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpaților.

Totodată, fiind nefondate criticile formulate de partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal de Urgență " " Bârlad, urmează ca în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă recursul promovat.

În baza art. 191 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală partea responsabilă civilmente - recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor declarate de procuror, inculpatul și părțile civile vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

- Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VASLUI, inculpatul și părțile civile, personal și ca reprezentant legal al minorului, împotriva deciziei penale nr. 28/A din 29 ianuarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL VASLUI și a sentinței penale nr. 2188 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Bârlad, hotărâri pe care le casează integral.

Rejudecând cauza:

Condamnă inculpații:

-, fiica lui și, născută la data de 20.02.1956 în comuna, județul S, cu domiciliul în Bîrlad,-, -.2,. A,. 8,. -, medic primar, fără antecedente penale;

-, fiul lui și, născut la data de 28.07.1950 în B, cu domiciliul în Bîrlad,-, -, medic primar, căsătorit, fără antecedente penale, la pedepse de câte 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.

Interzice inculpaților exercitarea drepturilor enumerate de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a-II-a și literele "b și c" Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepselor pe durate de câte 4 (patru) ani, care constituie termene de încercare, conform art. 82 Cod penal.

Atrage atenția inculpaților asupra disp. art. 83 Cod penal.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate.

În baza art. 1 din legea 543/2002 constată grațiate integral pedepsele aplicate și învederează inculpaților disp. art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 și art. 1000 alin. 3 Cod civil obligă în solidar inculpații și și în solidari cu partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal de Urgență " " Bîrlad și în contradictoriu cu asiguratorul " ASIGURĂRI" - Sucursala V, în limita sumei asigurate, la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

Către partea civilă:

- 5000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare pentru victima ;

- 4 000 lei reprezentând echivalent bănesc daune morale;

Către părțile civile:

-, născut la data de 13.03.1996 suma de 3 640 lei - despăgubiri periodice, sumă calculată de la data de 24.03.2002 la zi și în continuare câte 40 lei lunar, până la majorat;

-, suma de 3.040 lei - despăgubiri periodice;

- -, suma de 2.150 lei - despăgubiri periodice;

- -, suma de 3.050 lei - despăgubiri periodice;

-, - și - câte 25.000 lei reprezentând echivalent bănesc daune morale.

Sumele reprezentând despăgubiri materiale și morale vor fi achitate la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflație, la data executării.

Menține măsura sechestrului asigurator instituit prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2006.

II - Respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal de Urgență " " Bîrlad, împotriva acelorași hotărâri.

Obligă inculpații, fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părților civile câte 6815 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.

Obligă inculpații, fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului câte 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurenta - parte responsabilă civilmente Spitalul Municipal de Urgență " " Bîrlad, prin manager dr. ing. să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor declarate de procuror, părțile civile și inculpatul rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

TRIBUNALUL VASLUI: -,

-

Judecătoria Bârlad:

30.10.2009

2 ex.

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu

Vezi şi alte speţe de drept penal: